Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 466/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 466/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-07-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 466/2014
Ședința publică de la 17 Iulie 2014
Completul compus din:
Judecător de drepturi și libertăți: C. M. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol judecarea contestației formulate de contestatorii C. M. și I. V. împotriva încheierii penale nr.33/CC/12.07.2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorii C. M. aflat în stare de arest preventiv în C. S. asistat de avocat C. A. apărător ales și I. V. aflat în stare de arest preventiv în C. S. și asistat de avocat V. M. apărător ales .
Se constată lipsa apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatori avocat I. M. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța în baza disp. art.91 alin.4 C.p.p. constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat prin prezentarea apărătorului ales urmând a face aplicarea în cauză a protocolului încheiat între M. J și U.N.B.R. privind plata onorariului parțial cuvenit acestuia.
Întrebați fiind de către judecătorul de drepturi și libertăți contestatorii C. M. și I. V. având pe rând cuvântul susțin că nu doresc să dea declarații în cauză și își mențin declarațiile date.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestațiilor formulate.
Avocat C. A. apărător ales al inculpatului C. M. având cuvântul solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii nr.33/CC/2014 pronunțată de Tribunalul S. și în consecință luarea unei măsurii mai puțin drastice respectiv cea prev. de art.202 alin.4 lit.d C.p.p.
Instanța de fond în principiu a considerat că sunt suspiciuni suficiente pentru a lua măsura arestului preventiv față de inculpați și măsura arestului la domiciliu ar fi insuficient.
Raportat la încadrările din dosar inculpatul a recunoscut încăierarea și tulburarea ordinii și liniștii publice dar aceste infracțiuni nu sunt suficiente pentru a atrage arestul preventiv al inculpatului. Infracțiunea de tentativă de omor și infracțiunea de port de armă nu le-a recunoscut astfel că instanța de control judiciar ar putea cenzura hotărârea instanței de fond care arată că a coroborat declarația inculpatului cu restul din dosar și s-a impus a se lua această măsură. Declarația inculpatului pentru infracțiunea de omor este în sensul de nerecunoaștere, la fel și pentru portul de cuțit.
Solicită reanalizarea argumentelor prin raportare la 4 aspecte, în primul rând la interesul procesual a celor cărora instanța de fond a dat mai multă relevanță declarațiilor.
Instanța a dat mai multă relevanță declarațiilor martorilor și declarațiilor părților vătămate, partea vătămată care a declarat inițial la o jumătate de oră după incident, în curtea spitalului agentului de poliție P. D. (fila 21 proces-verbal ) că nu-i cunoaște pe cei care l-au agresat, apoi după câteva zile partea vătămată indică cu lux de amănunte și numele persoanelor care crede că l-au agresat .
Instanța de fond dă relevanță declarațiilor lui C. care trebuie privită prin calitatea interesului și care este suspect în cauză fiind cel care a declanșat întregul incident a fugit și nu a văzut ce s-a întâmplat după momentul când s-a aplicat prima lovitură.
În cauză sunt însă multe neconcordanțe între declarațiile arătate. Raportat la declarațiile date de părțile vătămate și la modul în care suspectul C. și Șofâlcă descriu faptele, conțin foarte multe neconcordanțe. Șofâlcă susține că crede că C. a lovit, S. prietenul lui C. spune că a fugit printre C. și B. la sfârșit.
În faza de cercetare la parchet li s-au pus la dispoziție o parte din înregistrările video, de pe camera 6 care este de afară și pe care solicită instanței a o vizualiza înainte de a pronunța hotărârea, există un aspect important, pe această înregistrare la momentul de sfârșit nu apare nici S. și nici C. care vin și spun cum s-a petrecut fapta.
Mai mult procesul verbal în care se face o redare a înregistrării îi descrie pe fiecare făptuitor după îmbrăcăminte, statură dar nu și pe C. și nu ca avea un cuțit dar nici măcar ca și prezență, nu la momentul când s-a lovit.
