Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 577/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 577/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 577/A/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. L.
Judecător: M. E. C.
Grefier: I. M.
P. de pe lângă Curtea de Apel A. I., reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul Tărțan O. împotriva sentinței penale nr. 133/17.04.2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant Tărțan O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța îi aduce la cunoștință inculpatului apelant Tărțan O. că are dreptul de a da declarație în cauză.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul apelant Tărțan O. arată că își menține declarațiile date în cauză și nu înțelege să facă precizări suplimentare.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Inculpatul apelant Tărțan O. solicită admiterea apelului, pronunțarea unei soluții de achitare, întrucât nu este vinovat și exonerarea de la plata amenzii.
Inculpatul apelant Tărțan O. susține că nu este vinovat, întrucât dânsul doar a ferit mașina, frecând astfel puțin mașina organelor judiciare.
Inculpatul precizează că martorii nu au fost la dânsul în microbuz, putându-se verifica acest aspect, întrucât aceștia nu au avut bilete.
Inculpatul precizează că nu este de acord cu plata sumei la care a fost obligat, solicitând restituirea amenzii achitate, întrucât patronul său a dat asigurarea.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul Tărțan O. și menținerea sentinței penale atacate ca fiind temeinică și legală, precizând că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost dovedite prin probatoriul administrat în cauză, declarațiile martorilor oculari coroborându-se cu aspectele care rezultă din raportul încheiat de organele de poliție.
Reprezentanta Parchetului susține că, raportat la probatoriul administrat în cauză, în mod corect a fost stabilită vinovăția inculpatului și de asemenea, cuantumul pedepsei aplicate acestuia și modalitatea de executare a pedepsei, constând în suspendarea condiționată a executării acesteia.
Inculpatul apelant Tărțan O., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat. Inculpatul arată că organul de poliție i-a spus că a oprit unde nu trebuia. Inculpatul învederează că agentul de poliție i-a pulverizat cu spray lacrimogen în față. Inculpatul precizează că polițiștii nu au făcut poze la locul incidentului.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr.133/2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar_ s-a dispus:
În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C.pr.pen., condamnarea inculpatului TĂRȚAN O., cetățean român, fiul lui G. și F., născut la data de 26 iulie 1951 în București, CNP:_, studii: 8 clase, pensionar, căsătorit, nu are copii minori, domiciliat în P., .. 7, ., fără antecedente penale, la:
- 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, pentru infracțiunea de ultraj, prev. și ped. de art. 239 alin. 2 și 5 C.pen. din 1968, cu aplic. art. 5 C.pen. din 2009 și
- 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C.pen. din 1968, cu aplic. art. 5 C.pen. din 2009.
În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1, lit. b C.pen. din 1968, au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1(un) anși 6(șase) luni închisoare.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 2 C.pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și art. 64 alin. 1 lit. b C.pen. din 1968, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. 2 C.pen. din 1968.
În temeiul art. 81, 82 C.pen. din 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3(trei) ani și 6(șase) luni.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1968, cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, intenționate, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.
În temeiul art. 25 și 397 alin. 1 C.pr.pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă I. de Poliție Județean Hunedoara, cu sediul în D., .. 130, județul Hunedoara și, în baza art. 1357 C.civ., a fost obligat inculpatul Tărțan O. la plata sumei de 837 lei către partea civilă I. de Poliție Județean Hunedoara - cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 25 și 397 alin. 1 C.pr.pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. L., domiciliat în Târgu-J., .. 2, ., județul Gorj și cu reședința în P., .. 2 A, ..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin rechizitoriul din data de 5 noiembrie 2014 în dosar nr. 4707/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria Petroșani a dispus trimiterea în judecată a inculpatului TĂRȚAN O. – fiul lui G. și F. născut la data de 26.07.1951 în București, sectorul 4, posesor CI . nr._ emisă de SPCLEP P. la data de 9.04.2012, CNP_, domiciliat în P., .. 7, ., pentru comiterea infracțiunilor de ultraj, prev. de art. 257 al. 1, 4 c.pen. rap. la art. 193 al. 1 c.pen., distrugere, prev. de art. 253 al.1 c.pen., cu aplicarea art. 38 al. 1. c.pen. și art. 5 al. 1 c.pen.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că la data de 17.10.2013 a exercitat violențe asupra persoanei vătămate S. M. L. – agent principal de poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care implicau exercițiul autorității de stat – prin împingerea lui cu un autovehicul, distrugând, cu intenție, autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare MAI_, aparținând persoanei vătămate I. de Poliție Județean Hunedoara, căreia i-a cauzat un prejudiciu în valoare de 837 lei.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Petroșani sub nr._ din data de 11 noiembrie 2014.
