Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 4/2016. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2016 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 4/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 4/2016
Ședința publică de la 01 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
A. F. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva încheierii penale din data de 25 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ 15.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat S. V. C., personal și asistat de avocat P. B., apărător ales. Se prezintă pentru acesta și avocat D. D., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, conform dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală ia act de încetarea mandatului avocatului D. D. privind asistența juridică obligatorie a inculpatului inculpatul intimat S. V. C., față de prezentarea apărătorului ales al acestuia și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al inculpatului intimat și reprezentanta Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune arestarea preventivă a inculpatului.
Precizează faptul că în mod greșit s-a respins propunerea de arestare a inculpatului fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 223 alin. 1 și 2 Cpp.
Arată că s-a făcut dovada faptului că inculpatul a intervenit în mai multe rânduri asupra martorului ocular, încercând să îl forțeze pe acesta să declare fapte necorespunzătoare adevărului, pentru a-și acoperi infracțiunea de care este acuzat.
Invocă declarația martorului ocular, care a revenit asupra declarației date în fața procurorului, declarând că inculpatul S. i-a cerut să-și schimbe declarațiile și că îi este frică de acesta, iar reaudiat în fața instanței, martorul a confirmat cele spuse în fața procurorului.
Avocat P. B., apărător ales pentru inculpatul intimat S. V. C., solicită respingerea contestației ca netemeinică și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Învederează că inculpatul s-a întâlnit întâmplător cu martorul, cu o săptămână înainte de ultima declarație, care este cea mai defavorabilă inculpatului, iar inculpatul i-a spus doar să spună adevărul.
Invocă declarațiile martorului ocular, care sunt oscilante, astfel că în declarația dată în fața organelor de poliție, la data de 31.07. 2014, imediat după incident, martorul a spus că doar o singură persoană a lovit partea vătămată, aceasta fiind S. R., iar în februarie 2014, acesta a declarat că nu l-a văzut pe V. C. să lovească pe cineva, apoi audiat în fața instanței de fond în octombrie 2015, a declarat că doar o singură persoană a fost cea care l-a lovit.
Precizează că toată cercetarea judecătorească este finalizată.
Inculpatul intimat S. V. C., având ultimul cuvânt, arată că nu este de acord cu propunerea de arestare formulată și că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației penale de față,
Prin încheierea penală din data de 25 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-au dispus următoarele:
A fost respinsă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu de arestare preventivă a inculpatului S. V. C., fiul lui S. V. și S. R., născut la data de 17.07.1985 în Sibiu, jud. Sibiu, CNP:_, cetățenia română, pregătire școlară – 5 clase, domiciliat în Ș. M., ., jud. Sibiu, fără ocupație și fără loc de muncă, stagiul miliar satisfăcut, concubinaj, 3 copii minori, adresa la care dorește să îi fie comunicate actele de procedură – adresa de domiciliu, cu antecedente penale.
În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Sibiu a reținut următoarele:
S-a constatat că la termenul de judecată din 25.01.2016, reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a formulat propunere de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul S. V. C., motivat de faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor și a încercat să influențeze un martor esențial în proces.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 238 C.p.p. raportat la art. 223 al. 1 lit. b, al. 2 C.p.p.
S-a dispus audierea inculpatului S. V. C. în condițiile art. 238 raportat la art. 225 al. 7 C.p.p.
Întrebat fiind, reprezentantul Parchetului a arătat că nu dorește administrarea altor probe, apreciind că propunerea de arestare preventivă este dovedită cu probele administrate până la acest moment.
În ceea ce privește propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 202 alin. 1 C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
De asemenea, conform art. 223 alin. 2 C. proc. pen., „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Examinând propunerea formulată de procuror prin raportare la actele și lucrările cauzei și la textele legale indicate anterior, tribunalul a constatat că dosarul se află la finalul fazei de cercetare judecătorească, încheindu-se administrarea tuturor mijloacelor de probă solicitate, la termenul de astăzi părțile și parchetul precizând că nu mai au în cauză alte probe de solicitat a fi administrate.
Așa fiind, analizând scopul măsurilor preventive astfel cum acesta este reglementat în art. 202 al. 1 C.p.p., tribunalul consideră că la acest moment procesual, la finalul cercetării judecătorești, după administrarea probatoriului, luarea unei măsuri preventive față de unul dintre inculpații trimiși în judecată, nu corespunde scopului pretins de legiuitor.
Pe de altă parte, s-a mai constatat că susținerile martorului D. N. M. nu sunt nici confirmate de alte mijloace de probă administrate în cauza de față, în dovedirea propunerii de arestare preventivă nesolicitându-se a fi administrate alte probe, care să se coroboreze cu declarația martorului. Mai mult, martorul D. personal a învederat instanței că inculpatul S. V. nu l-a amenințat cu nimic, însă i-a fost și în iulie 2014 și îi este și în prezent frică de el, inculpatul fiind „ mai periculos” ( f. 171 - 172 dosar nr._ 15).
De asemenea, s-a reținut că actele dosarului (fișa de cazier judiciar – f. 103 d.u.p., declarațiile martorilor V. N. – f. 135-136 dosar nr._ 15, V. Letiția – f. 137-138 dosar nr._ 15, H. A. R. – f. 134 dosar nr._ 15) nu confirmă susținerea martorului D. dată în fața procurorului că acestuia i-ar fi fost frică întrucât „ se zvonește în . ar fi omorât un om” – f. 151 verso dosar nr._ 15.
Pentru aceste motive, având în vedere oscilațiile și contradicțiile din declarațiile martorului D., constatând totodată că pentru infracțiunea de tentativă de omor nu s-a solicitat timp de aproape doi ani, respectiv din iulie 2014, luarea măsurii arestării preventive față de vreunul dintre cei trei inculpați, văzând și dispozițiile art. 238 C.p.p., tribunalul a apreciat că propunerea Parchetului de luare a măsurii arestării preventive nu este întemeiată.
Referitor la susținerea că inculpatul S. V. C. se face vinovat de comiterea infracțiunii de tentativă de omor, tribunalul a subliniat că în acest stadiu al procesului, după administrarea probatoriului și înainte de dezbateri, nu poate să se pronunțe asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului.
În ceea ce privește luarea unei alte măsuri preventive față de inculpat, având în vedere cele mai sus relevate, ținând cont și de condiția necesității luării unei astfel de măsuri pentru realizarea scopului pretins de art. 202 alin. 1 C.p.p. ( conform art. 211 alin. 1, art. 216 alin. 1, art. 218 alin. 1 C.p.p.) și de situația concretă a speței de față – a finalizării administrării probelor solicitate, tribunalul a considerat că la acest moment procesual nu se impune luarea vreunei măsuri preventive.
D. urmare, tribunalul a respins propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu de arestare preventivă a inculpatului S. V. C..
Consecință a respingerii propunerii, în concordanță cu dispozițiile art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul Sibiu, solicitând desființarea hotărârii și admiterea propunerii de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul S. V. C..
S-a arătat în susținerea acestei solicitări că în dosarul de mărturie mincinoasă a martorului D. nu s-a dat o soluție și că inculpatul mai poate face încă presiuni asupra acestuia spre a fi reaudiat și a-și schimba declarațiile. S-a menționat că cercetarea judecătorească nu s-a terminat decât din punctul de vedere al judecătorului de fond și că la termenul următor ar mai putea fi audiate persoane care au cunoștință despre presiunile la care a fost supus martorul. S-a apreciat că motivarea instanței de fond referitoare la faptul că martorii audiați nu au confirmat că martorului îi era frică de inculpat nu are nici un suport probant, atâta timp cât martorii au fost audiați cu mult timp înainte de acest incident. S-a făcut referire și la gravitatea infracțiunii de care este acuzat inculpatul, la starea de pericol care rezidă din comportamentul infracțional al inculpatului, condamnat anterior pentru infracțiuni de violență și care a încercat să influențeze în mod decisiv declarațiile unui martor.
Analizând contestația formulată prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Tribunalul Sibiu a fost investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului S. V. C. formulată oral de procuror, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 223 al. 1 lit. b, al. 2 Cod procedură penală, în urma audierii martorului D. N. M. care a declarat în ședința publică din data de 25 ianuarie 2016 că inculpatul a venit peste el în locuință și i-a cerut să-și schimbe declarațiile, fiindu-i frică de acesta.
Curtea constată că instanța de fond a analizat cu ocazia soluționării propunerii de arestare dacă luarea acestei măsuri sau a unei alte măsuri preventive servește vreunuia din scopurile prevăzute de art. 202 alin.1 Cod procedură penală. În mod corect s-a reținut că raportat la stadiul în care se află cercetarea judecătorească, care a fost finalizată, la perioada de timp scursă de la data faptei, la poziția oscilantă a martorului D., luarea unei măsuri preventive nu este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru îndeplinirea altui scop din cele prevăzute de art. 202 alin.1 Cod procedură penală.
De asemenea, Curtea reține în acord cu instanța de fond că susținerile martorului D., referitoare la faptul că inculpatul i-ar fi cerut să-și schimbe declarațiile, nu sunt confirmate de alte mijloace de probă, nefiind dovedit temeiul de arestare prevăzut de art. 223 alin. 1 lit. b Cod procedură penală. Judecătorul fondului a întrebat în mod expres procurorul de ședință dacă solicită administrarea vreunei probe în susținerea propunerii, acesta arătând că arată că nu dorește administrarea altor probe, apreciind că propunerea este dovedită cu probele administrate până la acest moment. În mod neîntemeiat în motivarea contestației s-a arătat că cercetarea judecătorească nu este finalizată și că la termenul de judecată următor ar putea fi audiată bunica martorului D.. Curtea constată că nu s-a formulat o astfel de cerere de către procuror, care să fie încuviințată de instanță, cauza fiind amânată la cererea apărătorului inculpaților pentru a formula în scris o cerere de schimbare a încadrării juridice. Reprezentantul Parchetului a arătat în mod expres că nu are alte cereri în probațiune pe fondul cauzei.
Concluzionând, Curtea de apel constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, propunerea de arestare preventivă formulată oral de procuror fiind neîntemeiată, urmând a se dispune pe cale de consecință în baza art. 425 indice 1 alin. 7 lit. b Cod procedură penală respingerea ca nefondată a contestației formulate de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva încheierii penale din data de 25 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Se va acorda onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 50 lei, sumă care se suportă din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva încheierii penale din data de 25 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Acordă onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 50 lei, sumă care se suportă din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 01 februarie 2016.
PREȘEDINTE,Grefier,
A. P. D. M. H.
Red. P.A.
Tehnored. D.M.H.
4 ex/3 februarie 2016
J. fond A. B.
| ← Accesul ilegal la un sistem informatic. Art.360 NCP. Decizia nr.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 77/2016. Curtea... → |
|---|