În cauză mai sunt 10 martori direcți și dintre aceștia sunt câțiva care au vizualizat în mod direct și la acel momentul, de exemplu agentul S. C. (fila 30-31) care declară că îl cunoaște pe C. dar nu l-a văzut cu cuțit sau că a dat cu cuțit. Ospătărița Cacsu A. spune că-l cunoaște pe C. dar nu a sesizat că a fost acolo, nu a lovit cu cuțitul. La fel declară și agent P. I. și toți spun același lucru, că nu l-au văzut pe C. să aibă cuțit, nu l-au văzut să lovească.
În cauză există o suspiciune rezonabilă, că a fost acolo, există o parte vătămată înjunghiată și acea parte vătămată și prietenul acesteia numitul C. spune că sunt părți cu interese contrare în celălalt dosar și explică de ce C. ar fi vrut să lovească. Cei doi se află pe poziții antagonice. Rezonabil este să se spună că a fost acolo și cineva a lovit dar există un dubiu care rezultă din cele 10 declarații ale martorilor și prin raportare la cele 4 ale părților direct interesate ar fi suficient pentru arestul la domiciliu? Instanța de fond susține că sunt suficiente dată fiind rezonanța socială a faptelor. Și numitul C. M. a fost implicat în cauză și este cercetat ca și făptuitor și B. a fost implicat și are control judiciar și alte persoane pentru aceiași rezonanță socială față de care s-au luat măsuri mai puțin drastice.
Arestul la domiciliu acoperă riscul de fugă care este un risc ipotetic, pentru următoarele argumente: incidentul s-a produs la ora 03,50 și inculpații și-au contactat avocații și s-au prezentat la poliție la ora 11,00 în cauză nu există nici ipotetic riscul de fugă și care este proporțional cu scopul raportat tot la celelalte persoane cercetate în cauză.
Avocat V. M. apărător ales al inculpatului I. V. având cuvântul solicită admiterea contestației și luarea față de inculpat a măsurii arestului la domiciliu cu obligațiile aferente.
Tribunalul S. a mers pe două elemente principale respectiv că există două victime și din probatoriul administrat instanța are convingerea că cei doi inculpați au aplicat acele lovituri care au pus în primejdie viața victimelor, lovituri cu corp înțepător și se impune arestul acestora.
În motivarea tribunalului nu se argumentează de ce nu se impune arestul la domiciliu pentru cei doi inculpați.
Din declarațiile de la dosar situația nu este lămurită la instanța de fond s-a solicitat vizualizarea CD-ului, nu a fost posibil deoarece nu au existat mijloace tehnice datorită situației în care se află Tribunalul S. care și-a schimbat sediul, s-a vizionat doar la parchet prima parte a incidentului. Ceea ce nu se vede sau nu s-a reținut în procesul verbal este faptul că o persoană a băgat mâna în buzunar și a scos un obiect. În momentul în care a izbucnit incidentul nu se poate distinge cine ce face și din probele de la dosar rezultă că se conturează o încăierare, declarațiile suspecților sunt contradictorii, declarația lui P. D. a punctat că „a venit cineva dar nu știe cine a lovit” și după două zile partea vătămată și-a amintit și a declarat că l-a văzut pe I.. Declarația lui S. aflată la fila 38 dosar u.p. este interesantă nu spune că au fugit cu un taxi, că ar fi fost răniți, că cineva ar fi avut un cuțit după care Șofâlcă îl sună pe S. și îi spune să vină să-l ia că s-a ascuns după un gard.
Bunul mers al urmăriri penale exclusiv cu luarea măsurii arestului preventiv nu este argumentat de către instanță. Inculpații s-au prezentat la organele de urmărire penală, declarațiile de martori și suspecți au fost luate și se pot lua în continuare și cu inculpații în arest la domiciliu.