Prin încheierea din data de 6 ianuarie 2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat constată competența instanței, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.4707/P/2013 din data de 05.11.2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Petroșani privind pe inculpatul TĂRȚAN O. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de ultraj, prev. de art. 257 al. 1, 4 c.pen. rap. la art. 193 al. 1 c.pen., distrugere, prev. de art. 253 al.1 c.pen., cu aplicarea art. 38 al. 1. c.pen. și art. 5 al. 1 c.pen., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, în raport cu obiectul sesizării, instanța a reținut, în fapt, următoarele:
La data 17.10.2013, persoana vătămată S. M. L. – agent principal de poliție în cadrul Poliției orașului P., Formațiunea Ordine Publică – a fost programat la serviciu în schimbul II, de la orele 1400 la orele 2200, urmând să facă o patrulă mixtă cu agentul de poliție C. C. I., de la Formațiunea Poliția Rutieră.
În exercitarea atribuțiilor de serviciu, echipajul format din cei doi agenți de poliție s-a deplasat pe ., în zona Primăriei P., unde, începând cu orele 1700, a început să efectueze controlul mai multor autoturisme aflate în trafic, privind respectarea de către conducătorii auto a regulilor de circulație, echipajul având în dotare, în vederea exercitarea atribuțiilor de serviciu, autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare MAI_, aparținând persoanei vătămate I. de Poliție Județean Hunedoara (repartizare posturi din data de 17 octombrie 2013 – fila 65).
În jurul orelor 1730, echipajul de poliție a văzut că dinspre P. spre L. se deplasa un microbuz marca Mercedes Sprinter, de culoare albă, cu nr. de înmatriculare_, care efectua transport de călători în regim de maxi-taxi – și care era condus de inculpatul Tărțan O. – care a oprit în fața liceului din P., la circa 100 m de locul unde erau polițiștii, pentru a coborî o persoană, deși în acel loc nu era amplasată stație și era și interzisă oprirea, fiind linie continuă și curbă.
Când microbuzul s-a pus în mișcare și se apropia de locul unde se afla echipajul de poliție, agentul C. C. I., i-a făcut conducătorului auto semnul regulamentar de oprire și acesta a oprit în dreptul echipajului.
Agentul de poliție C. C. I. s-a prezentat - ambii polițiști fiind în uniformă - și i-a cerut inculpatului actele la control.
Inculpatul a refuzat inițial să prezinte actele la control, începând să vocifereze că doar pe el îl văd organele de poliție și nu și pe taximetriști, după care a luat actele, le-a „lipit” pe geam, dar cu spatele actelor spre organul de poliție, pentru ca acesta să nu poată vedea datele de pe acte, după care inculpatul a spus că el oricum pleacă, ceea ce a și făcut, plecând cu microbuzul spre cap de linie P..
Cei doi agenți de poliție au urcat la volanul autoturismului din dotare, au pornit semnalele acustice și luminoase, și au plecat în urmărirea microbuzului, care se deplasa cu viteză și l-au depășit, barându-i calea și determinându-l să oprească, după circa 400-500 de metri, în zona stației de pompieri.
