Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 976/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 976/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-10-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL A. I.

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 976/A/2015

Ședința publică de la 20 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. G.

Judecător A. G. M.

Grefier D. M.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel A. I. a fost reprezentat de procuror M. C.

Pe rol apelurile declarate de inculpații R. C. C., R. I. A., R. G. A. și părțile inculpate - responsabile civilmente R. I. și R. C. E. împotriva sentinței penale nr. 173 din 15.05.2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:

- R. C. C., R. G. A. și părțile inculpate - responsabile civilmente R. I. și R. C. E., asistați de apărătorul ales, avocat P. I.;

-avocat Ș. N., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații R. C. C. și R. I. A. și în substituirea avocat S. D., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații R. G. A., R. I. și R. C. E..

Au lipsit:

- inculpatul apelant R. I. A.

- părțile civile C. D. și C. I. L., și S. de Urgență Petroșani.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat Ș. N. solicită încetarea mandatului în calitate de apărător desemnat din oficiu pentru inculpații R. C. C. și R. I. A. față de prezentarea apărătorului ales, avocat P. I..

Instanța, conform dispozițiilor art. 91 alin.4 C.pr.pen ia act de încetarea mandatului avocatului Ș. N. privind asistența juridică obligatorie a inculpaților R. C. C. și R. I. A., față de prezentarea apărătorului ales, avocat P. I. și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.

Avocat Ș. N. în substituirea avocat S. D. solicită încetarea mandatului în calitate de apărător desemnat din oficiu pentru inculpații R. G. A., R. I. și R. C. E. față de prezentarea apărătorului ales, avocat P. I..

Instanța, conform dispozițiilor art. 91 alin.4 C.pr.pen ia act de încetarea mandatului avocatului S. D. privind asistența juridică obligatorie a inculpaților R. G. A., R. I. și R. C. E., față de prezentarea apărătorului ales, avocat P. I. și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.

Instanța solicită părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.

Avocat P. I., apărătorul ales pentru inculpații apelanți R. C. C., R. I. A., R. G. A. și părțile inculpate - responsabile civilmente apelante R. I. și R. C. E., depune la dosar adeverința medicală solicitată la termenul anterior, împuternicirea avocațială și un raport psihologic în ceea ce-l privește pe inculpatul R. G. A..

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat P. I., apărătorul ales pentru inculpații apelanți R. C. C., R. I. A., R. G. A. și părțile inculpate - responsabile civilmente apelante R. I. și R. C. E., solicită admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare pentru inculpații majori R. I., R. I. A. și R. C. E. înlăturarea condamnărilor și aplicarea unei sancțiuni administrative cu aplicarea art. 83 ind.1 C.pen. 1969. în ceea ce-l privește pe inculpatul R. G. A. solicită achitarea în temeiul art.10 lit.c și art.11 pct.2 lit.a C.pen.1969. arată că inculpatul minor este proaspăt încadrat în muncă, iar măsura educativă de 6 luni l-ar obliga să se deplaseze la S. de Probațiune. Dacă instanța va considera, lasă la aprecierea acesteia aplicarea unei măsuri adjutative. Arată că motivele de apel sunt invocate pe larg în concluziile scrise. Critică hotărârea instanței de fond care nu a luat în considerare și declarațiile inculpatului R. I. și a celorlalți inculpați care au sărit în ajutorul inculpatului care s-a încăierat cu partea vătămată și care au acționat dintr-un sentiment firesc și anume acela de a-și apăra tatăl, respectiv soțul, care a strigat după ajutor astfel încât s-a creat acea stare de panică. În ce privește infracțiunea de lovire reținută și în sarcina inculpaților R. I., R. I. A. și R. C. E., apreciază că prin logica lucrurilor, prin modul în care au decurs evenimentele în acea încăierare, coroborat și cu concluziile certificatului medico legal, lovirile produse părții vătămate puteau fi produse nu neapărat prin lovire așa cum s-a reținut de către P.. Arată că inculpatul R. I., în urma mușcăturii de deget și de ureche, a rămas cu o infirmitate de 5% și i s-au acordat un număr de 75 de zile îngrijiri medicale. Instanța ar fi trebuit să facă dacă nu aplicarea art.44 C.pen privind legitima apărare, măcar art.73 lit.b C.pen. fapta fiind săvârșită sub imperiul unei emoții puternice creată de acea stare de fapt. Mai arată că evenimentele s-au succedat cu repeziciune astfel încât și reacția inculpaților a fost spontană încercând să înlăture atacul material direct asupra inculpatului R. I.. Consideră că pentru o echitate și o echilibrare raporturilor penale dintre cei doi se impunea un tratament mult mai lejer și adecvat pe baza interpretărilor și logice a stării de fapt și nu pe baza subiectivismului martorilor audiați în cauză, rude cu partea vătămată și care au avut tot interesul să relateze din cele auzite sau percepute, având în vedere că la momentul producerii incidentului, la locul faptei se aflau doar partea vătămată și familia R.. Pentru toate acestea, apreciază că apelul este fondat și solicită admiterea acestuia precum și reducerea cuantumului daunelor morale și menționează că în sprijin, a depus la dosar practică judiciară a Tribunalului Hunedoara și decizia ICCJ 4458/2005 care statuează modalitățile și criteriile de stabilire a prejudiciului moral și de acordare a daunelor morale. Solicită ca instanța să aibă în vedere și afecțiunile psihice, fizice și retardul mintal în ceea ce-l privește pe inculpatul raita G. A..

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelurilor, menținerea sentinței penale atacate ca temeinică și legală. Apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și aceasta nu a fost contestată de către inculpați care au recunoscut faptele și față de care s-a făcut aplicarea procedurii simplificate, iar solicitarea de a se aplica dispozițiile art. 18 ind.1 C.pen. anterior, consideră că nu s-au adus argumente suficiente în acest sens. Apreciază că pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate, ținându-se seama de împrejurările în care au fost comise toate faptele, de participația fiecărui inculpat și s-a reținut în mod corect concursul cu privire la toate faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, inclusiv infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. În ceea ce-l privește pe inculpatul R. G., solicită ca instanța să aibă în vedere și aplicarea art.83 C.pen. cu privire la starea de recidivă. Apreciază că apelul este nefondat și sub aspectul laturii civile, despăgubirile acordate părților vătămate fiind stabilite în mod corect de către instanța de fond. Apreciază că nu se poate reține depășirea limitelor legitimei apărări sau altă circumstanță atenuantă în ceea ce-l privește pe inculpat atâta timp cât față de partea vătămată s-a dispus neînceperea urmăririi penale, de clasare ca urmare a reținerii faptului că s-a aflat în legitimă apărare, soluție neatacată de către inculpat.

Avocat P. I., apărătorul ales pentru inculpații apelanți R. C. C., R. I. A., R. G. A. și părțile inculpate - responsabile civilmente apelante R. I. și R. C. E., în replică, arată că a invocat nulitatea rechizitoriului pentru infracțiunea de ultraj (pagina 3 din rechizitoriu)

Inculpatul R. C. C., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.

Inculpatul R. I., având ultimul cuvânt, arată că s-a aflat în legitimă apărare.

Inculpata R. C. E., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovată. Nu a făcut altceva decât să-și apere soțul.

Inculpatul R. G. A., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față:

Constată că prin sentința penală nr. 173/15.05.2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani în temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul R. I., cetățean român, fiul lui I. și M., născut la data de 31.01.1962 în V., județul Hunedoara, CNP_, studii 8 clase, stagiul militar efectuat, căsătorit, ocupația – electrician la Energie Montaj Timișoara, domiciliat în V., ., ., fără antecedente penale, la:

- 1.000 (o mie) lei amendă penală pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. c, art. 63 alin. 3 C.pen. din 1968; art. 5 C.pen. din 2009 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din data de 26 mai 2012 - persoană vătămată C. I. L.);

- 1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a și c C.pen. din 1968; art. 5 C.pen. din 2009 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din data de 28 mai 2012 - persoană vătămată C. D.);

- 8(opt) luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. 1, cu aplic. 75 alin.1 lit. a și c C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen. din 2009 și cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din data de 28 mai 2012).

În temeiul art. 33 lit. a și b și art. 34 alin. 1 lit. d C.pen. din 1968, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare, la care s-a aplicat un spor de 2 (două) luni, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 71alin. 1 C.pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1968 în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen. din 1968.

În temeiul art. 81, 82 și 71 alin. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale și accesorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni.

S-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 C.pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.