Solicită luarea măsurii arestului la domiciliu deoarece în acest moment nu sunt conturate elementele infracțiunii de tentativă de omor simplu, nu se poate stabili la acest moment cine a aplicat loviturile de cuțit iar măsura de arest la domiciliu este o măsură apropiată de arestul preventiv care este o măsură mai dramatică, o restrângere a libertății de mișcare. Inculpatul nu se sustrage, nu fuge, nu influențează administrarea probelor atâta timp cât este limitat de domiciliu.
La acest moment argumentația tribunalului este subțire, cu trimitere la probe indirecte, la declarațiile celorlalți suspecți. Nu este o motivare cu trimitere la probe privind respingerea cererii de arest la domiciliu, în cauză s-a făcut doar o referire generalizată la textele de lege și nu individual la fiecare dintre cei doi inculpați, la situația fiecăruia și la persoana acestora. Inculpatul nu are antecedente penale, inculpatul I. V. lucrează ca măcelar în Germania de ani de zile, a venit în concediu și mai avea o săptămână să se întoarcă și a fost implicat chiar întâmplător în acest incident.
Face trimitere la cunoscutele cazuri CEDO în ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul. În acest sens nu există o argumentație pe dosar în ce-l privește pe inculpat, a pericolului pe care l-ar prezenta acesta prin luarea unei măsuri ca cea a arestului la domiciliu.
În concluzie solicită luarea față de inculpat a măsurii arestului la domiciliul care este o măsură suficientă la acest moment.
Reprezentanta parchetului având cuvântul solicită respingerea contestaților formulate în cauză și menținerea încheierii penale atacate ca legală și temeinică. Corect s-a luat măsura arestului preventiv față de cei doi inculpați și s-a reținut de către instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.202 alin.1 și 3 și condițiile prev. de art.223 alin.2 C.p.p.
În hotărârea instanței s-a arătat așa cum s-a susținut și în referatul parchetului cu propunerea de arestare preventivă, că există la cest moment suspiciunea rezonabilă că cei doi inculpați au comis faptele pentru care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală.
În ce privesc probele se poate discuta, însă așa cum a arătat și prima instanță numărul persoanelor care au participat la incident este mare și nu toți au fost în măsură să precizeze cine pe cine a lovit, cine a dat, cine a folosit o armă periculoasă respectiv cuțit. Este relevant însă că acele persoane care au fost menționate și în încheierea tribunalului au indicat că cei doi inculpați au fost cei care au lovit cu cuțitul iar declarațiile acestora se coroborează cu declarațiile părților vătămate. Nu au fost indicate alte persoane ci expres cei doi inculpați. Declarațiile părților vătămate și faptul că nu au indicat chiar după incident acele persoane se datorează faptului că acestea erau marcate după incident și după ce s-au liniștit au fost în măsură a da declarații mai detaliate organelor de cercetare penală. Astfel că în cauză există suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care au fost arestați preventiv.
Măsura arestului preventiv este proporțională cu gravitatea faptelor de care sunt bănuiți inculpații că le-au săvârșit, mai mult în cauză sunt incidente condițiile prev.de art.223 alin.2 C.p.p., a fost săvârșită o infracțiune contra vieții, pedeapsa este de 5 ani iar pe de altă parte s-a considerat că raportat la gravitatea faptei și la persoana celor doi inculpați lăsarea acestora în libertate la acest moment ar prezinta pericol pentru ordinea publică. Luarea unei alte măsuri mai puțin drastice față de aceștia nu se impune, dat fiind faptul că incidentul este recent și pericolul pentru ordinea publică este prezent și neluarea unei măsuri severe din partea organelor judiciare ar crea un sentiment de neîncredere în rândul persoanelor care ar afla acest lucru.
În ce privește alegerea măsurii preventive față de inculpați are relevanță și antecedența penală și atitudinea inculpaților până la acest moment, aceștia nu sunt la prima confruntare cu legea penală fiind cunoscuți cu alte fapte penale pentru tulburarea ordinii și liniștii publice și alte fapte de violență.
