Proxenetismul. Art. 329 C.p.. Decizia nr. 500/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 500/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-06-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 500/A/2014
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător A. I. P.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de revizuentul H. M. împotriva sentinței penale nr. 150/13.05.2014, pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns revizuientul apelant H. M., deținut în P. A., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P. A. în substituirea domnului avocat D. H..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru revizuientul apelant H. M., avocat P. A., solicită admiterea apelului, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a din codul de procedură penală, desființarea sentinței penale atacate cu consecința admiterii cererii de revizuire așa cum a fost formulată de inculpat și fixarea unui termen în vederea judecării pe fond a cauzei, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de revizuire.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței penale prin care în mod corect s-a respins cererea de revizuire, deoarece cazurile de revizuire au fost indicate doar ca text de lege, fără a se aduce în susținerea cererii înscrisuri. Învederează că nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a Parchetului prin care să se stabilească că vreun martor a dat o mărturie mincinoasă.
Apelantul revizuient H. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului invocând art. 453 alin. 1 lit. a,b,c,d din codul de procedură penală deoarece s-a început un dosar de urmărire penală împotriva ofițerului de poliție A. M. care a făcut abuz în serviciu și presiuni asupra martorilor. Învederează că a fost supus unor presiuni pentru a declara împotriva unor persoane, iar A. M. i-a instrumentat acest caz datorită faptului că nu a vrut să dea declarații așa cum a dorit acest ofițer de poliție. Arată că de la începutul anchetei a recunoscut că le-a transportat pe persoanele respective în străinătate.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.155/24.03.2014 pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._, în baza art.459 alin. 5 rap. la art. 453 C.pr.pen., art. 456 alin. 4 C.pr.pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat H. M. (fiul lui I. și A., născut la data de 24.07.1979 în A. I., jud. A., domiciliat în . ., jud. A., în prezent deținut în penitenciarul A., CNP_), împotriva sentinței penale nr. 212/14.05.2012 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._ rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1309/13.12.2012 pronunțată de C. de A. A. I. în același dosar penal, ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 90 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
Potrivit reglementării cuprinse în Capitolul V, Secțiunea a-3-a din Codul de procedură penală, revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin intermediul căreia se tinde la desființarea unor hotărâri judecătorești definitive ce conțin erori grave de fapt.
Astfel, ținând seama de natura sa juridică, revizuirea poate fi exercitată numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. a-f C.pr.pen ( ce au corespondent în art. 394 alin.1 lit.a – e din vechiul C.pr.pen.-sub regimul căruia a fost formulată cererea de revizuire), care, în plus trebuie supuse unor interpretări restrictive.
Astfel, conform art. 453 din Codul de procedură penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii cu privire la latura penală când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză ;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată ;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; ;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Așadar, atât din conținutul prevederilor menționate, cât și din cuprinsul articolului 459 C.pr.pen. care reglementează sub denumirea marginală - Admiterea în principiu- condițiile în care se poate dispune admisibilitatea unei cereri de revizuire printre care și cele privind: invocarea unor temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, arătarea faptelor și mijloacelor de probă în baza cărora este formulată cererea și care conduc în mod evident la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, instanța constată că cererea de revizuire formulată de condamnatul H. M. nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea determina admisibilitatea unei cereri de revizuire.
În raport de textele legale invocate de către revizuent în cerere (art. 394 alin. 1 lit. a și b C.pr.pen. anterior), dintre cazurile reglementate de prevederile art. 453 NCPP, cererea sa nu s-ar putea încadra, formal, decât în cel reglementat de lit. a) sau în cel reglementat de lit. b a acestui articol, teza I-a, nefiind învederat că s-ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă de un expert sau interpret, că un înscris ar fi fost declarat fals, că judecătorii, procurorii sau organele de cercetare ar fi săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza, și neexistând două sau mai multe hotărâri definitive ce nu se pot concilia.
Pentru a putea determina admisibilitatea unei cereri de revizuire, cazul prevăzut de art. 453 alin.1 lit.a) C.pr.pen. trebuie să îndeplinească două condiții cumulative: faptele și împrejurările învederate să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; pe baza faptelor și împrejurărilor noi să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Așadar, revizuirea trebuie să fie totală, să ducă la o soluție diametral opusă celei pronunțate anterior, nefiind admisibilă decât revizuirea hotărârilor netemeinice sub aspectul existenței sau inexistenței faptei, ori a vinovăției autorului, precum și a celor ce sunt netemeinice sub aspectul prevederilor legale referitoare la încetarea procesului penal. Or, revizuentul, așa cum s-a arătat mai sus nu și-a motivat cererea, nefăcând referire la aceste împrejurări.
Pe de altă parte, instanța a reținut că pentru a putea determina admisibilitatea unei cereri de revizuire, cazul prevăzut de art. 453 alin.1 lit.b C.pr.pen. trebuie să îndeplinească și el trei condiții cumulative: martorul să fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă; depoziția martorului să fi condus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, altfel spus, depoziția acestuia să fi avut o contribuție determinantă la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere; mărturia mincinoasă trebuie să fie dovedită prin hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, prin ordonanța procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, constatându-se caracterul mincinos al mărturiei. Or, înscrisul notarial depus la dosar de către revizuient referitoare la caracterul mincinos al depoziției martorei R. S. A., pretins date sub amenințările organelor de poliție, nu numai că nu a fost probată în condițiile art. 454 C.pr.pen. ( 395 alin. 1 C.pr.pen. anterior), dar nici nu a avut o contribuție determinantă la pronunțarea hotărârii.
Pe cale de consecință, având în vedere că cererea de revizuire nu a fost motivată nici în fapt, nici în drept, revizuentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, deși i s-a pus în vedere sancțiunea prevăzută de lege și că implicit nu se poate încadra în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute limitativ de art. 453 C.pr.pen., în baza art. 459 alin. 5 raportat la art. 453 C.pr.pen., art. 456 alin. 4 C.pr.pen., instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul H. M. împotriva sentinței penale nr. 212/14.05.2012 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._ rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1309/13.12.2012 pronunțată de C. de A. A. I. în același dosar penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen revizuentul H. M., solicitând desființarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de revizuire în temeiul art. 453 alin. 1 lit. a,b,c,d din Codul de procedură penală deoarece s-a început un dosar de urmărire penală împotriva ofițerului de poliție A. M. care a făcut abuz în serviciu și presiuni asupra martorilor. Revizuentul a mai arătat că a fost supus unor presiuni pentru a declara împotriva unor persoane, iar A. M. i-a instrumentat acest caz datorită faptului că nu a vrut să dea declarații așa cum a dorit acest ofițer de poliție, deși de la începutul anchetei a recunoscut că le-a transportat pe persoanele respective în străinătate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu conform art.417 din Codul de procedură penală, C. de apel constată următoarele:
Revizuientul H. M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 212/14.05.2012 pronunțată de J. A. I., la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) și e) C.penal anterior pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. 1 și 2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 C.penal anterior.
În temeiul art. 61 din Codul penal din 1969 s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1343/2001 pronunțată de J. A. I., definitivă prin decizia penală nr. 274/2002 a Tribunalului A. și s-a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare cu restul rămas neexecutat în cuantum de 485 zile, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri, revizuentul nu a formulat recurs, sentința rămânând definitivă prin decizia penală nr. 1309/13.12.2012 pronunțată de C. de A. A. I..
Prin cererea formulată în prezenta cauză, revizuientul a invocat dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a, b, din Codul de procedură penală din 1968 ( care se regăsesc în cele ale art.453 alin.1 lit.a și b din Codul de procedură penală în vigoare), fără a indica motivele de fapt care ar justifica, în opinia sa, revizuirea hotărârii de condamnare.
În fața instanței de apel, revizuentul a invocat dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a,b,c,d din Codul de procedură penală deoarece s-a început un dosar de urmărire penală împotriva ofițerului de poliție A. M. care a făcut presiuni asupra sa și a martorilor.
Analizând cererea formulată și actele dosarului, C. de apel constată că în mod corect prima instanță a reținut că cererea de revizuire este inadmisibilă, de vreme ce nu se încadrează în nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de către legiuitor în cuprinsul art. 453 alin.1 lit. a-f din Codul de procedură penală.
Din interpretarea dispozițiilor art. 452 și art. 453 din Codul de procedură penală rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Astfel, referitor la cazul de revizuire prevăzut de art.453 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, instanța reține că acesta permite anularea unei hotărâri definitive care conține erori de fapt, erori puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței și deci inexistente în materialul probatoriu de la dosar și care ar duce la o soluție diametral opusă-în prezenta cauză la achitarea revizuientului sau la încetarea procesului penal față de acesta.
Deși prima instanță a dispus citarea revizuentului cu mențiunea de a-și completa cererea în sensul să o motiveze, să arate cazurile de revizuire pe care se întemeiază și mijloacele de probă, să anexeze copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească în proces,, acesta nu a indicat care ar fi faptele sau împrejurările descoperite, ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, iar din datele existente la dosar nu rezultă existența unor asemenea fapte sau împrejurări.
În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art.453 alin.1 lit.b din Codul de procedură penală, instanța reține că pentru admisibilitatea acestuia se cer a fi îndeplinite cumulativ trei condiții, și anume:
- să se fi săvârșit o infracțiune de mărturie mincinoasă de către un martor, expert sau interpret;
- mărturia mincinoasă să fi influențat soluția pronunțată și
- mărturia mincinoasă să se poată dovedi prin anumite mijloace de probațiune prevăzute de lege.
Art. 454 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală arată expres că mărturia mincinoasă poate fi dovedită doar printr-o hotărâre judecătorească definitivă, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Pe lângă aceasta legiuitorul a prevăzut și posibilitatea ca, în situația în care nu există o hotărâre a instanței de judecată prin care s-a rezolvat fondul cauzei, mărturia mincinoasă să poată fi constatată în procedura revizuirii.
C. constată că revizuentul nu a arătat în concret martorul care ar fi declarat mincinos, ci doar s-a mulțumit a invoca motivul mai sus precizat, urmărind în fapt înlăturarea probatoriului administrat inițial, pe baza căruia s-a fundamentat hotărârea de condamnare.
Faptul că în fața instanței de apel revizentul a invocat suplimentar cazurile prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. C și d din Codul de procedură penală, cu motivarea că s-a început un dosar de urmărire penală împotriva ofițerului de poliție A. M. care ar fi făcut presiuni asupra sa și a martorilor, excedează analizei prezentei căi de atac formulate împotriva hotărârii primei instanțe, hotărâre care a avut în vedere cererea astfel cum a fost formulată de revizuent.
Analizând așadar cazurile de revizuire mai sus expuse, raportat la cererea formulată, instanța de apel, în baza propriei analize constată că cererea revizuentului este inadmisibilă, deoarece temeiurile invocate nu se circumscriu între cazurile de revizuire prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, constatând că examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și că în cauză nu se identifică nici alte motive de desființare a hotărârii atacate, instanța, în baza art.421pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de revizuentul H. M..
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, va obliga apelantul să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul H. M. împotriva sentinței penale nr. 150/13.05.2014, pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă apelantul să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuent, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2014.
Președinte, Judecător,
G. L. OdagiuAlexandra I. P.
c.o. – semnează președintele Curții de A.
judecător A. I. P.
Grefier,
C. M. N.
Red. / Tehnored. P.A.I.
2 ex./14.07.2014
Jud. fond B. D. M.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Prelungire arestare preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.234... → |
|---|
