Prelungire arestare preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.234 NCPP. Decizia nr. 428/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Comentarii

0

Decizia nr. 428/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-06-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 428/2014

Ședința publică de la 26 Iunie 2014

Completul compus din:

Judecător de drepturi și libertăți A. G. M.

Grefier V. C. V.

D. – ST A. I. a fost reprezentat de

Procuror - I. D. F.

Pe rol se află soluționarea contestațiilor declarate de inculpații C. H., H. F. C., M. S. C., D. R. E., V. I. R., L. I. F., V. D. I., C. A. V., P. M. L., I. C. A., F. R. E. împotriva încheierii penale nr. 27/CC/20 iunie 2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul nr._ al Tribunalului S. .

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat:

- inculpatul C. H., aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat B. E. în substituirea avocatului ales M. A.;

- inculpatul H. F. C., aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales V. M.;

- inculpatul M. S. C., aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales B. L.

- inculpatul D. R. E., aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat oficiu Ș. O.

- inculpatul V. I. R., aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales V. M.

- inculpatul L. I. F., aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales B. L.

- inculpatul V. D. I., aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales F. I. R.

- inculpatul C. A. V., aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales B. L.

- inculpatul P. M. L., aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat B. E. în substituirea avocatului ales D. Agripina

- inculpatul I. C. A., aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales M. L.

- inculpatul F. R. E. aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales B. E.

- avocat Ș. O. în substituirea avocatului Ș. G., desemnat din oficiu pentru inculpații V. I., L. I. și V. D.;

- avocat T. B. cu delegație din oficiu pentru inculpații C. H., H. F. și M. S.,

- avocat D. – S. D. cu delegație din oficiu pentru inculpații C. A., Preseycan M., I. C. și F. R..

Procedura de citare a fost îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocat Ș. O. a solicitat a se constata încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații care sunt reprezentați de avocați aleși.

Avocat D. – S. D. având cuvântul a solicitat a se constata încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații care sunt reprezentați de avocați aleși.

Avocat T. B., desemnat din oficiu pentru inculpații C. H., H. F. C., M. S. C. a solicitat a se constat încetarea mandatului dat fiind faptul că inculpații sunt reprezentați de avocați aleși.

Avocat B. L., pentru inculpatul M. S. C. a depus la dosar copia contractului de prestări servicii.

Avocat M. L. pentru inculpatul I. C. A. a depus la dosar copia declarației autentice date de mama inculpatului precum și un ante contract din care rezultă că inculpatul și-a schimbat domiciliul.

Avocat V. M. a învederat faptul că în cauză există un caz de incompatibilitate întrucât judecătorul de drepturi și libertăți investit cu soluționarea prezentului dosar a mai soluționat în urmă cu două zile dosarele nr._ și_, în contestație, iar motivele contestațiilor ce fac obiectul prezentului dosar sunt aceleași și, apreciază că în condițiile în care în urmă cu două zile s-a pronunțat o hotărâre fiind formată o opinie iar durata de timp scursă este scurtă. Invocă această situație pentru inculpații H. și V. însă și situația inculpatului C. G. R. este identică întrucât în cauză este contestația D.-ului .

A învederat faptul că în cazul în care instanța nu se abține înțelege să formuleze cerere de recuzare.

Avocat B. L. având cuvântul a precizat că susține cererea formulată de avocat V. M. vizând incompatibilitatea judecătorului, respectiv recuzarea .

Avocat Darius B., având cuvântul a precizat că nu înțelege să formuleze concluzii în acest sens.

Ceilalți avocați prezenți, având pe rând cuvântul au achiesat la păre4rea avocatului Darius B. în sensul de a nu pune concluzii în acest sens.

Reprezentanta parchetului având cuvântul raportat la cazul de incompatibilitate invocat a învederat faptul că la momentul investirii cu soluționarea contestațiilor declarate de inculpați împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive, judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere asemenea chestiuni și dacă ar fi apreciat că există motive de incompatibilitate ar fi formulat declarație de abținere, însă dacă dorește, avocatul are posibilitatea să formuleze o eventuală cerere de recuzare.

Instanța, raportat la cazul de incompatibilitate invocat formulează punctul de vedere în sensul că în urmă cu două zile, respectiv în data de 24 iunie 2014 a soluționat două dosare având ca obiect contestații împotriva încheierilor prin care s-a dispus cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive însă în prezentul dosar este investit cu soluționarea contestațiilor vizând prelungirea duratei măsurii arestării preventive care presupune o procedura distinctă și reglementată distinct. La momentul soluționării celor două dosare în urmă cu două zile nu s-a analizat subzistența temeiurilor în baza cărora s-a dispus cu autoritate de lucru judecat luarea măsurii arestării preventive.

Nu există similitudine de procedură care să ducă la soluții similare și, dacă ar fi considerat că există un caz de incompatibilitate ar fi formulat cerere de abținere cu atât mai mult cu cât nu consideră obligatoriu și absolut necesar ca pronunțarea unei soluții în prezentul dosar să concorde cu soluțiile adoptate în dosarele despre care s-a făcut vorbire anterior.

Avocat V. M., raportat la opinia exprimată de către instanță cu privire la cazul de incompatibilitate, a precizat că formulează oral cerere de recuzare, cerere pe care înțelege să o formuleze și în dosarul nr._ în care D. – BT S. a formulat contestație strict cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. G. R., obiectul judecății fiind același cu al dosarului judecat în urmă cu două zile.

Instanța, față de împrejurarea că avocatul V. M. a înțeles să formuleze cerere de recuzare atât în prezentul dosar cât și în dosarul nr._ a dispus a se face apelul și în acest din urmă dosar.

Urmare soluționări incidentului procedural, se constată că prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din 26 iunie 2014 au fost respinse cererile de recuzare formulate de avocat V. M. și B. L., în numele inculpaților pe care-i reprezintă.

Se constată că dosarul nr._ al Curții de Apel A. I. a fost reunit cu dosarul nr._ astfel că în acest din urmă dosar urmează a fi analizate și pe lângă contestațiile declarate de inculpații C. H., H. F. C., M. S. C., D. R. E., V. I. R., L. I. F., V. D. I., C. A. V., P. M. L., I. C. A., F. R. E. și cele declarate de D. – B. T. S. și inculpații B. A., C. P. A., D. A. Ș., I. G. M., I. L. E., N. I. P., T. A., V. R. G., M. M. R. împotriva încheierii penale nr. 28/CC/20 iunie 2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul nr._ al Tribunalului S..

Avocat V. M. a depus la dosar practică judiciară (cauza M. și C. S.).

Avocat Darius B. a depus la dosar concluzii scrise

Instanța, după reunirea cauzelor, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat a acordat cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta D. a susținut contestația formulată de B. T. S. în ce privește situația inculpatului C. G. R. și a solicitat admiterea acesteia, desființarea în parte a încheierii penale atacate și rejudecând, a se admite propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive pentru o durată de 30 de zile întrucât în mod greșit și nefondat a apreciat judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul S. că este necesară măsura preventivă a arestului la domiciliu și nu se impune prelungirea arestării preventive întrucât raportat la probele administrate în cauză, la gravitatea faptelor, la actele materiale efectuate, la numărul coletelor (30 colete) și la rezultatul constatărilor științifice, starea de minoritate nu justifică luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive.

Având în vedere modalitatea de comitere a faptelor cu substanțe etnobotanice, cu detalii foarte bine puse la punct, antecedența penală și vârsta inculpatului, nu se justifică aspectele reținute de judecătorul de drepturi și libertății de la instanța de fond cu privire la adoptarea soluției și se impune a se constata că este justificată presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele prevăzute de legea penală și pentru care este cercetat.

Apreciază reprezentanta D. că măsura arestării preventive a inculpatului C. G. R. este necesară și solicită prelungirea acesteia pentru o durată de 30 de zile. A mai solicitat a se avea în vedere și argumentele expuse pe larg în referatul de prelungire întrucât trebuie analizată întreaga activitate infracțională.

În concluzie, a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii și rejudecând a se admite cererea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului C. G. R. pentru o durată de 30 de zile.

Avocat V. M. în susținerea contestațiilor declarate de inculpații H. F. C., V. R. I., I. L. E., T. A., C. P. A. și pentru a răspunde criticilor invocate de D. – BT S. în ce-l privește pe inculpatul C. G. R. solicită:

Respingerea contestației declarate de D. – BT S. în ce-l privește pe inculpatul C. G. R. apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică sub acest aspect întrucât nu s-a specificat care sunt probele care justifică măsura arestării preventive, temeiurile invocate sunt generale însă trebuie avute în vedere atât finalitatea măsurii preventive cât și persoana inculpatului, mai ales că pentru inculpații minori Codul penal prevede măsuri educative și cu atât mai mult cu cât inculpatul din ianuarie 2014 urmează un tratament psihiatric iar până în luna august poate să-și încheie situația școlară (fiind în clasa a X-a).

Susține că măsura arestării preventive față de un inculpat minor poate fi dispusă doar în mod excepțional și față de inculpatul C. este inumană întrucât acesta are 16 ani, a avut o conduită sinceră, nu a avut comenzi pe internet, la percheziția nu i s-au găsit pliculețe sau pachețele și, apreciază că în final inculpatului i se va aplica o măsură educativă.

A mai susținut că măsura preventivă este individuală și trebuie avută în vedere finalitatea întregului dosar și, raportat la dovezile dosarului (f. 108, 109 – transcrierile convorbirilor telefonice relevante ca și interceptări) măsura preventivă a arestului la domiciliu este suficient de drastică și limitează libertatea de mișcare iar arestarea preventivă nu se justifică în condițiile în care pe inculpații aflați în stare de libertate și cercetați pentru același gen de fapte, parchetul nu-i consideră periculoși. Sub acest aspect a solicitat a se avea în vedere o . ordonanțe care se află în vol. 14 al dosarului de urmărire penală și prin care s-a luat măsura controlului judiciar pentru mai mulți inculpați care sunt cercetați pentru același gen de fapte și, astfel, trebuie observat echilibrul între măsuri deoarece câtă vreme capii grupului sunt în stare de libertate, ceilalți sunt arestați preventiv pentru trimiteri generale, cu atât mai mult cu cât măsura preventivă este individuală.

Apreciază că în ce-l privește pe inculpatul T. a intervenit o schimbare a temeiurilor, infracțiunea de trafic de droguri de mare risc nu se mai confirmă urmare perchezițiilor informatice și, neexistând elementele pentru principala acuzație atunci și măsura preventivă ar trebui să se schimbe și, chiar și arestul la domiciliu presupune o restrângere a dreptului la libertate.

Referitor la situația inculpatului C. apreciază că tratamentul este vădit inegal mai ales că o parte dintre inculpații cercetați în stare de libertate nu au nici măcar măsura preventivă a controlului judiciar. Inculpatul a făcut dovada că timp de 2 luni de zile a stat în spital.

Vizând situația inculpatului H., susține că nu s-a făcut expertiza informatică, similară este și situația inculpatului V.. Pentru toți inculpații se impune măcar măsura arestului la domiciliu.

În ce-l privește pe inculpatul I. a solicitat a fi avut în vedere faptul că acesta are 1 copil minor, a colaborat cu organele de cercetare și nu s-a argumentat în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică, nu s-au argumentat probele ci se indică doar pericolul persoanei însă nu se argumentează de ce măsura arestului la domiciliu ar împiedica buna cercetare în cauză.

Susține că inculpații sunt niște copii care vor răspunde penal pentru faptele comise dar măsura arestării preventive nu trebuie să se suprapună cu executarea unei pedepse.

A solicitat admiterea contestațiilor declarate de inculpați, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și cu obligațiile aferente iar în ce-l privește pe inculpatul C. G. R. a se respinge contestația parchetului cu punerea inculpatului în libertate, respectiv arestul la domiciliu. Susține că orice inculpat care a fost arestat preventiv, ulterior, indiferent de măsură (arest la domiciliu, control judiciar), și-a respectat obligațiile și măsurile au fost eficiente și dacă inculpații aflați în stare de libertate și cei condamnați în alte dosare prezintă suficiente garanții pentru ca bunul mers al anchetei să nu fie tulburat, atunci și starea de libertate a inculpaților pe care-i reprezintă nu poate influența buna desfășurare a cercetărilor.

