Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 476/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 476/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-07-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 476/2014
Ședința publică de la 24 Iulie 2014
Completul compus din:
Judecător de drepturi și libertăți D. G.
Grefier D. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
A. F. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă T. A. împotriva încheierii penale nr. 75/19.07.2014 pronunțată de T. A. – Secția penală în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat A. I. C., asistat de apărătorul ales, avocat I. M. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. I..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat C. I. solicită încetarea mandatului în calitate de apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat A. I. C. față de prezentarea apărătorului ales, avocat I. M..
Instanța, conform dispozițiilor art. 91 alin.4 C.pr.pen ia act de încetarea mandatului avocatului C. I. privind asistența juridică obligatorie a inculpatului intimat A. I. C. față de prezentarea apărătorului ales, avocat I. M. și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.
Întrebat fiind, inculpatul intimat A. I. C. arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței și își menține declarația dată.
Instanța solicită părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorului ales al inculpatului intimat A. I. C. și reprezentanta Ministerului public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă T. A. împotriva încheierii penale din 19.07.2014 prin care s-a respins ca neîntemeiată propunerea cu privire la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul A. I. C..
Apreciază încheierea atacată ca fiind netemeinică și nelegală, considerând că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu este îndeplinit nici scopul măsurilor preventive și nici condițiile măsurii arestării preventive.
În ce privește scopul măsurilor preventive, apreciază că instanța de fond a interpretat restrictiv prevederile art.202 C.pr.pen., întrucât scopul măsurilor preventive este cu mult mai extins având în vedere mai multe situații concrete al speței deduse judecății.
În ce privește condițiile luării măsurii preventive consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că acestea nu sunt întrunite, că nu există dovezi certe în sensul că prin leziunile cauzate viața victimei nu a fost pusă în primejdie, întrucât până la acest moment medicii legiști nu s-au pronunțat cu privire la acest aspect. De asemenea consideră că aprecierea instanței de fond este greșită și cu privire la faptul că nu există probe din care să rezulte intenția cu privire la fapta săvârșită de inculpat.
Apreciază că din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și din înregistrările făcute în localul în care s-a petrecut evenimentul, rezultă fără niciun dubiu că sunt întrunite condițiile luării măsurii arestării preventive și că în speță este vorba de săvârșirea unei tentative de omor, infracțiune prevăzută în mod expres la art. 223 alin.2 C.pr.pen. Arată că inculpatul nu a lovit întâmplător victima care a fost împinsă de o altă persoană spre inculpat, ci acea lovitură a fost aplicată intenționat în zona capului, cu un ciob de sticlă, lovitură care a lezat zona gâtului provocând o plagă înjunghiată, urmare căreia inculpatul a fost supus îngrijirilor medicale. Arată că deși nu rezultă din actul medical că viața victimei a fost pusă în pericol, acest lucru urmează să fie elucidat după toate tratamentele care vor fi făcute în continuare victimei.
Față de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii și față de natura acesteia, cu toate că inculpatul a avut o conduită corespunzătoare prin faptul că a recunoscut săvârșirea faptei, consideră că în cauză se impune luarea măsurii arestării preventive tocmai pentru a se asigura scopul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
Față de aceste motive, apreciază că încheierea atacată este netemeinică și nelegală și solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă T. A. și în urmă rejudecării, admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului A. I. C..
Avocat I. M., apărătorul ales pentru inculpatul intimat A. I. C., solicită în principal respingerea contestației formulată de P. de pe lângă T. A. și menținerea încheierii pronunțată de către Judecătorul de drepturi și libertăți din data de 19.07.2014, ca temeinică și legală.
Arată că susținerile de respingere a măsurii arestării preventive vizează lipsa indiciilor temeinice cu privire la săvârșirea pretinsei infracțiuni de tentativă la omor. Apreciază că în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte pe de o parte intenția directă sau indirectă pentru a suprima viața persoanei vătămate. Arată că inculpatul nici nu a urmărit rezultatul prin săvârșirea faptei nici nu a acceptat posibilitatea producerii acestuia. Așa cum rezultă din declarațiile inculpatului, persoana vătămată a fost împinsă către inculpat, care a reacționat spontan, și a lovit persoana vătămată, acesta fiind de o statură mult mai înaltă, uitând că are un pahar în mână datorită sperieturii și abia după ce paharul i s-a spart în mână, a realizat acest aspect și consideră că nu poate fi vorba de tentativă la infracțiunea de omor.