Față de aceste argumente soluția tribunalului este una legală și solicită menținerea acesteia, cel puțin la acest moment o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate nu se impune a fi luată față de inculpați.
Inculpatul C. M. în ultimul cuvânt susține că-i pare foarte rău că a fost în incident, nu s-a sustras, s-a prezentat și solicită cercetarea sa în arest la domiciliu.
Inculpatul I. V. în ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în arest la domiciliu, s-a prezentat singur la poliție, nu s-a sustras și nu face parte din nici o grupare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
Asupra contestațiilor de față:
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
DIN C. CURȚII DE A.,
Deliberând, constată:
I. Prin încheierea penală nr.33/CC/12.07.2014 Tribunalul S. a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul S. și în baza art.226, art.223 alin.2 C.pr.pen raportat la art.202 alin.1 și 3 C.pr.pen. a dispus arestarea preventivă a inculpaților:
-C. M. -fiul lui C. și N., născut la 19.02.1988, în mun. S., posesor al CI . nr._, CNP_, cu domiciliul în mun. S., .. 62, jud. S. și
-I. V.-fiul lui N. și M., născut la 23.10.1989, în mun. S., posesor al CI . nr._, CNP_1, cu domiciliul în mun. S., .. 75, jud. S.
pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 12.07.2014 până la data de 10.08.2014, inclusiv.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.07.2014 sub nr._, P. de pe lângă Tribunalul S. a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaților C. M. și I. V., cercetați pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal, tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, portul și folosirea fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 al. 1 lit. a și al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 10/11.07.2014, în jurul orei 4,30 – 5,00, inculpații aflați sub influența alcoolului și constituiți în două grupuri, din cauza relațiilor anterior tensionate, s-au încăierat în fața clubului El Torro din municipiul S., unde timp de mai multe minute, în prezența unui public numeros și-au administrat reciproc lovituri. Pe parcursul încăierării, inculpații C. M. și I. V. au folosit cuțitele pe care le purtau fără drept asupra lor împotriva oponenților din grupul advers, respectiv inculpații Ț. P. F., B. A. și I. I. D., cauzându-le primilor doi plăgi toracice penetrante care le-au pus viața în primejdie. Manifestările violente ale inculpaților au tulburat ordinea și liniștea publică și au indus o stare de temere și insecuritate numeroaselor persoane care au perceput nemijlocit incidentul.
Inculpații au fost reținuți de la data de 11.07.2014 de către P. de pe lângă Tribunalul, pentru 24 de ore, până la data de 12.07.2014, iar prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul S. s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpați pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal, tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, portul și folosirea fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 al. 1 lit. a și al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat în conformitate cu dispozițiile art. 226 alin. (1)/art. 227 alin. (1) C. proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen.,“orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen., „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Din actele dosarului de urmărire penală reiese că cei doi inculpați au avut asupra lor cuțite în noaptea de 10/11 iulie 2014 pe când s-au aflat la clubul „El Torro” din S..
În incidentul ce s-a produs au fost răniți (tăiați cu cuțitele) numiții Ț. P. F. și B. A. suferind leziuni ce le-a pus viața în pericol.
Din declarațiile numiților S. A. I. (f. 37), C. M. (f. 39), I. D. I. (f. 64) și Șofîlcă M. C. (f. 72-73), coroborate cu declarațiile celor răniți, mai sus menționați, cu declarațiile celor doi inculpați, cu concluziile actelor medico-legale rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit în contextul încăierării arătate, tentativa de omor, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care aceștia provin, se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, se mai apreciază că din probatoriul administrat până în prezent în cursul urmăririi penale, există indicii temeinice care conturează bănuiala rezonabilă în sensul art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO, că inculpații au săvârșit infracțiunea săvârșită în sarcina lor.
În raport cu prevederile art. 5 din CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Din probatoriul administrat până în prezent rezultă că este îndeplinită și această condiție necesară detenției preventive a inculpaților.
În acest context se mai apreciază că solicitările inculpaților de luare a măsurii preventive a arestului la domiciliu nu sunt întemeiate, nefiind în măsură să asigure scopul măsurii preventive, acela al bunei desfășurări a procesului penal, dată fiind rezonanța faptelor lor în rândul comunității dar și pericolul ca ei să se sustragă de la urmărirea penală și judecată.
Față de aceste considerente, în baza art.226, art.223 alin.2 C.pr.pen raportat la art. 202 alin.1 și 3 C.pr.pen. instanța a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul S. și a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. M. și I. V. pe o durată de 30 de zile, de la 12.07.2014 la 10.08.2014, inclusiv.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
II. Împotriva acestei încheieri au formulat contestație în termenul prevăzut de art.204 alin.1 C. pr. pen contestatorii C. M. și I. V. care invocă lipsa probelor care să susțină acuzațiile cele mai grave, lipsa pericolului social concret raportat la împrejurarea că persoanele care îi indică drept autori ai celor două infracțiuni care ar atrage măsura preventivă sunt persoane aflate în conflict cu acestea
III. C. verificând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate și raportat la dispozițiile art.204 C. pr. pen constată contestația nefondată potrivit art.4251alin.7 pct.1 lit. b C. pr. pen cu referire la art.202 alin.1 și 3 C.pr.pen.
Din analiza actelor procesuale aflate la dosarul cauzei C. reține că această cauză se află în faza urmării penale, că există mai multe persoane suspectate de săvârșirea unor fapte penale iar cu privire la unele s-au aplicat măsuri preventive, că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că cele două persoane care au formulat contestație au săvârșit, fiecare, infracțiuni contra vieții iar măsura preventivă este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni de către aceștia .
C. a procedat la vizionarea înregistrărilor probă la dosarul cauzei din analiza cărora rezultă că cele două persoane au fost la locul incidentului fără a fi vizibil momentul în care au fost lovite persoanele care reclamă agresiuni prin folosirea unor obiecte contondente posibil cuțit sau briceag. Tocmai de aceia aceste înregistrări trebuie coroborate cu declarațiile martorilor și ale suspecților care au furnizat informații relevante din punct de vedere al cerinței impus de text art.202 alin.1 C.pr.pen. coroborat cu art.223 alin.1 și alin.2 C. pr. pen.
C. este datoare să verifice și în ce măsură arestarea preventivă a inculpaților este la acest moment necesară pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și în ce măsură aceasta este proporțională cu gravitatea acuzațiilor penale aduse și cu scopul urmărit – asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni de către aceștia.
Conform practicii instanțelor naționale și în acord cu jurisprudența C.E.D.O., măsura arestării preventive este o măsură de excepție și aceasta trebuie luată și menținută doar în situația în care nici una dintre celelalte măsuri preventive prevăzute de dispozițiile art. 202 C. proc. pen. nu este potrivită datelor speței (cauza Wemhoff c. Germania s.a.). În jurisprudența sa, C. Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru plasarea în arest preventiv a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca inculpatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei); riscul ca inculpatul, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, hotărârea din 27 iunie 1968,), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței și Hendriks împotriva Țărilor de Jos -dec. nr._/04, 5 iulie 2007).
C. reține că în mod întemeiat s-a reținut incidența și a art.223 alin.2 C.pr.pen. raportat la acuzația de tentativă la infracțiunea de omor .
C. apreciază că lăsarea în libertate ar genera în rândul societății un sentiment de insecuritate socială în raport de natura infracțiunilor pretins a fi comise iar privarea de libertate a acestora este apreciată ca o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale membrilor societății dar și pentru a asigura desfășurarea procesului penal în bune condiții.
Aceste afirmații îndreptățesc C. să aprecieze că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., în sensul că privarea de liberate a inculpaților C. M. și I. V. apare ca necesară, de actualitate, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Relevante sunt probele aflate la filele 37, 38- declarația martorului S. A. I. care l-a văzut pe inculpatul I. cu un cuțit și ulterior a aflat de la I. D. că acesta ar fi fost lovit de către C. M. coroborat cu declarațiile inculpaților C. M. (fila 54) care îl indică pe I. V. cu un cuțit în mână și pe Ț. P., lovit în abdomen, ale suspectului I. I. D. (filele 64, 65) care îl indică pe C. cu un cuțit în mână și care i-ar fi aplicat acestuia o lovitură în zona urechii, persoană pe care a și auzit-o „dați-i lui I.” și care eliberat Raport de constatare medico legal cu privire la plaga care i-a fost produsă.
Suspectul Șofâlcă M. C. (fila 72) îl indică pe inculpatul C. ca având un cuțit în mână, persoană care striga să-i dea lui I.; suspectul B. A. (filele 76-78) care susține că a fost înțepat de I. V.; declarația suspectului Ț. P. F. (filele 86-88) care susține că a fost lovit de C. cu un cuțit în abdomen.
Într-adevăr cei doi inculpați neagă acuzația potrivit căreia ar fi deținut cuțite sau alte obiecte tăietoare înțepătoare, inculpatul I. V. indicând pe B. A. ca având asupra sa un cuțit (filele 111-113).
Această împrejurare, precum și aspectul relevat de înregistrarea camerei 6 ora 05.00.13 potrivit căreia o persoană de sex masculin îmbrăcat într-un tricou de culoare închisă, ce are inscripționat pe spate cuvântul Security, a scos un cuțit sau briceag cu care a pornit amenințător spre un grup de persoane, fără a rezulta faptul că ar fi fost identificat în procesul verbal de redare al conținutului înregistrării video aflată la fila 23 urmează să fie lămurită în cursul cercetărilor penale de către anchetatori.
Toate aceste probe enumerate de către instanță justifică măsura preventivă adoptată de către judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul S. în raport de îndeplinirea condițiilor legale enumerate în conținutul încheierii atacate de către contestatori.
În interpretarea art. 5 § 3 din Convenție Europeană și raportat la cererea formulată de inculpați în fața instanței de fond dar și în contestație, C. a analizat și posibilitatea instituirii față de aceștia a unei măsuri alternative, respectiv a unei măsuri preventive mai puțin restrictive, constând în arestul la domiciliu și care să fie în măsură să ducă la îndeplinirea scopului desfășurării optime a procesului penal. (Jabłoński împotriva Poloniei, nr._/96, pct. 83, 21 decembrie 2000 și Patsouria, citată anterior, pct. 75‑76, 6 noiembrie 2007).
În raport cu datele cauzei anterior expuse, la acest moment C. consideră că instituirea unor măsuri preventive mai puțin restrictive față de inculpații contestatori este insuficientă pentru a ocroti ordinea publică, apreciindu-se că lăsarea acestora în libertate în această fază a procedurilor nu ar fi compatibilă cu imperativele realizării unei protecții reale și eficiente a ordinii de drept.
Față de aceste considerente, C. apreciază că soluția instanței de fond este proporțională cu scopul urmărit: prevenirea săvârșirii altor infracțiuni și protejarea drepturilor și libertăților persoanelor.
Pentru aceste motive, în baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorii C. M. și I. V. împotriva încheierii penale nr.33/CC/ 12.07.2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga contestatorii să plătească statului câte 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Suma totală de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatori, va fi avansată din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorii C. M. și I. V. împotriva încheierii penale nr.33/CC/ 12.07.2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă contestatorii să plătească statului câte 100 lei,fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Suma totală de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatori, va fi avansată din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iulie 2014.
Judecător de drepturi și libertăți
C. M. M.
Grefier,
A. B.
Red.M.C.M. /tehnored.A.B.
2ex/18.07.2014
J.D.L.f.C. B.
| ← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 558/2014. Curtea de Apel... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