Cei doi agenți de poliție au coborât din autoturism - autoturism care rămăsese pe carosabil, la circa 3-4 metri în fața microbuzului – agentul de poliție C. C. I. s-a dus la geamul șoferului, care era parțial deschis, i-a cerut din nou actele la control, spunându-i că a comis deja 3 contravenții, dar inculpatul a continuat să vocifereze, reproșându-i polițistului că pe taximetriști nu-i vede când încalcă regulile de circulație, iar când agentul de poliție a încercat să urce în microbuz, inculpatul a blocat ușile.
Agentul de poliție C. C. I. s-a dus iarăși la geamul inculpatului și a insistat ca acesta să-i prezinte actele, spunându-i că oricum nu are unde să se ducă, fiindcă în cele din urmă va ajunge la L., la capătul liniei și va fi identificat, dar șoferul a spus că el oricum pleacă.
În acest timp, persoana vătămată, agentul principal de poliție S. M. L. se afla la circa unu-doi metri în fața microbuzului, iar inculpatul a pus în mișcare microbuzul și a început deplasarea, deși în față se afla persoana vătămată, care a pus instinctiv mâinile pe capotă, totuși a fost împins 1-2 metru cu microbuzul, moment în care a sărit în partea lateral stângă a acestuia, pentru a nu fi călcat de microbuz.
În acest timp, agentul de poliție C. C. I., care se aflase lângă geamul șoferului, văzând că inculpatul a pornit microbuzul și l-a lovit pe colegul său, a pulverizat cu spray-ul lacrimogen aflat în dotare prin geamul parțial deschis, către inculpat, acesta însă și-a continuat deplasarea, intrând în coliziune cu aripa dreaptă a microbuzului, în aripa stângă spate a autoturismului poliției, care se afla în fața sa, autoturism pe care l-a deplasat circa 2-3 metri în față și l-a avariat – întrucât nu putea în alt mod să își continue deplasarea – după care a plecat spre cap de linie L..
Cei doi agenți de poliție au urcat din nou în autoturismul din dotare și au plecat în urmărirea microbuzului condus de inculpat, pe care l-au ajuns în dreptul stației de la cap de linie L., unde acesta oprise, iar pasagerii, care și ei fuseseră afectați de spray-ul lacrimogen pulverizat, coborau din microbuz.
Aici, agentul principal de poliție S. M. L. a urcat în microbuz, a oprit motorul și a luat cheile din contact, după care inculpatul a fost condus de cei doi agenți de poliție la sediul poliției, unde a fost audiat cu privire la cele întâmplate (proces verbal de constatare din data de 17 octombrie 2013 – fila 9; planșă fotografică cu aspecte fixate cu prilejul cercetării din data de 17 octombrie 2013 – filele 14-15; raport din data de 17 octombrie 2013 a agentului principal de poliție S. M. L. – fila 16-17; raport din data de 17 octombrie 2013 a agentului de poliție C. C. I. – fila 18-20; declarațiile persoanei vătămate S. M. L. – filele 21-24 și 96; declarațiile martorilor C. C. I. – filele 26-28 și 119-120; S. C. M. – fila 29-32; A. F. C. – filele 34-36; 38 și 107-108; C. I. A. – fila 39; extras din registrul privind sesizările, poziția nr. 346/17 octombrie 2013 – fila 62 și 64; fișă de intervenție la eveniment – fila 66 și fișa postului pentru agenții de poliție – fila 58-61).
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, susținând că, după prima sa oprire de către organele de poliție - când agentul de poliție C. C. I. i-a cerut actele la control, pe motiv că ar fi oprit în dreptul liceului, în loc interzis și din microbuz a coborât un pasager – el nu doar că a prezentat, ci i-a și dat actele agentului de poliție, spunându-i că el nu a oprit între stații, după care polițistul i-ar fi spus să ducă pasagerii și apoi să revină la locul unde se afla echipajul de poliție, pentru a clarifica situația.
