Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 180/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 06-02-2012 în dosarul nr. 180/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.180/2012
Ședința publică de la 6 februarie 2012
PREȘEDINTE E. B.
Judecător A. I. P.
Judecător S. T.
Grefier T. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
Procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul K. I. împotriva sentinței penale nr.111 din 11.10.2011 pronunțată de Judecătoria Hațeg în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Se prezintă avocat P. T., apărătorul ales al inculpatului recurent K. I. și avocat P. C., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent K. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța ia act de încetarea mandatului av. P. C., privind asistența juridică obligatorie a inculpatului K. I., față de prezentarea apărătorului ales al acestuia.
Apărătorul ales al inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat P. T., apărătorul ales al inculpatului K. I. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune achitarea acestuia întrucât sunt incidente în cauză dispozițiile art.51 alin.1 Cod penal.
În susținerea recursului precizează că inculpatul s-a aflat în eroare, el necunoscând starea de fapt astfel că există o cauză care înlătură răspunderea penală. Mai precizează că el a fost chemat doar de ceilalți inculpați să-i ajute.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune achitarea inculpatului și aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal atât pentru inculpatul K. I., cât și pentru inculpatul G. N. F., prin extindere întrucât aceștia doar l-au ajutat pe inculpatul G. S. la tăierea arborilor, iar acesta din urmă le-a comunicat că el este proprietar al terenului.
CURTEA DE APEL,
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată:
Prin sentința penală nr.111 din 11.10.2011 pronunțată de Judecătoria Hațeg în dosarul nr._ au fost condamnați inculpații:
1. C. S. la 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național, prev.și ped.de art. 108 alin.1 lit.c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală, introdus prin Legea nr. 202/2010 și cu aplicarea art. 74, 76 lit.d) Cod penal.
2. K. I. la 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din vegetația forestieră situată pe terenuri dinafara fondului forestier național, prev.și ped.de art. 108 alin.1 lit.c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 74, 76 lit.d) Cod penal.
3. G. N. F. la 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din vegetația forestieră situată pe terenuri dinafara fondului forestier național, prev.și ped.de art. 108 alin.1 lit.c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 74, 76 lit.d) Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-au suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat pe durata unui termen de încercare calculat conform art. 82 Cod penal.
Au fost privați inculpații de exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 teza a II-a lit. a și b din Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-au suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate fiecărui inculpat, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția fiecărui inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a constata că părțile vătămate Dănuți V. și O. S. R., nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpați, în solidar la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, în fapt, de către instanța de fond că în cursul lunii ianuarie 2009, cei trei inculpați C. S., G. N. F. și K. I. au tăiat un număr de 62 de arbori din speciile salcie și arin, de pe un fânaț împădurit, aflat pe malul râului Galbena, la locul numit „Sămar”, de pe raza comunei Sîntămărie O., jud. Hunedoara, fără respectarea normelor tehnice silvice privind autorizarea tăierii și inventarea și marcarea arborilor, volumul total al celor 62 de arbori tăiați a fost de 24,077 mc, iar valoarea prejudiciului a fost de 2.692,402 lei, fără TVA, această valoare fiind de 31,307 ori mai mare decât prețul mediu, de 86 lei al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
În drept s-a reținut că fapta inculpaților constituie infracțiunea de tăiere fără drept de arbori din vegetația forestieră situată pe terenuri dinafara fondului forestier național, prev.și ped.de art. 108 alin.1 lit.c) din Legea nr. 46/2008 privind Codul S., faptă săvârșită în participație în calitate de coautori.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal.
Pentru inculpatul C. S., instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 320/1 alin.7 din Codul de procedură penală, introdus prin Legea nr. 202/2010, inculpatul declarând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și le însușește în totalitate .
În acest context, ținând cont că inculpații au recunoscut săvârșirea faptei și că aceștia nu au antecedente penale, instanța le-a acordat circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal .
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei s-a apreciat raportat la elementele concrete ale cauzei și la persoana inculpaților că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
În ce privește cheltuielile judiciare s-au aplicat dispozițiile art. 189 și 191 Cod pr.penală.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în termenul legal inculpatul K. I..
În susținerea orală a motivelor de recurs recurentul inculpat, prin apărătorul ales a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza a se dispune achitarea inculpatului recurent, întrucât sunt incidente în cauză dispozițiile art.51 alin.1 Cod penal, privind de fapt, inculpatul necunoscând că arborii nu au fost marcați.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de critica invocată de recurentul inculpat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/6 alin. 3 și 385/9 alin. 3 Cod procedură Curtea constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt, urmare a unei aprecieri juste asupra împrejurărilor faptice, ceea ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri legale de condamnare a inculpaților C. S., G. N. F. și K. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori din vegetația forestieră situată ăe terenuri dinafara fondul forestier național în dauna părților vătămate Dănuți V. și O. Sivic R., jud. Hunedoara infracțiune pentru care cei trei inculpați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg.
Curtea de Apel apreciază că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod pr.p., referitoare la aprecierea probelor, în sensul că s-au avut în vedere atât probele administrate în cursul anchetei penale, cât și probele administrate în instanță, stabilindu-se, în mod corect vinovăția inculpaților în săvârșirea, în cursul lunii ianuarie 2009 a infracțiunii prevăzute de art. 108 al. 1 lit. c) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic așa cum s-a solicitat și s-a pus în discuție la instanța de fond.
Material probator administrat – martori, înscrisuri, a evidențiat în mod concret contribuția fiecărui inculpat în săvârșirea faptei, actele concrete de executare reflectând că inculpații au prevăzut rezultatul faptei, acționând cu intenție directă.
În cauză, din ansamblul material probator rezultă că, cursul lunii ianuarie 2009, cei trei inculpați C. S., G. N. F. și K. I. au tăiat un număr de 62 de arbori din speciile salcie și arin, de pe un fânaț împădurit, aflat pe malul râului Galbena, la locul numit „Sămar”, de pe raza comunei Sîntămărie O., jud. Hunedoara, fără respectarea normelor tehnice silvice privind autorizarea tăierii și inventarea și marcarea arborilor, volumul total al celor 62 de arbori tăiați a fost de 24,077 mc, iar valoarea prejudiciului a fost de 2.692,402 lei, fără TVA, această valoare fiind de 31,307 ori mai mare decât prețul mediu, de 86 lei al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Această stare de fapt, expusă sintetic, dar în elementele ei esențiale, rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii ce se coroborează cu atât declarațiile martorilor audiați, cât și cu declarațiile inculpaților.
Examinând criticile formulate de inculpatul K. I. cu privire la faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 51 Cod penal privind eroarea de fapt, ca o cauză ce înlătură caracterul penal la faptei, prin prisma cazului de casarea prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod pr.penală ( când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare) Curtea le consideră ca nefondate.
Curtea constată că nu suntem în prezența erorii de fapt care să-i profite inculpatului recurent având în vedere că există elemente certe care duc la concluzia că fapta există, este prevăzută de legea penală și a fost comisă cu vinovăție de către inculpat recurent.
Potrivit art. 51 alin. 1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări de fapt, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penale al faptei.
Din economia acestor prevederi legale rezultă că pentru ca eroarea de fapt să înlăture caracterul penal al faptei este necesar îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, printre care aceea ca făptuitorul în momentul săvârșirii faptei să nu fi cunoscut anumite stări, situații sau împrejurările care condiționează caracterul penal al faptei.
Apărarea inculpatului recurent în sensul că nu a cunoscut faptul că inculpatul C. S. nu a avut aprobare de la autoritățile silvice pentru tăierea vegetației forestiere nu poate fi însușită de instanța de recurs ca o cauză care înlătură caracterul penale al faptei - art. 51 alin. 1 Cod penal, în contextul în care nu s-a dovedit cauzei că a fost indus în eroare cu privire la această stare de fapt. Mai mult decât atât, recurentul inculpat avea obligația de a depune un minim de diligență în a cunoaște dacă inculpatul C. S. a obținut autorizație de exploatare, inventariere și marcare cu dispozitive speciale de către personalul silvic autorizat .
În aceeași ordine de idei, se apreciază că recurentul inculpat nu poate invoca în vederea exonerării de răspundere penală împrejurarea că nu a cunoscut că inculpatul Circu S. nu are aprobările necesare, întrucât recurentul inculpat trebuia să-și dea seama că o asemenea faptă este interzisă de legea penală și a putut constat în momentul comiterii faptei lipsa marcajului cu dispozitive speciale de către personalul silvic autorizat de pe arbori tăiați.
În consecință, critica formulată de inculpatul K. I. nu poate fi primită, sens în care recursul său va fi respins, ca nefondat conform art. 385/15 pct. 1, lit. b ) Cod pr.penală.
Analizând hotărârea recurată și din oficiu, conform art. 385/9 alin. 3 Cod pr.penală, constată că nu sunt incidente alte cazuri de casare.
Ca o consecință a acestei soluții, în baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat numitul recurent inculpat la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs, din care suma de 50 lei, cu titlu de onorariu parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și în favoarea Baroului A..
Pentru aceste motive Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul K. I. împotriva sentinței penale nr. 111/11.10.2011 pronunțată de Judecătoria Hațeg.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe numitul recurent inculpat la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs, din care suma de 50 lei, cu titlu de onorariu parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și în favoarea Baroului A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. B. A. I. P. S. T.
GREFIER
T. C.
Tehnored. ST
CT 2 ex/21.02.2012
J.F. O. M. S.
| ← Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile... | Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 283/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