Un alt argument pe care îl invocă vizează o situație premiză la tentativa la infracțiunea de omor și anume faptul că nu s-a dovedit că a existat o stare conflictuală între inculpat și persoana vătămată așa și de asemenea nu a fost dovedit faptul că persoana este o persoană violentă.
Consideră că un aspect foarte important care trebuie avut în vedere sunt primele concluzii Serviciului de Medicină Legală care nu a concluzionat la momentul producerii evenimentului dacă a fost pusă sau nu în primejdie viața persoanei vătămate iar din actele medicale existente la dosar nu rezultă că a fost atinsă o zonă puternic vascularizată așa cum se susține și care să justifice această încadrare juridică.
Arată că inculpatul a recunoscut faptele materiale însă este discutabilă încadrarea juridică, și apreciază că la acest moment sunt întrunite elementele infracțiunii de lovire pentru care de altfel a început inițial urmărirea penală, ulterior fiind schimbată încadrarea juridică.
În ceea ce privește scopul măsurilor preventive și persoana inculpatului, consideră că atât în propunerea de arestare preventivă cât și în întreg dosarului, nu există elemente care să contureze previzibilitatea unei conduite negative a inculpatului îndreptată împotriva desfășurării anchetei penale, nu s-a reținut riscul de fugă al inculpatului, riscul de săvârșire de noi infracțiuni care trebuie să fie determinat în concret și susținut punctual, nu la modul abstract așa cum a fost reținut de procurorul de caz. Mai arată că nu rezultă împrejurarea că inculpatul a încercat mistificarea sau alterarea probelor ori influențarea părților din dosar putându-se aprecia conduita pozitivă a acestuia și din faptul că declarațiile acestuia se coroborează cu declarațiile martorilor și din lipsa antecedentelor penale și consideră că aceste elemente trebuie avute în vedere la luarea unei măsuri preventive și nu doar la individualizarea pedepsei.
Învederează instanței că ancheta penală este într-o stare avansată fiind necesare a se efectua doar declarația persoanei vătămate și concluziile medico-legale. Arată că inculpatul a recunoscut fapta, a sunat persoana vătămată și și-a iertare pentru acest incident și a relatat că este de acord să-l despăgubească cu suma de bani necesară pentru însănătoșirea acesteia.
Mai arată că inculpatul a dat dovadă de o conduită ireproșabilă și prin faptul că s-a prezentat la propunerea de arestare preventivă fără să existe ordonanță de reținere și fără mandat de aducere ceea ce arată că acesta a conștientizat că are obligația de a se prezenta în fața instanței de judecată indiferent de consecințe.
Concluzionând, arată că scopul măsurilor preventive nu este acela de a-l plasa în detenție pe inculpatul A. I. C., deoarece acesta se va prezenta la anchetă astfel că nu se impune luarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, în cazul în care instanța va aprecia că se impune luarea vreunei măsuri preventive, solicită luarea măsurii controlului judiciar, considerând că acesta este suficientă în raport e conduita inculpatului și stadiul anchetei penale din acest moment. Apreciază că din probele administrate nu rezultă că există vreo vătămare substanțială asupra colectivității din care acesta face parte.
În încheiere solicită în principal respingerea contestației formulată de P. de pe lângă T. A. și în subsidiar, măsura controlului judiciar.
Având ultimul cuvânt, inculpatul intimat A. I. C., arată că regretă fapta săvârșită și dorește cercetarea în stare de libertate.
C. DE A.
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin încheierea penală nr. 75/19.07.2014 pronunțată de T. A. – Secția penalăÎn baza art. 227 C.p.pen. a fost respinsă propunerea Parchetului de pe lângă T. A. de arestare preventivă a inculpatului A. I. C. (CNP_), cetățean român, fiul lui I. și I., născut la data de 19.01.1990 în Cîmpeni, jud. A., domiciliat în com. Bistra, ., jud. A., fără antecedente penale.
În baza art. 275 alin. (3) C.p.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 5 alin. (1) lit. d) și alin. (3) raportat la art. 1 alin. (2) din Protocolul dintre Ministerul Justiției și UNBR s-a acordat onorariul de 200 lei apărătorului din oficiu al inculpatului.
În considerentele acestei încheieri judecătorul de drepturi și libertăți de la T. A. a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.07.2014 sub dosar nr._, P. de pe lângă T. A. a solicitat arestarea preventivă a inculpatului A. I. C. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă e omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C.pen. raportat la art. 188 alin. (1) C.pen.
În propunerea de arestare preventivă s-a arătă că în data de 18.07.2014, în jurul orelor 0335, în timp ce se aflau în incinta Restaurantului AF B. – Cîmpeni, inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate F. M. N. o lovitură în partea dreaptă a gâtului cu un pahar pe care îl avea în mână, provocându-i leziuni corporale.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, a rezultat că în timp ce persoana vătămată se afla pe ringul de dans a fost împins de către o altă persoană înspre inculpat, care i-a aplicat o lovitură în partea dreaptă a gâtului cu un pahar pe care îl avea în mână, provocându-i leziuni corporale.
În urma loviturii primite, persoana vătămată a fost transportată la Spitalul Orășenesc Cîmpeni, iar apoi la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență A. unde i-a fost stabilit diagnosticul de: „Stare post plagă tăiată la nivelul latero-cervicală dreaptă cu interesare vasculară”, fiind transferat la Clinica de Chirurgie Cardio-Vasculară Târgu M., unde după investigația angio C.T a gâtului a fost retrimis la Spitalului Județean de Urgență A., respectiv la Spitalul orășenesc Cîmpeni unde a rămas internat.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că la momentul agresiunii exercitate de către inculpat asupra victimei, în localul A.F. B. Cîmpeni se aflau aproximativ 100 de persoane care au părăsit localul după ce au văzut că victima este rănită la gât și sângerează, la fel ca și agresorul care s-a tăiat în momentul aplicării loviturii la mâna dreaptă, producându-se astfel tulburarea liniștii și ordinii publice.
Din adresa nr. 1910/18.07.2014 emisă de SJML A. reiese că persoana vătămată prezintă leziuni traumatice recente (plăgi și excoriații la nivelul feței și gâtului), care s-au putut produce prin lovire cu corpuri cu margini tăioase posibil corp de sticlă spart în momentul impactului. Leziunile pot data din data de 18.07.2014 și necesită pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, medicul legist a menționat că aprecierea punerii vieții în primejdie se va aprecia în funcție de evoluția clinică ulterioară. Din acest răspuns, rezultă că nu este exclusă de plano a asemenea ipoteză.
Având în vedere obiectul de sticlă folosit, zona în care a fost aplicată lovitura, intensitatea acesteia, leziunile produse, victimei i-a fost pusă în primejdie viața, iar suspectul a acceptat moartea victimei, chiar dacă aceasta nu s-a produs, din cauze independente de voința sa.
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. art. 227 alin. (1) C. proc. pen. că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C.p.pen. „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit alin. (3) al art. 202 C.p.pen. “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
De asemenea, conform art. 223 alin. (1) C.p.pen. „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Analizând dispozițiile legale invocate, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că, în cauză, nu se impune luarea unei măsuri preventive raportată la scopul acestora menționat mai sus și nici nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se dispune detenția preventivă.
În ceea ce privește scopul măsurii preventive, judecătorul de drepturi și libertăți nu a identificat niciuna dintre situațiile menționate de art. 202 alin. (1) C.p.pen. respectiv buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Cu privire la buna desfășurare a procesului, s-a constatat că inculpatul a fost audiat și a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile acestuia coroborându-se cu cele ale martorilor audiați (în număr de 6). Chiar dacă materialul probator nu este complet (în cauză urmând a se mai proceda, cel puțin, la audierea persoanei vătămate și la primirea raportului de expertiză medico-legală), conduita inculpatului pe toată durata procesului nu indică în nici un fel intenția acestuia de a zădărnici aflarea adevărului.
