Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 98/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 98/2015
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: A. G. M.
Grefier: R. A.
D.- Serviciul Teritorial A. I. reprezentată prin:
D. Magdea- procuror
Pe rol contestațiile formulate de condamnații V. Ș. ȘI V. I., împotriva sentinței penale nr.37/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
- condamnatul V. I. aflat în stare de detenție în P. A., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Bardan F.;
- apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. A. pentru condamnatul V. Ș..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Condamnatul V. I. susține că menține contestația, este nevinovat, singurul motiv fiind că fratele acestuia cumpăra marfă cu 50% și o vindea cu 55-60% iar el îl ajuta la transport și la cărat. Dorește să se aibă în vedere că are 36 ani, că nu are antecedente penale și vrea o pedeapsă mai mică.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri, acordă cuvântul în susținerea contestațiilor.
Avocat Bardan F., apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul V. I., solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legale de admitere a acesteia.
Avocat C. A., apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul V. Ș., solicită admiterea contestației și nu are alte motive de invocat.
Reprezentantul D. – Serviciul Teritorial A. I., solicită respingerea contestațiilor ca nefondate pentru că este vorba despre sesizarea Biroului de Executări Penale de la Tribunalul Sibiu, formulată la 06.04.2014 privind aplicarea legii penale mai favorabile cu referire la sentința penală 62 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia 353/30.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a formulat cererea motivat de faptul că infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 321 din C.pen. 1969 era dezincriminată și că ar fi fost incidente dispozițiile art. 4 C.pen., ori în 2 iunie 2014 s-a pronunțat decizia 12/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 507/08.07.2014, prin care s-a stabilit clar că faptele prevăzute de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 321 se regăsesc incriminate la art. 367 din C.pen., fapta nefiind dezincriminată. De asemenea, arată că s-a verificat și din prisma dispozițiilor art. 6 din C.pen. și s-a constatat că pedepsele aplicate nu depășesc, pentru niciunul dintre condamnați, maximul special prevăzut de noul cod penal.
Față de considerentele arătate, solicită respingerea contestației și să se menținerea hotărârea ca legală și temeinică.
Condamnatul V. I., având ultimul cuvânt, cere admiterea contestației.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față
Constată că prin sentința penală nr. 37/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, în baza art. 595 C.p.p. rap. la art. 23 din Legea nr. 255/2013, s-a respins cererea formulată de Biroul Executărilor Penale din cadrul Tribunalului Sibiu pentru aplicarea legii penale mai favorabile față de condamnații V. Ș., fiul lui Ș. și D., născut la data de 31.12.1972 în Mediaș, jud. Sibiu, domiciliat în Mediaș, ., jud. Sibiu, V. I., fiul lui Ș. și D., născut la 7.06.1979 în Mediaș, jud. Sibiu, domiciliat în Mediaș, ., jud. Sibiu, în prezent deținut în P. A., V. (fostă S.) D., fiica lui V. și M., născută la data de 3.07.1986 în Mediaș jud. Sibiu, domiciliată în Mediaș, ., jud. Sibiu, și în Villarta-Cuenca, ., Spania și prin înștiințare la sediul Tribunalului Sibiu, condamnați prin sentința penală nr. 62/14.05.2012 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 36/A/20.02.2013 a Curții de Apel A. I. și prin decizia penală nr. 353/30.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
P. sentința penală nr. 62/14.05.2012, Tribunalul Sibiu a hotărât, printre altele, condamnarea inculpatului V. Ș. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2, art. 42 C.p.
P. aceeași hotărâre, în baza art. 291 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2, 42 C.p., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 C.p. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul V. Ș. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare.
P. aceeași sentință a fost condamnat inculpatul V. I. la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune în baza art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2, 42 C.p.
În baza art. 291 C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2, 42 C.p., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 C.p. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul V. I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare, sporită la 3 ani și 3 luni închisoare.
P. aceeași hotărâre a fost condamnată inculpata V. (fostă S.) D. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de înșelăciune, în baza art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2, 42 C.p.
În baza art. 290 C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2, 42 C.p., aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 C.p. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca inculpata V. (fostă S.) D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C.p. s-a interzis inculpaților V. Ș., V. I., V. D. exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpații V. Ș., V. I., durata de 24 ore a reținerilor din 7.12.2006. Au fost respinse excepțiile și cererile formulate de inculpați.
Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apeluri Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Sibiu, inculpații C. Marceluța, V. Ș., V. I..
P. decizia penală nr. 36/A din 20.02.2013, Curtea de Apel A. I. a respins ca nefondate apelurile declarate de Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Sibiu, inculpații C. Marceluța, V. Ș. și V. I. împotriva sentinței penale nr. 62/14.05.2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Împotriva deciziei penale nr. 36/A/2013 a Curții de Apel A. I. au declarat recursuri P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial A. I. și inculpații V. Ș. și C. Marceluța.
P. decizia penală nr. 353/30.01.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial A. I. și inculpații V. Ș. și C. Marceluța, a casat în parte, decizia penală nr. 36/A din 20.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel A. I. – Secția penală și pentru cauze cu minori și sentința penală nr. 62/14.04.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu și rejudecând în baza art. 334 C.p.p. a schimbat încadrarea juridică cu privire la inculpații C. Marceluța, V. Ș., V. I. și V. (fostă S.) D. din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. b pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 al. 1 din Codul penal; a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului V. Ș., a înlăturat sporul de 2 luni închisoare și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
-3 ani și 4 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p.;
-1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 291 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g C.p.p. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 al. 1 C.p. a fost condamnat același inculpat V. Ș. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin acea hotărâre pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 al. 1 C.p. cu pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., urmând ca inculpatul V. Ș. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare.