2. În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul R. I. A., cetățean român, fiul lui I. și G., născut la data de 16.02.1982 în V., județul Hunedoara, CNP_, studii 10 clase, stagiul militar efectuat, căsătorit, fără ocupație, domiciliat în V., ., ., ., cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- 1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a și c C.pen. din 1968; art. 5 C.pen. din 2009 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din data de 28 mai 2912 - persoană vătămată C. D.);

În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. din 1968, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare, la care s-a aplicat un spor de 1(o) lună, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa de 1(un) an și 5(cinci) luni închisoare.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 1 C.pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1968 în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen. din 1968

3. În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C.pr.pen., a fost condamnat inculpata R. C. E., cetățean român, fiica lui L. și I., născută la data de 12.05.1970 în Lupeni, județul Hunedoara, CNP_, studii 8 clase, căsătorită, fără ocupație, domiciliată în V., ., ., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- 1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a și c C.pen. din 1968; art. 5 C.pen. din 2009 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din data de 28 mai 2012 - persoană vătămată C. D.).

În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. din 1968, inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1(o) lună, astfel că inculpata va executa, în final, pedeapsa de 1(un) an și 5(cinci) luni închisoare.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 1 C.pen. din 1968, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1968 în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen. din 1968

În temeiul art. 81, 82 și 71 alin. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale și accesorii aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 3(trei) ani și 5(cinci) luni.

S-a atras atenția inculpatei cu privire la dispozițiile art. 83 C.pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.

4. În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul R. G. A., cetățean român, fiul lui I. și G., născut la data de 05.10.1985 în V., județul Hunedoara, CNP:_, studii 2 clase, stagiul militar neefectuat, necăsătorit, fără ocupație, domiciliat în V., ., ., ., recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- 1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a și c, art. 37 lit. a C.pen. din 1968 și art. 83 alin. 4 C.pen. din 1968; art. 5 C.pen. din 2009 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din data de 28 mai 2012 - persoană vătămată C. D.).

În temeiul art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, cu raportare la art. 83 C.pen. din 1968, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2(doi) ani închisoare – aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 55/31.01.2011, pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr._/278/2010, definitivă prin nerecurare la data de 11 februarie 2013 și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alăturat pedepsei aplicate în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cumulată de 3(trei) ani și 4(patru) luni închisoare.

- 8(opt) luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. 1, cu aplic. 75 alin.1 lit. a și c, art. 37 lit. a C.pen. din 1968 și art. 83 alin. 4 C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen. din 2009 și cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (faptă din data de 28 mai 2012).

În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. din 1968, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3(trei) ani și 4(patru) luni închisoare, pedeapsă pe care inculpatul R. G. A. o va executa în regim de detenție.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă, durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 7 decembrie 2010 și până la 22 decembrie 2010, executată în baza ordonanței de reținere din data de 7 decembrie 2010 emisă de Poliția municipiului V. în dosar nr. 4657/P/2010 și a mandatului de arestare preventivă nr. 49/8.12.2010 emis de Judecătoria Petroșani în dosar nr._/278/2010.

5. În temeiul art. 114, art. 118 comb. cu art. 129 alin. 1 și art. 74 C.pen. din 2009, s-a luat față de inculpatul R. C. C., cetățean român, fiul lui I. și C. E., născut la data de 12.07.1995 în V., județul Hunedoara, CNP_, studii 11 clase, stagiul militar neefectuat, necăsătorit, fără ocupație, domiciliat în V., ., ., fără antecedente penale – minor la data comiterii faptei - pentru săvârșirea a trei infracțiuni concurente: două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. 1 și 2 C.pen. din 2009, cu aplic. art. 5 C.pen. din 2009 (persoane vătămate C. I. L. și C. D.) și a unei infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 371, cu aplic. art. 77 lit. a și art. 78 și art. 5 C.pen. din 2009 - măsura educativă neprivativă de libertate a supravegherii pe o perioadă de 6(șase) luni.

Pe durata executării măsurii neprivative de libertate, în temeiul art. 121 alin. 1 C.pen. din 2009, s-a instituit în sarcina inculpatului următoarele obligații:

- să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială a județului Hunedoara și

- să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta și

- să urmeze un program de consiliere psihologică.

În temeiul art. 67 alin. 4 din Legea nr. 253/2013, s-a încredințat controlul executării măsurii educative a supravegherii și controlul îndeplinirii atribuțiilor de către persoana care exercită supravegherea inculpatei minore – Serviciului de Probațiune Hunedoara.

În temeiul art. 67 alin. 2 din Legea nr. 253/2013, s-a încredințat supravegherea și îndrumarea inculpatului în executarea măsurii educative părinților săi, R. I. și R. C. E., domiciliați în V., ., ., ., cărora le pune în vedere disp. art. 123 C.pen. din 2009.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 123 C.pen. din 2009 cu privire la înlocuirea măsurii educative.

În temeiul art. 25 alin. 1 și 397 alin. 1 C.pr.pen., au fost admise în parte acțiunile civile formulate de către părțile civile C. I. L., domiciliat în V., ., . și C. D., domiciliat în V., ..3, ., ., iar în temeiul art. 19 alin. 5 C.pr.pen. cu raportare la art. 1357, 1381, 1382, 1372 și 1391 C.civ., au fost obligați inculpații R. I., R. I. A., R. C. E., R. G. A. și R. C. C., în solidar, pe inculpatul minor R. C. C. în solidar și cu părțile responsabile civilmente R. I. și R. C. E., la plata sumei de 1.000 lei către partea civilă C. I. L. și la plata sumei de 15.000 lei către partea civilă C. D. – cu titlu de daune morale.

Au fost respinse, în rest, acțiunile formulate de numitele părți civile.

În temeiul art. 25 alin. 1 și 397 alin. 1, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență Petroșani, cu sediul în Petroșani, ., nr. 137 A, județul Hunedoara și, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2002 modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, art. 1357, art. 1382 și art. 1372 C.civ. rap. la art. 23 alin. 3 C.pr.pen., au fost obligați inculpații R. I., R. I. A., R. C. E., R. G. A. și R. C. C., în solidar, pe inculpatul minor R. C. C. în solidar și cu părțile responsabile civilmente R. I. și R. C. E., la plata sumei de 8232,51 lei către partea civilă S. de Urgență Petroșani (cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate C. D. în perioada 28 mai 2012-25 iunie 2012, F.O.C.G. nr. 8996/2012 în cadrul Secției de Chirurgie Generală) – cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 19 alin. 1 C.pr.pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență Petroșani, cu sediul în Petroșani, ., nr. 137 A, județul Hunedoara având ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile pentru producerea prejudiciului constând în cheltuielile cu spitalizarea numitului R. I. în perioada 28 mai 2012 – 6 iunie 2012 în cadrul Secției Chirurgie Plastică, cu F.O.C.G. nr. 8993/2012.

În temeiul art. 276 alin. 1 și 2 C.pr.pen., au fost obligați inculpații R. I., R. I. A., R. C. E., R. G. A. și R. C. C., în solidar, pe inculpatul minor R. C. C. în solidar și cu părțile responsabile civilmente R. I. și R. C. E., la plata sumei de 1.500 lei către persoana vătămată constituită parte civilă C. D., cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 274 alin. 1-3 C.pr.pen., au fost obligați inculpații R. I., R. I. A., R. C. E., R. G. A. și R. C. C., pe inculpatul minor R. C. C. în solidar și cu părțile responsabile civilmente R. I. și R. C. E. la plata sumei de câte 150 lei fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 1 iulie 2014 în dosar nr. 2682/P/2012, P. de pe lângă Judecătoria Petroșani a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R. I., pentru infracțiunile de loviri sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.1 C.pen. anterior, cu aplicarea art.75 alin.1 lit. c C.pen. anterior (persoană vătămată C. L.); vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a, c C.pen. anterior (persoană vătămată C. D.) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 C.pen. anterior, cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a, c C.pen. anterior, toate cu aplicarea art.33 lit. a C.pen. anterior și art.5 alin.1 N.C.pen.; R. C. C., pentru infracțiunile de loviri sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.1 C.pen. anterior, cu aplicarea art.99 C.pen. anterior (persoană vătămată C. L.); vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art. 99 C.pen. anterior și art.75 alin.1 lit. a C.pen. anterior (persoană vătămată C. D.) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 C.pen. anterior, cu aplicarea art. 99 C.pen. anterior și art.75 alin. 1 lit. a C.pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. anterior și art. 5 alin.1 N.C.pen.; R. C. E., pentru infracțiunile de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a, c C.pen. anterior (persoană vătămată C. D.) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 C.pen. anterior, cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a, c C.pen. anterior, toate cu aplicarea art.33 lit. a C.pen. anterior și art.5 alin.1 N.C.pen.; R. I. A., pentru infracțiunile de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a, c C.pen. anterior (persoană vătămată C. D.) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 C.pen. anterior, cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a, c C.pen. anterior, toate cu aplicarea art.33 lit. a C.pen. anterior și art. 5 alin.1 N.C.pen. și R. G. A., pentru infracțiunile de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a, c C.pen. anterior (persoană vătămată C. D.) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 C.pen. anterior, cu aplicarea art.75 alin.1 lit. a, c C.pen. anterior, toate cu aplicarea art.33 lit. a C.pen. anterior și art.5 alin.1 N.C.pen. și cu aplicarea art.37 lit. a C.pen. anterior (raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin sentința penală nr.55/31.01.2011 pronunțată de Judecătoria Petroșani).