De asemenea, inculpatul a mai susținut că a plecat de pe loc, iar după câteva sute de metri a constatat că este urmărit de autoturismul poliției, care a trecut pe lângă el, i-a barat calea, oprind brusc în fața sa, el a încercat să evite coliziunea cu autoturismul oprit, dar nu a reușit decât să evite o coliziune frontală și a atins ușor cu aripa dreaptă a microbuzului, aripa stângă spate a autoturismului poliției, pe care l-a avariat, oprind imediat mașina, după care agenții de poliție au coborât din autoturism și unul dintre ei a venit la el și i-a pulverizat spray lacrimogen în față, după care a fost dus la sediul poliției, iar unul dintre pasageri a reproșat polițiștilor folosirea spray-ului și a afirmat că va reclama acest fapt comandantului.
Inculpatul a negat că ar fi exercitat violențe asupra vreunuia din agenții de poliție, prin „împingerea” acestuia cu microbuzul, afirmând că, imediat după ce a lovit mașina poliției care i-a ,,tăiat” calea, a oprit microbuzul, iar din mașina poliției au coborât cei doi agenți, iar în ce privește avarierea autoturismului poliției, a susținut că aceasta a fost din culpă și nu cu intenție, având loc în împrejurările pe care el le-a prezentat (declarațiile inculpatului – filele 40-41; 43-46; 48-49 și 93-95).
Susținerile inculpatului sunt însă infirmate de probele administrate în cauză, respectiv de declarația persoanei vătămate S. M. L. și a martorilor C. C. I., S. C. M.– aceasta din urmă pasageră în microbuz - martori care au relatat desfășurarea faptelor de la momentul opririi microbuzului în trafic de către organele de poliție și care confirmă faptul că după prima oprire mașina poliției a plecat după microbuz cu semnalele luminoase și sonore pornite (declarații – filele 26-28 și 119-120 și fila 29-32) și A. F. C., care a relatat că, în timp ce se deplasa pe . P. (din sensul de mers opus celui în care se deplasa microbuzul condus de către inculpat), a sesizat, pe celălalt sens de mers, autoturismul L. cu însemnele Poliției, iar în spatele acestuia microbuzul, că unul dintre polițiști era în fața microbuzului, iar celălalt în dreptul ușii șoferului, din gesturile acestora martorul deducând că încercau să oprească pe șofer să își continue drumul, că a văzut că microbuzul s-a pus în mișcare și că polițistul care se afla în fața acestuia s-a ferit.
A mai arătat martorul că a încercat să poziționeze mașina pe care o conducea în așa fel încât să împiedice deplasarea microbuzului, însă, față de faptul că acesta a continuat deplasarea, a revenit pe banda sa, a continuat deplasarea după care a întors să vadă ce s-a întâmplat. Martorul a indicat și numărul de înmatriculare al microbuzului, cu privire la acre a și precizat că îl știe, fiind al unui vecin al său, astfel că este exclusă o eroare a martorului (declarațiile martorului A. F. C. – filele 34-36; 38 și 107-108).
Această stare de fapt este susținută și de declarația martorului C. I. A. – care era concubinul martorei S. C. M. și se afla împreună cu aceasta, în calitate de pasager, în microbuzul condus de inculpat - el fiind audiat de organele de poliție la data de 17.10.2013, când a relatat aceeași stare de fapt, dar ulterior a plecat în străinătate și nu a mai putut fi audiat în cauză (declarația martorului C. I. A. – fila 39).
Instanța a constat că toate susținerile inculpatului se află în contradicție cu probele administrate în cauză, iar elementele de fapt care rezultă din aceste probe se coroborează în sensul celor reținute de către instanță cu privire la starea de fapt.
În drept, faptele inculpatului Tărțan O. care, la data de 17.10.2013 a exercitat violențe asupra persoanei vătămate S. M. L. – agent principal de poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și care implicau exercițiul autorității de stat – prin aceea că a continuat deplasarea, și cu toate că agentul se afla în fața mașinii pentru a-l împiedica să continue deplasarea, inculpatul a deplasat vehiculul și l-a împins, determinând pe agent să se ferească pentru a nu fi călcat - și de a lovi și avaria cu același microbuz pe care îl conducea inculpatul, mașina poliției, în scopul de a se sustrage de la răspunderea contravențională, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj, prev. și ped. de art. 239 alin. 2 și 5 C.pen. din 1968, în vigoare la data comiterii faptei respectiv art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. din 2009 rap. la art. 193 alin. 1 C.pen. din 2009, în vigoare la data judecării cauzei și distrugere, prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C.pen. din 1968, în vigoare la data comiterii faptei, respectiv art. 253 alin.1 C.pen. din 2009, în vigoare la data judecării cauzei.
Prin faptele inculpatului au fost lezate relațiile sociale referitoare la respectul datorat autorității de stat, precum și relațiile sociale referitoare la integritatea fizică a persoanei care se afla în exercițiul acestei autorități, dar și relațiile sociale privind patrimoniul.
Faptele au fost comise de către inculpat în condițiile concursului de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a C.pen. din 1968, respectiv art. 38 alin. 1 C.pen. din 2009.
Instanța a reținut că se impune în cauză identificarea legii penale mai favorabile.
Cu referire la limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, instanța a constat că, potrivit dispozițiilor art. 239 alin. 1 și 5 C.pen. din 1968, infracțiunea de ultraj se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani sau amenda, iar potrivit dispozițiilor art. 257 alin. 1 și 4 rap. la art. 193 alin. 1 C.pen. din 2009, infracțiunea de ultraj se pedepsește cu închisoare de la 4 luni la 5 ani sau amendă și infracțiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. din 1968 se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă, iar potrivit dispozițiilor art. 253 alin. 1 C.pen. din 2009, infracțiunea de distrugere se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
Cu referire la regimul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța a constat că potrivit dispozițiilor art. 34 C.pen. din 1968 pedeapsa rezultantă a concursului este pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele aplicate pentru infracțiunile aflate în concurs, la care instanța poate adăuga un spor de pedeapsă, iar dispozițiile art. 39 C.pen. din 2009, prevăd că pedeapsa rezultantă a concursului de infracțiuni se stabilește la pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele aplicate, la care se adaugă un spor, care este obligatoriu, de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – în cazul pedepsei închisorii sau a amenzii penale – iar în cazul în care se aplică o pedeapsă a închisorii și una cu amendă penală pedeapsa rezultantă va fi pedeapsa închisorii la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii.
În continuare, instanța a reținut că, în raport cu dispozițiile legii penale vechi, inculpatului din cauză, față de lipsa antecedentelor penale (fișă de cazier judiciar – fila 67-68), a vârstei acestuia și a faptului că acesta este pensionar, este căsătorit, fiind astfel o persoană integrată social, i s-ar putea aplica o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării în condițiile art. 81 și 82 C.pen. din 1968, fără instituirea unor obligații suplimentare celei de a respecta normele de drept penal, obligație care incumbă tuturor membrilor societății, spre deosebire de modalitățile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de legea penală nouă (art. 83 și 91 C.pen. din 2009), care presupun, cu caracter obligatoriu, instituirea unor obligații de prezentare, a unor interdicții sau limitări ale dreptului de deplasare și prestarea unei activități în folosul comunității.
În urma acestei analize, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatului în speță este legea penală veche, anume Codul penal din 1968.
La individualizarea pedepsei care se va aplica inculpatului, pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.pen. din 1968, anume dispozițiile părții generale a Codului penal (din 1968), felurile și limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile de ultraj și distrugere reținute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al fiecărei infracțiuni, reflectat în modul concret de comitere a faptei, urmarea imediată și cea care s-ar fi putu produce, sub acest aspect instanța având în vedere starea de pericol pe care inculpatul a creat-o pentru pasagerii aflați în microbuz și pentru traficul rutier, mobilul și scopul urmărit de către inculpat astfel că, în considerarea celor reținute instanța va aplica inculpatului, pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, pedeapsa închisorii, apreciată ca fiind aptă să conducă la reeducarea inculpatului.