În ceea ce privește împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că inculpatul a colaborat cu organele de anchetă și nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că nu sunt nici din acest punct de vedere indicii că s-ar impune o măsură preventivă.
În privința condițiilor legale privind arestarea preventivă, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că în propunerea parchetului s-au combinat, în mod nejustificat, două dintre condițiile fără de care arestul preventiv nu poate fi dispus. Pe de o parte, se arată că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții iar, pe de altă parte, că pentru aceasta legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. Chiar dacă în cazul infracțiunii de care inculpatul este acuzat pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 5 ani, judecătorul de drepturi și libertăți a arătat că, în cazul infracțiunilor expres enumerate în prima parte a alin. (2) al art. 223 C.p.pen. durata pedepsei nu are importanță pentru dispunerea arestării preventive.
De altfel așa cum rezultă din însăși preambulul propunerii de arestare preventivă, nici chiar procurorul nu este sigur de temeiul de drept al propunerii formulate, făcând trimitere la prevederile art. 223 alin. (1) și/sau alin. (2) C.p.pen. Din dosarul cauzei a rezultat însă fără echivoc că nicio situație de la alin. (1) al art. 223 C.p.pen. nu este incidentă în cauză.
În ceea ce privește alin. (2) al art. 223 C.p.pen. judecătorul de drepturi și libertăți a tras concluzia că propunerea este bazată pe faptul că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la condiția săvârșirii unei infracțiuni contra vieții, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că în cauză nu există suspiciuni rezonabile cu privire la comiterea unei asemenea infracțiuni de către inculpat.
Infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C.pen. raportat la art. 188 C.pen. constă în punerea în executare a intenției de a ucide o persoană, executare care a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul (în speță fiind vorba despre această din urmă situație). Ori, așa cum rezultă din probatoriul administrat până la acest moment, inculpatul nu a urmărit niciun moment să suprime viața persoanei vătămate și nici nu a prevăzut un asemenea rezultat, acceptând această posibilitate.
Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că, nici anterior și nici în momentul incidentului, nu exista un litigiu/conflict între părți, cei doi nu se cunoșteau foarte bine și, chiar dacă inculpatul a declarat că a mai avut discuții contradictorii cu câteva luni în urmă cu persoana vătămată, nu se poate afirma că între ei ar fi existat o stare conflictuală datorită căreia inculpatul să urmărească uciderea persoanei vătămate.
Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că din probele administrate până la acest moment rezultă că lovirea persoanei vătămate (este adevărat, cu un obiect apt să producă leziuni grave și într-o zonă vitală) a fost o reacție spontană a inculpatului, care, aflat și sub influența alcoolului, a reacționat atunci când victima a fost împinsă către el de altcineva, fără ca inculpatul să observe acest lucru și să aibă reprezentarea intențiilor persoanei vătămate.
De asemenea, s-a remarcat faptul că, deși în propunerea de arestare preventivă s-a arătat că „victimei i-a fost pusă în primejdie viața” această afirmație nu a fost susținută de nicio probă; dimpotrivă, în constatările preliminare ale serviciului de medicină legală s-a precizat că asupra punerii în primejdie a vieții persoanei vătămate se va aprecia în funcție de evoluția clinică ulterioară, iar în ceea ce privește numărul de zile de îngrijiri medicale, acestea sunt tipice pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 C.pen.
Față de aceste considerente, judecătorul de drepturi și libertăți apreciat ca nefondată propunerea de arestare preventivă a inculpatului formulată de P. de pe lângă T. A. și, în baza art. 227 C.p.pen. a respins-o.
În ceea ce privește concluziile apărătorului din oficiu al inculpatului, de luare a măsurii controlului judiciar, judecătorul de drepturi și libertăți a arătat că, așa cum s-a precizat mai sus, raportat la conduita inculpatului, la lipsa antecedentelor penale și la probatoriul administrat până la acest moment, nu este necesară în cauză dispunerea unei măsuri preventive.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă T. A..