P. aceeași decizie, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului V. I., a fost înlăturat sporul de o lună închisoare și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
-3 ani și 2 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.;
-10 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 291 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g C.p.p. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 al. 1 C.p. a fost condamnat același inculpat V. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.p., a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 al. 1 C.p. cu pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., urmând ca inculpatul V. I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare.
P. aceeași decizie a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei V. (fostă S.) D., a fost înlăturat sporul de 2 luni închisoare și au fost repuse în individualitatea lor, pedepsele componente, după cum urmează:
-3 ani și 4 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p.;
-1 an și 2 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 290 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g C.p.p. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 al. 1 C.p. a fost condamnat aceeași inculpată V. (fostă S.) D. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.p. a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 al. 1 C.p. cu pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 C.p., cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p., urmând ca inculpata V. (fostă S.) D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare.
P. aceeași decizie au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, Biroul Executărilor Penale din cadrul Tribunalului Sibiu a formulat o cerere pentru aplicarea legii penale de dezincriminare.
În ceea ce privește cererea formulată de Biroul Executărilor Penale, tribunalul constată că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 23 din Legea nr. 255/2013, conform cărora cererile introduse în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 cu modificările și completările ulterioare, având ca obiect aplicarea art. 4 și 6 din această lege în cazul hotărârilor rămase definitive anterior intrării ei în vigoare, se soluționează după procedura prevăzută în prezentul articol, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură penală.
Verificând actele dosarului s-a constatat că cererea Biroului Executărilor Penale a fost înregistrată la această instanță la data de 7.04.2014, prin urmare în interiorul termenului de 6 luni impus de articolul 23 din Legea nr. 255/2013. De asemenea, cererea s-a referit la sentința penală nr. 62/2012 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă la data de 30.01.2014, respectiv înainte de . actualului cod penal.
Din motivarea cererii a rezultat că prin dispozițiile articolului 126 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, infracțiunile pentru care cei trei inculpați au fost condamnați - prevăzute de articolul 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la articolul 321 Cod penal vechi, au fost dezincriminate și prin urmare, ar fi incidente prevederile articolului 4 din Codul penal în vigoare.
S-a constatat însă că la data de 2.06.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 12/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 507/8.07.2014 prin care s-a stabilit că faptele prevăzute de articolul 323 din Codul penal anterior și articolul 8 din Legea nr. 39/2003 în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012, s-au regăsit în incriminarea din articolul 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate. Potrivit dispozițiilor articolului 477 aliniatul 3 C.p.p., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.
P. urmare, față de cele mai sus expuse, s-a constatat că infracțiunea prevăzută de articolul 8 din Legea nr. 39/2003 nu a fost dezincriminată, motiv pentru care în cauza de față prevederile articolului 4 din actualul cod penal privind aplicarea legii penale de dezincriminare, nu au fost incidente.
Verificând actele dosarului și prin prisma articolului 6 Cod penal (conform căruia, dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim), s-a constatat că pedepsele au fost aplicate fiecăruia dintre cei trei condamnați, într-un cuantum care nu depășește, pentru niciunul dintre ei, maximul special prevăzut de actualul Cod penal pentru infracțiunea de înșelăciune (art. 244 al. 1, 2 Cod penal).
Împotriva acestei hotărâri au declarat contestație în termenul prevăzut de art. 23 alin. 9 din Legea 255/2013 C.pr.pen. condamnații V. Ș. și V. I., fără o motivare scrisă.
Contestatorul V. I. a arătat că este nevinovat, fratele acestuia cumpăra marfa și o revindea iar el ajuta la cărat. A arătat că are 36 de ani, nu are antecedente penale și dorește o pedeapsă mai mică.
Ambii contestatori au solicitat prin apărători admiterea contestațiilor așa cum au fost formulate
Contestațiile sunt nefondate.
Instanța a soluționat legal și temeinici cererea Biroului Executărilor Penale din cadrul Tribunalului Sibiu din 07.04.2014, luând în considerare Decizia nr. 12/2014 pronunțată la 02.06.2014 de către ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. P. această decizie se stabilește fără echivoc faptul că infracțiunile prevăzute de art. 323 C. pen. 1969 și art. 8 din Legea nr. 39/2003 în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012, se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen., nefiind dezincriminate.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 477 alin. 3 C. pr. pen.
S-a stabilit în mod corect că nu a intervenit o dezincriminare și nu sunt aplicabile prevederile art. 4 C. pen.
Tot corect s-a reținut faptul că nu este incident nici art. 6 C. pen., întrucât pedepsele aplicate celor doi inculpați pentru infracțiunea de înșelăciune nu depășește, pentru niciunul dintre ei, maximul special prev. de art. 244 alin. 1 și 2 C. pen.
În baza art. 10 din Legea nr. 255/2014 și art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. se va dispune respingerea contestațiilor ca nefondate.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga contestatorii să achite statului câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatori va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de condamnații V. Ș. și V. IONUCĂ împotriva sentinței penale nr. 37/31.03.2015 pronunțată Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă contestatorii să achite statului câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatori va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.06. 2015.
Președinte, Grefier,
A. G. M. R. A.
Red.M./Tehn.RA
2ex./05.08.2015
Jud.fond A. B.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 648/2015. Curtea... | Accesul ilegal la un sistem informatic. Art.360 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