Avocat B. E., în susținerea contestațiilor declarate de inculpații C. H., P. M. și Fărăgaș R., a solicitat admiterea acestora, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând, în principal respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

A susținut că măsurile preventive care pot fi luate în cauză, pot fi adoptate unor politici mai ușoare. La 29.05.2014 s-a emis un mandat de aducere pe numele suspectului F. care a fost chemat la D. și i s-a adus la cunoștință încadrarea juridică iar în final a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Temeiurile inițiale, la momentul convocării inculpatului, au dispărut în ziua arestării inculpatului pentru că acuzele aduse inculpatului sunt de grup infracțional organizat și operațiuni fără autorizație cu substanțe etnobotanice.

Opinează că legea specială, respectiv 194/2011 nu vizează apărarea sănătății și vieții cetățenilor care fac aceste tranzacții, legiuitorul sancționează doar efectuarea de operațiuni fără autorizație și astfel, legea a împărțit lumea interlopă în două - cu autorizație și, fără autorizație; legea apără finanțele statului (pentru cei care comercializează fără autorizație) și nu sănătatea publică de efectele substanțelor psiho-active, cu atât mai mult cu cât cei care ajung în spitale sunt persoanele care cumpără de la magazine autorizate.

Pentru asemenea fapte se poate lua măsura arestării preventive față de o persoană dacă comercializează substanțe etnobotanice fără autorizație însă pentru art. 16 din lege pedeapsa este cuprinsă între 6 luni și 3 ani astfel că nu se justifică arestarea preventivă și are în vedere și art. 367 alin.5 C.pen. (inculpații au recunoscut comiterea faptelor și au înlesnit aflarea adevărului) și dacă s-ar reține infracțiunea de grup infracțional organizat prevăzută la alin.1 din lege nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 223 alin.2 teza finală, este o condiție vizibilă – pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Susține că inculpați sunt arestați preventiv pentru niște pliculețe și aceste aspecte nu zgâlțâie pilonii statului care să afecteze ordinea publică, legea reglementează traficul de stupefiante și nu se substanțe etnobotanice.

În concluzie, a solicitat admiterea contestațiilor, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând, respingerea propunerii de prelungire și pe cale de consecință fie lăsarea inculpaților în libertate, fie înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Avocat B. L., în susținerea contestațiilor declarate de inculpații M., L. și C., a solicitat admiterea acestora, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii preventive a arestării cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Susține că soluția adoptată de instanța de fond este netemeinică cum netemeinic este și referatul de prelungire a arestării preventive întrucât se susține autoritatea de lucru judecat cu privire la subzistența indiciilor temeinice însă este o optică greșită întrucât învinge obligativitatea verificării prelungirii.

Pe lângă inculpații aflați în stare de arest preventiv, în cauză sunt cercetați și alți inculpați în stare de libertate, o parte dintre aceștia din urmă având măsura controlului judiciar astfel că orice afirmație în sensul că o măsură preventivă mai ușoară ar duce la îngreunarea anchetei este fără susținere. Invocă faptul că instanța de control judiciar a dispus astfel de măsuri preventive (arestul la domiciliu, controlul judiciar) și nu s-a întâmplat nimic.

Inculpații sunt arestați preventiv de 30 de zile și este simplu a afirma că dosarul este complex, însă termenul rezonabil al duratei arestării preventive se raportează și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați. Pentru aprecierea termenului rezonabil examinat prin prisma limitelor de pedeapsă trebuie avut în vedere faptul că în cauză se fac cercetări de un an de zile și dosarul trebuia de mult timp definitivat.

Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică arată că în cauză se mimează actul de justiție întrucât trebuie observată situația inculpaților liberi care nu au de respectat nici o măsură preventivă, spre exemplu Secleanu, căruia i se impută aceleași infracțiuni, fără nici o deosebire dar față de el nu s-a dispus nici o măsură preventivă și, și acest inculpat făcea comenzi pe internet (comanda împreună cu alți inculpați)

Vizând egalitatea de tratament juridic, susține avocatul inculpaților că în cauză se înfrâng dispozițiile constituționale potrivit cărora toți cetățenii sunt egali în fața legii. Nu se poate asigura o egalitate de tratament dacă o parte dintre inculpați sunt arestați preventiv iar alți inculpați din aceeași cauză

sunt liberi.

Pericolul concret pentru ordinea publică este unul abstract și nu are corespondent în plan faptic.

În ce privesc criteriile de ordin personal, s-a reținut faptul că inculpații L. și C. nu au loc de muncă, însă inculpații C. și M. au avut loc de muncă, iar inculpatul M. în 17 august urmează să facă nunta.

Referitor la finalitatea dosarului, avocatul B. L. apreciază că dacă inculpații ar uza de procedura simplificată limitele de pedeapsa s-ar reduce între 8 luni și 2 ani și 8 luni și 3 ani și 8 luni, și, este foarte probabilă adoptarea unei soluții cu suspendarea executării pedepselor.

Vizând scopul măsurii preventive susține că acesta nu este numai de sancționare ci și de reeducare și reintegrare în societate a inculpatului.

În concluzie, a solicitat admiterea contestațiilor, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se înlocui măsura arestării preventive cu arestul la domiciliu și instituirea de orice obligații pe care instanța le consideră necesare pentru buna desfășurare a urmăririi penale.

Mai susține că efectuarea perchezițiilor informatice a început cu alt grup care nu este arestat.

Avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. R. E. a solicitat admiterea contestației în temeiul art. 204 alin.12 teza a II-a raportat la art. 237 alin.2, art. 242 alin.2 și art . 202 alin.4 C.pr.penală, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu și cu obligațiile prev. de art. 215 alin.2 lit.a și alin.5 C.pr.penală.

Susține avocatul inculpatului că temeiurile și motivele care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nu există probe certe că inculpatul se face vinovat de săvârșirea activității presupus infracționale existând doar indicii însă trebuie avut în vedere că la momentul, comiterii presupuselor fapte inculpatul era minor și prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar ar avea posibilitatea să-și continue studiile și să-și ajute familia. Mai susține că prin prelungirea măsurii arestării nu se atinge rolul măsurii.

Vizând contestația formulată de parchet, a solicitat respingerea acesteia.

Pentru inculpatul V. D. I., avocatul ales a susținut contestația formulată și a solicitat admiterea acesteia și în temeiul art. 237 alin.1 C.pr.penală a se respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, în subsidiar a solicita în temeiul art. 237 alin.2 C.pr.penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar și a se dispune punerea inculpatului în libertate la expirarea duratei arestării preventive.

Apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile pev. de art. 223 alin.1 și 2 C.pr.penală iar cu privire la condiția de la alin.2 nu se poate face o apreciere abstractă.

Invocă art. 6, 7, 13 și 17 din Recomandarea nr. 13/2003 a Consiliului de Miniștri și apreciază că nu se poate susține că în libertate inculpatul ar influența urmărirea penală care este aproape la final, pentru înlocuirea măsurii arestării preventive sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și se impune evaluarea conduitei inculpatului iar măsura controlului judiciar este suficientă pentru realizarea scopului măsurii preventive.

Susține că raportat la împrejurările concrete ale cauzei și conduita inculpatului, măsura preventivă a controlului judiciar este suficientă deoarece sunt multiple măsuri de supraveghere, organul de poliție ar putea supraveghea respectarea obligațiilor prev. de art. 215 alin.2 C.pr.penală. Nu există riscul influențării martorilor și nici că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, nu există temeiuri concrete că în libertate fiind, inculpatul ar pune în pericol comunitatea.

Mai arată că instanța nu poate face abstracție de prezumția de nevinovăție a inculpatului iar arestarea preventivă este o măsură de excepție.

În temeiul art. 242 alin.2 C.pr.penală, coroborat cu situația medicală a inculpatului, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar prev. de art . 211 C.pr.penală cu obligațiile prev. de art. 215 C.pr.penală.

În susținerea contestației declarate de inculpatul I. C. A., avocatul ales a solicitat admiterea acesteia, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării sau în subsidiar înlocuirea cu măsura controlului judiciar sens în care a depus la dosar noua adresă a inculpatului.

Având în vedere că temeiurile de la luarea măsurii preventive a arestării și prelungirea acesteia privesc strict pericolul concret pentru ordinea publică iar în continuare parchetul urmează să efectueze acte de urmărire penală, nefinalizarea urmăririi penale nu poate constitui motiv de prelungire a arestării preventive. Urmărirea penală este spre final astfel că starea de libertate a inculpatului nu poate zădărnici desfășurarea anchetei sub nici o formă.

Atât în referatul cu propunerea de arestare cât și în cel de prelungire s-a făcut precizarea că inculpatul a pretins sau comis aceste acte în perioada octombrie 2013 – aprilie 2014 însă, în aprilie 2014 inculpatul a încetat din proprie inițiativă orice activitate.

Pericolul concret pentru ordinea publică care se invocă ar fi fost dacă ar mai fi comis și alte acte materiale.

A solicitat a fi avut în vedere faptul că inculpatul nu a mai avut contact cu legea penală și a avut o conduită bună în societate.

Avocatul ales al inculpatului B. A. a susținut contestația declarată și a solicitat admiterea acesteia, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.

A precizat că achiesează la toate criticile invocate de colegii săi antevorbitori.

În susținerea contestației invocă faptul că la momentul luării măsurii preventive nu au existat motive legale, nici la acest moment nu subzistă, aspectele invocate nu au fost și nu sunt dovedite, inculpatul nu a săvârșit și nu a încercat să săvârșească vreo infracțiune și nici nu a încercat influențarea anchetei.

Raportat la prevederile alin.2 al art. 223 C.pr.penală se face mențiunea de trafic de stupefiante însă est greșită deoarece inculpatului is e rețin operațiuni cu substanțe etnobotanice care nu sunt droguri de mare risc.

Susține că măsura preventivă se raportează la prevederile art. 202 alin.1 C.pr.penală unde sunt prevăzute condițiile în care trebuie luate măsurile preventive însă în speță nu este îndeplinită nici o condiție, indiciile sunt doar pentru infracțiunea prev. de art . 16 din Legea nr. 194/2011, celelalte condiții nu sunt îndeplinite.

Dacă s-ar lua față de inculpat măsura arestului la domiciliu sau controlului judiciar nu există dovezi că inculpatul și-ar continua activitatea, nu există dovezi că și-ar fi comandat pe internet substanțe psiho – active.

Pentru infracțiunea prev. de art. 367 alin.1 și 2 C.pen., susține că nu există dovezi, din declarațiile coinculpaților și probele dosarului nu rezultă că inculpatul B. ar fi membru al grupării infracționale, singurul aspect pe care inculpatul îl recunoaște este consumul.

Apreciază că propunerea de prelungire a măsurii arestării în raport de indiciile temeinice este disproporțională și în ce privește insuficiența măsurii arestului la domiciliu sau a controlului judiciar arată că inculpatul este în anul VI la medicină și trebuie să-și dea licența iar o măsură preventivă atât de drastică îi impietează asupra evoluției viitoare.

În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, apreciază că susținerile sunt generale și nu se raportează la nici unul dintre inculpați.

În subsidiar solicită înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu, inculpatul fiind parte în contractul de închiriere sau cu măsura controlului judiciar întrucât student fiind, inculpatul făcea bani din comerțul cu mașini.

Pentru inculpatul D. A. Ș., avocatul ales a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge cererea de prelungire a arestării preventive iar în subsidiar a solicita înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Susține că inculpatul este minor (17 ani) și până la data de 4 iulie poate să-și încheie situația școlară.

Invocă dispozițiile art. 243 C.pr.penală care protejează situația minorului, arestarea preventivă dispunându-se doar în mod excepțional însă în speță nu se poate vorbi despre o protejare a minorului.

Susține că nu s-a făcut dovada că inculpatul face parte dintr-un grup infracțional.

Față de împrejurarea că inculpatul are o dependență de substanțe cu efect psiho activ însă în prezent urmează un tratament și consiliere, acestea nu se pot realiza cu inculpatul arestat astfel că pentru necesitatea continuării tratamentului se impune înlocuirea măsurii arestării preventive.