În actul de sesizare s-a reținut că, la data de 26.05.2012, persoana vătămată C. I. L. s-a întâlnit, în fața blocului 13, de pe .), cu inculpatul R. I., între cei doi izbucnind o discuție contradictorie. La un moment dat, R. I. a lovit persoana vătămată, cu pumnul în zona feței. La fața locului, a apărut și inculpatul minor R. C. C. (fiul inculpatului R. I.), care a lovit și el persoana vătămată, cu pumnul în zona feței și că, la data de 28.05.2012, suspectul-persoană vătămată C. D. s-a deplasat la blocul nr.13, de pe ., unde locuiește fratele său, C. L.. În fața blocului, s-a întâlnit cu inculpatul-persoană vătămată R. I., care se afla împreună cu soția sa R. C. E. și fiul său R. C. C., iar între C. D. și R. I. a izbucnit o ceartă, care a degenerat în acte de violență, R. I. lovindu-l pe C. D. cu capul în zona feței. C. D. l-a prins pe R. I. și cei doi au căzut pe jos. Au intervenit și inculpații R. C. E. și R. C. C., precum și inculpații R. I. A. și R. G. A., aceștia lovind și ei pe C. D., cu pumnii, picioarele și o bâtă. În acest context, C. D. a mușcat pe R. I., de urechea stângă și unul dintre degetele de la mâna dreaptă.

S-a mai reținut în actul de sesizare că, în urma incidentului mai sus descris, inculpatul-persoană vătămată R. I. a suferit leziuni fizice care, potrivit certificatului medico-legal nr.606/C/07.06.2012 emis de S.J.M.L. - Hunedoara, au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale. Ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală nr.183.180/B/25.04.2013 întocmit de S.J.M.L. - Hunedoara, s-au stabilit 75-80 zile de îngrijiri medicale, constatându-se că sechelele postraumatice de la nivelul degetului III mâna dreaptă determină o infirmitate definitivă de 5%. Aceste concluzii au fost confirmate, prin raportul de nouă expertiză medico-legală nr.1524/23.07.2013 întocmit de I.M.L.- Timișoara.

S-a arătat că, în ceea ce îl privește pe suspectul-persoană vătămată C. D., leziunile fizice suferite de acesta au fost constatate prin certificatul medico-legal nr.707/C/28.06.2012 emis de S.J.M.L.- Hunedoara, stabilindu-se 45-50 zile de îngrijiri medicale. Prin raportul de expertiză medico-legală nr.11.096/B/21.03.2014 emis de S.J.M.L.-Hunedoara, s-a concluzionat că leziunile (fracturi apofize transverse vertebre lombare L1, L2, L3; traumatism cranio-facial cu echimoze; traumatism renal; contuzie hemitorace stâng) au fost produse prin loviri repetate cu corpuri dure, putându-se produce la data de 28.05.2012 și au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale, nedeterminând infirmitate sau invaliditate.

În ceea ce îl privește pe suspectul C. D., s-a apreciat că, din analiza probelor administrate în cauză, nu a rezultat, dincolo de orice dubiu rezonabil, faptul că acesta a inițiat incidentul agresiv, sau că ar fi acționat în maniera descrisă de ceilalți inculpați. S-a arătat că este de necontestat faptul că plăgile mușcate suferite de R. I. au fost produse cu ocazia incidentului cercetat și nu au fost autoprovocate sau provocate de membrii familiei sale, concluzia logică fiind că au fost produse de suspectul C. D..

Cu referire la împrejurările incidentului, respectiv un conflict fizic între 5 persoane, pe de o parte (inculpații R. I., R. C. C., R. I. A., R. C. E., R. G. A.) și o persoană, pe de altă parte (suspectul C. D.), s-a constatat că acesta din urmă a fost în situație de netă inferioritate, fiindu-i diminuată capacitatea de ripostă, că leziunile suferite de inculpatul-persoană vătămată R. I. au fost produse de suspectul C. D., în încercarea de a riposta, pentru încetarea agresiunii la care el însuși era supus, în contextul suferinței fizice și a temerii resimțite – împrejurări față de care procurorul a apreciat că suspectul C. D. a acționat în condițiile legitimei apărări.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Petroșani sub nr._ din data de 8 iulie 2014.

Prin încheierea din data de 12 august 2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat competența instanței, legalitatea sesizării cu rechizitoriul nr. 2682/P/2012 din data de 1 iulie 2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Petroșani, legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale și legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauză.

Împotriva acestei încheieri, inculpații au formulat contestație, care a fost respinsă prin încheierea penală nr. 53/C/CP/2014 din data de 24 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Din examinarea coroborată a probelor administrate în cauză, în raport cu obiectul sesizării, instanța a reținut în fapt următoarele:

