Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 90/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 90/A/2015
Ședința publică de la 03 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. L.
Judecător: C. M. M.
Grefier: I. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I., reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află pronunțarea apelului declarat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 119/14.04.2014 pronunțată de J. A. I. în dosarul penal nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.01.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 C.pr.pen. a stabilit termen de pronunțare la data de 03.02.2015, încheierea de ședință din data de 29.01.2015 făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr.119/2014 pronunțată de J. A. I. în dosar_ s-a dispus, în baza art. 396 alin. (5) C.p.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C.p.pen. achitarea inculpatului C. G. (CNP_), cetățean român, fiul lui C. și Grația, născut la data de 24.03.1965 în A. I., jud. A., domiciliat în . nr. 4, jud. A., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 86 alin. (2) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reținut următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 3826/P/2011 al Parchetului de pe lângă J. A. I. a fost trimis în judecată inculpatul C. G., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C. penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 26.03.2013 sub nr._ .
În actul de sesizare al instanței, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 05.11.2011, orele 14,50, agentul Sectiei 1 Politie G. de J., aflat în timpul serviciului pe D.J. 107 K, pe raza satului G. de J., în timp ce stătea de vorbă cu martorul L. G., a observat că dinspre satul Poiana Galdei se deplasa un autoturism de culoare alb marca Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_, la volanul căreia se afla inculpatul C. Gratian, pe care îl cunoștea. La aproximativ 60 de metri, sesizând echipajul de politie, șoferul autoturismului a efectuat repede manevra de mers înapoi pe o distanță de circa 20 m, după care a pătruns pe drumul public local numit „ Prundului”. Bănuind că este posibil ca inculpatul să conducă autoturismul cu inculcarea unor norme la regimul circulației, agentul de politie a pornit în urmărirea acestuia însă, cum acesta a traversat cu autoturismul un pârâu, agentul a încetat urmărirea.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor B. I., B. M. F., B. S., L. G., M. N. A., S. C. M., procesul verbal de constatare a infracțiunii, adresa nr._ din 23.11.2011 a serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor A. instanța a constat că acesta nu este suficient pentru a se constata, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul ar fi săvârșit fapta de care este acuzat.
Astfel, din mijloacele de probă administrate rezultă faptul că la data de 05.11.2011 un autoturism de culoare albă a circulat pe un drum de pe raza localității G. de J., fiind la un moment dat a fost urmărit de un echipaj al poliției. Însă, în legătură cu acest autoturism, singura probă din care rezultă că ar fi fost o Dacia Solenza este procesul verbal întocmit de organul de poliție, martorii declarând în fața instanței că nu au reținut marca mașinii respective.
În ceea ce privește conducătorul autoturismului respectiv, de asemenea, niciunul dintre martori nu a putut preciza că inculpatul ar fi fost acela. Mai mult, din declarația martorului B. I. reiese că inculpatul s-ar fi aflat la domiciliul acestuia în data de 05.11.2011 pentru a-i repara ceva la mașină, declarație susținută și de înscrisul depus, respectiv fila din agenda în care martorul trecea intervențiile efectuate la autoturism.
Așadar, singura probă care susține fără echivoc faptul că la data de 05.11.2011 inculpatul a condus pe raza localității G. de J. un autoturism Dacia Solenza în condițiile în care avea permisul de conducere anulat este procesul verbal de constatare a infracțiunii din data de 05.11.2011 întocmit de agentul șef de poliție A. O., cu care inculpatul nu se afla în relații bune.
Față de cele menționate, văzând dispozițiile art. 396 alin. (2) C.p.pen. instanța a constat că acuzația adusă inculpatului nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Împotriva acestei soluții a declarat apel P. de pe lângă J. A. I. solicitând desființarea hotărârii și, în rejudecare pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului. În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că reținerea instanței de fond în sensul că probele administrate în cauză nu sunt în măsură să înlăture prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul nu este întemeiată.
Deliberând asupra apelului prin prisma motivelor invocate C. reține următoarele:
Acuzația adusă inculpatului a vizat faptul că în data de 05 11 2011, în jurul orelor 14,59 a condus autoturismul marca Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_, pe drum public și având permisul de conducere anulat.
În faza de urmărire penală, precum și în fața instanței de fond și apel au fost administrate probe pentru stabilirea corectă și completă a stării de fapt.
Au fost indicate de acuzare ca probe apte să conducă la stabilirea vinovăției inculpatului declarațiile martorilor L. G., S. C. M., B. F. V., B. M. F. precum și procesul verbal de constatare a infracțiunii întocmit de către organul de poliție.
Martorul L. G. ( fila 29. u.p., 88 fond, 23 apel) a susținut că în timp ce stătea de vorbă cu polițistul A. a auzit un zgomot produs de frânarea bruscă a unui autoturism și, în momentul în care s-a întors a văzut cum un autovehicul alb efectuează o manevră de mers înapoi. Martorul a declarat că nu văzut marca autoturismului și nici persoana care se afla la volan. În declarația dată în faza de urmărire penală martorul susține că polițistul a plecat imediat în urmărirea autoturismului, iar în cea din fața instanței de fond și apel a afirmat că a plecat după aproximativ 3-5 minute deplasându-se normal și fără semnale acustice ori luminoase în funcțiune. Totodată martorul a afirmat că polițistul i-a sugerat, când l-a audiat în faza de urmărire penală, să susțină că l-a văzut pe inculpat la volanul autoturismului, de asemenea acesta a susținut că la momentul luării declarației nu își amintea data l-a care s-a petrecut evenimentul și că aceasta a fost indicată de polițist.
