Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 85/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-02-2015
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 85/A/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Judecător A. D. B.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului penal declarat de inculpatul B. S. I. împotriva sentinței penale nr. 268/24.10.2014, pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. S. I., personal și asistat de avocat C. V., apărător ales. Se prezintă pentru acesta și avocat R. M., în substituirea avocatului A. M., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin Serviciul Registratură s-au depus la dosar motive de apel,
după care:
Instanța, conform dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, ia act de încetarea mandatului avocatului A. M., privind asistența juridică obligatorie a inculpatului apelant, față de prezentarea apărătorului ales al acestuia, și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.
La interpelarea instanței, inculpatul apelant B. S. I. arată că își menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al inculpatului apelant și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. V., apărător ales al inculpatului apelant B. S. I., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, a se dispune în principal aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Precizează că inculpatul a recunoscut. Arată că inculpatul a fost depistat în trafic la 50 m de unde locuia și circulația în aceea zonă nu era mare. Mai arată că datele problemei s-au schimbat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată. Arată că pedeapsa este aplicată corect și în raport de practica judiciară.
Avocat C. V., apărător ales al inculpatului apelant B. S. I., în replică, arată că la acest moment nu există practică judiciară în materie.
Inculpatul apelant B. S. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta. Mai arată că are un venit de 2000 lei lunar.
C. DE A.,
Asupra apelului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr. 268/24.10.2014, pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 396 alin. 2 raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul B. S. I. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce un vehicul pe drumurile publice, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. anterior i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (suma de 100 de lei-aferentă fazei de urmărire penală, suma de 60 de lei aferentă procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în procedura de Cameră preliminară și faza de judecată - avocat D. S. D., în cuantum de 100 de lei (conform delegației nr. 1804/18.06.2014-f. 62 ds. inst.) s-a dispus a se avansa din Fondurile Ministerului de Justiție și rămân în sarcina statului.
În baza art. 404 alin.4 lit.i) Cod de procedură penală, raportat la art.203 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, s-a dispus comunicarea sentinței, la data rămânerii definitive, către Serviciul Poliției Rutiere din cadrul IPJ A. în vederea anulării permisului de conducere a inculpatului conform. art.114 din OUG 195/2002.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1768/P/2013, emis la data de 28.05.2014, P. de pe lângă J. A. I. a trimis în judecată pe inculpatul B. S. I. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice prev. de art. 336 alin.1 C.pen.
În actul de sesizare se arată că la data de 23.04.2013, orele 16.50, inculpatul B. S. I. a condus pe . Cugir autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, având la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 2,50 g‰ la prima probă și 2,35 g‰ la cea de-a doua probă.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, referatul poliției și ordonanța de schimbare a încadrării juridice, rezoluția de începere a urmăririi penale și de confirmare a acestei măsuri, actul de sesizare, rezultatul alcooltest și procese verbale, declarații inculpat, cerere de analiză și buletin de analiză toxicologică, ordonanță de efectuare a unei expertize medico legale, raportul privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei și procese verbale, adrese IML M. MInovici, declarații martori, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 05.06.2014 sub dosar nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10.07.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință, în baza art. 374 C.pr.pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin.10 C.pr.pen., iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin.1 C.pr.pen.
Față de aceasta nu s-a mai procedat la efectuarea cercetării judecătorești în cauză.
La solicitarea instanței a fost atașată fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului (f. 60 ds. inst.).
Analizând probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
1.Situația de fapt:
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăriri penale instanța constată că situația de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanței este una corectă și corespunde realității.
Astfel, la data de 23.04.2013, în jurul orelor 16:50, lucrători ai Poliției Orașului Cugir, fiind în exercitarea atribuțiunilor de serviciu privind supravegherea și controlul circulației rutiere pe ., au oprit pentru control autoturismul marca DACIA cu numărul de înmatriculare_ care circula dinspre halta CFR înspre .> Cel care se afla la volan a prezentat pentru control cartea de identitate și permisul de conducere declarând că nu are asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului și polița de asigurare obligatorie. Conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului B. I. S.. Întrucât conducătorul auto emana un miros de băuturi alcoolice, acesta a fost testat cu aparatul Alcooltest care a indicat că inculpatul avea la momentul testării o concentrație de 1,42 mg/l alcool pur in aerul expirat. Testul a fost efectuat la ora 16.56, și nu 15.56 cum indica aparatul alcooltest, aparatul nefiind setat la ora de vară.