În data de 26 mai 2012, în jurul orelor 16, în timp ce se întorcea la domiciliu său, domiciliu situat în V., ., ., județul Hunedoara, persoana vătămată C. I.-L. s-a întâlnit cu inculpatul R. I., vecin cu persoana vătămată și i-a cerut acestuia să îi dea contractul încheiat cu firma care a montat instalația de gaz în .>
Între inculpatul R. I. și persoana vătămată C. I.-L. a început o discuție în contradictoriu, iar la un moment dat inculpatul R. I. l-a lovit pe persoana vătămată în zona feței. Persoana vătămată l-a prins de mână pe inculpat și, în proximitatea acelui moment a venit fiul inculpatului R. I., inculpatul minor R. C.-C., care l-a lovit și el pe persoana vătămată în zona feței (declarația persoanei vătămate C. I.-L. – filele 146-147 în dosarul de urmărire penală și ; declarațiile martorilor C. N. – fila 203 și P. N. – fila 210 în dosarul de urmărire penală).
Persoana vătămată nu s-a prezentat la medicul legist și nu a făcut dovada gravității leziunilor reflectate în numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și nici dovada consecințelor acestor acte ale inculpaților exercitate asupra sa.
În cursul urmăririi penale, inculpații R. I. și R. C.-C. au negat săvârșirea faptei.
Inculpatul R. I. a susținut că doar l-a îmbrâncit pe persoana vătămată, cu privire la care a arătat că se afla în stare de ebrietate și nu îi lăsa să desfășoare activitatea de montare a rețelei de apă de apă la apartamentul în care locuiește inculpatul R. I. și familia acestuia, a adus injurii atât inculpatului cât și persoanelor care ajutau la montarea rețelei (declarațiile inculpatului R. I. – filele 152-153; 154-155; 156-158; 159-160 în dosarul de urmărire penală).
Inculpatul R. C. C. a susținut că persoana vătămată C. I.-L., aflat sub influența băuturilor alcoolice, ,,s-a legat” de tatăl minorului, a spus că în locuința sa nu are gaz, a ,,sărit” la tatăl minorului și a vrut să îl lovească, moment în care inculpatul minor a arătat că a intervenit, l-a luat pe tatăl său, inculpatul R. I., și au plecat (declarațiile inculpatului minor R. C. C. – filele 162; 163-164; 165-166; 167 în dosarul de urmărire penală).
În cursul cercetării judecătorești, ambii inculpați au recunoscut că, la data de 26 mai 2012, au lovit pe persoana vătămată C. I.-L. (declarația inculpatului R. I. – fila 98-99 și declarația inculpatului minor R. C. C. – fila 96-97 în dosarul instanței).
În raport de probele administrate în cauză, instanța a apreciat că există o coroborare a acestor probe cu poziția de recunoaștere a inculpaților.
În consecință, instanța a constatat că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, împrejurarea că, la data de 26 mai 2012, în jurul orei 16, când persoana vătămată C. I.-L. se întorcea la domiciliu, pe fondul unei discuții contradictorii între acesta și inculpatul R. I., inculpatul R. I. și R. C. C., au lovit pe persoana vătămată.
În drept, faptele inculpaților realizează elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 1 C.pen. din 1968, în vigoare la data comiterii faptei, în cazul inculpatului major R. I. devenind incidente dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. c C.pen. din 1968, privind comiterea faptei împreună cu un minor.
Aceleași fapte realizează, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de 193 alin. 1 C.pen. din 2009, în vigoare la data judecării cauzei, în cazul inculpatului major R. I. fiind incidente dispozițiile art. 77 lit. d C.pen. din 2009 (al comiterii faptei de către un inculpat major împreună cu un minor).
La data de 28 mai 2012, în jurul orei 15.30, persoana vătămată C. D. s-a deplasat la locuința fratelui său, C. I.-L.. Când persoana vătămată a trecut pe lângă banca pe care stăteau inculpații R. I., R. C. E. (soția inculpatului R. I.) și R. C. C. (fiul minor al acestora), inculpatul R. I. ridicând-se de pe bancă, l-a lovit cu capul pe persoana vătămată, declanșându-se astfel o altercație între ei, altercație în care au intervenit și inculpații R. C. C., R. I. A. și R. G. A., care au lovit pe persoana vătămată în timp ce acesta era căzut, inculpatul R. G. A. lovind pe persoana vătămată cu o bâtă din lemn.
În timpul incidentului inculpatul R. I. a fost mușcat de degetul III de la mâna dreaptă de către persoana vătămată.
Incidentul a fost văzut de mai multe persoane care au sesizat incidentul datorită strigătelor de ajutor ale persoanei vătămate și injuriilor inculpaților, au încercat să intervină și au anunțat incidentul la poliție, ia cumnata persoanei vătămate, martora C. N. a solicitat ambulanța, după ce în prealabil a încercat să oprească ., în timp ce alte persoane, care au perceput desfășurarea incidentului, au manifestat un sentiment de teamă ori au decis să nu se implice (declarațiile martorilor C. N. – fila 202 în dosarul de urmărire penală; T. A. P. – fila 204-205; 206 în dosarul de urmărire penală și fila 152-153 în dosarul instanței; T. M. M. – fila 207-208; 209, în dosarul de urmărire penală; Soproni G. I. – fila 211-212; S. M. F. – fila 213 și raport de nouă expertiză medico-legală –fila 144-145 în dosarul de urmărire penală).
În urma acestui incident, persoanei vătămate C. D. i-au fost cauzate leziuni pentru a căror vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală – filele 122-126 în dosarul de urmărire penală).
În cursul urmăririi penale, inculpații au negat comiterea faptelor.
Inculpatul R. I. a susținut că persoana vătămată C. D. a declanșat incidentul, lovindu-l cu pumnul, în gură, și atunci inculpatul a ripostat, părțile s-au lovit reciproc, au căzut pe bancă, iar persoana vătămată l-a mușcat de ureche și de deget, soția și fiul inculpatului R. I. au intervenit ca să îi despartă, fără ca vreunul să lovească pe persoana vătămată, după care la locul incidentului au venit și ceilalți fii ai inculpatului, inculpații R. G. A. și R. I. A., care nu au lovit pe persoana vătămată (declarațiile inculpatului R. I. - filele 152-153; 154-155; 156-158; 159-160 în dosarul de urmărire penală).
Aceiași desfășurare a faptelor a fost susținută și de către ceilalți co-inculpați (declarațiile inculpaților R. C. C. – filele 162; 163-164; 165-166; 167; R. C. E. – filele 169; 170-171; 172-173; 174-175; R. I. A. – fila 183; 184-185; 186; 187; R. G. A. – filele 189; 190-191 – în dosarul de urmărire penală).
În cursul cercetării judecătorești, inculpații au recunoscut că au lovit pe persoana vătămată (declarațiile inculpaților R. I. – fila 98-99; R. C. C. – fila 96-97; R. I. A. – fila 100-101; R. C. E. – fila 102-103 și R. G. A. – fila 139-140 în dosarul instanței).
Recunoașterea inculpaților R. I.; R. C. C.; R. I. A.; R. C. E. și R. G. A. se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În consecință instanța a constatat că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, împrejurarea că, la data de 28 mai 2012, în jurul orei 15.30, inculpații R. I.; R. C. C.; R. I. A.; R. C. E. și R. G. A., în timp ce persoana vătămată C. D. se deplasa spre locuința fratelui său, în dreptul accesului în blocul în care acesta locuiește, loc public, au lovit pe persoana vătămată cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale, iar în timpul incidentului, prin actele de agresiune au provocat un sentiment de dezaprobare și teamă persoanelor care se aflau în preajmă (trecători și locatari ai imobilului).
Așa cum s-a reținut din probele administrate, inițiativa altercației violente a aparținut inculpatului R. I. care, la rândul său a fost agresat de către persoana vătămată C. D. care l-a mușcat, iar la momentul intervenției celorlalți inculpați persoana vătămată era deja căzută, astfel că se va reține vinovăția egală a inculpaților în ce privește consecințele faptelor pe care le-au comis împreună, în forma de participație a co-autoratului.
În drept, faptele inculpaților R. I.; R. C. C. (minor); R. I. A.; R. C. E. și R. G. A. care, împreună, în data de 28 mai 2012, au agresat pe . ., în jurul orelor 15.30, pe persoana vătămată C. D., cauzând acestuia leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale, iar prin actele lor violente au stârnit un sentiment de dezaprobare și teamă persoanelor care locuiau în . prin zonă, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1, cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1, lit. a C.pen. din 1968 (circumstanța agravantă a comiterii faptei de către trei sau mai multe persoane), în cazul inculpaților majori fiind incidente și dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. c C.pen. din 1968 (circumstanța agravantă a comiterii faptei împreună cu un minor) și ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. 1 C.pen. din 1968, cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. a și c C.pen., ultima incidentă în cazul inculpaților majori – conform legii penale în vigoare la data comiterii faptelor – fapte comise în condițiile concursului de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. b C.pen. din 1968.
Aceleași fapte realizează, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. din 2009 și cele ale infracțiunii de tulburare a liniștii publice prev. de art. 371 C.pen. din 2009, în vigoare la data judecării cauzei, cu privire la ambele infracțiuni fiind incidente, în cazul tuturor inculpaților, circumstanța agravantă a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună (art. 77 lit. a C.pen. din 2009), iar în cazul inculpaților majori și circumstanța agravantă a comiterii faptei împreună cu un minor (art. 77 lit. d C.pen. din 2009), faptele fiind comise în condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 38 alin. 2 C.pen. din 2009.
Constatând că faptele cu privire la care a fost sesizată instanța există, au fost comise de către inculpați, astfel cum s-a reținut în cele care preced, că aceste fapte constituie infracțiuni și au fost comise de către inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, anume cu intenție, instanța a pronunțat, cu privire la inculpații majori, o soluție de condamnare în condițiile dispozițiilor art. 5 alin. 1 C.pen. din 2009 potrivit cu care, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
La determinarea legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere principiul aplicării globale a legii penale, conform Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 publicată în M.Of. nr. 372/ 20.05.2014.
Cu privire la inculpatul major R. I.:
Cu referire la infracțiunea de lovire sau alte violențe care s-a reținut în sarcina inculpatului major R. I., infracțiune comisă la data de 26 mai 2012 asupra persoanei vătămate C. I. L., instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 180 alin. 1 C.pen. din 1968, această infracțiune se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, iar potrivit dispozițiilor art. 193 alin. 1 C.pen. din 2009, această faptă se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