Avocat T. B. desemnat din oficiu pentru asistența judiciară obligatorie a inculpatului I. G. M., a solicitat admiterea contestație, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune punerea inculpatului în libertate. În subsidiar a solicitat înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Susține că nu subzistă condițiile pentru prelungirea arestării preventive întrucât există elemente de natură a schimba situația, respectiv, s-a depus la dosar constatarea științifică care nu confirmă că substanțele au caracter psiho - activ precum și raportul expertizei informatice.

Invocă faptul că la fila 95 în încheierea contestată se reține că nu există indicii rezonabile, inculpatul a recunoscut că este consumator iar cantitatea de substanță găsită la domiciliul său ea destinată consumului propriu.

Apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică nu subzistă, nu există probe în sensul că s-ar putea aduce atingere scopului prev. de art. 202 C.pr.penală și sunt prea generale susținerile instanței în sensul că dacă s-ar institui o altă măsură preventivă mai ușoară inculpatul ar putea să-și reia activitatea.

Justificarea parchetului în sensul că ar mai fi de efectuat probe nu este pertinentă pentru prelungirea arestării preventive întrucât martorii ce mai trebuie audiați nu pot fi influențați dacă inculpatului i se impune respectarea anumitor obligații.

Avocatul ales al inculpatului N. I. P. având cuvântul apreciază că există temeiuri pentru a susține opinia că potrivit art. 234 C.pr.penală măsura arestării preventive poate fi prelungită, însă, nu este obligație. Susține că nu au existat temeiuri la luarea măsurii arestării, nu există nici în prezent și nu au intervenit nici temeiuri noi; nu există grup infracțional organizat, nu sunt cumpărători iar la percheziție nu s-a găsit nimic și este de apreciat faptul că un judecător a opinat că nu se impune luarea vreunei măsuri.

Propunerea nu a fost motivată, la fel este și încheierea, propunerea s-a făcut en gros și atâta timp cât mandatul de arestare este individual și propunerea trebuia motivată pentru fiecare inculpat în parte și dacă ar fi fost motivată individual, ceea ce și-a propus parchetul să facă nu ar fi justificat arestarea preventivă.

Susține că trebuie observat interesul arestării preventive și nocivitatea acesteia pentru respectarea principiului prezumției de nevinovăție deoarece cu cât se prelungește arestarea preventivă cu atât dispare prezumția de nevinovăție mai ales că la doar nu există probe și nu există sentiment de deranj a opiniei publice. Inculpatul nu are antecedente penale, a urmat timp de 2 ani studii universitare iar alți inculpați cu aceeași încadrare juridică sunt liberi astfel că apare și o inechitate în administrarea urmăririi penale.

În concluzie a solicitat admiterea contestației și a se aprecia că măsura arestului al domiciliu corespunde mai mult realizării scopului măsurii preventive.

Pentru inculpații V. R. G., M. M. R., avocatul ales Darius B. a solicitat admiterea contestațiilor, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se respinge propunerea de prelungire a arestării preventive.

Solicită privirea în mod izolat a inculpaților pe care-i reprezintă pentru că așa rezultă din starea de fapt expusă de D.. Despre substanța feniletilamină, D. susține că este o substanță cu efecte psiho-active sens în care este anexată decizia nr. 387 a Consiliului Europei care prezintă sediul materiei. P. susține că este o substanță psiho - activă pentru că se află pe anexa 2 și înseamnă că are potențial psiho – activ.

Conform procedurii din decizie, următorul pas trebuia să fie o colectare de informații din țările Uniunii Europene care nu există, apoi raportul comun și dup aceea, conform art. 6, comisia de specialiști stabilește riscurile.

Cu această substanță nu s-au urmat toate procedurile, ultimul pas fiind măsurile de control la nivel național și, neurmându-se aceste proceduri nu există feniletilamină ca substanță cu efect psiho – activ.

Precizează că nu contestă că nu apare în anexă însă apariția este propusă de Finlanda pentru studiu și în termen de 6 luni se stabilește dacă este o substanță care produce aceste efecte și dacă se supune controlului național.

În Legea ne. 194/2011 subiectul activ trebuie să aprecieze în mod rezonabil că această substanță produce efecte psiho – active, astfel că prezintă instanței spre vedere trei cutii intacte conținând produse pentru sportivi cumpărate de mama inculpatului de la un magazin și care conțin această substanță – felniletilamina.

Reprezentanta D. – a solicitat ca aceste cutii să fie depuse la sediul D. pentru analiză de laborator.

Avocatul inculpaților arată că aceste cutii au fost cumpărate de la un magazin foarte mare, astfel că se vând în mod legal, producătorul fiind o societate americană. A mai precizat că și în ciocolată se regăsește această substanță, iar în formă pură se regăsește sub formă de capsule (83 lei/100 capsule).

În aprecierea caracterului rezonabil de către subiectul activ, conform art. 3 alin.4 din Legea nr. 194/2011 se indică câteva elemente (prezentarea produsului, etichetarea) însă inculpații au fost încadrați la art. 17 (disimularea sau pretinderea ca legală) dar această substanță este legală.

Susține că inculpații nu au vrut să vândă substanțe interzise iar infracțiunea prev. de Legea nr. 194/2011 nu subzistă deoarece substanța se regăsește peste tot, este o eroare de studiu și documentare din partea D. –ului.

Avocat V. M. a completat faptul că la 12.06.2014 a solicitat la poliție să se comunice vizitatorii inc. T. însă cererea a fost respinsă; după ce a ieșit de arest de la convorbirea cu T. a fost sunat de polițiști de la BCCO pentru a-l înștiința că urmează a fi audiați doi martori de la București, însă se știa că nu se poate din lipsa dosarului. A depus spre vedere copiile ordonanțelor prin care s-a luat măsura controlului judiciar pentru alți inculpați din cauză și care sunt acuzați pentru aceleași fapte.

Până la acest moment acuzarea a susținut că prin arestul la domiciliu s-ar impieta buna desfășurare a urmăririi penale însă în opinia sa desfășurarea urmăririi penale cu inculpații în stare de arest preventiv este abuzivă.

De la garsoniera inculpatului T. s-au ridicat 3 kg de substanțe vegetale despre care inculpatul susține că este ceai însă nici până la acest moment nu s-a făcut analiza de laborator și dacă într-adevăr este ceai atunci pică totul.

Reprezentanta parchetului având cuvântul în raport de contestațiile inculpaților arată că în conformitate cu art. 388 alin.3 C.pr.penală judecătorul poate limita concluziile în condițiile în care instanța este sesizată cu acte de urmărire penală și propunerea de prelungire a arestării preventive care este condiționată de o motivare și la care s-a făcut trimitere în limita în care procedura o permite, apreciază că nu se poate face o evaluare individuală a condițiilor în care au colaborat.

Susține că traficul de stupefiante are consecințe grave asupra sănătății publice și acele consecințe au luat amploare și sesizările Uniunii Europene au demonstrat că a ajuns un fenomen la nivel mondial.

Arată reprezentanta parchetului că în cazul comiterii de abuzuri în ce privește administrarea urmăririi penale inculpatul are posibilitatea de a sesiza procurorul ierarhic superior și aceste aspecte exced cadrului procesual urmând a formula plângere în termen și în conformitate cu dispozițiile care le guvernează.

Raportat la situația școlară a inculpaților, apreciază că aceasta nu a reprezentat o prioritate până la acest moment și absența școlară denotă conduita inculpaților astfel că aceste aspecte nu pot constitui argumente în sensul că este suficientă o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.

Împrejurarea că o parte dintre convorbirile telefonice au fost inserate atât în propunerea de arestare cât și în cea de prelungire s-a datorat pentru a se reliefa limbajul codat al inculpaților pentru că modalitatea de colaborare era foarte bine pusă la punct, cunoscut fiind faptul că acea convorbire telefonică poate fi interceptată.

Vizând cantitatea de material vegetală ridicată de la inculpatul T. apreciază că dacă susținerea inculpatului în sensul că este ceai, atunci de ce s-au folosit firme fictive și mijloace ascunse.

Apreciază reprezentanta D. că toate aceste aspecte creează dubiul cu privire la activitatea derulată de inculpați iar argumentele judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța de fond sunt nefondate în ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive.

În replică, avocat B. E. a precizat că nu sunt substanțe interzise ci permisă însă lipsa autorizației de determină sancționarea.

Avocat V. M., în replică, vizând egalitatea de tratament, arată că pentru un inculpat aflat în stare de libertate căruia i se rețin 2399 de expediții colete în valoarea de 86.885 șei și totuși raportat la gravitatea faptelor măsura controlului judiciar s-a apreciat ca fiind suficientă.

Referitor la argumentarea individuală vizând măsura arestării preventive arată că în opinia D. aceeași faptă impune sancțiuni distincte.

Vizând împrejurarea că de la inc. T. s-a ridicat o cantitate de 3 kg de material vegetal însă în propunere s-a reținut că s-au ridicat pachete, dar această substanță trebuia analizată în laborator pentru a ști dacă are caracter psiho – activ sau dacă este ceai și, în opinia sa acel raport nu se va depune prea curând iar din această perspectivă se asumă riscul unei arestări preventive pentru material vegetal ce reprezintă ceai.

Avocat B. Darius, în replică, arată că traficul de substanțe de către o societate care nu există nu înseamnă că substanța nu este legală, eventual poată să fie o altă infracțiune (înșelăciune).

Inculpatul C. Eric H. având ultimul cuvânt a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive.

Inculpatul H. F. C. având ultimul cuvânt a solicitat a nu se mai prelungi arestarea preventivă și a fi înlocuită cu arestul la domiciliu:

Inculpatul M. S. C. având ultimul cuvânt a învederat faptul că înțelege gravitatea faptelor și solicită înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu .

Inculpatul V. I. R. având ultimul cuvânt a solicitat a se înlocui arestarea preventivă cu arestul la domiciliu și va respecta toate obligațiile.

Inculpatul L. I. F. având ultimul cuvânt a solicitat a se înlocui arestarea preventivă cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar și va respecta toate obligațiile.

Inculpatul V. D. I. având ultimul cuvânt a solicitat a se înlocui arestarea preventivă cu măsura controlului judiciar și va respecta toate obligațiile.

Inculpatul C. A. V. a învederat faptul că durata arestării preventive este suficientă și a solicitat a se înlocuirea acesteia cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Inculpatul P. M. L. având ultimul cuvânt a solicitat înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu .

Inculpatul I. C. A. având ultimul cuvânt a solicitat înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu .

Inculpatul F. R. E. având ultimul cuvânt a solicitat înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu.

Inculpatul B. A. având ultimul cuvânt a solicitat înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar pentru a-și continua studiile.

Inculpatul C. P. A. având ultimul cuvânt a solicitat respingerea cererii de prelungire a arestării preventive și înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu și nu se va sustrage de la respectarea obligațiilor întrucât îi este foarte greu în arest după accidentul pe care l-a avut. A mai precizat că la percheziție nu s-a găsit nimic.

Inculpatul D. A. Ș. având ultimul cuvânt a solicitat înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu.

Inculpatul I. G. M. având ultimul cuvânt a solicitat înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar precizând că la percheziție nu s-a găsit nimic iar substanțele nu au efect psiho-activ.

Inculpatul I. L. E. având ultimul cuvânt a solicitat înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu precizând că nu a vândut droguri, are 1 copil minor și indiferent de durata arestării preventive tot nu va ajunge să-i cunoască pe ceilalți coinculpați.

Inculpatul N. I. P. având ultimul cuvânt a solicitat înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu.

Inculpatul T. A. având ultimul cuvânt a solicitat înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu.

Inculpata V. R. G. având ultimul cuvânt a solicitat a fi cercetată î stare de libertate și nu se va sustrage de la cercetări.

Inculpatul M. M. R. având ultimul cuvânt a solicitat înlocuirea arestării preventive cu orice altă măsură întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică iar substanța despre care s-a făcut vorbire anterior se găsește și în ciocolată.

Inculpatul C. G. R. având ultimul cuvânt a solicitat înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu pentru a termina școala. A precizat că nu și-a dat seama de gravitatea faptelor.

Inculpatul D. R. E. având ultimul cuvânt a solicitat înlocuirea arestării preventive cu arestul la domiciliu. A precizat că anterior arestării preventive a fost la Cluj și nu a avut nicio legătură cu grupul.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,

Asupra contestațiilor de față;

I. Prin încheierea penală nr. 27/CC/2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ s-a admis propunerea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T. – B. T. S. și în consecință.

