Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 125/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 125/2015
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este reprezentat de procuror A. P.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul C. S. împotriva sentinței penale nr.161/03 08 2015 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul contestator C. S. I. M., aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. C. în substituirea doamnei avocat C. Indira.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind de instanță, inculpatul contestator C. S. arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Curtea constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant C. S., avocat S. C., solicită admiterea contestației și în temeiul art. 599 alin. 1 corob. cu art. 597 alin. 7 și art. 598 Noul cod de procedură penală, admiterea contestației la executare, desființarea mandatului de executare a pedepsei nr. 215/2015 și emiterea unui nou mandat urmare a reducerii pedepsei pentru următoarele considerente: contestatorul a fost condamnat în 2011 în Belgia la 30 de ani închisoare, hotărâre recunoscută de către Curtea de Apel București prin sentința penală nr. 147/2014, rămasă definitivă prin respingerea apelului declarat de condamnat. Precizează că condamnatul a săvârșit faptele anterior intrării în vigoare a noului cod penal și a dorit executarea pedepsei în România, iar mai favorabil inculpatului este vechiul cod penal care prevede o pedeapsă de la 15 la 25 de ani. Concluzionând, solicită admiterea contestației.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea sentinței penale pronunțată de T. A., apreciind-o legală și temeinică. Arată că instanța a avut în vedere că aspectele invocate de condamnat au fost analizate de către Curtea de Apel București prin sentința penală nr. 147/2014, iar ulterior aceleași aspecte au fost analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia soluționării recursului, arătându-se că nu se impune reducerea pedepsei având în vedere că pedeapsa rezultantă îndeplinește condițiile prevăzute de lege, există dubla incriminare, iar pedeapsa rezultantă nu depășește maximul pentru concursul de infracțiuni în vechiul cod penal și nici pentru concurs în noul cod penal. Apreciază că în mod corect instanța a respins contestația la executare și a arătat, prin trimitere la Legea nr. 302/2004, că pentru pedepsele aplicate în străinătate instanța română analizează pedeapsa rezultantă. Apreciază că soluția primei instanțe este legală.
Inculpatul contestator C. S., având ultimul cuvânt, solicită să se ia în considerare că în Belgia intra în comisia de liberare în anul 2019, iar acum acea liberare este afectată, de aceea a cerut să i se ia 5 ani din pedeapsă.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
La data de 18.02.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. contestația la executare formulată de condamnatul C. S. (fost R. Z.). În motivare se arată că petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 30 ani închisoare de Curtea cu Juri din Provincia Anvers – Belgia.
Arată că prin sentința penală nr. 147/2014 a Curții de Apel București a fost recunoscută hotărârea străină însă nu a fost adaptată pedeapsa în ceea ce privește cuantumul acesteia raportat la infracțiunea corespondentă în legislația română, pentru omor calificat Codul penal anterior prevăzând pedeapsa între 15 și 25 ani închisoare.
Prin sentința penală nr.161/03 08 2015 pronunțată de T. A. în dosar nr._ în baza art.598 - 599 C.p.pen. s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul C. S. privind sentința penală nr. 147/F/2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, definitivă, deținut în P. A..
În baza art. 275 alin. (2) C.p.pen. a obligat condamnatul la plata către stat a sumei de 120 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 147/F/2014 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 214/2014 a ÎCCJ a fost recunoscută sentința penală din data de 17.10.2011 pronunțată de Curtea cu Juri din Provincia Anvers – Regatul Belgiei prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 30 ani închisoare și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea executării acestei pedepse.
Critica persoanei condamnate privind faptul că instanța care a recunoscut hotărârea străină nu a adaptat pedeapsa aplicată în ceea ce privește cuantumul ei, nu a fost primită.
Astfel, pe de o parte, instanța de fond constată că instanța Curții de Apel București a luat în dezbatere această problemă, constatând că, sub aspectul naturii și duratei pedepsei principale finale aplicate condamnatului, „sancțiunea de 30 ani închisoare respectă exigențele legii penale române și nu se impune eventuala sa conversiune. Raportându-ne la dispozițiile art. 10 din Convenția europeană și la considerentele deciziei nr. 23/2009 a ÎCCJ, notează că o atare pedeapsă nu depășește maximul special prevăzut de legea română pentru concursul de infracțiuni și nici maximul general al pedepsei închisorii”. Prin urmare, în lipsa omisiunii instanței de a analiza sub aspectul duratei pedeapsa aplicată de autoritatea judiciară străină, hotărârea de recunoaștere pronunțată de Curtea de Apel București se bucură de autoritate de lucru judecat și nu poate fi modificată pe calea contestației la executare.
Pe de altă parte,se reține că potrivit art. 135 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată de instanța străină, atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.
În aceste sens, instanța de fond a constatat că petentul a fost condamnat în străinătate pentru un concurs de infracțiuni, cea mai gravă dintre acestea având corespondent în legea națională infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 C.pen. din 1969 raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C.pen. din 1969 [actual omor calificat prevăzută în art. 188 C.pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. d) C.pen.] pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 15 la 25 de ani. Astfel, ținând cont de legea penală mai favorabilă și aplicând dispozițiile legale privind pedeapsa în caz de concurs de infracțiuni din codul penal anterior, se poate ajunge la pedeapsa de 30 ani închisoare prin stabilirea limitei maxime prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor deosebit de grav (25 ani închisoare), contopirea acesteia cu celelalte pedepse stabilite și aplicarea unui spor de 5 ani închisoare, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. din 1969, pedeapsă ce nu depășește maximul general prevăzut de art. 53 pct. 1 lit. b) C.pen. din 1969.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat contestație condamnatul C. S. solicitând admiterea contestației și în temeiul art. 599 alin. 1 corob. cu art. 597 alin. 7 și art. 598 Noul cod de procedură penală, admiterea contestației la executare, desființarea mandatului de executare a pedepsei nr. 215/2015 și emiterea unui nou mandat urmare a reducerii pedepsei .
În motivarea contestației se arată că, contestatorul a fost condamnat în 2011 în Belgia la 30 de ani închisoare, hotărâre recunoscută de către Curtea de Apel București prin sentința penală nr. 147/2014, rămasă definitivă prin respingerea apelului declarat de condamnat.
Se arată că faptele pentru care a fost condamnat contestatorul au fost săvârșite anterior intrării în vigoare a noului cod penal și față de solicitarea acestuia de executare a pedepsei în România, mai favorabil inculpatului este vechiul cod penal care prevede o pedeapsă de la 15 la 25 de ani.
Curtea de apel analizând sentința atacată potrivit art.425/1 Cod procedură penală constată că contestația formulată de condamnatul C. S. este nefondată,sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel reține că pedeapsa de 30 ani închisoare în a cărei executare se află contestatorul C. S. a fost aplicată prin sentința penală din data de 17.10.2011 pronunțată de Curtea cu Juri din Provincia Anvers – Regatul Belgiei, pentru un concurs de infracțiuni, cea mai gravă dintre acestea având corespondent în legea națională infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 C.pen. din 1969 raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C.pen. din 1969 [actual omor calificat prevăzută în art. 188 C.pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. d) C.pen.] pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Analizând cererea inculpatului de aplicare a Codului penal 1969 ca fiind legea penală mai favorabilă și aplicarea unei pedepse de 25 de ani închisoare care reprezintă maximul prevăzut de legea națională pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 C.pen. din 1969 raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C.pen. din 1969 ,Curtea de apel reține că atât dispozițiile Codului penal 1969 cât și ale actualului Cod penal prevăd pentru infracțiunea de omor calificat pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani. De asemenea în sarcina inculpatului fiind reținut un concurs de infracțiuni prin aplicarea dispozițiilor art.33,34 Cod penal 1969 ,maximul pedepsei poate fi majorat prin adăugarea unui spor de 5 ani conform art.33 alin.1 lit.b, astfel că maximul special al pedepsei ce poate fi aplicată inculpatului este de 30 de ani,fără a depăși maximul general prevăzut de art. 53 pct. 1 lit. b) C.pen. din 1969.
Critica privind neadaptarea pedepsei aplicate de instanța străină de către autoritățile judiciare române cu ocazia recunoașterii sentinței străine ,instanța de apel reține că aceste critici nu pot fi analizate în acest cadru procesual ,întrucât acest aspect a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 147/F/2014 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 214/2014 a ÎCCJ.
Față de considerentele expuse în baza art. 425/1 alin.7 pct.1 litbCod procedură penală se va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. S..
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 230 lei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 130 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. S. împotriva sentinței penale nr.161/03 08 2015 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 230 lei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 130 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09 09 2015.
Președinte,Grefier,
E. BocaCornelia M. N.
Red. / tehnored. E.B.
2 ex./ 25.09.2015
Jud. fond O. T.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 704/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 765/2015. Curtea de... → |
|---|