Prin procesul verbal de constatare a infracțiunii încheiat de organele de poliție se precizează faptul că inculpatul nu dorește să facă precizări scrise cu privire la consumul de alcool și nici la alte aspecte, refuzând totodată să semneze protocolul eliberat de aparatul etilotest. Martorii asistenți nu au făcut obiecțiuni cu privire la cele consemnate în procesul verbal.
Ulterior testării în aerul expirat, inculpatul a fost condus la Spitalul Orașului Cugir unde i s-au recoltat două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei la ora 17.20 și 18.20. În urma recoltării probelor biologice de sânge a rezultat că acesta avea o îmbibație alcoolică de 2,50 g ‰ alcool pur în sânge la ora 17.20, și respectiv 2,35 g ‰ la ora 18.20.
În declarația sa dată olograf în data de 23.04.2013, inculpatul s-a limitat în a preciza că e posesorul CI . nr._ și a menționat CNP-ul, apoi a precizat că este angajat al ., inginer de exploatare, fără a relata ceva în legătură cu fapta. Fiind audiat în calitate de învinuit în data de 13.09.2013, precizează că în data de 23.04.2013, în intervalul orar 16.30-16.50 a mâncat pifteluțe, cașcaval și macaroane cu carne tocată, a mâncat consistent, a consumat 400 ml de coniac Alexandrion la domiciliu, a băut și înainte și în timpul și după masă împreună cu B. A., precizând că nu a mai consumat alte băuturi alcoolice ori substanțe stupefiante. La orele 16.50 a plecat de acasă cu intenția de a merge pe jos în cartierul Cindeni la domiciliul doamnei B. A. și ajuns în fața scării blocului, a observat spoilerul din față al autoturismului_ căzut, fapt pentru care s-a urcat în mașină împreună cu B. A. pentru a se duce la un service pentru reparații. La ora 16.56, a fost oprit în trafic de echipaje de poliție și a fost testat cu aparatul alcooltest, având ca rezultat 1,42 mg/l alcool pur în aerul expirat. Din momentul în care a fost oprit de organele de poliție și până la recoltarea primei probe de sânge nu a mai consumat alcool.
Din declarația martorului B. A. rezultă că înainte de a se urca la volanul autoturismului, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la domiciliul său în prezența martorului; în timp ce se deplasau pe . Cugir, inculpatul în calitate de conducător al autoturismului, iar aceasta în calitate de pasager, au fost opriți de un echipaj de poliție. Martorul cunoaște faptul că inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest și declară că rezultatul testului efectuat de inculpat a fost pozitiv, motiv pentru care inculpatul a fost transportat la Spitalul Orășenesc Cugir în vederea recoltării de probe biologice de sânge. Testarea inculpatului a fost efectuată și în prezența martorului B. I..
În cadrul urmăririi penale și administrării probelor, inculpatul B. loan S. a solicitat recalcularea retroactivă a alcoolemiei, motiv pentru care la data de 07.10.2013 s-a dispus prin ordonanță efectuarea unei expertize medico-legale către I.N.M.L. București, iar prin Raportul de Expertiză medico- legală nr. 2267/i/2013 s-a stabilit că în data de 23.04.2013 la ora 16.50, numitul B. S. loan ar fi putut avea o alcoolemie teoretică apropiată de 1,00 g‰.
După luarea la cunoștință despre rezultatul raportului de expertiză medico-legală, numitul B. S. loan a solicitat avizarea acestuia de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. Prin adresa nr. E_ din data de 10.02.2014, Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. aprobă Raportul de Expertiză medico - legală nr. 2267/i/2013.
De altfel, starea de fapt așa cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței, precum și probele administrate în cursul urmăririi penale, au fost însușite întocmai de inculpat, ca urmare a cererii sale de parcurgere a procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției prevăzute de art. 375 și 377 C.pr.pen. și a declarației date în acest sens (fila 63 ds. inst.).
2.Încadrarea juridică:
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului B. S. I., constând în aceea că la data de 23.04.2013, orele 16.50, a condus pe . Cugir autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, având la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 2,50 g‰ la prima probă și 2,35 g‰ la cea de-a doua probă, și o alcoolemie teoretică de 1.00 g‰ la momentul evenimentului rutier, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce în data de 23.04.2013, orele 16.50, pe . Cugir autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la momentul evenimentului rutier.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
În ceea ce privește locul săvârșirii, condiție esențială a acestei infracțiuni și care îi întregește conținutul constitutiv, instanța reține conducerea autovehiculului de către inculpat pe . Cugir, . în noțiunea de drum public în accepțiunea prevăzută de art. 6 punctul 14 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care definește drumul public ca fiind: „orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice (…)”.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă în sensul că, deși inculpatul nu a urmărit crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, acesta a acceptat posibilitatea creării unei asemenea stări virtual periculoase, decurgând din împrejurarea că a condus autovehiculul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de lege.
Infracțiunea este săvârșita în forma continuă, acțiunea prelungindu-se în timp în chip natural până la intervenția unei împrejurări contrare care să determine epuizarea ei, în cauză fiind vorba de oprirea în trafic a inculpatului de către echipajul de poliție.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.pr.pen., în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, prima instanță a dispus condamnarea acestuia.
Cu privire la legea penală mai favorabilă, prima instanță a reținut:
La data săvârșirii faptei de către inculpat infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g% era reglementată în art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată care prevedea: conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Aceeași infracțiune are corespondent în art. 336 alin. 1 din Noul cod penal care prevede: conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă.
În compararea celor două texte de lege mai sus enunțate, prima instanță, ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, și apreciind mai potrivită și în concordanță cu criteriile privitoare la faptă și persoana inculpatului o modalitate de executare a pedepsei din Codul penal anterior, a aplicat dispozițiile din legea penală anterioară în ansamblul lor.
3. Individualizarea pedepsei și modalitatea de executare:
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Prima instanță a arătat că în procesul individualizării sancțiunii nu poate fi scăpat din vedere contextul social, recrudesdecența fenomenului infracțional, frecvența crescută a acestui gen de infracțiuni, dar ceea ce trebuie să prevaleze este analiza elementelor concrete ale dosarului, determinarea capacității de îndreptare a fiecărui inculpat din prezenta cauză. În speță, este vorba de un infractor cu o conduită pozitivă, care a recunoscut săvârșirea faptei încă din cursul urmăririi penale, existând suficiente temeiuri că cel în cauză se va putea îndrepta prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.
Raportat la aceste criterii, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad mediu de pericol social, având în vedere împrejurarea că fapta de conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală nu a avut consecințe grave, nu s-a soldat cu vreun accident rutier, dar și celelalte aspecte de fapt reținute în secțiunea anterioară, respectiv: ora și data evenimentului rutier-luna aprilie, ora 16:50 când drumurile publice sunt intens circulate, existând riscul producerii de accidente din cauza lipsei plenitudinii aptitudinilor fizice și psihice, viteza de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce împiedică o astfel de persoană să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic, punând astfel în pericol și ceilalți participanți la trafic –conducători auto și pietoni.
Prima instanță a avut în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv: a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei, atât pe parcursul urmării penale, colaborând cu organele de cercetare penală, cât și în faza de judecată, fapt ce a condus la soluționarea cu celeritate a cauzei, căsătorit, are un loc de muncă, vârsta de 43 de ani și fără a fi înscris cu antecedente penale în fișa de cazier judiciar, nefiind în trecut nici măcar sancționat administrativ (f. 60 ds. inst.).
De asemenea, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art 396 alin. 10 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat vor fi reduse cu o treime, devenind închisoarea de la 8 luni la 3 și 4 luni).
În consecință, raportat la criteriile mai sus arătate, apreciind că o astfel de conduită în trafic, trebuie descurajată prin aplicarea promptă a sancțiunilor legale, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta reținută în sarcina sa, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, și anume, o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținând și beneficiul acordat de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., ca urmare a recunoașterii vinovăției și a parcurgerii procedurii simplificate, pedeapsă de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, prima instanță a reținut dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că: „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că, așa cum a stabilit C. Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C.pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat i-a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale.
Având în vedere că inculpatul s-a folosit la săvârșirea faptei penale de desfășurarea activității de conducător auto (fapta reținută în sarcina sa fiind săvârșită cu intenție), prima instanță i-a interzis acestuia și dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c) din C.pen., ca și pedeapsă accesorie alăturată celei principale.
În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate, prima instanță, având în vedere argumentele prezentate în paragrafele anterioare, referitoare la conduita și persoana inculpatului, a apreciat că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și, considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81 C.pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Față de aceasta, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior prima instanță a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În final, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. și ale art. 114 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 195/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel inculpatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a i se aplica o pedeapsă cu amenda penală, cu suspendarea executării, în acord cu dispozițiile art. 336 din noul Cod penal, care reprezintă legea mai favorabilă în cauză, perfect aplicabilă în lumina jurisprudenței recente a Curții Constituționale. Cu ocazia concluziilor orale, inculpatul, prin avocat ales, a mai solicitat și aplicarea dispozițiilor art. 83 din noul Cod penal, referitoare la amânarea aplicării pedepsei.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului.
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea reține următoarele:
Cu privire la starea de fapt reținută de prima instanță curtea nu a desprins neregularității, starea de fapt fiind conformă cu cele ce rezultă din ansamblul materialului probatoriu, confirmat, de altfel și de recunoașterea inculpatului.
De asemenea corectă este și încadrarea în drept a faptei în dispozițiile art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Este adevărat că noua lege penală, art. 336 alin. 1 din noul Cod penal, prevede și o pedeapsă alternativă la pedeapsa închisorii, anume amenda penală. De asemenea adevărat este și că, potrivit deciziei nr. 732/16.12.2014 a Curții Constituționale, relevanță penală o are, chiar și prin prisma noului Cod penal, îmbibația alcoolică de la data depistării conducerii autovehiculului. Dar, în prezenta speță, dată fiind îmbibația alcoolică relativ ridicată, faptul că aceasta a avut ca urmare determinarea unui comportament specific stării de ebrietate (astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, aflat la fila 10 din dosarul de urmărire penală), caracterizată prin comportament agitat, atenție dispersată și judecată incoerentă (cum s-a consemnat în buletinul de examinare clinică de la fila 27 a dosarului de urmărire penală), ca și prima instanță, curtea apreciază că pentru asigurarea dezideratelor de prevenție generală și de prevenție specială, aplicarea unei pedepse cu amenda penală nu este suficientă, cea mai potrivită fiind, ca natură, pedeapsa închisorii.
C., în mare pentru aceleași considerente proxim mai sus arătate, nu poate primi nici cererea inculpatului de a se dispune amânarea aplicării pedepsei potrivit noului Cod penal, nefiind convinsă că este întrunită condiția ce se desprinde din dispozițiile art. 83 alin. 1 lit. d și alin. 2 din noul Cod penal, referitoare la conduita inculpatului după săvârșirea faptei, conduită care, deși s-a sfârșit prin recunoașterea procedurală în sensul art. 375 din noul Cod de procedură penală, a debutat prin refuzul inculpatului de a colabora cu organele de anchetă în faza inițială cercetărilor, inculpatul omițând să dea relații legate de consumul de alcool în ziua depistării și în perioada următoare, alegând să dea astfel de lămuriri abia după 5 luni de la depistarea în trafic, lămuriri a căror veridicitate este, de altfel, îndoielnică, având în vedere discrepanțele dintre valorile alcoolemiei teoretice recalculate pe baza rezultatelor certe ale celor două prelevări, anume 2,45 ‰ și cea apreciată pe baza consumului declarat, anume 1,00‰.
În contextul celor mai sus reținute, curtea consideră că prima instanță a realizat o justă analiză a legii penale mai favorabile, ajungând la concluzia corectă că modalitatea alternativă executării efective a pedepsei, prevăzută de art. 81 din Codul penal din 1969, face ca dispozițiile acestei legi penale în ansamblul ei să fie, în concret, mai favorabile inculpatului.
Prima instanță a realizat și o justă individualizare a duratei pedepsei, în deplin acord cu dispozițiile pertinente ale art. 72 din Codul penal din 1969.
Cercetând sentința primei instanțe și sub aspectul celorlalte chestiuni de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea nu a descoperit nici alte fine de nelegalitate sau de netemeinicie.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. S. I. împotriva sentinței penale nr. 268/24.10.2014, pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, inculpatul apelant va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 50 lei reprezintă onorariul parțial al apărătorului din oficiu al inculpatului în apel, onorariu stabilit cf. art. 5 lit. a și art. 6 din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu și care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. S. I. împotriva sentinței penale nr. 268/24.10.2014, pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 50 lei reprezintă onorariul parțial al apărătorului din oficiu al inculpatului în apel, onorariu ce se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
Președinte, Judecător,
S. I. M. A. D. B.
Grefier,
D. M. H.
Red. /Tehnored.
A.D.B./D.M.H.
02.04.2015, 2 ex.
J. Fond B. D. M.
| ← Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 5/2015. Curtea de... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 77/2015.... → |
|---|