În baza art. 234 și urm. C.proc. pen., a fost prelungită durata măsurii arestării preventive a inculpaților:

1. C. H. zis “G.”, fiul lui O. și Sevastia, născut la data de 01.02.1989, în mun. S., jud. S., domiciliat în S., ., ., jud. S., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de SPCLEP S. la data de 28.10.2013, CNP_, în prezent aflat în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 17/UP din 30.05.2014 emis de Tribunalul S.);

2. H. F. - C. zis „F.” sau „BORFI”, nume anterior BÎZNĂ, fiul lui R. și B., născut la data de 18.09.1989, în mun. S., jud. S., domiciliat în S., ., ., ., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de SPCLEP S. la data de 21.10.2013, CNP_, în prezent aflat în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 18/UP din 30.05.2014 emis de Tribunalul S.);

3. M. S. - C. zis „C.”, fiul lui S.-V. și E., născut la data de 20.12.1988, în mun. București – Sector 6, domiciliat în mun. S., ., ., .; f.f.l. în mun. S. . ., jud. S., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de SPCLEP S. la data de 29.10.2007, CNP_, în prezent aflat în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 19/UP din 30.05.2014 emis de Tribunalul S.);

4. D. R. - E. zis „F.”, fiul lui G. și D. M., născut la data de 15.10.1995, în mun. S., jud. S., domiciliat în S., ., ., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de SPCLEP S. la data de 30.10.2013, CNP_, în prezent aflat în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 20/UP din 30.05.2014 emis de Tribunalul S.);

5. V. I. - R. zis „L.”, fiul lui I. și A., născut la data de 26.09.1991, în mun. S., jud. S., domiciliat în S., ., ., ., jud. S., f.f.l. în mun. S., . 68, ., jud. S., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de SPCLEP S. la data de 28.10.2009, CNP_, în prezent aflat în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 21/UP din 30.05.2014 emis de Tribunalul S.);

6. L. I. - F. zis „L.”, fiul lui I. - F. și A., născut la data de 20.05.1990, în mun. S., jud. S., domiciliat în S., ., ., ., jud. S., f.f.l. în mun. S. Aleea Infanteriștilor, ., ., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de SPCLEP S. la data de 18.02.2014, CNP_, în prezent aflat în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 22/UP din 30.05.2014 emis de Tribunalul S.);

7. V. D. - I., fiul lui I. și C. M., născut la data de 11.12.1989, în mun. S., jud. S., domiciliat în S., .. 25, ., ., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de SPCLEP S. la data de 16.09.2013, CNP_, în prezent aflat în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 23/UP din 30.05.2014 emis de Tribunalul S.);

8. C. A. - V. zis „C.”, fiul lui G. și M., născut la data de 26.02.1989, în mun. S., jud. S., domiciliat în S., ., ., jud. S., f.f.l. în mun. S., .. 25, ., jud. S. posesor al C.I. ., nr._, eliberată de SPCLEP S. la data de 14.05.2014, CNP_, în prezent aflat în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 24/UP din 30.05.2014 emis de Tribunalul S.);

9. P. M. L. zis „M.” sau „ G.”, fiul lui D. G. și M., născut la data de 12.11.1992, în mun. S., jud. S., domiciliat în S., ., ., ., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de SPCLEP S. la data de 02.03.2012, CNP_, în prezent aflat în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 25/UP din 30.05.2014 emis de Tribunalul S.);

10. I. C. - A. zis „P.”, fiul lui C. și Lacrima, născut la data de 31.05.1990, în mun. S., jud. S., domiciliat în S., ., ., jud. S., f.f.l. în mun. S., Aleea Seviș, ., ., jud. S., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de P.. Mun. S. la data de 24.05.2004, CNP_, în prezent aflat în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 26/UP din 30.05.2014 emis de Tribunalul S.);

11. F. R. - E. zis „E.” „RÂLĂ” sau „SNUPY”, fiul lui P. și A., născut la data de 28.07.1988, în mun. S., jud. S., domiciliat în S., ..14, jud. S., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de SPCLEP S. la data de 25.03.2010, CNP_, în prezent aflat în Arestul I.P.J. S. (mandat de arestare preventivă nr. 27/UP din 30.05.2014 emis de Tribunalul S.),

pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 29.06.2014 până la data de 28.07.2014, inclusiv.

Au fost respinse cererile de luare a măsurii preventive a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu formulate de inculpați.

În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul D. R. E. a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul S. reține că prin încheierea penală nr. 20/CC din 30.05.2014 a Tribunalului S., definitivă prin decizia penală nr. 344/3.06.2014 a Curții de Apel A. I., precum și prin încheierea penală nr. 19/CC din 30.05.2014 a Tribunalului S., definitivă prin decizia penală nr. 343/3.06.2014 a Curții de Apel A. I., în conformitate cu dispozițiile art. 226, art. 223 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 202 al. 1, 3 C.p.p., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. H., H. F. C., M. S. C., D. R. E., V. I. R., L. I. F., V. D. I., C. A. V., P. M. L., I. C. A., F. R. E., B. A., C. P. A., C. G. R., D. A. Ș., I. G. M., I. L. E., N. I. P., T. A., M. M. R., V. R. G..

În ceea ce privește propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive înregistrată în dosarul de față, tribunalul constată că potrivit art. 234 al. 1 C.p.p., arestarea preventivă poate fi prelungită, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii.

Prin urmare, ceea ce este de analizat de către judecătorul de drepturi și libertăți investit cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale o constituie împrejurarea dacă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților sau dacă au intervenit temeiuri noi care să impună în continuare privarea de libertate.

În cauza de față, se observă mai întâi, că măsura arestării preventivă a inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fundamentându-se pe dispozițiile art. 223 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 202 al. 1-3 C.p.p.

În al doilea rând, analizând actele și lucrările dosarului, se consideră că temeiurile care au justificat arestarea inițială a inculpaților, subzistă în continuare față de fiecare inculpat în parte și nu se evidențiază apariția unor împrejurări noi, care să atragă schimbarea acestora.

Astfel, în raport de fiecare dintre inculpați, se apreciază că temeiul care a fundamentat arestarea preventivă, este îndeplinit și la acest moment în cauză, constatând că materialul probator administrat (înainte dar și ulterior arestării preventive - în sensul celor relevate în încheierea de arestare preventivă, precum și în propunerea de prelungire și anume: declarațiile de inculpați coroborate cu depozițiile martorilor, cu procesele de redare a convorbirilor telefonice, cu procesele verbale de percheziție efectuate, cu procesele verbale întocmite de D.I.I.C.O.T., etc.), conturează și la această dată suspiciunea rezonabilă referitor la săvârșirea de către inculpați a unor fapte incriminate de legea penală, fapte sancționate cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

În legătură cu dispozițiile legale sus menționate, se evidențiază că acestea sunt în concordanță cu articolul 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care condiționează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existența unor motive verosimile de a bănui că persoana ce urmează a fi lipsită de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Fox, Campbell și Hartley contra Regatului Unit) iar datele existente la dosar furnizează probe suficiente să justifice bănuiala că inculpații ar fi săvârșit fapte de natură penală.

Pe de altă parte, în cauză se menține și condiția pretinsă de prevederile art. 223 al. 2 C.p.p. referitoare la necesitatea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică și care impune în continuare privarea inculpaților de libertate. În acest context, constatăm că doctrina a definit pericolul concret pentru ordinea publică drept temerea că odată pus în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice generate de fapta pentru care este cercetat, subliniind în același timp că la evaluarea pericolului concret trebuie avute în vedere natura și modalitatea concretă de comitere a faptei, împrejurările în care făptuitorul a acționat, gravitatea infracțiunilor, urmările cauzate, antecedentele penale ale persoanei.

Pe cale de consecință și raportat la prevederile art. 223 alin. 2 C.p.p., se consideră că în prezenta cauză, pericolul concret pentru ordinea publică este determinat de natura, specificul și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de inculpați, de natura relațiilor sociale presupus a fi fost încălcate (privind sănătatea publică, privind siguranța și dreptul persoanelor la viață, cunoscut fiind faptul că distribuirea de substanțe psihoactive și psihotrope, traficul de stupefiante sunt infracțiuni cu grad de pericol social ridicat); de amploarea acțiunilor grupului pretins a fi fost constituit, de circumstanțele și modalitățile concrete presupuse de săvârșire a faptelor (prin acțiuni de cooperare, premeditate, bine organizate, conform unui mod de operare tip, prin bănuita asociere și colaborare între mai mulți făptuitori; prin numeroase acte materiale prezumat a fi fost comise într-o perioadă mare de timp, în scopul obținerii de bani în mod ilicit); elementele ce caracterizează persoana inculpaților.

Privitor la acest ultim aspect, se constată că inculpații D. R. E., C. H. nu se află la prima încălcare a legii penale, că deși tineri, majoritatea inculpaților nu au locuri de muncă ori surse legale, certe de venituri (cum sunt inculpații H., D., V., P., F., L., V., C.), ceea ce permite concluzia existenței riscului comiterii de alte acte antisociale.

De asemenea, la evaluarea necesității măsurii privative de libertate, judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere și împrejurările legate de anturajul și mediul din care provin, faptul că inculpații sunt de mai mulți ani consumatori de substanțe psihoactive, că aceștia se cunosc între ei, fiind în legături directe sau indirecte, astfel că măsura preventivă luată se privește a fi necesară pentru a preveni săvârșirea unor alte infracțiuni de același gen.

Aspectele mai sus învederate îi vizează pe fiecare dintre inculpați în parte iar pe de altă parte, chiar dacă pericolul social trebuie examinat distinct, cu privire la fiecare inculpat, nu se poate nega, mai ales în cazul infracțiunilor pentru care se efectuează cercetări în cauza de față, că pericolul social trebuie analizat și în ansamblu, din perspectivă globală, a tuturor participanților, a întregului grup, a faptelor și urmărilor, consecințelor prezumat a fi fost comise de întregul grup.

Totodată, nu trebuie omis faptul că pericolul concret pentru ordinea publică este determinat și de reacția publică față de comiterea unor astfel de infracțiuni, de sentimentul de insecuritate creat colectivității cu privire la punerea în pericol a sănătății publice a membrilor societății în general, dar îndeosebi a tinerilor – mai vulnerabili, mai expuși în a deveni posibili consumatori, de riscul - în absența unor reacții corespunzătoare ale autorităților - comiterii unor asemenea fapte și de către alte persoane, din dorința de câștigare a unor sume de bani.

Judecătorul de drepturi și libertăți consideră că soluția preconizată este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului întrucât judecătorii de la Strasbourg au relevat patru rațiuni fundamentale acceptabile pentru a justifica arestarea preventivă a unei persoane: 1) pericolul sustragerii de la proces; 2) riscul ca persoana, odată lăsată în libertate să aducă atingere bunei desfășurări a procedurii; 3) pericolul comiterii de noi infracțiuni; 4) pericolul tulburării ordinii publice; iar ultimele trei motive mai sus expuse se conturează și în cauza de față.

Referitor la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, tribunalul apreciază că în speța de față sunt îndeplinite și exigențele prevederilor art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât în prezentul dosar arestarea inculpaților este legitimă iar de la data arestării preventive și până în prezent nu a fost depășit termenul rezonabil al detenției preventive, astfel după cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dar și față de prevederile art. 236 al. 4 C.p.p.

Pe de altă parte, se mai impune a fi evidențiată și accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului conform căreia, deși se admite că un acuzat reținut are dreptul la examinarea mai rapidă a cazului său, s-a recunoscut că aceasta nu trebuie să prejudicieze eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele, de a da furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauzele Wemhoff împotriva Germaniei, B. T. contra Austriei).

Circumstanțele de ordin personal invocate de inculpați - atitudinea de regret, probleme de natură familială, etc. - nu pot constitui temeiuri suficiente pentru punerea lor în libertate, interesul public privind finalizarea rapidă și în bune condiții a urmăririi penale, fiind prioritar interesului personal al inculpaților. Este real că unii dintre inculpați nu au antecedente penale ori au locuri de muncă, însă evaluarea unei măsuri preventive nu poate fi realizată doar prin raportarea la circumstanțele personale ale inculpaților, ci și prin raportare la circumstanțele și gravitatea faptelor.