Cu referire la infracțiunea de vătămare corporală care s-a reținut în sarcina inculpatului R. I., infracțiune comisă la data de 28 mai 2012 asupra persoanei vătămate C. D., instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 181 C.pen. din 1968, fapta se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar potrivit dispozițiilor art. 193 alin. 2 C.pen. din 2009, aceiași faptă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă.
Cu referire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. din 1968, faptă comisă de inculpat în data de 28 mai 2012, instanța a constatat că aceasta se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, iar infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C.pen. din 2009 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Cu referire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța a constatat că dispozițiile Codului penal din 1968 reglementează sistemul cumulului juridic cu spor facultativ în două trepte, în timp ce dispozițiile Codului penal din 2009 prevăd sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu.
Cu referire la cauzele de atenuare, instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 369 alin. 10 C.pr.pen., sub ambele legii penale inculpatul beneficiază de aceiași reducere a limitelor de pedeapsă.
Cu referire la cauzele de agravare, instanța a constatat că, sub ambele legi penale, circumstanța comiterii faptei de un infractor major împreună cu un minor și cea a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, constituie cauze legale de agravare facultativă a pedepsei.
Cu referire la modul de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța a constatat că, față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului (fișă de cazier judiciar – fila 75 în dosarul instanței), acestuia i s-ar putea aplica, în condițiile aplicării unei pedepse rezultante de 2 ani – dispozițiile art. 81 C.pen. din 1968 (suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare calculat conform dispozițiilor art. 82 C.pen., fără a se impune inculpatului respectarea vreunei alte obligații în afara celei de a nu comite alte infracțiuni, intenționate, iar după împlinirea termenului de încercare inculpatul este reabilitat de drept) și, în condițiile aplicării unei pedepse rezultante de cel mult 2 ani inculpatului i s-ar putea aplica dispozițiile art. 83 C.pen. din 2009 (amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, termen în care inculpatul ar urma să fie ținut să respecte cel puțin măsurile de supraveghere și obligațiile prev. de art. 85 alin. 1 C.pen. din 2009), iar în condițiile aplicării unei pedepse rezultante de cel mult 3 ani, inculpatului i s-ar putea aplica dispozițiile art. 91 C.pen. din 2009 (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere cel puțin egal cu durata pedepsei și de cel mult 4 ani, interval de timp în care inculpatul ar urma să fie ținut de măsurile de supraveghere și obligațiile prev. de art. 93 C.pen. din 2009).
S-a impus a se preciza faptul că, în aprecierea instanței, gravitatea faptelor care realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. din 2009 și de tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C.pen. din 2009, gravitate reflectată în numărul mare de participanți la comiterea acestor infracțiuni, urmările concrete, precum și circumstanțele de agravare a pedepsei care se identifică în speță conform celor reținute în cele care preced, nu justifică aplicarea pentru infracțiunile menționate, a pedepsei amenzii penale.
Concluzionând, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului R. I. este legea penală veche, anume Codul penal din 1968.
Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. din 1968, instanța a avut în vedere - în situația în care apreciază că se impune aplicarea față de inculpat pentru această infracțiune a unei pedepse mai mari decât limita maximului special prev. de art. 371 C.pen. din 2009 - reducerea acesteia la limita maximului special prevăzut de legea nouă, conform dispozițiilor art. 6 C.pen. din 2009.
În consecință, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, pentru fiecare dintre infracțiunile care se rețin în sarcina acestuia, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C.pen. din 1968, anume dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă (limite care vor fi reduse cu o treime pentru infracțiunile de vătămare corporală și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și cu o pătrime pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe), gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni reflectat în modul concret de comitere a fiecărei fapte, mobilul și scopul urmărit de inculpat, urmarea efectivă produsă și cea eventuală (așa cum aceste elemente au fost reținute de către instanță cu prilejul stabilirii stării de fapt), circumstanțele de agravare a pedepsei prev. de art. 75 alin. 1 lit. a și c C.pen. din 1968, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut faptele în faza cercetării judecătorești, a manifestat o atitudine de regret față de faptele comise și urmările acestora, este căsătorit, este încadrat în muncă, are un copil minor, fiind astfel o persoană integrată social, așa încât, pentru realizarea scopului pedepsei, instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 1.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 1 C.pen., 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C.pen. din 1968 și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. din 1968.
Pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare, la care instanța a apreciat că se impune aplicarea unui spor de 2 luni închisoare, față de ansamblul activității infracționale a inculpatului dedusă judecății în prezenta cauză.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1968 în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen. din 1968, ca o consecință a condamnării la pedeapsa închisorii, instanța apreciind că, față de natura și gravitatea infracțiunilor comise inculpatul vădește o nedemnitate în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Cu privire la inculpatul major R. I. A.:
Cu referire la infracțiunea de vătămare corporală care se reține în sarcina inculpatului R. I. A., infracțiune comisă la data de 28 mai 2012 asupra persoanei vătămate C. D., instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 181 C.pen. din 1968, fapta se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar potrivit dispozițiilor art. 193 alin. 2 C.pen. din 2009, aceiași faptă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă.
Cu referire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. din 1968, faptă comisă de inculpatul R. I. A. în data de 28 mai 2012, instanța a constatat că aceasta se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, iar infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C.pen. din 2009 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Cu referire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța a constatat că dispozițiile Codului penal din 1968 reglementează sistemul cumulului juridic cu spor facultativ în două trepte, în timp ce dispozițiile Codului penal din 2009 prevăd sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu.
Cu referire la cauzele de atenuare, instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 369 alin. 10 C.pr.pen., sub ambele legii penale inculpatul beneficiază de aceiași reducere a limitelor de pedeapsă.
Cu referire la cauzele de agravare, instanța a constatat că, sub ambele legi penale, circumstanța comiterii faptei de un infractor major împreună cu un minor și cea a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, constituie cauze legale de agravare facultativă a pedepsei.
Cu referire la modul de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța a constatat că, față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului (fișă de cazier judiciar – fila 81 în dosarul instanței), acestuia i s-ar putea aplica, în condițiile aplicării unei pedepse rezultante de 2 ani – dispozițiile art. 81 C.pen. din 1968 (suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare calculat conform dispozițiilor art. 82 C.pen., fără a se impune inculpatului respectarea vreunei alte obligații în afara celei de a nu comite alte infracțiuni, intenționate, iar după împlinirea termenului de încercare inculpatul este reabilitat de drept) și, în condițiile aplicării unei pedepse rezultante de cel mult 2 ani inculpatului i s-ar putea aplica dispozițiile art. 83 C.pen. din 2009 (amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, termen în care inculpatul ar urma să fie ținut să respecte cel puțin măsurile de supraveghere și obligațiile prev. de art. 85 alin. 1 C.pen. din 2009), iar în condițiile aplicării unei pedepse rezultante de cel mult 3 ani, inculpatului i s-ar putea aplica dispozițiile art. 91 C.pen. din 2009 (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere cel puțin egal cu durata pedepsei și de cel mult 4 ani, interval de timp în care inculpatul ar urma să fie ținut de măsurile de supraveghere și obligațiile prev. de art. 93 C.pen. din 2009).
S-a impus a se preciza faptul că, în aprecierea instanței, gravitatea faptelor care realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. din 2009 și de tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C.pen. din 2009, gravitate refelectată în numărul mare de participanți la comiterea acestor infracțiuni, urmările concrete ale faptelor, precum și circumstanțele de agravare a pedepsei care se identifică în speță conform celor reținute în cele care preced, nu justifică aplicarea pentru infracțiunile menționate, a pedepsei amenzii penale.
Concluzionând, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă, și în cazul inculpatului R. I. A., este legea penală veche, anume Codul penal din 1968.
Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. din 1968, instanța a avut în vedere limita maximului special prev. de art. 371 C.pen. din 2009, conform dispozițiilor art. 6 C.pen. din 2009.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului R. I. A., pentru fiecare dintre infracțiunile care se rețin în sarcina acestuia, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C.pen. din 1968, anume dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă (limite care vor fi reduse cu o treime), gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni reflectat în modul concret de comitere a fiecărei fapte, mobilul și scopul urmărit de inculpat, urmarea efectivă produsă și cea eventuală (așa cum aceste elemente au fost reținute de către instanță cu prilejul stabilirii stării de fapt), circumstanțele de agravare a pedepsei prev. de art. 75 alin. 1 lit. a și c C.pen. din 1968, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut faptele în faza cercetării judecătorești, a manifestat o atitudine de regret față de faptele comise și urmările acestora, este căsătorit, fiind astfel o persoană integrată social, așa încât, pentru realizarea scopului pedepsei, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C.pen. din 1968 și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. din 1968.
Pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare, la care instanța a apreciat că se impune aplicarea unui spor de o lună închisoare, față de ansamblul activității infracționale a inculpatului dedusă judecății în prezenta cauză.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1968 în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen. din 1968, ca o consecință a condamnării la pedeapsa închisorii, instanța apreciind că, față de natura și gravitatea infracțiunilor comise inculpatul vădește o nedemnitate în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Cu privire la inculpata majoră R. C. E.:
Instanța a apreciat, în temeiul aceleiași analize a dispozițiilor legale și pentru aceleași considerente că, și în cazul acestei inculpate legea penală mai favorabilă este legea penală veche, anume Codul penal din 1968, astfel că, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, pentru fiecare dintre infracțiunile concurente care i se rețin în sarcină, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.pen., anume dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă (limite care vor fi reduse cu o treime), gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni reflectat în modul concret de comitere a fiecărei fapte, mobilul și scopul urmărit, urmarea efectivă produsă și cea eventuală (așa cum aceste elemente au fost reținute de către instanță cu prilejul stabilirii stării de fapt), circumstanțele de agravare a pedepsei prev. de art. 75 alin. 1 lit. a și c C.pen. din 1968, persoana inculpatei, care nu are antecedente penale (fișă de cazier judiciar – fila 79), a recunoscut faptele în faza cercetării judecătorești, a manifestat o atitudine de regret față de faptele comise și urmările acestora, este căsătorită, are un copil minor, este casnică, fiind astfel o persoană integrată social, așa încât, pentru realizarea scopului pedepsei, instanța a aplicat inculpatei pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C.pen. din 1968 și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. din 1968.
Pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare, la care instanța a apreciat că se impune aplicarea unui spor de o lună închisoare, față de ansamblul activității infracționale a inculpatei, activitate ilicită dedusă judecății în prezenta cauză.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1968 în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen. din 1968, ca o consecință a condamnării la pedeapsa închisorii, instanța apreciind că, față de natura și gravitatea infracțiunilor comise inculpata vădește o nedemnitate în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, față de lipsa antecedentelor penale în cazul inculpaților majori R. I., R. I. A. și R. C. E. și în considerarea faptului că aceștia au manifestat o atitudine de regret față de faptele comise și față de urmările acestor fapte – că în cazul numiților inculpați scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a pedepsei rezultante, în regim de detenție, așa încât, constatând îndeplinite condițiile art. 81 C.pen. din 1968, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii, pe durata unui termen de încercare calculat conform dispozițiilor art. 82 C.pen. din 1968.
S-a atras atenția inculpaților cu privire la dispozițiile art. 83 C.pen. din 1968.
Cu privire la inculpatul major R. G. A.:
Instanța a reținut, cu privire la acest inculpat, starea de recidivă în raport cu pedeapsa de 2(doi) ani închisoare (cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani) – aplicată prin sentința penală nr. 55/31.01.2011, pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr._/278/2010, definitivă prin nerecurare la data de 11 februarie 2011, stare de recidivă în condițiile art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. din 1968 respectiv art. 41 alin. 1 C.pen. din 2009 (fișă de cazier judiciar – fila 77 și copia sentinței penale, cu mențiuni privind data și modalitatea rămânerii definitive – fila 127-135).
De asemenea, cu privire la tratamentul sancționator al recidivei, ca formă a pluralității de infracțiuni, instanța a constatat că legea penală veche prevede recidiva ca o cauză legală de agravare facultativă a pedepsei, în timp ce legea penală nouă reglementează recidiva ca o cauză legală de agravare obligatorie a pedepsei.
În plus, instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. 4 C.pen. din 1968 (incident în cauză față de inculpat), sporul prevăzut de lege pentru recidivă nu se mai aplică în cazul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, revocare care operează în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, infracțiunile din prezenta cauză fiind comise de către inculpat în interiorul termenului de încercare de 4 ani, care expiră la data de 10 februarie 2015.
De asemenea, așa cum s-a argumentat și cu privire la inculpații R. I., R. I. A. și R. C. E., cu referire la infracțiunea de vătămare corporală care s-a reținut în sarcina inculpatului R. G. A., infracțiune comisă la data de 28 mai 2012 asupra persoanei vătămate C. D., instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 181 C.pen. din 1968, fapta se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar potrivit dispozițiilor art. 193 alin. 2 C.pen. din 2009, aceiași faptă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă.
Cu referire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. din 1968, faptă comisă de inculpatul R. G. A. în data de 28 mai 2012, instanța a constatat că aceasta se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, iar infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C.pen. din 2009 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Cu referire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța a constatat că dispozițiile Codului penal din 1968 reglementează sistemul cumulului juridic cu spor facultativ în două trepte, în timp ce dispozițiile Codului penal din 2009 prevăd sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu.
Cu referire la cauzele de atenuare, instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 369 alin. 10 C.pr.pen., sub ambele legii penale inculpatul beneficiază de aceiași reducere a limitelor de pedeapsă.
Cu referire la cauzele de agravare, instanța a constatat că, sub ambele legi penale, circumstanța comiterii faptei de un infractor major împreună cu un minor și cea a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, constituie cauze legale de agravare facultativă a pedepsei.
Cu referire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a constatat că, sub ambele legi penale succesive, inculpatul R. G. A. ar urma să execute pedeapsa aplicată în regim de deținere, din pedeapsă urmând a fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 7 decembrie 2010 și până la 22 decembrie 2010, executată în baza ordonanței de reținere din data de 7 decembrie 2010 emisă de Poliția municipiului V. în dosar nr. 4657/P/2010 și a mandatului de arestare preventivă nr. 49/8.12.2010 emis de Judecătoria Petroșani în dosar nr._/278/2010 (mențiunile cu privire la sentința penală nr. 55/2011 a Judecătoriei Petroșani - filele 127-134).
Concluzionând, față de cele de mai sus, instanța a apreciat că, și în cazul inculpatului R. G. A. legea penală mai favorabilă este legea penală veche, astfel că s-a procedat la aplicarea față de inculpat, pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, a câte unei pedepse, la individualizarea cărora instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen. din 1968, astfel: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă (reduse cu o treime, urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen.), gradul de pericol social concret al fiecăreia dintre cele două fapte, comise în condițiile concursului de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a C.pen., grad de pericol social reflectat în urmarea produsă de către fiecare faptă, urmarea care s-ar fi putut produce, modalitatea concretă în care faptele au fost săvârșite, mobilul și scopul urmărit de către inculpat, circumstanțele de agravare a pedepsei, acea a comiterii faptei de către un infractor major împreună cu un minor precum și acea a comiterii faptei de către trei sau mai multe persoane, dar și persoana inculpatului, care este necăsătorit, nu are ocupație și este recidivist în condițiile art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., circumstanță căreia nu i s-a dat eficiență fiind incidente, așa cum s-a arătat, dispozițiile art. 83 alin. 4 C.pen. din 1968.
În consecința celor care preced, instanța a aplicat inculpatului R. G. A. pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală și pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, fiecare dintre aceste fapte având drept consecință revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, menționată în precedent, contopirea făcându-se între pedepsele rezultate în urma revocării, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, cu privire la acest inculpat instanța apreciind că, față de durata pedepsei pe care o va executa, nu se mai impune aplicarea unui spor, pedeapsa fiind aptă să realizeze scopul de reeducare și corijare a comportamentului acestui inculpat.
S-a aplicat inculpatului R. G. A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1968 în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen. din 1968, ca o consecință a condamnării la pedeapsa închisorii, instanța apreciind că, față de natura și gravitatea infracțiunilor comise inculpatul vădește o nedemnitate în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
S-a dedus din pedeapsa principală rezultantă a contopirii, durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la 7 decembrie 2010 și până la 22 decembrie 2010 - așa cum s-a arătat în cele de mai sus.
Cu privire la inculpatul minor R. C. C., instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă în cazul acestuia este legea penală nouă, anume Codul penal din 2009, potrivit căruia, în cazul inculpaților minori care nu au mai săvârșit infracțiuni, pot fi luate numai măsuri educative neprivative de libertate, în timp ce, în baza legii penale vechi, Codul penal din 1968, față de inculpatul minor, având în vedere vârsta acestuia și gravitatea faptelor care se rețin în sarcina sa în această cauză, i s-ar putea aplica o pedeapsă.
La alegerea și individualizarea măsurii educative care s-a luat față de inculpatul minor, pentru toate infracțiunile care au fost comise de către acesta în condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 38 alin. 1 C.pen. din 2009, conform dispozițiilor art. 129 cu raportare la art. 114 și art. 74 C.pen., instanța a avut în vedere împrejurările și modul comiterii fiecăreia dintre infracțiunile săvârșite de minor, starea de pericol creată pentru relațiile sociale ocrotite de normele de incriminare speciale (integritatea corporală și sănătatea persoanei și ordinea și liniștea publică), gravitatea rezultatului produs, faptul că tânărul nu are antecedente penale, s-a prezentat la chemarea organelor judiciare, a avut o conduită conformă atât înainte de comiterea infracțiunii cât și în timpul procesului penal, vârsta tânărului, faptul că a finalizat pregătirea profesională ceea ce denotă interes pentru procesul educativ, că reflectă la consecințele legale pe care le va avea de suportat precum și la necesitatea respectării legii, dorește să realizeze venituri prin forțe proprii, vădește capacitatea de a-și selecta prietenii și are suficiente resurse interne pentru a evita recidiva (referat de evaluare – filele 51-53).
Instanța va lua față de inculpatul minor R. C. C. măsura educativă neprivativă de libertate a supravegherii pe o perioadă de 6(șase) luni, pe durata executării măsurii neprivative de libertate instituind în sarcina inculpatului obligația să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială a județului Hunedoara; obligația de a se prezenta la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta și obligația de a urma un program de consiliere psihologică, această din urmă măsură vizând identificarea problemelor de autocontrol și dezvoltarea abilităților de gestionare a furiei în cazul tânărului, pentru a evita reiterarea comportamentului violent pe care l-a adoptat cu privire la cele două persoane vătămate, C. I. L. și C. D. – aspect semnalat de către consilierul de probațiune.
Instanța a încredințat controlul executării măsurii educative a supravegherii și controlul îndeplinirii atribuțiilor de către persoana care exercită supravegherea inculpatului minor – Serviciului de Probațiune Hunedoara, iar supravegherea și îndrumarea inculpatului în executarea măsurii educative a fost încredințată părinților săi, R. I. și R. C. E., acestora punându-li-se în vedere disp. art. 123 C.pen. din 2009. Instanța a apreciat că aceste persoane pot exercita eficient aceste atribuții, în trecut dovedindu-se capabili să asigure o bună supraveghere a minorului, iar lipsa antecedentelor penale și modalitatea de executare a pedepsei aplicate față de ei, sunt de natură să impună o mai mare diligență din partea acestora în supraveghere și, implicit în ocrotirea minorului, ferirea acestuia de consecințele unor comportamente ilicite.
S-a pus în vedere inculpatului minor dispozițiile art. 123 C.pen. din 2009.
Cu referire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că S. de Urgență Petroșani s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8232,51 lei reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate C. D. în perioada 28 mai 2012-25 iunie 2012, F.O.C.G. nr. 8996/2012 în cadrul Secției de Chirurgie Generală (fila 23 în dosarul de urmărire penală) și cu suma de 2044,70 lei reprezentând cheltuieli cu spitalizarea numitului R. I. (inculpat în cauză) în perioada 28 mai 2012 – 6 iunie 2012 în cadrul Secției Chirurgie Plastică, cu F.O.C.G. nr. 8993/2012 (fila 130 în dosarul de urmărire penală).
Instanța a constatat că inculpații au recunoscut pretențiile civile constând în cheltuielile cu spitalizarea persoanei vătămate C. D. (declarațiile inculpaților R. C. C. – fila 96-97; R. I. – fila 98-99; R. I. A. – fila 100-101; R. C. E. – fila 102-103 și R. G. A. – fila 139-140).
Având în vedere împrejurarea că, din probele administrate în cauză, rezultă legătura de cauzalitate directă dintre faptele inculpaților - fapte comise cu vinovăție - și prejudiciu, prejudiciu care a fost recunoscut de către inculpați și că acest prejudiciul este actual, instanța, în temeiul art. art. 313 din Legea nr. 95/2002 modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, art. 1357, art. 1382 și art. 1372 C.civ. rap. la art. 23 alin. 3 C.pr.pen., a dispus obligarea inculpaților majori, în solidar și a inculpatului minor R. C. C. în solidar și cu părțile responsabile civilmente R. I. și R. C. E., la plata sumei de 8232,51 lei către partea civilă S. de Urgență Petroșani.
În ce privește constituirea de parte civilă în sumă de 2044,70 lei reprezentând cheltuieli cu spitalizarea numitului R. I. (inculpat în cauză) în perioada 28 mai 2012 – 6 iunie 2012 în cadrul Secției Chirurgie Plastică, cu F.O.C.G. nr. 8993/2012, formulată de partea civilă S. de Urgență Petroșani, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 C.pr.pen., obiectul acțiunii civile exercitată în procesul penal îl constituie tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, or, în cauză, obiectul acțiunii penale nu îl constituie tragerea la răspundere penală a persoanei care se face vinovată de cauzarea leziunilor produse inculpatului R. I., astfel că, în temeiul art. 19 alin. 1 C.pr.pen., instanța a respins acțiunea civilă.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de către partea civilă C. I. L. prin care acesta a solicitat obligarea inculpaților R. I. și R. C. C. la plata sumei de 3.000 lei reprezentând daune morale (constituie de parte civilă – fila 146-147 în dosarul de urmărire penală și declarația părții civile C. I. L. – fila 141) – instanța a reținut că, prin . exercitată de către cei doi inculpați, părții civile i-au fost produse certe suferințe de natură fizică, constând în durerea resimțită și, de asemenea, acestei părți i-au fost cauzate suferințe de natură morală prin atingerea adusă demnității și siguranței persoanei care a fost atacată violent, la . care locuiește, în prezența unor persoane care cunosc pe partea civilă, chiar de către vecinii săi, iar aceste atingeri aduse părții civile justifică acordarea de despăgubiri.
În vederea reparării prejudiciului moral suferit de către partea civilă C. I.-L., instanța a apreciat că se justifică obligarea în solidar a inculpaților R. I. și R. C. C., acesta din urmă în solidar și cu părinții săi, părțile responsabile civilmente R. I. și R. C. E. – la plata sumei de 1.000 lei – sumă apreciată de către instanță ca rezonabilă și echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral real și efectiv produs părții civile și efectiv suferite de aceasta.
Pentru instituirea obligației solidare în sarcina inculpaților instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1382 C.civ. potrivit cu care cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat, precum și dispozițiile art. 1372 C.civ., potrivit cu care părinții care, în temeiul legii, sunt obligați să supravegheze un minor, răspund de prejudiciul cauzat altuia de către minor, cu excepția situației în care dovedesc că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care și-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exercițiul autorității părintești - împrejurare care nu poate fi reținută în cauză, cu atât mai mult cu cât chiar părinții minorului au comis fapte violente, împreună cu acesta, așa cum rezultă din probele administrate în cauză.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă C. D., instanța a constatat că acesta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 lei reprezentând daune morale. În motivarea cererii partea civilă a arătat că, la data de 28 mai 2012 a fost agresat de către inculpații din cauză, aceștia lovindu-l atât cu pumnii cât și cu picioarele, dat și cu o bâtă și cu o piatră, pe care le pregătiseră dinainte în acest scop, iar în urma leziunilor care i-au fost produse și care au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale, partea civilă a fost imobilizat la pat aproape o lună de zile, majoritatea leziunilor produse fiind la nivelul coloanei vertebrale și a coastelor, a fost lovit în zona feței și la nivelul rinichilor și a pieptului, astfel că a urmat un tratament de recuperare la fizioterapie la spitalele din V. și din Lupeni, în perioada recuperării neputând să își desfășoare activitățile zilnice, având nevoie de cineva care să îl ajute, cu precădere în perioada în care nu se pitea ridica din pat.
A precizat partea civilă că și în prezent se resimte în urma loviturilor, având în mod frecvent dureri de spate.
Examinând acțiunea civilă formulată de partea civilă C. D., instanța a constatat că, potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză în baza actelor medicale și a examinării părții civile (raport de expertiză medico-legală nr. 11.096/B/21.03.2014 – fila 122-126 în dosarul de urmărire penală), acesta a prezentat leziuni traumatice, datând din 28 mai 2012 și care au fost produse prin loviri repetate cu corpuri dure, constând în fracturi apofize transverse vertebre lombare L1, L2, L3; traumatism cranio-facial cu echimoze; traumatism renal și contuzie hemitorace stâng – leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale, iar ca urmare a traumatismului partea prezintă sechele algice la nivelul coloanei lombare.
Ulterior, partea civilă a fost diagnosticată cu pneunomopatie mixtă, insuficiență respiratorie medie, hipertriglicerimedie; infecție urinară cronică; necroză avasculară de cap femural bilateral șold drept stadiul IV Steinberg șold stâng stadiul III Steinberg – afecțiuni care au necesitat internări și intervenții medicale, dar care nu se află în legătură cauzală cu leziunile traumatice datând din data de 28 mai 2012.
Din declarația martorului T. A. P. (fila 152-153 în dosarul instanței) și din foaia de observație clinică (fila 67-80 în dosarul de urmărire penală), a rezultat că partea civilă C. D. a fost imobilizat în corset gipsat pe o perioadă de 21 de zile, instituindu-se tratament cu antibiotice, antalgice și soluții perfuzabile, hrănirea realizându-se prin administrare de soluții perfuzabile și de alimente lichide.
În raport cu aceste leziuni, de starea părții civile în perioada internării medicale, de faptul că partea civilă suferea deja de o boală care necesita tratament medical și era de natură să genereze o stare de disconfort și de neliniște, instanța a apreciat că, prin agresarea de către inculpați, într-un loc public ca și în cazul părții civile C. I. L., de către persoana cunoscute – părții civile i-au fost produse nu numai certe suferințe fizice, inerente actelor agresive exercitate asupra sa, dar și suferințe de natură morală derivate din starea constantă și prelungită de disconfort și suferință generată de imobilizarea sa pentru o perioadă lungă de timp, durerile resimțite în această perioadă, iar toate aceste prejudicii dau drept la despăgubire.
Cu privire la tratamentul ulterior de recuperare, instanța a constatat că, la externare, părții civile i s-a recomandat repaus fizic și control medical, iar din declarația martorului T. A. nu rezultă faptul că partea civilă a efectuat tratament de recuperare, tratament care însă a fost necesar în urma intervenției chirurgicale determinată de afecțiuni ulterioare și fără legătură de cauzalitate cu leziunile traumatice din data de 28 mai 2012.
În vederea reparării prejudiciului moral suferit de către partea civilă C. D., instanța a apreciat că se justifică, în temeiul art. 1382 și art. 1372 C.civ., obligarea în solidar a inculpaților, iar a inculpatului minor în solidar și cu părinții săi, părțile responsabile civilmente R. I. și R. C. E. – la plata sumei de 15.000 lei – sumă apreciată de către instanță ca rezonabilă și echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral real și efectiv produs părții civile.
Cu privire la cheltuielile judiciare făcute de părți în prezenta procedură, instanța a constatat că persoana vătămată constituită parte civilă C. D. a solicitat obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.
Constatând că numita parte a făcut dovada plății sumei de 1500 lei, onorariu de avocat, conform chitanțelor nr. 101/31.10.2014 și nr. 128/18.11.2014 (filele 154 și 154 în dosarul instanței), constatând că această sumă a fost plătită efectiv și apreciind că este o sumă necesară în raport cu complexitatea cauzei și volumul activității depuse de către avocat, în temeiul art. 276 alin. 1 și 2 C.pr.pen., instanța a obligat inculpații în solidar, pe inculpatul minor în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la plata acestei sume către persoana vătămată constituită parte civilă în cază C. D., cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații R. C. C., R. I. A., R. G. A. și inculpații – părți responsabile civilmente R. C. E. și R. I..
Prin apărătorul ales inculpații apelanți au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, pentru inculpații majori R. I., R. I. A. și R. C. E., înlăturarea condamnărilor și aplicarea unei sancțiuni administrative cu aplicarea art. 83 ind.1 C.pen. 1969.
În ceea ce-l privește pe inculpatul R. G. A. se solicită achitarea în temeiul art.10 lit.c și art.11 pct.2 lit.a C.pen.1969 arătându-se că inculpatul minor este proaspăt încadrat în muncă, iar măsura educativă de 6 luni l-ar obliga să se deplaseze la S. de Probațiune.
Dacă instanța va considera, lasă la aprecierea acesteia aplicarea unei măsuri adjustative.
Critică hotărârea instanței de fond care nu a luat în considerare și declarațiile inculpatului R. I. și a celorlalți inculpați care au sărit în ajutorul inculpatului care s-a încăierat cu partea vătămată și care au acționat dintr-un sentiment firesc și anume acela de a-și apăra tatăl, respectiv soțul, care a strigat după ajutor astfel încât s-a creat acea stare de panică. În ce privește infracțiunea de lovire reținută și în sarcina inculpaților R. I., R. I. A. și R. C. E., apreciază că prin logica lucrurilor, prin modul în care au decurs evenimentele în acea încăierare, coroborat și cu concluziile certificatului medico legal, lovirile produse părții vătămate puteau fi produse nu neapărat prin lovire așa cum s-a reținut de către P..
Arată că inculpatul R. I., în urma mușcăturii de deget și de ureche, a rămas cu o infirmitate de 5% și i s-au acordat un număr de 75 de zile îngrijiri medicale. Instanța ar fi trebuit să facă dacă nu aplicarea art.44 C.pen privind legitima apărare, măcar art.73 lit.b C.pen. fapta fiind săvârșită sub imperiul unei emoții puternice creată de acea stare de fapt.
Mai arată că evenimentele s-au succedat cu repeziciune astfel încât și reacția inculpaților a fost spontană încercând să înlăture atacul material direct asupra inculpatului R. I.. Consideră că pentru o echitate și o echilibrare raporturilor penale dintre cei doi se impunea un tratament mult mai lejer și adecvat pe baza interpretărilor și logice a stării de fapt și nu pe baza subiectivismului martorilor audiați în cauză, rude cu partea vătămată și care au avut tot interesul să relateze din cele auzite sau percepute, având în vedere că la momentul producerii incidentului, la locul faptei se aflau doar partea vătămată și familia R..
Pentru toate acestea, apreciază că apelul este fondat și se solicită admiterea acestuia precum și reducerea cuantumului daunelor morale și menționează că în sprijin, a depus la dosar practică judiciară a Tribunalului Hunedoara și decizia ICCJ 4458/2005 care statuează modalitățile și criteriile de stabilire a prejudiciului moral și de acordare a daunelor morale.
Solicită ca instanța să aibă în vedere și afecțiunile psihice, fizice și retardul mintal în ceea ce-l privește pe inculpatul raita G. A..
A mai invocat nulitatea rechizitoriului pentru infracțiunea de ultraj.
Curtea de Apel examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelurile declarate de inculpații R. C. C., R. I. A., R. G. A. și inculpații – părți responsabile civilmente R. C. E. și R. I. sunt nefondate și vor fi respinse, din următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză, stare de fapt recunoscută și însușită de către inculpați, care au solicitat a fi judecați în procedura simplificată, a recunoașterii vinovăției.
Astfel, s-a reținut că la date de 26 mai 2012, în jurul orelor 16, în timp ce se întorcea la domiciliu său, domiciliu situat în V., ., ., județul Hunedoara, persoana vătămată C. I.-L. s-a întâlnit cu inculpatul R. I., vecin cu persoana vătămată și i-a cerut acestuia să îi dea contractul încheiat cu firma care a montat instalația de gaz în . inculpatul R. I. și persoana vătămată C. I.-L. a început o discuție în contradictoriu, iar la un moment dat inculpatul R. I. l-a lovit pe persoana vătămată în zona feței. Persoana vătămată l-a prins de mână pe inculpat și, în proximitatea acelui moment a venit fiul inculpatului R. I., inculpatul minor R. C.-C., care l-a lovit și el pe persoana vătămată în zona feței (declarația persoanei vătămate C. I.-L. – filele 146-147 în dosarul de urmărire penală și ; declarațiile martorilor C. N. – fila 203 și P. N. – fila 210 în dosarul de urmărire penală).
Persoana vătămată nu s-a prezentat la medicul legist și nu a făcut dovada gravității leziunilor reflectate în numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și nici dovada consecințelor acestor acte ale inculpaților exercitate asupra sa.
La data de 28 mai 2012, în jurul orei 15.30, persoana vătămată C. D. s-a deplasat la locuința fratelui său, C. I.-L.. Când persoana vătămată a trecut pe lângă banca pe care stăteau inculpații R. I., R. C. E. (soția inculpatului R. I.) și R. C. C. (fiul minor al acestora), inculpatul R. I. ridicând-se de pe bancă, l-a lovit cu capul pe persoana vătămată, declanșându-se astfel o altercație între ei, altercație în care au intervenit și inculpații R. C. C., R. I. A. și R. G. A., care au lovit pe persoana vătămată în timp ce acesta era căzut, inculpatul R. G. A. lovind pe persoana vătămată cu o bâtă din lemn.
În timpul incidentului inculpatul R. I. a fost mușcat de degetul III de la mâna dreaptă de către persoana vătămată.
Incidentul a fost văzut de mai multe persoane care au sesizat incidentul datorită strigătelor de ajutor ale persoanei vătămate și injuriilor inculpaților, au încercat să intervină și au anunțat incidentul la poliție, ia cumnata persoanei vătămate, martora C. N. a solicitat ambulanța, după ce în prealabil a încercat să oprească ., în timp ce alte persoane, care au perceput desfășurarea incidentului, au manifestat un sentiment de teamă ori au decis să nu se implice (declarațiile martorilor C. N. – fila 202 în dosarul de urmărire penală; T. A. P. – fila 204-205; 206 în dosarul de urmărire penală și fila 152-153 în dosarul instanței; T. M. M. – fila 207-208; 209, în dosarul de urmărire penală; Soproni G. I. – fila 211-212; S. M. F. – fila 213 și raport de nouă expertiză medico-legală –fila 144-145 în dosarul de urmărire penală).
În urma acestui incident, persoanei vătămate C. D. i-au fost cauzate leziuni pentru a căror vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală – filele 122-126 în dosarul de urmărire penală).
Încadrarea juridică dată faptelor este legală, la fel și legea penală mai favorabilă aplicată de instanța de fond inculpaților.
Prin apelurile declarate inculpații în fapt și-au schimbat poziția procesuală arătând că nu s-ar face vinovați de săvârșirea faptelor de care au fost acuzați.
Conform dispozițiilor legale recunoașterea faptelor este irevocabilă, schimbarea poziției procesuale în apel neavând nici un temei legal, faptic sau probator.
Solicitarea inculpaților de a li se aplica dispozițiile art. 18/1 din vechiul Cod penal nu este argumentată.
Mai mult, analizând starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond și probele administrate în cauză, Curtea nu poate considera că faptele săvârșite de către inculpați sunt în mod vădit lipsite de importanță și nu prezintă pericol social, astfel că solicitarea nu este fondată.
Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate de către instanța de fond care a ținut seama de toate criteriile generale de individualizare precum și de persoana inculpaților și circumstanțele personale ale acestora, nejustificându-se micșorarea acestor pedepse.
În cauză nu se poate reține depășirea limitelor legitimei apărări sau altă circumstanță atenuantă în ceea ce-l privește pe inculpatul R. I. atâta timp cât față de partea vătămată s-a dispus neînceperea urmăririi penale, ca urmare a reținerii faptului că s-a aflat în legitimă apărare, soluție neatacată de către inculpat.
Apelul este nefondat și sub aspectul laturii civile, despăgubirile acordate părților vătămate fiind stabilite în mod corect de către instanța de fond, simpla apreciere a inculpaților că sumele stabilite li se par prea mari nefiind un motiv de reducere a acestora.
În ce privește susținerea apărării că rechizitoriul ar fi nul pentru infracțiunea de ultraj Curtea arată că această cauză se află în apel, a trecut prin procedura camerei preliminare când se puteau invoca astfel de nulități și nu s-a arătat în ce ar consta această nulitate, astfel că și acest motiv de apel este nefondat.
Față de cele expuse Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații R. C. C., R. I. A., R. G. A. și inculpații – părți responsabile civilmente R. C. E. și R. I..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga pe inculpații R. I., R. I. A., R. C. E., R. G. A. și pe inculpatul R. C. C. în solidar cu inculpații – părți responsabile civilmente R. C. E. și R. I. să plătească statului suma de câte 430 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în sumă totală de 650 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații R. C. C., R. I. A., R. G. A. și inculpații – părți responsabile civilmente R. C. E. și R. I. împotriva sentinței penale nr. 173/15.05.2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe inculpații R. I., R. I. A., R. C. E., R. G. A. și pe inculpatul R. C. C. în solidar cu inculpații – părți responsabile civilmente R. C. E. și R. I. să plătească statului suma de câte 430 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în sumă totală de 650 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2015.
Președinte, Judecător,
D. G. A. G. M.
Grefier,
D. M.
Red./tehn./DG
2ex./17.11.2015
Jud.fond P. G.

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 762/2015....		Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 976/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 976/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA