Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 370/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-06-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 370/2014
Ședința publică de la 16 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror - I. N.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul B. N. împotriva sentinței penale nr. 298/28.04.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul contestator B. N., din P. A., personal și asistat de avocat C. T., apărător desemnat din oficiu pentru condamnat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, condamnatul B. N. precizează că motivul contestației constă în reducerea pedepsei.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al condamnatului și reprezentantul Parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. T., apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul B. N., solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate în sensul de a se face, în cuprinsul sentinței, mențiune cu privire la fapta care este dezincriminată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Condamnatul B. N. având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluția asupra contestației.
Deliberând asupra contestației,
C.
Constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 298/28.04.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală a fost admisă contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului A. privind pe condamnatul B. N., n. la 24.05.1988, și în consecință:
S-a constatat că prin sentința penală nr. 101/2010 pronunțată de T. Sibiu a fost condamnat B. N. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.101/2010 pronunțată de T. Sibiu și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 6 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de dispozițiile art. 20 Cod penal din 1969 raportat la art.174 alin.1, 2, art.175 alin.1 lit.i Cod penal din 1969;
- pedeapsa de 2 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de armă prevăzută de dispozițiile art. 11 pct.1 din Legea 61/1991;
În baza art. 4 Cod penal s-a constatat dezincriminată infracțiunea prev. de art. 11 pct.1 din Legea 61/1991.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A fost dedusă din pedeapsă durata executată de la data de 16.07.2009 la zi.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
S-a dispus anularea MEPI nr.187/2011 emis de T. Sibiu în baza sentinței penale nr.101/2010 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G.nr.836/2013 la nivelul Penitenciarului A. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 101/2010 pronunțată de T. Sibiu în dosar nr._ definitivă prin decizia penală nr.1060/2011 a ÎCCJ privind pe condamnatul B. N..
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 101/2010 pronunțată de T. Sibiu în dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr.1060/2011 a ÎCCJ, inculpatul B. N. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art.174,175 lit. i Cod penal din 1968 și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b, Cod penal din 1968.
Prin aceeași sentință inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de armă în public prevăzută de art.1/1 pct.1 din Legea 61/1991.
Pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal din 1968.
Alături de pedeapsa principală a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a, b Cod penal din 1968.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 187/2011 de către T. Sibiu executarea pedepsei începând la data de 16.07.2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 Cod penal, art. 595 Cod procedură penală și art. 23 din Legea nr. 255/2013.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de cazier judiciar a condamnatului și o copie a sentinței penale menționate, precum și stadiul executării.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 101/2010 pronunțată de T. Sibiu în dosar nr._ definitivă prin decizia penală nr.1060/2011 a ÎCCJ inculpatul B. N. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art.174,175 lit. i Cod penal din 1968 și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b, ,Cod penal din 1968.
Prin aceeași sentință inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de armă în public prevăzută de art.1/1 pct.1 din Legea 61/1991.
Pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal din 1968.
Alături de pedeapsa principală a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a, b Cod penal din 1968.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 187/2011 de către T. Sibiu executarea pedepsei începând la data de 16.07.2009.
Potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin decizia nr. 1/14 aprilie 2014 a ÎCCJ pronunțată în dosar nr._ /HP/P, s-a admis sesizarea formulată de C. de A. Ploiești Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin încheierea din data de 7 februarie 2014, în dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni și s-a stabilit:
„În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal.
În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.”
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, instanța în conformitate cu dispozițiile deciziei susamintite, a analizat, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
Aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă prevăzută de legea nouă pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
Aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, prima instanță a stabilit limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
Astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art..174, 175 lit. i Cod penal din 1968 este reglementată de dispozițiile art.32 raportat la art. 188 alin.1,2 Cod penal fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 7,5 la 12,5 ani, iar în actualul Cod penal de la 5 ani la 10 ani .
Față de cele reținute, prima instanță a constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 10 ani închisoare.
Infracțiunea de port fără drept de armă în public prevăzută de art.1/1 pct.1 din Legea 61/1991 nu se mai regăsește în actuala reglementare în dispozițiile art.372 Cod penal, argument pentru care în baza art.4 Cod penal prima instanță a constatat dezincriminată infracțiunea prevăzută de art.1/1 pct.1 din Legea 61/1991.
Prin urmare, pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 187/2011 a Tribunalului Sibiu, este aceeași cu pedeapsa care i-ar fi fost aplicată condamnatului conform noului cod penal, a concluzionat prima instanță.
Având în vedere prevederea ca pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b), din Codul penal din 1969 este prevăzută și de legea nouă, prima instanță a aplicat, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), Cod penal.
În privința pedepselor complementare aplicate prin hotărârea menționată, prima instanță a reținut că acestea au corespondent în noul cod penal și sunt aplicate în limitele de timp prevăzute de art. 66 alin.1 din Cod penal (durata maximă a aplicării acestora fiind de 5 ani), argument pentru care a concluzionat că nu sunt incidente prevederile art. 6 al. 6 din Noul Cod Penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen, contestație condamnatul, solicitând reducerea pedepsei, fără a-și motiva această solicitare. Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat a solicitat a se desființa sentința primei instanțe și a se a se face mențiune expresă cu privire la fapta care este dezincriminată.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestației.
Analizând sentința primei instanțe pe baza motivului invocat de contestator și prin prisma textelor legale pertinente, curtea reține următoarele:
Prima instanță a dat o justă interpretare dispozițiilor art. 4 și art. 6 din noul Cod penal.
În ceea ce privește art. 4 din noul Cod penal, astfel cum acesta este interpretat prin dispozițiile art. 3 alin. 1 din Lg. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, prima instanță a reținut corect că fapta de a purta, în public și de a folosi, fără drept, un baston metalic telescopic, săvârșită de condamnat, a fost, în concret, dezincriminată prin . art. 372 din noul Cod penal, deoarece noul text incriminator solicită o condiție referitoare la locul în care trebuie să se comită, fie acțiunea de purtare, fie cea de folosire, anume la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun, condiție care nu este îndeplinită în speță în nici una dintre variantele normative (condamnatul a purtat bastonul telescopic în curtea unui liceu și pe stradă, folosindu-l, apoi, asupra victimei, tot în curtea liceului respectiv).
În ceea ce privește art. 6 din noul Cod penal, prima instanță a reținut în mod just că nu sunt îndeplinite condițiile de incidență a acestui articol deoarece pedepsele, atât cea principală cât și cea complementară, concret aplicate inculpatului, 6 de ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal din 1969, nu depășesc limitele maxime speciale prevăzute de legea nouă (potrivit art.32 raportat la art. 188 alin. 1 și 2 din noul Cod penal, maximul special al pedepsei principale este de 10 ani închisoare iar potrivit art. 66 alin. 1 din noul Cod penal, durata maximă a interzicerii unor drepturi ca pedeapsă complementară este de 5 ani).
În ceea ce privește critica legată de nemenționarea expresă, în sentința primei instanțe, a dezincriminării faptei de port fără drept de obiect confecționat pentru lovire, curtea observă că prima instanță a inserat această mențiune chiar în dispozitivul hotărârii.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. N. împotriva sentinței penale nr. 298/28.04.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, condamnatul contestator va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în prezenta contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. N. împotriva sentinței penale nr. 298/28.04.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă pe condamnatul contestator să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în prezenta contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2014.
Președinte, Grefier,
A. D. B. D. M. H.
Red. A.B/Tehnored. D.M.H.
15.07.2014, 2 ex.
J. Fond T. Ț.
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 476/2014. Curtea... → |
|---|