De asemenea, este adevărat că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare penală persoana cercetată se bucură de prezumția de nevinovăție, însă pe de o parte, prin hotărârile pronunțate, instanțele nu au stabilit vinovăția inculpaților iar pe de altă parte, legiuitorul a statuat ca în cazul în care se regăsesc anumite condiții expres prevăzute, să se poată lua una dintre măsurile preventive, indiferent dacă acuzatul recunoaște săvârșirea faptelor, normele de procedură internă fiind în consens cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Referitor la criticile inculpaților privind neîndeplinirea condițiilor art. 223 al. 2 C.p.p., privind posibilitatea ca la finalul urmăririi penale să fie înlăturată infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, la această dată se constată că mijloacele de probă administrate conturează suspiciunea rezonabilă privind constituirea unui grup infracțional organizat, grup al cărui scop se presupune că îl reprezintă comercializarea de substanțe stupefiante și cu efect psihoactiv, motiv pentru care cerințele obligatorii pretinse de legiuitor sunt întrunite.

Susținerile inculpaților că perchezițiile au fost efectuate, că telefoanele, calculatoarele inculpaților au fost ridicate și prin urmare, aceștia nu mai pot influența cercetările, la această dată nu pot fi reținute ca întemeiate în condițiile în care mai sunt de efectuat acte de cercetare importante (astfel cum s-a menționat în propunerea de prelungire a măsurii și cum reiese din dosar), este necesară identificarea tuturor persoanelor implicate și stabilirea completă a stării de fapt, iar în baza probatoriului administrat urmează a se determina presupusa contribuție a fiecărui inculpat la comiterea infracțiunilor, motive pentru care, față de complexitatea cauzei, de faptul că accesul inculpaților la internet ori telefon nu poate fi în mod real controlat, se impune menținerea în continuare a inculpaților în arest preventiv în interesul anchetei penale, o măsură preventivă alternativă mai puțin restrictivă, nefiind în acest moment, de natură a garanta ocrotirea interesului public, finalizarea rapidă și în bune condiții a urmăririi penale. Așa fiind, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților apare ca fiind necesară atât pentru protejarea ordinii publice cât și de rațiuni legate de derularea procedurilor judiciare.

Pe de altă parte, inegalitatea de tratament invocată de inculpați nu reprezintă un aspect exclusiv și suficient care să atragă înlocuirea unei măsuri preventive. Judecătorul de drepturi și libertăți neputând extinde obiectul judecății în dosarul de față, nu poate proceda la analiza situației juridice a altor inculpați, în absența unei investiri legale în acest sens.

În ceea ce privește înscrisurile depuse de inculpatul H. în fața Curții de Apel A. I., acestea sunt în măsură să ateste abilitățile inculpatului, nefiind însă în măsură să ofere o garanție a faptului că, odată lăsat liber, inculpatul nu va mai continua distribuția de substanțe psihoactive sau stupefiante. Din acest punct de vedere, menținerea măsurii arestului preventiv este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, judecătorul fiind obligat să vegheze la un just echilibru între natura și durata măsurii preventive luată față de inculpați, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a presupuselor fapte, cu privire la care există date că au avut loc cu participarea inculpaților.

Ca atare, constatându-se că temeiurile arestării preventive nu s-au modificat, nefiind administrate probe care să releve o altă stare de fapt, iar temeiurile impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, detenția preventivă fiind necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în conformitate și cu dispozițiile art. 234 al. 1 C.p.p., art. 236 al. 1, 2 C.p.p., propunerea formulată s-a apreciat ca întemeiată și a fost admisă.

Pentru aceleași motive, se conchide că alte măsuri preventive nu sunt oportune în acest moment, nu sunt proporționale cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților și nu sunt suficiente pentru realizarea scopului pretins de art. 202 al. 1 C.p.p. și prin urmare, nu poate primi ca întemeiate cererile formulate de inculpați privind înlocuirea măsurii arestării lor preventive cu măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu.

Prin încheierea penală nr. 28/CC/2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ s-a admis în parte propunerea formulată de D. – BT S. –și în consecință:

În baza art. 234 și urm. C. proc. pen., a fost prelungită durata măsurii arestării preventive a inculpaților:

- I. G.-M., fiul lui G. și D. R., născut la 05.09.1990 în Târgu J., jud.Gorj, CNP_, domiciliat în Târgu J., .,.,jud.Gorj, posesor al CI . nr._ Poliția mun. Târgu J., cetățenia română, necăsătorit, situația militară nesatisfăcută, studii liceale, fără loc de muncă, fără antecedente penale, în prezent aflat în C. de Reținere și A. Preventivă S.,

- I. L. E., fiul lui A. și V. V., născut la 25.05.1982 în A., jud. Teleorman, CNP_, domiciliat în . ., nr.11, ., jud. I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat M. R. C. cu sediul profesional în Mun. București, .. 5, ., ., sector 4, posesor al CI . nr._ SPCLEP B., cetățenia română, căsătorit, situația militară nesatisfăcută, studii liceale, student, fără loc de muncă, fără antecedente penale, în prezent aflat în C. de Reținere și A. Preventivă S.,

- N. I. P., fiul lui D. și L., născut la 29.06.1985 în București – sector 3, CNP_, domiciliat în București, ., .. A, ., sector 4, posesor al CI . nr._ SPCLEP Secția 4, cetățenia română, necăsătorit, situația militară nesatisfăcută, studii superioare, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, în prezent aflat în C. de Reținere și A. Preventivă S.,

- T. A., fiul lui I. T. și D. M., născut la 14.10.1989 în București – sector 1, CNP_, domiciliat în București, ., sector 4, posesor al CI . nr._ SPCLEP Secția 4, cetățenia română, necăsătorit, situația militară nesatisfăcută, studii superioare, fără locul de muncă, fără antecedente penale, în prezent aflat în C. de Reținere și A. Preventivă S.,

- V. R. G., fiica lui F. și M., născută la 03.01.1988 în București – sector 2, CNP_, domiciliată în București, ..35, ., ., sector 4, posesoare a CI . nr._ SPCLEP Secția 4, cetățenia română, necăsătorită, studii superioare, ocupația director, locul de muncă .., fără antecedente penale, în prezent aflată în C. de Reținere și A. Preventivă S.,

- M. M. R., fiul lui R. și C. M., născut la 11.06.1987 în București – sector 2, CNP_, domiciliat în București, ..35, ., ., sector 4, posesor al CI . nr._ SPCLEP Secția 4, cetățenia română, necăsătorit, situația militară nesatisfăcută, studii superioare, cu antecedente penale, în prezent aflat în C. de Reținere și A. Preventivă S.,

- B. A., poreclă: „Moldo”, fiul lui L. și L., născut la 08.07.1988 în G., jud. G., CNP_, domiciliat în G., ., ., ., jud. G. și fără forme legale S., ., ., jud. S., posesor al CI . nr._ SPCLEP G., cetățenia română, necăsătorit, situația militară nesatisfăcută, studii superioare (fără licență), fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, în prezent aflat în C. de Reținere și A. Preventivă S.,

- C. P.-A., poreclă „Padre ”, fiul lui I. și M., născut la 19.06.1992 în S., jud. S., CNP_, domiciliat în S. ..5A, . posesor al CI . nr._ emis de SPCLEP S., cetățenia română, necăsătorit, situația militară nesatisfăcută, studii liceale, fără ocupație, fără locul de muncă, fără antecedente penale, în prezent aflat în C. de Reținere și A. Preventivă S.,

pe o perioadă de 30 de zile, începând de la data de 02.07.2014 și până la data de 31.07.2014 inclusiv.

În baza art. 234 și urm. C. proc. pen. rap. la art. 243 C. proc. pen, a fost prelungită durata măsurii arestării preventive a inculpatului:

- D. A. Ș., poreclă „Cani ”, fiul lui Ș. și D., născut la 06.09.1996 în S., jud. S., CNP_, domiciliat în S., ., nr.49, ., jud. S. și fără forme legale în S., ., jud. S., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP S., cetățenia română, necăsătorit, situația militară nesatisfăcută, studii 10 clase, elev, fără loc de muncă, fără antecedente penale, în prezent aflat în C. de Reținere și A. Preventivă S.

pe o perioadă de 30 de zile, începând de la data de 02.07.2014 și până la data de 31.07.2014 inclusiv.

A fost respinsă parțial propunerea formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de C. O. și T. – B. T. S. și în consecință:

În baza art. 237 C.p.p. rap. la art. 242 alin. 2 C.p.p., art. 243 C.p.p. cu referire la art. 218 C.p.p., art. 223 C.p.p. s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul:

- C. G.-R., poreclă „M.”, fiul lui C. și L., născut la 27.06.1997 în S., jud. S., CNP_, domiciliat în S., ..3, ., ., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP S., cetățenia română, necăsătorit, situația militară nesatisfăcută, studii 9 clase, elev, fără loc de muncă, fără antecedente penale, în prezent aflat în C. de Reținere și A. Preventivă S., cu măsura arestului la domiciliu

pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 02.07.2014 și până la data de 31.07.2014 inclusiv.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului C. G. R. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 19/03.06.2014 emis de Curtea de Apel Alba Iulia, dacă nu este arestat preventiv în altă cauză.

În baza art.221 alin.1 C.pr.pen. s-a impus inculpatului C. G.-R. obligația de a nu părăsi imobilul din localitatea S., ..3, ., ., fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.

În baza art.221 alin.2 C.pr.pen. pe durata arestului la domiciliu inculpatul are următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice cu alți participanți la comiterea infracțiunii, cu martorii ori experții, precum și cu alte persoane care au legătură cu prezenta cauză.

În baza art.221 alin.4 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art.221 alin.5 C.pr.pen. pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul din localitatea S., ..3, ., pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.

S-a dispus ca B. de Supraveghere Judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean S. – prin Poliția Municipiului S. să supravegheze respectarea măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor impuse inculpatului.

Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de către inculpații I. G.-M., I. L. E., N. I. P., T. A., V. R. G., M. M. R., B. A., C. P.-A., D. A. Ș., prin apărători aleși.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut că judecătorul de drepturi și libertăți urmează a avea în vedere și faptul că de la momentul judecării contestației de către Curtea de Apel Alba Iulia și până la acest moment a trecut o perioadă scurtă de timp, în care nu au apărut elemente noi care să infirme pe cele avute în considerare de către instanța de control judiciar. Pe de altă parte prin încheierea nr. 22/CC din data de 17.06.2014, judecătorul de drepturi și libertăți a soluționat cererile de înlocuire a măsurii preventive a arestului formulate de către inculpații T. A., C. P. A. și C. G. iar prin încheierea nr. 23/CC din data de 17.06.2014 a soluționat cererea de înlocuire a arestului preventiv formulată de către inculpatul D. A. Ș.. Soluțiile au fost de respingere a înlocuirii măsurii preventive pentru inculpații T. A., C. P. A. și D. A. Ș. și de admitere prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu pentru minorul C. G.. Soluțiile au fost atacate cu contestații care nu au fost soluționate până la momentul judecății prezentei cauze.

Desigur aceste soluții nu sunt definitive și chiar dacă ar fi fost nimic nu împiedică instanța de judecată să reia analiza și să verifice legalitatea și temeinicia măsurii preventive în cazul procedurii de prelungire a duratei măsurii preventive, pronunțând o soluție potrivit probelor și materialului de urmărire penală de la momentul judecății.

Totuși instanța de judecată face din nou aprecierea că cel puțin pentru acești din urmă inculpați, termenul fiind atât de scurt nu putea să intervină elemente care să modifice temeiurile avute în vedere la pronunțarea soluției.

Instanța a constatat că de la momentul luării măsurii preventive a arestului s-au administrat în continuare probe constând transcrierile unor înregistrări audio pe telefon, s-au efectuat constatări tehnico-științifice cu privire la substanțele ridicate cu ocazia perchezițiilor de la inculpați, s-a efectuat un raport de constatare criminalistică dactiloscopică privind pe V. R., s-au analizat la data de 28.05.2014 conținutul unor colete cum ar fi cele de la Viomar SRL, au fost efectuate percheziții în sistemele informatice ale inculpaților T. A., C. G., I. L., M. M. R., V. R., C. P. A., D. A. Ș., și N. I.. De asemenea s-au pus sechestre asigurătorii pe autovehiculele deținute de către inculpații B. A. la 06.06.2014, I. G. la 11.06.2014.

