Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 721/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 721/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 01-07-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 721/2013
Ședința publică de la 01 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. P.
Judecător C. M. M.
Grefier A. B.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial A. reprezentat prin procuror: I. F.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul P. C. V. împotriva încheierii penale din data de 27.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul asistat de avocat B. L. în substituirea avocatului T. B., apărător desemnat din oficiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Apărătorul inculpatului și reprezentanta Parchetului arată că nu au cereri de formulat.
Curtea acordă cuvântul asupra recursului formulat de inculpatul P. C.-V..
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat B. L. având cuvântul solicită admiterea recursului, apreciind admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Aceasta învederează faptul că la fila 46 din dosarul de fond se află încheierea instanței prin care a respins o altă cerere de liberare formulată de inculpat, la acea dată instanța apreciind că aceasta este admisibilă, iar prin încheierea recurată a apreciat că cererea este inadmisibilă fără să fi intervenit vreo modificare.
Reprezentanta DIICOT având cuvântul solicită respingerea cererii ca inadmisibilă având în vedere că infracțiunile reținute inculpatului prin rechizitoriu au limitele de pedeapsă de la 10 la 20 de ani închisoare.
Inculpatul recurent P. C. în ultimul cuvânt solicită lăsarea în libertate, nu mai are antecedente penale iar infracțiunea este o infracțiune fără violențe, arestarea s-a făcut pe baza unor indicii neclare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului declarat constată următoarele:
P. încheierea din data de 27.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 13, în baza art.160/8 al.3 C.pr.pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. C. V..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea transmisă la dosarul penal nr._ 13 și înregistrată la data de 18.06.2013, inculpatul P. C. V. a solicitat instanței punerea sa în libertate sub control judiciar, arătând în motivare că a fost arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni fără violență, astfel că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar la dosarul cauzei este depusă o caracterizare din care rezultă că nu a mai avut probleme cu legea penală și că și-a câștigat veniturile prin muncă, fără a beneficia de pe urma prostituției iubitei sale – parte vătămată.
A mai arătat că nu a încercat să se sustragă urmăririi penale, că s-a prezentat în fața organelor de anchetă de fiecare dată când a fost chemat și că nu există indicii că va săvârși alte infracțiuni prin lăsarea în libertate.
Instanța a reținut că potrivit art. 160/2 C.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Analizând, prealabil, condițiile de admisibilitate a cererii, Tribunalul a constatat că inculpatul de față a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 18 ani, respectiv pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin.1, 2, 3, teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
Potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2011 recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Conform alin. (2) al aceluiași articol de lege dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi.
În conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol de lege dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), și închisoare de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).
S-a constatat că pentru fapta de la alin. 3 teza a II-a – legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de la ,,10 ani la 20 de ani”, deci mai mare de 18 ani, aspect care nu se încadrează condițiilor expres prev. de art. 160/2 alin. 1 C.pr.pen. privind admisibilitatea în principiu.
În consecință, în temeiul art. 160/8 raportat la art. 160/8a C.pr.pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. C. V..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P. C. V., fără a expune în scris motivele pentru care apreciază că hotărârea este nelegală și netemeinică.
Apărătorul desemnat din oficiu a apreciat că cererea formulată de către inculpat este admisibilă și a solicitat admiterea recursului.
Cu ocazia acordării ultimului cuvânt, inculpatul a solicitat să fie lăsat în libertate deoarece nu are antecedente penale, iar infracțiunea pentru care este judecat nu este de violență, fiind arestat pe baza unor indicii neclare.
Analizând recursul formulat, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea reține că soluționarea cererii de liberare sub control judiciar presupune parcurgerea a două etape: examinarea admisibilității în principiu a cererii și soluționarea în fond a acesteia.
În literatura de specialitate s-a apreciat că etapa examinării admisibilității în principiu a cererii presupune verificarea cererii sub aspectul îndeplinirii condițiilor de formă prevăzute de art. 160 indice 6 Cod procedură penală și a celei prevăzute de art. 160 indice 2 alin. 1 C.p.p., respectiv: formularea acesteia în cadrul unui proces penal declanșat, de către o persoană care are calitatea de învinuit sau inculpat și față de care a fost dispusă măsura arestării preventive (sau de către soțul sau rudele apropiate ale acestuia); includerea mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 160 indice 6 alin. 2 Cod procedură penală; persoana în cauză să fie cercetată sau judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni din culpă sau a unor infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care să nu depășească 18 ani.
Curtea constată că în prezenta cauză inculpatul P. C. – V., aflat în stare de arest preventiv, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori în forma continuată, prev. de art. 13 alin.1, 2, 3, teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (2 victime fiecare), în actul de sesizare reținându-se în sarcina sa că, în perioada iunie 2012-iulie 2012, împreună cu inculpatul M. A. N., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a recrutat, găzduit și transportat pe părțile vătămate minore Z. A. E. și B. N. I. V., pe care le-au amenințat și lovit cu scopul să le determine să practice prostituția în folosul lor, în parcările de la restaurantul Lusch 200, jud. A., I. și Izvorul R., jud. Hunedoara și Bârzava, jud. A..
În mod corect instanța de fond a constatat că pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001, legiuitorul prevede pedeapsa închisorii de la ,,10 ani la 20 de ani”, fiind depășită limita maximă de 18 ani prevăzută de art. 160 indice 2 alin. 1 Cod procedură penală, aspect care împiedică analizarea pe fond a cererii formulate de recurentul – inculpat.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. d Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. C. V. împotriva încheierii penale din data de 27.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 13.
În temeiul art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Se va acorda apărătorului din oficiu al inculpatului onorariul în sumă de 100 lei, care va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. C. V. împotriva încheierii penale din data de 27.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 13.
În temeiul art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Acordă apărătorului din oficiu al inculpatului onorariu în sumă de 100 lei, care va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. B. A. P. C. M. M.
Grefier,
A. B.
Red.P.A.
Tehnored. B.A./03.07.2013
Jud. fond D. M. S.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 90/2015.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