P. a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând, admiterea propunerii formulate și arestarea preventivă a inculpatului A. I. C..
În motivarea contestației s-a arătat că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, considerându-se că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu este îndeplinit nici scopul măsurilor preventive și nici condițiile măsurii arestării preventive.
În ce privește scopul măsurilor preventive, se apreciază că instanța de fond a interpretat restrictiv prevederile art.202 C.pr.pen., întrucât scopul măsurilor preventive este cu mult mai extins având în vedere mai multe situații concrete al speței deduse judecății.
În ce privește condițiile luării măsurii preventive se consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că acestea nu sunt întrunite, că nu există dovezi certe în sensul că prin leziunile cauzate viața victimei nu a fost pusă în primejdie, întrucât până la acest moment medicii legiști nu s-au pronunțat cu privire la acest aspect. De asemenea consideră că aprecierea instanței de fond este greșită și cu privire la faptul că nu există probe din care să rezulte intenția cu privire la fapta săvârșită de inculpat.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și din înregistrările făcute în localul în care s-a petrecut evenimentul, a rezultat fără niciun dubiu că sunt întrunite condițiile luării măsurii arestării preventive și că în speță este vorba de săvârșirea unei tentative de omor, infracțiune prevăzută în mod expres la art. 223 alin.2 C.pr.pen.
Inculpatul nu a lovit întâmplător victima care a fost împinsă de o altă persoană spre inculpat, ci acea lovitură a fost aplicată intenționat în zona capului, cu un ciob de sticlă, lovitură care a lezat zona gâtului provocând o plagă înjunghiată, urmare căreia inculpatul a fost supus îngrijirilor medicale. Arată că deși nu rezultă din actul medical că viața victimei a fost pusă în pericol, acest lucru urmează să fie elucidat după toate tratamentele care vor fi făcute în continuare victimei.
Față de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii și față de natura acesteia, cu toate că inculpatul a avut o conduită corespunzătoare prin faptul că a recunoscut săvârșirea faptei, se consideră că în cauză se impune luarea măsurii arestării preventive tocmai pentru a se asigura scopul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
Examinând încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu se constată a fi fondată contestația formulată de P. de pe lângă T. A., din următoarele considerente:
În mod greșit judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond a apreciat că în cauză nu există suspiciuni rezonabile cu privire la comiterea unei infracțiuni contra vieții de către inculpatul A. I. C..
Conform art. 15 C.p. infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.
În art. 16 C.p. se arată că fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală.
În al. 2 al aceluiași articol se arată că vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu intenție depășită.
Conform aliniatului 3 al art. 16 C.p., fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte, sau prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
Conform al. 5 al. art. 16 C.p. există intenție depășită când fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
Analizând starea de fapt reținută de acuzare prin prisma dispozițiilor legale enunțate mai sus se constată că în cauză există suspiciuni rezonabile cu privire la comiterea unei infracțiuni contra vieții de către inculpatul A. I. C..
Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezulta că inculpatul a lovit cu intenție victima cu un obiect apt să producă moartea victimei, într-o zonă vitală.
Mai mult, în cauză incidentul a fost înregistrat pe camerele de supraveghere existente în discotecă ( înregistrările fiind depuse pe suport optic la fila 24 d. u.p. ), imaginile relevând exact modul de producere a faptei, analizarea lor fiind în măsură să lămurească existența faptei.
Se constată din imaginile înregistrate de camera nr. 7 la ora 3.37 ( ora redată pe cameră ) că partea vătămată dansa în partea stângă a inculpatului iar cu câteva secunde înainte de producerea incidentului inculpatul a băut dintr-un pahar pe care-l ținea în mâna dreaptă, golindu-l și rămânând cu el în mână.
La un moment dat o altă persoană a împins partea vătămată din partea stângă înspre inculpat. Impactul a proiectat victima în laterala stângă a inculpatului. Acesta, fără a lăsa paharul din mâna dreaptă, s-a întors înspre partea vătămată, cu mâna stângă a întors victima înspre el iar când s-a aflat față în față cu aceasta, cu mâna dreaptă în care ținea paharul, a lovit-o pe aceasta cu o lovitură de jos în sus în zona gâtului. În urma loviturii victima a început să sângereze puternic, s-a deplasat înspre ieșire ținându-se de gât timp în care inculpatul s-a retras discret înspre partea stângă a ringului de dans.
Urmare a acestei stări de fapt rezultă cu evidență suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a unei infracțiuni contra vieții victimei, faptă ce ar fi fost săvârșită cel puțin cu intenție indirectă.
Inculpatul nu a lovit spontan și direct victima ci a întors-o înspre el pregătindu-și lovitura. La fel, inculpatul cunoștea faptul că în mâna dreaptă avea un pahar din sticlă – obiect apt să suprime viața unei persoane în cazul lovirii unei zone vitale, deoarece cu câteva secunde înainte de incident a băut din acel pahar.
Lovitura aplicată de inculpat a vizat o zonă vitală, inculpatul putând să prevadă rezultatul faptei sale și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Împrejurarea că încă medicii nu s-au pronunțat asupra gravității leziunii suferite de către victimă nu este un argument împotriva luării unei măsuri preventive, apreciindu-se că în cauză, aflată în stadiul inițial al procedurilor, luarea unei măsuri preventive față de inculpat, se impune.
Se apreciază a fi dovedit pericolul social prezentat de către inculpat tocmai datorită modului în care se presupune că ar fi fost săvârșită fapta.
Inculpatul a dat dovadă de o reacție nejustificată de violență într-o împrejurare care în mod normal nu ar s-ar fi soldat cu rănirea unei persoane, ceea ce arată că inculpatul nu-și poate controla impulsurile, prezentând un pericol social concret.
În acord și cu disp. CEDO se apreciază că cel puțin în faza incipientă a procedurilor, până la lămurirea tuturor aspectelor cauzei se impune a se lua față de inculpat măsura preventivă a arestării, fiind îndeplinite condițiile pentru luarea acestei măsuri.
Pe cale de consecință, față de argumentele arătate, în cauză nu se impune luarea față de inculpat a unei măsuri preventive mai puțin restrictive, acestea putând fi o opțiune doar după lămurirea tuturor aspectelor de fapt.
Față de cele expuse, în baza art. 425/1 al. 7 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite contestația formulată de P. de pe lângă T. A. împotriva încheierii penale nr. 75/19.07.2014 pronunțată de T. A. – Secția penală și în consecință:
Se va desființa încheierea penală atacată și procedând la o nouă judecată a cauzei:
În baza art. 226 C.p.p. se va admite propunerea formulată de P. de pe lângă T. A. și în baza art. 223 al. 2 C.p.p. se va dispune arestarea preventivă a inculpatului:
A. I. C. – fiul lui I. și I., născut la data de 19.01.1990 în Câmpeni, jud. A., cetățean român, domiciliat în com. Bistra, ., jud. A., fără antecedente penale, CNP_
pe o durată de 30 zile, începând de la data de 24.07.2014 și până la data de 22.08.2014, inclusiv.
Conform art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu la fond, în sumă de 200 lei, precum și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în contestație – în sumă de 25 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Admite contestația formulată de P. de pe lângă T. A. împotriva încheierii penale nr. 75/19.07.2014 pronunțată de T. A. – Secția penală și în consecință:
Desființează încheierea penală atacată și procedând la o nouă judecată a cauzei:
În baza art. 226 C.p.p. admite propunerea formulată de P. de pe lângă T. A. și în baza art. 223 al. 2 C.p.p. dispune arestarea preventivă a inculpatului:
A. I. C. – fiul lui I. și I., născut la data de 19.01.1990 în Câmpeni, jud. A., cetățean român, domiciliat în com. Bistra, ., jud. A., fără antecedente penale, CNP_
pe o durată de 30 zile, începând de la data de 24.07.2014 și până la data de 22.08.2014, inclusiv.
Conform art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu la fond, în sumă de 200 lei, precum și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în contestație – în sumă de 25 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.07.2014.
Judecător de drepturi și libertăți, Grefier,
D. G. D. M.
Red./tehn. D.G./2ex/25.07.2014
J.D.L. O. T.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