La termenul de judecată inculpații prin apărătorii lor au depus la dosar înscrisuri prin care să dovedească starea de sănătate, situația școlară, starea sănătății lor sau a aparținătorilor, invocând aceste circumstanțe în favoarea lor pentru a fi respinsă cererea de prelungire a duratei arestului preventiv și a se dispune înlocuirea măsurii cu măsura arestului la domiciliu.

În mod just s-a invocat că analiza acestei cereri trebuie făcută în concret cu privire la fiecare inculpat în parte și nu la comun și în general. Trebuie totuși să remarcăm, că există unele elemente comune fiecăruia dintre inculpați și anume pericolul social concret pentru societate pe care îl prezintă atât persoana fiecăruia cât și natura infracțiunilor pentru care sunt indicii rezonabile că au fost săvârșite de către aceștia.

În conținutul art. 202 cod procedură penală se stipulează că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Dacă se analizează fiecare argument se constată că există suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, dovadă fiind coletele, interceptările autorizate audio-video, declarațiile martorilor care se află în vol. XV dosar, prin care sunt recunoscuți din grup inculpații care au vândut martorilor substanțe etnobotanice după cum se arată în declarații. De asemenea ancheta presupune un volum mare de muncă, fiind vorba de mulți martori, de transcrierea în continuare a înregistrărilor, a perchezițiilor informatice, a rapoartelor de analiză etc. astfel că există o necesitate a luării unei măsuri preventive din cele enunțate în art. 202 cod procedură penală. Comercializarea de substanțe interzise este ușor a fi realizată dacă inculpații nu se află în imposibilitate de a dispune de libertatea de mișcare și dialogarea nesupravegheat cu alte persoane.

Totodată se constată că nu există nicio o cauză care să împiedice punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.

Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. Din consultarea probatoriului administrat în perioada de la momentul arestării preventive se poate trage concluzia amplorii fenomenului infracțional la care au participat cei 10 inculpați alături de ceilalți 11 inculpați cercetați în același dosar.

Dispozițiile art. 223 cod procedură penală prevăd că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată ……. o infracțiune de trafic de stupefiante, ……, sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Instanța de control judiciar a considerat printre altele că măsura arestului la domiciliu este insuficientă pentru buna desfășurare a anchetei penale, iar solicitările inculpaților pentru luarea controlului judiciar sunt neîntemeiate.

De asemenea pregătirea profesională, lipsa antecedentelor penale, studiile și situația familială a inculpaților s-au caonsiderat a nu fi suficiente pentru judecarea inculpaților în libertate, la acest stadiu procesual.

S-a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților este proporțională cu gravitatea acuzației și este necesară pentru buna desfășurare a anchetei, urmând a fi audiate în calitate de martori un număr mare de persoane dintre consumatorii identificați ca urmare a valorificării interceptărilor autorizate, persoane a căror identitate este cunoscută de către inculpați ori poate fi ușor bănuită, existând temeri justificate – în special la acest moment când inculpații știu că activitatea lor a fost descoperită și au avut acces la probele administrate până în present.

Se apreciază că se impune detenția inculpaților majori pentru motivul că există un pericol social concret pentru ordinea publică datorită ecoului în rândul tinerilor consumatori de substanțe interzise, care după cum rezultă din probele de la acest moment sunt în număr foarte mare, mulți dintre ei fiind vechii client ai magazinelor de comercializare a substanțelor etnobotanice. Din această perspectivă societatea pare a fi amenințată în continuare, de aceea prin măsura luată se apără un interes public ce trebuie a fi apărat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție și față de regula respectării libertății individuale fixate de convenție (a se vedea cauza W contra Suisse 1993, V. der Tang contra Spaniei 1995). Instanța este obligată să vegheze la realizarea unui echilibru just între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public pe de altă parte.

Este de reținut că deși la acest moment există un probatoriu destul de vast, totuși pentru luarea acestei măsuri preventive nu este necesar să fie probată vinovăția persoanei, acesta fiind scopul finalizării urmăririi penale (cauza Brogăn contra Marii Britanii și Murray contra Marii Britanii).

În cauza nu se putea pune problema estompării în timp a pericolului social, dat fiind faptul că a n-a trecut nici o lună de zile de la luarea măsurii preventive (Scudeanu contra României 2010, J. contra României 2010).

Dacă este analizată situația fiecărui inculpat în parte, se poate constata că infracțiunile pentru care sunt indicii rezonabile că au fost săvârșite de către aceștia prezintă o periculozitate ridicată din punct de vedere social, că sunt sancționate cu pedepse de 5 ani închisoare și chiar mai mari de 5 ani:

1. I. G.-M., 2. I. L. E. 3. N. I. P. 4.T. A. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare sau sprijinirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1, 2 Cod Penal; efectuarea fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, disimulând că acestea sunt produse a căror comercializare este permisă de lege, în formă continuată, prev. și ped. de art. 17 din Legea nr. 194/2011 rep. cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal.

5.V. R. G., 6. M. M. R. - cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare sau sprijinirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1, 2 Cod Penal efectuarea fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, disimulând că acestea sunt produse a căror comercializare este permisă de lege, în formă continuată, prev. și ped. de art. 17 din Legea nr. 194/2011 rep. cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal,toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal.

7.B. A., poreclă: „Moldo”, 8. C. P.-A., poreclă „Padre - cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inițiere, constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1, 2 Cod Penal; efectuare, fără drept, de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată, prev. și ped. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 rep. cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal.

9. Minorii C. G.-R., poreclă „M.”, 10. D. A. Ș., poreclă „Cani”, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inițiere, constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1, 2 Cod Penal; efectuare, fără drept, de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată, prev. și ped. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 rep. cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal, trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal,fiecare cu aplic. art. 113 alin. 2 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal.

La dosar s-a depus de către inculpatul I. L. E. certificat de naștere a minorului A. C., acte medicale ale acestuia și ale mamei acestuia, soția inculpatului, precum și și dovadă că este încadrat în muncă, pentru inculpatul B. A. dovadă că este student în anul VI la medicină, și contract de închiriere a unei locuințe în S., imagini de pe site cu e-mail care comercializează substanțe comercializate și de către inculpații M. M. R. și V. R.. Minorii au prezentat și depus la dosar dovada că sunt elevi și dovezi că sunt beneficiarii unor servicii de consiliere psihologică, medicală destinată consumatorilor de droguri, dovezi că au fost spitalizați. În ce privește minorul D. acesta a fost externat cu dependență de substanțe psihoactive în data de 03.07.2013 și apoi 08.07._13, precum și cererea acestuia că dorește să fie evaluat de C. Antidrog Sibiu18.06.2014. Minorul C. G. este luat în evidența Spitalului de psihiatrie Dr. Ghe. P. S. fiind examinat de mai multe ori în cursul anilor 2013 și 2014, pentru care a luat și tratamente.

Aceste dovezi pentru fiecare dintre inculpați pot conduce în cadrul individualizării sancțiunilor penale, la stabilirea unor pedepse cu un cuantum mai redus, dar nu sunt de natură să îndreptățească la înlăturarea măsurilor preventive cel puțin la acest moment. Desigur examinarea legalității, oportunității măsurilor preventive se face periodic la o durată de 30 de zile, ocazie cu care pot avea un anumit ecou în ce privește gradul de limitare a dreptului la mișcare și libertate a acestora.

Instanța a avut în vedere la aceste aprecieri și dispozițiile din hotărârile CEDO C. contra României 2008 și D. contra României 2010, analizând situația personală a fiecărui inculpat în parte raportat la natura probatoriului și nu trimițând în mod abstract la conținutul infracțiunii. Măsura preventivă a arestului la domiciliu cel puțin la acest moment, la scurt timp de la admiterea contestației de către Curtea de Apel Alba Iulia, pare insuficientă și ar permite inculpaților fiecare în parte să deruleze în continuare activitatea infracțională prin intermediul altor persoane cu rol de curieri. Fiecare la domiciliu pot ușor accesa internetul prin intermediul tehnicii actuale.

Din probatoriul administrat până la acest moment se poate trage o concluzie certă că fenomenul infracțional dezvoltat de către inculpați chiar neorganizat, este foarte larg, iar prin intermediul internetului se pot identifica foarte ușor noi foști consumatori de etnobotanice, clienți siguri pentru noile substanțe comercializate în același sens.

În ce-l privește pe minorul D., care în luna septembrie a acestui an împlinește vârsta majoratului, în stare de libertate a apelat la servicii de consiliere medicală și socială destinată consumatorilor de droguri în anul 2011, dar în anul 2013 prin scrisoarea medicală de la Spitalul clinic de copii Cluj N. s-a stabilit diagnosticul de dependență de substanțe psihoactive. Deși a luat un anumit tratament totuși nu a fost eficient pentru că în anul 2014 este cercetat sub aspectul unor infracțiuni de trafic de droguri și substanțe psihoactive.

Măsura arestării preventive față de minori se dispune doar în mod excepțional, avându-se în vedere că efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalității și dezvoltării acestora să nu fie disproporționate față de scopul urmărit.

Desigur nu doar vârsta face ca să scadă pericolul social al unei fapte penale, ci analiza privind oportunitatea unei măsuri drastice față de dezvoltarea psihică a acestuia și aprecierea gradului de influențare psihologică a acestuia în condițiile regimului de detenție. La acest moment sunt doar indici că minorul C. a săvârșit infracțiuni cu un pericol social ridicat. Minorul în prezent este supus prin consimțământul său unui tratament specific de dezintoxicare, de maniera ca pe viitor să nu mai consume substanțe interzise. De asemenea activitatea sa infracțională reținută în cauză a fost aceea de a ridica colete și a le transmite mai departe la beneficiari. Măsura preventivă a arestului la domiciliu îl privează de dreptul de mișcare care să-i permită ridicarea coletelor și predarea lor. Eficiența măsurii preventive își poate atinge scopul și fară izolarea acestuia într-un spațiu bine determinat la autorități. De aceea se apreciază că se impune a acorda încredere minorului că se va putea îndrepta în conduită și comportament în viitor fără a i se aplica o măsură cu izolarea de societate și familie.

Faptul că legiuitorul român a considerat că legislația trebuie armonizată într-un grad mai înalt cu legislația europeană își găsește expresie în modul de abordare a sancționării minorilor potrivit noii legislații penale. Această abordare nu poate rămâne imună în planul măsurilor preventive chiar dacă acestea sunt instituții de drept procesual penal. Activitatea infracțională a inculpatului C. a constat în a primi prin intermediul firmelor de curierat un număr de cel puțin 30 colete conținând substanțe psihoactive și stupefiante cu valoare declarată a rambursurilor de 8330 lei, substanțe pe care ulterior le-a distribuit către consumatori. Numărul acestor colete a depins și de hotărârea organelor de urmărire penală de a stopa această activitate, care putea consta doar în 2-3 colete dacă se intervenea mai rapid. Desigur acest moment ține de strategia pe care o are fiecare organ de cercetare penală, dar strategia nu poate atârna disproporționat în sarcina suspecților sau inculpaților. Să nu uităm că scopul legii penale nu este acela în primul rând de sancționare, a se vedea limitele în general a pedepselor din codul penal, ci este acela de prevenție și apoi de sancționare.

Se apreciază că măsura arestării preventive ar avea caracter disproporționat, pentru acest minor, atâta timp cât în caz de stabilire a săvârșirii infracțiunilor sancțiunea va fi o măsură educativă privativă sau neprivativă de libertate.

Aceste considerente nu sunt incidente și în ce-l privește, la acest moment, pe minorul D., care s-a preocupat chiar să cultive și să îngrijească el plante de canabis în vederea comercializării. Arestul la domiciliu i-ar permite acestuia să-și reia activitatea infracțională, fără știința polițiștilor care ar asigura supravegherea. S-a susținut că au fost ridicate ghivecele cu ocazia perscheziției, dar nimic nu-l împiedică prin persoane interpuse, lăsat la domiciliu, să cultive din nou mai cu seama că deja cunoaște procedura.