Martorii S. C. M. ( fila 18 dos.u.p, 113 fond, 38 apel) și B. S. ( fila 26 dos. u.p, 87 fond, 41 apel) au arătat că nu au văzut cine a fost la volanul autoturismului și că doar polițistul le-a spus că la volanul mașinii urmărite ar fi fost inculpatul.
Martorul B. F. V. (fila 21 dos.u.p., 49 apel) a susținut că declarația dată în faza de urmărire penală nu corespunde adevărului deoarece a scris ceea ce i-a dictat polițistul. În ce privește afirmația consemnată în faza de urmărire penală în sensul că inculpatul l-ar fi sunat și i-ar fi spus că era să-l prindă poliția conducând cu permisul suspendat martorul a precizat că a purtat o convorbire telefonică cu inculpatul însă acesta i-ar fi spus că polițistul urmărește să îl „ prindă conducând”.
Martorul B. M. F. ( fila 30 dos, u.p, fila 70 dosar fiind, fila 52 dosar apel) nu a furnizat nici o informație relevantă cauzei, declarațiile acestuia referindu-se la posesia autoturismului în perioada pretinsei săvârșiri a infracțiunii.
Singurul martor care a susținut că inculpatul a condus autoturismul în data de 05 11 2012 este M. N. A. ( fila 17 u.p, 76 dosar fond, 71 dosar apel ). Acesta a afirmat că în data de 05 11 2011 inculpatul s-ar fi deplasat cu autoturismul de la domiciliul său la locul numit Valea Bolzului. Martorul a arătat însă că în privința datei în care s-a efectuat această deplasare nu și-a amintit-o ci că i-a fost indicată de mama sa la momentul audierii la postul de poliție.
În procesul verbal de constatare a infracțiunii agentul de poliție a consemnat faptul că a observat la volanul autoturismului pe inculpat, a urmărit autoturismul condus de acesta însă nu a reușit să-l oprească întrucât a fost nevoit să înceteze urmărirea deoarece inculpatul a pătruns cu mașina pe un drum greu accesibil și periculos ( fila 11 dosar u.p.).
Probele mai sus enunțate nu sunt de natură a conduce la concluzia indubitabilă că inculpatul este cel care a condus autoturismul urmărit de către organul de urmărire penală.
Martorului M. Bicolae A. i-a fost luată prima declarație la data de 31 03 2012, la aproximativ cinci luni de la pretinsa săvârșire a faptei, astfel că acesta nu a fost în măsură să rețină data la care susține că inculpatul a condus autoturismul până la locul numit Valea Bolzului. În consecință validitatea informației furnizate de acest martor este supusă unei rezonabile îndoieli.
C. reține că procesul verbal de constatare a infracțiunii nu poate singur să stea la baza formulării unor acuzații, mai cu seamă că, în speță, martorii au relevat încercarea agentului de poliție de a le influența declarațiile.
Astfel martorul L. G. a susținut că polițistul i-a cerut să declare neadevărat că a văzut cine a fost la volanul autoturismului, iar martorul B. F. V. că a scris ceea ce i s-a dictat fără ca aceasta să reprezinte adevărul perceput de el. Totodată martorul B. I. a arătat că polițistul i-a cerut ca în declarație să afirme că reparația autoturismului s-a făcut într-o altă zi sau că nu își amintește această zi. Audiat, agentul de poliție a recunoscut că a purtat o discuție cu martorul B. I. și că acesta i-a adus la cunoștință că inculpatul a fost la domiciliul său la momentul pretinsei săvârșiri a faptei, însă nu a luat o declarație acestuia deoarece a considerat suficient dovedită cauza și inculpatul nu a solicitat administrarea acestei probe. Distinct de faptul că organul de cercetare avea, potrivit legii, obligația de a administra, din oficiu, și probe în apărarea inculpatului C. reține că inculpatul a arătat în declarația dată la 13 12 2011 că la momentul pretinsei săvârșiri a faptei s-a aflat la domiciliul martorului B. iar în declarația din 29 03 2012 a solicitat în mod expres audierea martorului B. M. ( fila 13, fila 15-16 dosar u.p.).
În schimb, în cauză, există o probă directă din care rezultă că inculpatul, la momentul pretinsei săvârșiri a faptei, se afla într-un alt loc respectiv la domiciliul martorului B. I. (fila 71 dosar fond, fila.42 dosar apel). Din declarația acestui martor rezultă că în data de 05. 11. 2011 inculpatul, de la ora 9.30 până la ora 15, s-a aflat la domiciliul său și l-a ajutat să schimbe cureaua de distribuție la autoturism. Martorul a depus la dosarul cauzei, în fața instanței de fond, fila din caietul de reparații a autoturismului unde este notată data reparației și persoana care a efectuat-o – fila 89 dosar fond.
În raport de acestea în mod temeinic instanța de fond a reținut că în cauză nu există probe din care să rezulte fără nici un dubiu săvârșirea faptei de către inculpat și a dispus achitarea acestuia.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 1 lit.b din Codul de procedură penală C. va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr.119/2014 pronunțată de J. A. I. în dosar_ .
În temeiul art. 275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr.119/2014 pronunțată de J. A. I. în dosar_ .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03. 02. 2015.
Președinte, Judecător,
A. L. C. M. M.
Grefier,
I. M.
Red. AL
Tehnored. IM/2 ex./06.02.2015
Jud. fond T.O.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 9/2015. Curtea de... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