În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1, lit. b C.pen. din 1968, pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, urmează a fi contopite în pedeapsa cea mai grea, la care instanța apreciază că nu se impune aplicarea vreunui spor.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că având în vedere că pedeapsa principală ce se va aplica inculpatului nu depășește 2 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, ținând seama de vârsta și gradul de educație, de faptul că este integrat social, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constat că persoana vătămată S. M. L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei reprezentând daune morale (declarație de parte civilă – fila 96-97), iar persoana vătămată I. de Poliție Județean Hunedoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 837 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului (plângere penală și constituire de parte civilă – fila 10).
Examinând acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. L., instanța a apreciat că, prin intervenția sa nu a fost una absolut necesară astfel că cererea de acordare a daunelor morale nu este întemeiată.
Examinând acțiunea civilă formulată de partea civilă I. de Poliție Județean Hunedoara, instanța a apreciat că aceasta este fondată, prin fapta comisă cu vinovăție de către inculpat fiind cauzate acestei părți civile prejudicii constând în avarierea autoturismului marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare MAI_ aparținând părții civile și fiind în folosința Poliției orașului P. (fila 52, copia cărții de identitate a autovehiculului), costurile reparației la acest vehicul fiind în sumă de 837 lei conform devizului nr. 72/28.10.2013 emis de S.C. ,,L. Service Company” S.R.L. (copia facturii – fila 53).
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul solicitând desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei soluții de achitare și înlăturare a obligării sale la plata despăgubirilor. În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a susținut că nu a săvârșit nici o infracțiune astfel că a fost condamnat în mod netemeinic.
Deliberând asupra apelului prin prisma motivelor invocate și, din oficiu, în limitele prevăzute de art. 417 din Codul de procedură penală Curtea reține următoarele:
Instanța a reținut că inculpatul, în data de 17 10 2013 a exercitat violențe asupra părții vătămate S. M. L. - agent principal de poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin împingerea lui cu autoturismul și a distrus autoturismul aparținând părții vătămate inspectoratul Județean de Poliție Hunedoara prin acroșarea lui, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 239 alin.2 și 5 respectiv art. 217 alin.1 din codul penal din 1968.
Susținerile inculpatului referitoare la faptul că prin probele administrate în cauză nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție sunt nefondate.
În cauză au fost audiați, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, martori care au perceput direct evenimentul și care l-au relatat în maniera în care au fost reținut și în actul de acuzare al instanței.
Apărările inculpatului în sensul că persoanele care au depus mărturie nu au fost prezente în momentul derulării evenimentelor nu au fost susținute probator. Martorii audiați au declarat în mod clar că au văzut ceea ce au relatat, martora S. C. M. fiind pasageră în autovehiculul condus de inculpat iar martorul A. F. C. fiind aflat în trafic în zona respectivă.
Față de aceste probe în mod temeinic instanța de fond a reținut că acuzațiile aduse inculpatului, de ultraj și distrugere sunt întemeiate.
În condițiile în care s-a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de distrugere în mod corect acesta a fost obligat și la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului.
Față de cele ce preced, Curtea în temeiul art. 421 alin.1 pct. 2 lit.b din Codul de procedură penală Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Tărțan O. împotriva sentinței penale nr.133/17.04.2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar penal nr._ .
În baza art.275 al.2 C.pr.pen. va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Tărțan O. împotriva sentinței penale nr.133/17.04.2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar penal nr._ .
În baza art.275 al.2 C.pr.pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.06.2015.
Președinte, Judecător,
A. L. M. E. C.
Grefier,
I. M.
Red. AL
Tehnored. IM/2 ex./11.06.2015
Jud. fond P.G.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 597/2015. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