Având în vedere considerentele de mai sus, nu este justificată înlocuirea măsurii arestului preventiv solicitată de către inculpați, deoarece se constată că termenul este scurt de la momentul în care s-a judecat contestația acestora și a Parchetului, nu au mai apărut elemente noi care să justifice o altă măsură preventivă, și rămânând aceleași considerente avute în vedere de către judecătorul de la instanța superioară în calea de atac, cererile sunt nefondate și vor fi respinse.

Pentru toate aceste motive a fost admisă cererea pentru prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestului preventiv pentru inculpați, cu excepția inculpatului C. G., pentru care s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu arestul la domiciliu, pentru aceeași perioadă.

II. Împotriva încheierii penale nr. 27/CC/2014 au formulat contestație în termenul prevăzut de art. 204 alin.1 C. pr. P.. inculpații C. H., H. F. C., M. S. C., D. R. E., V. I. R., L. I. F., V. D. I., C. A. V., P. M. L., I. C. A. și F. R. E., cu solicitarea de a se dispune desființarea acesteia și în rejudecare să se dispună respingerea cererii de prelungire a arestului preventiv și înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai ușoară.

Împotriva încheierii penale nr. 28/CC/2014 au declarat contestație în termenul prevăzut de art. 204 alin.1 C. pr. P.. – D. – BT S. și inculpații B. A., C. P. A., D. A. Ș., I. G. M., I. L. E., N. I. P., T. A., V. R. G. și M. M. R., cu solicitarea de a se admite prelungirea măsurii arestului preventiv și față de inculpatul C. G. R. în ce privește recursul procurorului, și cu solicitarea de a se dispune respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive în cazul inculpaților.

Urmare formulării contestațiilor împotriva celor două încheieri s-au înregistrat pe rolul Curții de Apel A. I. dosarele cu nr._ și_ ambele cu termen de judecare la 26.06.2014.

La acest termen, la solicitarea reprezentantei D. – ST A. I., s-a dispus în temeiul art. 43 alin. 2 lit. c C.pr.pen. reunirea celor două cauze, mai exact reunirea dosarului cu nr._ la dosarul cu numărul_, întrucât toți inculpații sunt cercetați într-o singură cauză penală instrumentată de D. – BT S. iar propunerea de arestare s-a formulat cu privire la toți cei 21 de inculpați cauza fiind divizată pe două loturi de inculpați de către Tribunalul S. în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.

În motivarea contestației D. – BT S. se arată că încheierea atacată este vădit netemeinică fiind dată cu ignorarea completă a amplului probatoriu administrat în cauză până la acest moment. Caracterul disproporționat al măsurii arestării preventive nu poate fi evaluat prin raportare la sancțiunea pe care minorul o riscă în situația în care se va ajunge la condamnarea acestuia. Dacă acesta ar fi fost un criteriu esențial dispunerea măsurii arestării preventive față de inculpații minori ar fi fost exclusă de legiuitor. Oportunitatea înlocuirii unei măsuri preventive trebuie evaluată în funcție de momentul formulării și de stadiul și durata procedurii. Urmărirea penală este în plină desfășurare, probațiunea nu a fost epuizată iar durata procedurii și a măsurii este departe de a putea fi considerată nerezonabilă, toate aceste aspecte reprezentând argumente în favoarea prelungirii arestării inculpatului minor.

Din datele preliminare obținute în urma percheziției informatice efectuate asupra unuia dintre telefoanele ridicate de la inculpat în urma percheziției domiciliare rezultă interesul inculpatului orientat spre activitatea infracțională, în condițiile în care mama sa nu îl mai controla în nici un fel.

Cu privire la argumentele instanței legate de înlocuirea măsurii arestării în cauză a acestui inculpat, este criticat faptul că aceleași criterii pot constitui atât motiv de înlocuire, cât și motiv de respingere a cererii de înlocuire, singura diferență fiind vârsta inculpatului C.. Starea de minoritate a acestuia nu face însă ca faptele ce-i sunt imputate să fie mai puțin grave, și nu l-a împiedicat să se implice într-o astfel de activitate infracțională amplă și gravă.

Se concluzionează că sunt întrunite cerințele art. 234 alin. 1 C.pr.pen. pentru prelungirea măsurii arestului în ceea ce-l privește pe inculpat.

În susținerea contestațiilor inculpaților se invocă în esență următoarele aspecte:

- nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 234 alin. 1 și 2 C.pr.pen., în sensul că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu impun în continuare privarea de libertate și nu există temeiuri noi care să justifice prelungirea arestării;

- măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar sunt apte să servească, în mod optim, scopului avut în vedere de legiuitor, prevăzut de art. 202 alin. 3 C.pr.pen.;

- nu se impune prelungirea măsurii arestării întrucât inculpații nu s-au sustras de la urmărirea penală, nu au încercat să influențeze administrarea probațiunii și nu există suspiciunea rezonabilă că ar intenționa să comită noi infracțiuni;

- infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 nu poate constitui temei legal al măsurii arestării preventive date fiind limitele speciale de pedeapsă de la 6 luni la 3 ani sau amendă. Această infracțiune nu se încadrează în categoria de trafic de stupefiante;

- cu privire la situația inculpatului F. se arată că prin arestarea persoanelor care comercializează substanțe psihoactive fără autorizație justiția nu contribuie la protejarea și aplanarea societății de efectul nociv al acestor substanțe, ci doar la apărarea comercianților cu autorizație de concurența neloială a celor dintâi;

- nu se poate aprecia că privarea de libertate ar fi necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică așa cum este definită acesta de HG 196/2005.

- temeiurile de arestare invocate sunt de ordin general fără a fi detaliate cu privire la fiecare inculpat în parte;

- măsura arestării preventive față de minori se poate dispune doar în mod excepțional, iar în cazul inculpatului C. această măsură este inumană întrucât inculpatul are doar 16 ani, a avut o conduită sinceră, nu a avut comenzi pe internet și la percheziție nu i s-au găsit pliculețe sau pachețele;

- măsura arestului la domiciliu este suficient de drastică și limitează libertatea de mișcare;

- nu se justifică prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților în condițiile în care capii grupului se află în stare de libertate;

- în cazul inculpatului T. infracțiunea de trafic de droguri de mare risc nu a fost confirmată în urma efectuării perchezițiilor informatice;

- cu privire la inculpatul C. tratamentul este vădit inegal întrucât o parte din inculpații cercetați în libertate nu au nici măcar măsura preventivă a controlului judiciar, iar acest inculpat a stat două luni în spital;

- inculpatul I. are un copil minor, a colaborat cu organele de cercetare și în cazul lui nu se argumentează în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică și care sunt probele care indică pericolul său ca persoană;

- inculpatul V. nu ar putea influența urmărirea penală dacă s-ar lăsa în libertate întrucât acesta este aproape de final, măsura controlului judiciar fiind suficientă pentru realizarea scopului măsurilor preventive. Nu există riscul influențării martorilor și nu se poate face abstracție de prezumția de nevinovăție în cauză;

- la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului B. A. nu au existat motive legale și nici la acest moment nu există astfel de motive. Indiciile de vinovăție se referă doar la infracțiunea prevăzută de art. 16 din Legea 194/2011;

- inculpatul D. A. Ș. este minor, în vârstă de 17 ani, arestarea unui minor se poate dispune doar în mod excepțional. Acesta are o dependență de substanțe cu efect psihoactiv și în prezent urmează tratament și consiliere față de care se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv;

- în privința inculpatului I. G. M. nu subzistă condițiile pentru prelungirea măsurii întrucât există elemente de natură a schimba situația, respectiv s-a depus la dosar constatarea științifică care nu confirmă că substanțele au caracter psihoactiv, precum și raportul expertizei informatice. Inculpatul este consumator iar cantitatea de substanță găsită la domiciliul său era destinată consumului propriu;

- cu privire la inculpatul N. I. P. nu au existat temeiuri la luarea măsurii arestării preventive, nu există nici în prezent, nu au intervenit temeiuri noi. Nu există grup infracțional organizat, nu există cumpărători iar la percheziție nu s-a găsit nimic. Propunerea de prelungire nu a fost motivată, ea s-a făcut în grup cu toate că trebuia motivată individual cu privire la fiecare inculpat, la fel și încheierea este nemotivată. Inculpatul nu are antecedente penale și a urmat timp de 2 ani studii universitare.

- substanța traficată de inculpații V. R. G. și M. M. R., respectiv feniletilamină nu este o substanță psihoactivă în sensul legii întrucât în ceea ce o privește nu s-au urmat procedurile reglementate de Decizia 2005/387/RAY a Consiliului Europei pentru ca această substanță să fie declarată cu potențial psihoactiv. Legiuitorul nu a inclus în legislația națională feniletilamina ca făcând parte din categoria substanțelor psihoactive. Această substanță se poate achiziționa din orice magazin de suplimente alimentare, fiind etichetată, ambalată și vândută pe rafturile magazinelor.

Contestația formulată de D. – BT S. este fondată pentru motivele ce se vor arăta mai jos:

Soluția de respingere parțială a propunerii D. și de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu în ceea ce-l privește pe inculpatul minor C. G. R. este nefondată.

Măsura arestării preventive față de minori se dispune doar în mod excepțional avându-se în vedere că efectele detenției preventive asupra personalității și dezvoltării acestora ar putea să fie disproporționată în raport de scopul urmărit. Așa cum corect însă a reținut instanța de fond nu doar vârsta este elementul determinat în privința evaluării pericolului social al unei fapte penale, impunându-se o analiză concretă privitoare la oportunitatea unei măsuri atât de drastice în raport cu dezvoltarea psihică a minorului și a gradului de influențate psihologică a acestuia în condițiile regimului de detenție.

Existența indiciilor temeinice de vinovăție cu privire la comiterea unor fapte grave de către inculpat au fost reținute în cuprinsul deciziei penale nr. 343/03.06.2014 a Curții de Apel A. I. prin care s-a dispus măsura arestului preventiv față de inculpat. Activitatea inculpatului nu poate fi privită în mod izolat ci în contextul activităților desfășurate de întreaga grupare. Este vorba despre fapte grave care pot fi apreciate ca atare prin prisma modului organizat în care s-au desfășurat, a perioadei de timp îndelungate pe care s-a întins activitatea grupării și a cantităților extrem de mari de substanțe interzise care au fost puse pe piață prin comercializare în schimbul cărora s-au obținut sume mari de bani.

Gravitatea acestor fapte rezultă și din natura substanțelor comercializate, acestea fiind deosebit de periculoase. Este important de menționat faptul că modificările recente aduse Legii 143/2000, intrate în vigoare la data de 08.05.2014 au inclus unele substanțe psihoactive traficate în cauză în categoria drogurilor de risc sau de mare risc (AM-2201 – în prezent drog de mare risc; UR-144cyclopropyl-rearrengent product – în prezent drog de mare risc; CRA-13 (CB-13) – în prezent drog de mare risc, 2-pyrrolidinovalerophenone (ά-PVP) – în prezent drog de risc).

În concret în sarcina inculpatului C. s-a reținut că în perioada 10.06.2013 – 19.12.2013 a primit prin intermediul firmelor de curierat un număr de cel puțin 30 de colete conținând substanțe psihoactive și stupefiante de la mai multe firme fictive, valoarea declarată a rambursurilor fiind de 8330 lei. La ridicarea acestor colete inculpatul folosea identități fictive, dar și identitatea reală utilizând pentru contactul cu curieratul numărul propriu de telefon mobil. S-a reținut că în două dintre coletele destinate acestuia se regăseau inclusiv droguri de mare risc (JWH – 018). Ulterior acesta, atât personal cât și prin intermediul celorlalți suspecți din anturajul infracțional, distribuia substanțele psihoactive și stupefiante în rândul consumatorilor din municipiul S..

Vârsta inculpatului nu diminuează gravitatea faptelor, această gravitate fiind accentuată de împrejurarea că acesta a fost sancționat administrativ în cursul anului 2012 într-un dosar privind deținerea de droguri de risc pentru consum propriu. Respectiva sancțiune nu a avut nicio consecință pozitivă asupra comportamentului acestuia, dimpotrivă acesta ajungând să fie chiar distribuitor de substanțe interzise.

Curtea concluzionează că măsura arestării preventive nu are caracter disproporționat nici în raport de situația personală a minorului și nici în raport de sancțiunea eventuală care s-ar putea aplica în caz de condamnare. Temeiurile avute în vedere cu ocazia dispunerii arestării inițiale impun în continuare privarea de libertate a inculpatului în sensul art. 234 alin. 1 C.pr.pen.

Față de aceste împrejurări se impune admiterea cererii de prelungire a arestului preventiv sens în care se impune admiterea contestației formulate de D. – BT S. și desființarea încheierii atacate cu privire la soluția de respingere parțială a propunerii în ce-l privește pe inculpatul C. G. R. urmând a se dispune prelungirea duratei măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile începând cu 02.07.2014 și până la 31.07.2014.

Contestațiile formulate de inculpații C. H., H. F. C., M. S. C., D. R. E., V. I. R., L. I. F., V. D. I., C. A. V., P. M. L., I. C. A., F. R. E., B. A., C. P. A., D. A. Ș., I. G. M., I. L. E., N. I. P., T. A., V. R. G., M. M. R. împotriva încheierilor penale nr. 28/CC/20 iunie 2014 și nr. 27/CC/20 iunie 2014 pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți în dosarele nr._ și nr._ ale Tribunalului S. sunt nefondate.

Instanța a apreciat în mod corect faptul că pe durata de timp scursă de la momentul luării măsurii arestării și până în prezent nu au intervenit elemente care să modifice temeiurile avute în vedere cu ocazia pronunțării soluției.

Actele infracționale reținute în sarcina inculpaților prezintă o gravitate deosebită și justifică pe deplin continuarea urmăririi penale cu aceștia în stare de arest preventiv. Nicio altă măsură preventivă mai puțin severă nu poate fi de natură să corespundă scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.

Sunt relevante împrejurările concrete ale cauzei legate de modul organizat și coordonat în care s-a operat la nivelul întregului grup din care fac parte și inculpații contestatori, precum și la aspectele legate de amploarea activităților de care inculpații sunt acuzați.

Așa cum s-a subliniat în cuprinsul încheierii de arestare preventivă a inculpaților substanțele cu efect psihoactiv reprezintă o problematică pe întreg teritoriul Uniunii Europene, fiind necesare eforturi concertate pentru contracararea acestora. În practică se constată că sunt introduse în mod regulat pe piața drogurilor substanțe psihoactive noi uneori dificil de depistat. Aceste substanțe sunt produse uneori cu intenția imitării efectelor drogurilor controlate. Folosirea internetului cu scopul distribuirii unor astfel de substanțe facilitează într-un mod deosebit de periculos comercializarea lor către categoriile vulnerabile, în special către tineri. Producătorii, furnizorii și distribuitorii își pot avea sediile în țări diferite și pot comunica extrem de ușor pe internet în vederea vânzării respectivelor substanțe psihoactive.

Cu privire la apariția canabinoizilor sintetici care pot avea o putere imunogenă extrem de mare s-a evidențiat faptul că nu sunt similare din punct de vedere chimic cu cannabisul și pot avea consecințe diferite și chiar mai grave pentru sănătate. O deosebită periculozitate este reflectată de viteza cu care substanțele aflate sub control au fost înlocuite cu substanțe noi, existând la acest moment pe piața neagră o mare diversitate a unor astfel de produse disponibile.

În cauză subzistă atât temeiurile juridice cât și cele faptice, acestea din urmă nefiind infirmate de administrarea unor probe noi.

Faptul că percheziția informatică nu a adus elemente noi în legătură cu activitatea unor inculpați nu conduce la concluzia că s-ar fi modificat temeiurile faptice avute în vedere cu ocazia dispunerii măsurii arestării, ci doar că nu au apărut elemente noi care să justifice detenția.

Cu privire la critica privitoare la limita de pedeapsă prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 și la aplicarea art. 8 din Legea nr. 39/2003 ca lege penală mai favorabilă care impune o limită maximă de pedeapsă egală cu limita maximă a infracțiunii scop, Curtea reține următoarele:

Încadrarea juridică dată de procuror în cuprinsul propunerii de arestare preventivă este de inițiere, constituire sau aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 și 2 C.pen., această infracțiune fiind pedepsită cu pedeapsa de 5 ani închisoare, această limită de pedeapsă fiind de natură să permită luarea măsurii arestării preventive conform art. 223 alin. 2 C.pr.pen.

Stabilirea legii penale mai favorabilă în condițiile art. 5 C.pen. se face de principiu cu ocazia soluționării pe fond a unei cauze, în condițiile unei administrări complete a probațiunii în raport de care judecătorul poate trage concluzii definitive cu privire la încadrarea juridică a faptei și implicit la textele de incriminare mai favorabile.

La acest moment starea de fapt se analizează de către instanță din perspectivele existenței unor indicii temeinice de vinovăție, nefiind posibile evaluări cu privire la încadrarea juridică în raport de textele speciale de incriminare care s-au succedat în timp câtă vreme starea de fapt nu este pe deplin lămurită.

În aceste condiții, Curtea apreciază că reținerea încadrărilor juridice făcute de către procuror este singura opțiune juridică la acest moment, inclusiv din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare.

Cu privire la egalitatea de tratament invocată, Curtea reține că obiectul prezentei cauze se rezumă de principiu la analizarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 242 alin. 2 C.pr.pen. cu privire la inculpații contestatori. Cu privire la ceilalți inculpați, considerați de apărare drept lideri ai grupării nu s-a formulat propunere de arestare și nu s-a analizat situația acestora din perspectiva luării măsurii arestării preventive, astfel că instanța nu poate proceda la o analiză comparativă între situația unor inculpați propuși la arestare și situația altor inculpați care nu au făcut obiectul unei astfel de proceduri judiciare.

Instanța nu poate evalua opțiunile procurorului în cadrul urmăririi penale cu privire la toți inculpații, aceste opțiuni ținând de administrarea probațiunii, diverse momente operative care pot apărea în legătură cu activitatea unor inculpați, etc. Totodată instanța nu poate, în raport de cadrul legal existent să condiționeze arestarea unui inculpat de o propunere de arestare față de alți inculpați pe care eventual să-i prezume mai vinovați sau mai periculoși. Desigur că egalitatea de tratament este un principiu care trebuie să guverneze procesul penal, inclusiv cu privire la măsurile preventive luate, însă la acest moment, din motivele arătate, nu se impune o astfel de analiză comparativă.

Criticile privitoare la opțiunea legiuitorului de a favoriza anumiți producători care comercializează substanțe psihoactive fără autorizație excede cadrului procesual al prezentei cauze.

Critica referitoare la faptul că temeiurile de arestare nu ar fi fost prezentate și analizate în mod individual cu privire la fiecare inculpat ci la modul general cu privire la grupul în ansamblu, Curtea reține că este total nefondată sens în care face trimitere la cuprinsul încheierii penale nr. 28/CC/2014 filele 42-50 unde sunt analizate temeiurile juridice și faptice de arestare cu privire la fiecare inculpat în parte.

Cu privire la argumentele invocate de inculpații V. R. G. și M. M. R., Curtea reține că substanța denumită feniletilamină se regăsește în Anexa 2 la Raportul Anual 2009 întocmit de OEDT – Europol privind punerea în aplicare a Deciziei 2005/386/RAY a Consiliului la poziția nr. 14 cu denumirea 2-PEA(2-phenethylamine). În această anexă, așa cum rezultă din chiar cuprinsul ei, sunt menționate noi substanțe psihoactive, care ajung implicit sub incidența Legii nr. 194/2011 care trebuie interpretată în conformitate cu dreptul Uniunii Europene. Împrejurarea că pe piață se comercializează anumite produse care conțin această substanță nu afectează și nu diminuează cu nimic pericolul social al faptelor de a comercializa aceste substanțe fără autorizație. Rezultă în mod clar că legea permite operațiuni cu produse succesibile de a avea efecte psihoactive doar pentru persoanele care dețin o autorizație în acest sens eliberată de către ANSVSA.

Față de aceste aspecte, Curtea reține că nu a intervenit nicio modificare în privința temeiurilor avute în vedere cu ocazia arestării inițiale.

Prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților este necesară pentru continuarea urmăririi penale și administrarea probațiunii prezentate în detaliu în cuprinsul propunerii formulată de procuror constând în:

- efectuarea în continuare a perchezițiilor informatice asupra mediilor informatice aparținând inculpaților;

- analizarea și coroborarea datelor rezultate în urma perchezițiilor informatice deja efectuate;

- continuarea verificărilor pentru identificarea tuturor persoanelor implicate în activitatea infracțională și extinderea cercetărilor în acest sens;

- procesarea tuturor interceptărilor telefonice, efectuate în cauză, prin intermediul lucrătorilor specializați din cadrul Compartimenului de Operațiuni Special S.;

- identificarea și audierea în continuare a martorilor din cauză (consumatori, curieri);

- identificarea la zi a tuturor coletelor expediate și primite de către membrii grupării;

- finalizarea constatărilor tehnico-științifice dispuse asupra substanțelor ridicate cu ocazia perchezițiilor domicilare;

- efectuarea constătărilor tehnico-științifice asupra substanțelor din coletele ridicate din depozitele firmelor de curierat;

- efectuare de de constatări tehnico-științifie grafoscopice în ceea ce privește notările de pe coletele ridicate în cauză;

- identificarea de cauze aflate pe rolul altor organe de urmărire penală, conexe cu dosarul de față;

- identificarea tuturor bunurilor deținute de inculpați asupra cărora se poate aplica sechestru asigurător în cauză în vederea confiscării speciale și extinse;

- reaudierea inculpaților cu privire la datele obținute în urma efectuării perchezițiilor informatice și a celorlalte verificări dispuse în cauză;

- adminstrarea altor probe necesare lămuririi cauzei ce vor reieși ca necesare pe parcursul cercetărilor.

Față de aspectele reținute în conformitate cu art. 204 C.pr.pen. se impune respingerea contestațiilor formulate de către inculpații sus menționați.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. se impune obligarea fiecărui inculpat contestator să plătească în favoarea statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca inculpații D. R. E. și I. G. M. să plătească și sumele de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, iar ceilalți inculpați încă câte 25 lei reprezentând onorariul parțial al fiecărui apărător desemnat din oficiu.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite contestația declarată de D. – B. T. S. împotriva încheierii penale nr. 28/CC/2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul nr._ al Tribunalului S.;

Desființează încheierea penală atacată sub aspectul soluției de respingere parțială a propunerii de prelungire a arestării preventive a inculpatului C. G. R. și rejudecând:

În temeiul art. 234 și următoarele C.pr.penală admite propunerea formulată de D. – BT S. și în consecință dispune prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului C. G. R. pe o durată de 30 de zile începând cu 02.07.2014 și până la 31.07.2014.

Înlătură din cuprinsul încheierii atacate dispozițiile privitoare la aplicarea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului C. G. R..

Respinge ca nefondate contestațiile declarate de inculpații C. H., H. F. C., M. S. C., D. R. E., V. I. R., L. I. F., V. D. I., C. A. V., P. M. L., I. C. A., F. R. E., B. A., C. P. A., D. A. Ș., I. G. M., I. L. E., N. I. P., T. A., V. R. G., M. M. R. împotriva încheierilor penale nr. 28/CC/20.06.2014 și nr. 27/CC/20.06.2014 pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți în dosarele nr._ și_ ale Tribunalului S..

Obligă pe inculpații C. H., H. F. C., M. S. C., V. I. R., L. I. F., V. D. I., C. A. V., P. M. L., I. C. A., F. R. E., B. A., C. P. A., D. A. Ș., I. L. E., N. I. P., T. A., V. R. G., M. M. R. să plătească statului fiecare câte 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de câte 25 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpații D. R. E. și I. G. M. să plătească statului fiecare câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2014.

Judecător de drepturi și libertăți,Grefier,

A. G. M. V. C. V.

Red. A.Gh. M.

Tehnored. VV 2 ex/30.06.2014

j.f. A. B. și MI R.

← Proxenetismul. Art. 329 C.p.. Decizia nr. 500/2014. Curtea de...		Prelungire arestare la domiciliu. Art.222 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 370/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 476/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 454/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA Proxenetismul. Art. 329 C.p.. Decizia nr. 500/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA Prelungire arestare la domiciliu. Art.222 NCPP. Decizia nr. 487/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 558/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 466/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 525/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA