Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 704/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 704/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-07-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 704/A/2015
Ședința publică de la 02 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător S. T.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este reprezentat de procuror A. P.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală cu numărul de mai sus privind apelul declarat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr.286/31.10.2014 pronunțată de J. A. I. în dosar penal nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2015, când s-a stabilit termen de pronunțare la data de 2 iulie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1337/P/2012 emis la data de 16.12.2013 Parchetului de pe lângă Tribunalul A. a trimis în judecată pe inculpatul D. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.87 alin.5 din O.U.G. 195/2002 și prev.de art.2721 Cod penal (două infracțiuni).
În actul de sesizare se arată, în esență, că inculpatul D. I. în data de 17.11.2012 a condus autoturismul marca „Renault” cu nr.de înmatriculare_ pe DN 1, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat să se supună recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei și a adresat expresii insultătoare la adresa părților vătămate P. N. C. și S. G. M. - agenți de poliție - cu ocazia efectuării cercetărilor specifice constatării unei infracțiuni.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, testarea cu aparatul alcooltest și fila UPU (f. 35-39 dup), declarațiile persoanelor vătămate, proces verbal de primire și CD conținând înregistrări video privind refuzul inculpatului de a i se recolta probe biologice de sânge (f. 37-48 dup), declarațiile inculpatului (f. 49-61 dup), rezultatul testării cu aparatul alcooltest (f. 62 dup), fișa UPU a Spitalului Județean de Urgență A. I. (f. 63-64 dup), declarații martori (f. 65-83 dup), copie asigurare auto (f. 84 dup), proces verbal privind imposibilitatea punerii la dispoziție a imaginilor de la . Sântimbru (f. 85 dup), cazierul auto (f. 110 dup), fișa de cazier judiciar (f. 111 dup), bon eliberat Rustic (f. 87 dup).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 18l.12.2013 sub dosar nr._ .
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate probele cu, fișa de cazier judiciar a inculpatului, declarațiile martorilor Gyirgyi R., G. T.,L. S. M., S. G. M., M. V., G. I., M. V..
La termenul de judecată din data de 17.06.2014, la interpelarea instanței, inculpatul a arătat că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității luându-i-se acestuia declarație ce s-a consemnat pe filă separat atașată la dosar.
Părțile civile S. G. M. și P. N. C. au declarat în fața instanței că se constituie părți civile cu suma de 1000 lei, fiecare, cu titlu de daune morale.
Prin sentința penală nr.286/31.10.2014 pronunțată de J. A. I. în dosar penal nr._ în baza art. 396 alin. 5, art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza I-a Cod de procedură penală cu referire la art. 4 din Noul cod penal,a achitat pe inculpatul D. I. (fiul lui D. G. și D. A., născut la data de 13.02.1965 în A. I., jud. A., domiciliat în A. I., .. 20, .. 57, jud. A., cetățean român, studii superioare, divorțat, șomer, fără antecedente penale, CNP_) - pentru săvârșirea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare prevăzută de art. 272 ind. 1 Cod penal anterior (faptă săvârșită față de persoana vătămată P. N. C.), ca urmare a dezincriminării faptei.
II.În baza art. 396 alin. 5, art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza I-a Cod de procedură penală cu referire la art. 4 din Noul cod penal,a achitat pe inculpatul D. I. -pentru săvârșirea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare prevăzută de art. 272 ind. 1 Cod penal anterior (faptă săvârșită față de persoana vătămată S. G. M.), ca urmare a dezincriminării faptei.
III. În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 74 alin. 1 lit. a) și c)- teza a II-a Cod penal anterior raportat la art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal anterior, a fost condamnat inculpatul D. I., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce un vehicul pe drumurile publice, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. anterior s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
*
În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 25 alin. 5 C.pr.pen.au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile exercitate de persoanele vătămate- constituite părți civile- P. N. C. și S. G. M. în contradictoriu cu inculpatul, având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1000 lei reprezentând daune morale, pentru fiecare.
În baza art. 272, 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 410 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (suma de 200 de lei-reprezentând cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală, suma de 210 lei reprezentând cheltuieli judiciare aferente fazei de judecată - 7 termene).
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a constatat că la data de 17.11.2012, în jurul orelor 22:46 Centrul Operațional și Apeluri de Urgență 112 din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A., a fost sesizat despre faptul că pe DN 1, în afara localității Galda de Jos, a avut loc un accident rutier soldat cu pagube materiale, iar persoanele implicate se află în parcarea Restaurantului Rustic din localitatea Sântimbru.
La fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție, iar potrivit procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit (f. 35 dup), semnat și însușit întocmai de către inculpat și martorii asistenți G. R., G. T. și L. S.-M., fără observații și obiecțiuni, la fața locului se aflau autoturismele implicate în accident, ce prezentau avarii, respectiv: autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ -la aripa dreaptă spate și bară spate dreapta și autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ - pe bara față stânga și aripa stângă față. L. cele două autoturisme se aflau conducătorii celor două autoturisme, respectiv inculpatul - conducătorul autoturismului marca Renault și G. R.-conducătorul autoturismului marca Ford, împreună cu două pasagere - G. T. și L. S. M.. La fața locului cei doi conducători auto au fost testați cu aparatul alcootest, în cazul martorului G. R., rezultatul fiind 0 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest și fiindcă emana miros puternic de alcool, a fost condus la Spitalul Județean de Urgență A. pentru a i se recolta probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei. Conform aceluiași act procedural, la spital în prezența martorilor asistenți, inculpatul a refuzat în mod repetat recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, având totodată o atitudine sfidătoare și jignitoare față de organele de poliție. Cu aceeași ocazie, inculpatul a declarat că în jurul orelor 22:46 nu a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ci se afla în incinta restaurantului Rustic, în timp ce conducătorul celuilalt autoturism și celelalte pasagere au susținut că autoturismul a fost condus în momentul producerii avariilor de către inculpat.
Cele consemnate în cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii se coroborează întocmai cu declarațiile părților civile P. N. C. și S. G. M. –agenți de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A.- S. R., care audiați fiind atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății (f. 37-39 dup, 42-43 dup, f. 149 ds. inst., f. 193-194 ds. inst.) au confirmat faptul că în data de 17.11.2012 în jurul orelor 22:46 în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu au fost anunțați prin stația radio că pe DN 1, a avut loc o tamponare, iar persoanele implicate se află în parcarea restaurantului Rustiq din localitatea Sântimbru, unul dintre șoferi posibil sub influența băuturilor alcoolice. Deplasați la fața locului au găsit un autoturism marca Renault cu nr. de înmatriculare_ care se afla în curtea restaurantului și un autoturism marca Ford cu nr. de înmatriculare_ în apropierea celuilalt, iar lângă patru persoane-doi bărbați și două femei. Șoferul autoturismului marca Ford-G. R. le-a relatat faptul că în timp ce conducea autoturismul dinspre Teiuș spre A. I., după ce a trecut de localitatea Teiuș, a fost depășit de către autoturismul marca Renault cu nr._ care la revenirea pe banda sa de mers l-a acroșat în partea laterală stânga față, după care și-a continuat drumul fără să oprească. La verificarea celor două autoturisme, agenții de poliție au arătat că acestea prezentau avarii - autoturismul marca Renault - urme de frecare la aripa dreaptă spate și bara dreaptă spate, iar auto marca Ford urme de frecare la aripa și bara din partea stângă față. Au mai arătat părțile civile, că în calitate de agenți de poliție au solicitat celor doi conducători auto testarea cu aparatul alcootest, primul fiind testat G. R., rezultatul fiind negativ, iar inculpatul D. I., deși, a încercat să sufle în aparat nu a reușit efectuarea testului complet. În consens cu cele reținute în procesul verbal de constatare a infracțiunii, părțile civile au confirmat că dat fiind faptul că inculpatul D. I. emana miros de alcool și avea un comportament specific persoanelor aflate sub influența băuturilor alcoolice i s-a solicitat deplasarea la Spitalul Județean A. pentru recoltarea de probe biologice, iar pe tot traseul le-a adresat cuvinte insultătoare. Ajunși la spital, inculpatul a solicitat testarea cu aparatul alcootest însă de fiecare dată acesta nu sufla suficient în aparat astfel că nu indica nici un rezultat, adresându-le din nou cuvinte jignitoare și având o atitudine sfidătoare. Solicitându-i-se acordul de a i se recolta probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, inculpatul a refuzat categoric, deși, i s-a adus la cunoștiință că aceasta faptă constituie infracțiune. În cele din urmă inculpatul a suflat în aparatul alcooltest, în timp ce se afla în camera de gardă, rezultatul fiind de 1,19 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Deosebit de relevant partea civilă S. G. M., a declarat că în fața restaurantului, în timp ce inculpatul nega faptul că nu el a condus autoturismul, a pus mâna pe capotă din față constatând că aceasta era caldă, aspect confirmat, de altfel, și de partea civilă P. cu ocazia audierii în fața instanței de judecată (f. 44, parag. 7 dup, f. 193-194 ds. inst.).
În consens cu cele reținute mai sus sunt și declarațiile martorilor oculari Gyoryi R., conducătorul autoturismului avariat, G. T. și L. S. M., care se coroborează între ele și care, de asemenea, audiați fiind atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății (f. 67-69 dup, f. 70-71 dup, f. 74-75 dup, 134 ds. inst., f. 147 ds. inst., f. 148 ds. inst.) au arătat că în seara zilei de 17.11.2013, în jurul orelor 22:30 în timp ce se deplasau cu autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ pe DN1, pe sensul de mers Teiuș - A. I. cu o viteză de 60-65 km/h, la un moment dat la circa 1 km de intersecția cu drumul care merge spre Sântimbru, au fost depășiți de către un autoturism marca Renault, care la revenirea pe banda sa de circulație, a acroșat autoturismul la aripa stângă față și spoiler stânga față, după care și-a continuat deplasarea fără să oprească. Ca urmare, martorul G. a plecat în urmărirea lui și ajunși la intersecția cu drumul înspre localitatea Sântimbru acesta a efectuat viraj la stânga continuând să circule spre Sîntimbru, iar după ce a parcurs circa 100 m a depășit autoturismul care l-a avariat și l-a obligat să oprească, după care s-a coborât din mașină și s-a deplasat la autoturismul menționat care se afla oprit în spatele său, ocazie cu care a observat că la volanul autoturismului se afla o persoană în vârstă de circa 50 ani, iar pe scaunul din dreapta un bărbat tânăr în vârstă de circa 25 ani. I-a solicitat acestuia să coboare de la volan pentru a se înțelege amiabil, însă a refuzat să comunice cu el,a pornit mașina și se deplasa cu o viteză redusă, timp în car martorul se deplasa pe lângă el ținând mâna pe volan, după circa 20 m, intrând în parcarea restaurantului Rustiq. Acolo, arată martorul că a avut iarăși mai multe discuții cu șoferul autoturismului pentru a se înțelege amiabil și fiindcă nu au ajuns la înțelegere a apelat serviciul de urgență 112, iar la fața locului a sosit un echipaj de poliție. Martorii antemenționați confirmă, de asemenea, că șoferul autoturismului (identificat ca fiind D. I. și pe care l-au recunoscut cu ocazia audierii în fața instanței de judecată ca fiind cu certitudine inculpatul prezent în sală) a refuzat la fața locului să sufle în aparatul alcootest, la solicitarea organelor de poliție, la fel procedând și la Spitalul Județean A., unde în cele din urmă a suflat în aparat, rezultatul fiind de 1,19 mg/l alcool pur în aerul expirat, însă a refuzat categoric să i se recolteze probe biologice de sânge, cu toate că lucrătorii de poliție i-au adus la cunoștință că această atitudine constituie infracțiune. Totodată, martorii prezenți au afirmat că într-adevăr inculpatul a avut un comportament necuviincios față de lucrătorii de poliție, folosind expresii jignitoare la adresa acestora.
Martorii oculari mai sus indicați, au fost în măsură să confirme cu certitudine chiar în fața instanței de judecată că inculpatul prezent în sală a fost persoana care a condus autoturismul care i-a depășit și referitor la apărările acestuia în sensul că la acea dată era noapte și o ceață densă, existând un dubiu cu privire la faptul că a fost corect perceput ca fiind el cel care a condus autoturismul, au oferit o explicație plauzibilă și anume - au avut posibilitatea să îl observe fiind la o distanță foarte mică de el, la un moment dat chiar a dat geamul autoturismului în jos, martora L. S. M. chiar indicând cu precizie nr. de înmatriculare al autoturismului condus de inculpat.
Faptul că inculpatul a fost consecvent în declarațiile sale susținând că el nu a mai condus autoturismul începând cu orele 18:00 când a ajuns la restaurantul Rustiq din Sântimbru, unde într-adevăr a consumat băuturi alcoolice, înțelegându-se cu sora lui să conducă autoturismul la A. I. (declarațiile inculpatului au valoare probatorie condiționată - pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză), în acest sens fiind și declarațiile martorilor propuși chiar de către acesta –M. V., M. V. și G. I. (f. 78 dup, f. 79 dup, f 169 ds. inst., f. 170 ds. inst.,f. 171.ds. inst.), este irelevant sub aspectul probării nevinovăției sale. Aceasta deoarece, având în vedere, pe de o parte, relațiile dintre inculpat și martori (frate-soră, relații de prietenie pe care însuși martorii le-au recunoscut) instanța apreciază depozițiile acestora ca fiind afectate de subiectivism, simplele lor susțineri nefiind în măsură să contrabalanseze concluziile restului material probator administrat în cauză cu care nu se coroborează.
Mai mult, atitudinea de negare continuă a faptei coroborată cu realitatea contrară este incompatibilă cu solicitarea inculpatului prin avocat cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei, în sensul aplicării unei soluții de renunțare la aplicarea pedepsei, întrucât denotă faptul că a avut o atitudine pur speculativă, în sensul că dacă nu se dispune o soluție de achitare, atunci măcar să obțină o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei ( care presupune, de altfel, constatarea existenței faptei și a săvârșirii acesteia de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege).
În consecință din ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că starea de fapt așa cum a fost descrisă în actul de sesizare cu privire la fapta săvârșită de inculpat, este una conformă cu adevărul și corespunde realității.
În ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului instanța de fond a constatat că inculpatul D. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul A. pentru săvârșirea a două infracțiuni de sfidare a organelor judiciare (față de persoanele vătămate P. N. C. și S. G. M. - agenți de poliție) prevăzute de art. 272 ind. 1 Cod penal anterior.
Textul art. 272 ind. 1 C.penal anterior prevedea: întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare în mod nemijlocit la adresa integrității fizice a unui [...], polițist [...], pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau amendă.
Raportat, pe de o parte, la situația de fapt concretă din cauză, iar pe de altă parte, la elementele constitutive ale acestei infracțiuni, și îndeosebi făcând referire la elementul material (întrebuințarea de cuvinte insultătoare și jignitoare) și la subiectul pasiv (polițist) astfel cum a fost reglementat de art. 272 ind. 1 alin. 2 C.penal anterior, instanța de fond a constatat că faptele săvârșite în concret de inculpatul D. I. nu au corespondent în Noul cod penal și nici în vreo altă dispoziție din legea specială.
În atare situație, constatând că a intervenit o succesiune de legi penale în timp, iar infracțiunea de sfidare a organelor judiciare - în modalitatea concretă săvârșită de către inculpat nu își mai găsește corespondentul în noua legislație penală, față de situația de fapt concretă din prezenta cauză, instanța de fond reține pe de o parte, dispozițiile art. 4 teza I din Noul cod penal sub a cărui denumire marginală „Aplicarea legii penale de dezincriminare”, se prevede că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, și pe de altă parte, dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal potrivit căruia: dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii [...].
Din analiza textelor legale mai sus enunțate, s-a constatat că în contextul Noului cod penal, aprecierea intervenției legii de dezincriminare se face prin apreciere in concreto, în sensul că dezincriminarea intervine atunci când în raport de legea nouă, fapta concretă săvârșită de inculpat nu mai atrage răspunderea penală. Astfel, pe lângă ipoteza deja acceptată sub imperiul codului penal anterior privind dezincriminarea totală a faptei, instanța va constata dezincriminarea și dacă fapta nu mai întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, astfel cum acestea sunt prevăzute de Noul cod penal
Raportându-se la noul cod de procedură penală, din analiza art. 16 s-a reținut că este suprimată distincția realizată sub legea veche între lipsa prevederii faptei în legea penală și lipsa unui element constitutiv al infracțiunii. Din această modificare, coroborată cu mențiunea expresă a legiuitorului prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal,se reține că suntem în prezența unei dezincriminări și în ipoteza în care se restrânge sfera de incidență a unei anumite infracțiuni, astfel încât, fapta comisă de către inculpat nu mai întrunește condițiile impuse de aceasta - situație care nu s-ar putea încadra decât în cel prevăzut de lit. b) al art. 16 din Noul cod de procedură penală-care enumeră cazurile când acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau nu mai poate fi exercitată dacă a fost pusă în mișcare.
Aplicând dreptul incident la situația de fapt mai sus expusă, instanța nu poate să ajungă decât la concluzia că faptele săvârșite în concret de către inculpatul D. I., au fost dezincriminate odată cu . noii legislații penale. Or, potrivit prevederilor art. 16 C.pr.pen. „(1) acțiunea penală…, când a fost pusă în mișcare, nu mai poate fi exercitată când … b) fapta nu este prevăzută de legea penală [...]”, pentru ca potrivit art. 396 alin. 5, când se constată existența vreunuia din cazurile prevăzute „de art. 16 alin. 1 lit. a) –d) instanța să pronunțe achitarea inculpatului”, iar potrivit art. 17 alin. 2 C.pr.pen. acțiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de achitare.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art. 4 din Noul cod penal, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. b) C.pr.pen., art. 17 alin. 2 C.pr.pen., conform art. 396 alin. 5 C.pr.pen., instanța de fond l-a achitat pe inculpatul D. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de sfidare a organelor judiciare prevăzută de art. 272 ind. 1 Cod penal anterior (față de persoana vătămată P. N. C. și S. G. M.), ca urmare a dezincriminării faptelor.
Fapta aceluiași inculpat-D. I., constând în aceea că la data de 17.11.2012 a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat să se supună recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei,a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Din practica judiciară în materie, s-a reținut, că situația premisă a elementului material al infracțiunii incriminate de art. 87 alin. 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 republicată, este aceea ca persoana care refuză, se împotrivește ori se sustrage recoltării probelor biologice ori testării aerului expirat, să aibă calitatea de conducător auto și să fie antrenat în trafic în momentul sau anterior opririi și invitării ei de către autoritățile abilitate să se supună recoltării unor asemenea probe, ori utilizării aparatului etilotest. În prezenta cauză inculpatul a contestat calitatea de conducător auto și implicit împrejurarea că a fost antrenat în trafic la momentul solicitării de către echipajul de poliție de a se supune testului alcooltest și recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, însă așa cum s-a analizat în secțiunea precedentă, calitatea de conducător auto al inculpatului într-un moment imediat anterior solicitării organelor de poliție de a se supune recoltării probelor biologice de sânge, rezultă cu certitudine din ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului D. I.-conducătorul autoturismului marca Renault cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1, în data de 17.11.2012, de a refuza de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei la solicitarea echipajului de poliție.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, dar și a celor referitoare la înfăptuirea justiției, valoarea protejată deducându-se din rațiunea incriminării, iar raportul de cauzalitate rezultă însăși din săvârșirea faptei (ex re).
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție indirectă în sensul că inculpatul, deși, nu a urmărit crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, a acceptat posiblitatea creării unei asemenea stări virtuale periculoase atât pentru siguranța circulației pe drumurile publice, cât și pentru autoritățile abilitate de a sancționa un comportament ilegal al conducătorilor auto în trafic (consumul de alcool), decurgând din împrejurarea că a condus autovehiculul pe drumurile publice, iar la solicitarea organelor de poliție și la invitația acestora, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Infracțiunea de refuz al recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se consumă în momentul în care inculpatul refuză în mod clar, categoric, neechivoc, să îi fie prelevate probe biologice pentru a-i fi determinată alcoolemia, în acel moment producându-se starea de pericol.
Legea penală mai favorabilă:
Inculpatul a săvârșit fapta când erau în vigoare dispozițiile art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 republicată.Aceeași infracțiune are corespondent în art. 337 Noul cod penal.
În compararea celor două texte de lege, instanța ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, și apreciind așa cum se va arăta în secțiunea următoare, mai potrivită și în concordanță cu criteriile privitoare la faptă și persoana inculpatului o modalitate de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului din Codul penal anterior, va aplica dispozițiile din codul penal anterior în ansamblul lor, motiv pentru care va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat (prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 republicată) există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Instanța de fond a subliniat că în procesul individualizării sancțiunii nu poate fi scăpat din vedere contextul social, recrudesdecența fenomenului infracțional, frecvența crescută a acestui gen de infracțiuni, dar ceea ce trebuie să prevaleze este analiza elementelor concrete ale dosarului, determinarea capacității de îndreptare a fiecărui inculpat din prezenta cauză. În speță, este vorba de un infractor cu o conduită negativă, care nu a recunoscut săvârșirea faptei nici pe parcursul urmăririi penale, nici în fața instanței de judecat, existând suficiente temeiuri că cel în cauză nu se va putea îndrepta decât prin aplicarea unei pedepse prevăzute de lege.
Instanța de fond reține și că prin incriminarea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se sancționează comportamentul prin care agentul încearcă să împiedice aflarea adevărului cu repercusiuni asupra înfăptuirii justiției. Chiar dacă, la prima vedere, prin stabilirea unei obligații de cooperare și a unei sancțiuni penale în caz de refuz ori sustragere de la aceasta s-ar putea invoca o încălcare a privilegiului contra incriminării. Valoarea socială protejată în principal se deduce din rațiunea incriminării, și anume înfăptuirea justiției în cazul infracțiunilor din domeniul siguranței rutiere.
Instanța are în vedere și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpatului, respectiv: cetățean român, studii superioare, vârsta de 49 ani, este integrat în societate, precum și atitudinea inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunii- din fișa de cazier judiciar depusă la dosar (f. 119 ds. inst.) reieșind că nu a mai suferit în trecut condamnări, nefiind nici măcar sancționat administrativ, iar pe parcursul judecării cauze a fost prezent în sala de judecată în tot cursul cercetării judecătorești, împrejurări ce constituie în opinia instanței circumstanțe atenuante judiciare pe care le va reține în acord cu prevederile art. 74 alin. 1 lit. a) și lit. c) teza a II-a cod penal anterior și cărora le va da eficiență potrivit art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal anterior ( când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general).
De asemenea, în procesul de individualizare al pedepsei și al modului de executare, instanța reține că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, având o atitudine de negare continuă-ceea ce a condus la lipsa soluționării cu celeritate a cauzei.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța de fond reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond reține că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării fiecăreia dintre cele două pedepse principale aplicate.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși, urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța de fond apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Având în vedere că inculpatul s-a folosit la săvârșirea faptei de desfășurarea activității de conducător auto (fapta reținută în sarcina sa fiind săvârșită cu intenție), instanța de fond a interzis acestuia și dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c C.pen., ca și pedeapsă accesorie alăturată celei principale.
Totodată, instanța nu a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea unei infracțiuni de refuz de recoltare a probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. contra României).
În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța de fond având în vedere argumentele prezentate în paragrafele anterioare, referitoare la conduita și persoana inculpatului, ținând cont că este integrat în societate, apreciază că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81 C.pen., instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Față de aceasta, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.
Asupra laturii civile din cauză:
În cauză, persoanele vătămate P. N. C. și S. G. M., s-au constituit părți civile cu suma de 1000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
În analiza privind soluționarea acțiunii civile în cauză, instanța de fond a aplicat prevederile art. 25 alin. 5 C.pr.pen. conform cărora în caz de achitare a inculpatului [...] în baza art. 16 alin. 1 lit. b) teza întâi, [...], instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul D. I. solicitând:
- admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună:
a. în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a;
b. în subsidiar, renunțarea la aplicarea pedepsei în temeiul art. 80 Cod penal și aplicarea unui avertisment.
În motivarea apelului inculpatul critică sentința atacată susținând că instanța de fond a interpretat eronat probele administrate în cauză .
1.În ce privește solicitarea de achitare pentru săvârșirea infracțiunilor de refuz al recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se arată că instanța de fond a reținut existența situației premisă a infracțiunii doar pe baza susținerilor polițiștilor care nu au fost prezenți la incident ,nu l-au identificat în trafic și nu au făcut dovada că inculpatul a condus autoturismul și nu au constatat existența unor avarii care să aibă legătura cu presupusa faptă.
Se mai susține că procesul verbal de constatare a infracțiunii a fost întocmit în baza relatărilor celuilalt conducător auto,a soției acestuia și a prietenei lor,iar instanța a acordat prevalență declarațiilor acestor martori ,deși aceste declarații prezintă o . inadvertențe.
Se arată că declarațiile martorilor G. T.,G. R. și L. S. M. au fost luate cu încălcarea normelor procesuale întrucât aceștia în același timp și-au redactat declarație în același birou și la aceeași masă.
Inculpatul arată că este nereală susținerea celor 2 martore G. T. și L. S. M. care susțin că în timp ce se aflau în autoturismul implicat în accidentul de circulație l-au observat la volanul autoturismului pe inculpat,în condiții de noapte și ceață deasă. Cu toate acestea se arată că martorii nu au reținut aspecte esențiale pentru cauză cum ar fi culoarea mașinii conduse de inculpat precum și faptul că pe portbagajul autoturismului se afla depozitată o ușă de culoare albă.
În continuare apelantul inculpat critică sentința instanței de fond față de faptul că a acordat o valoare prevalentă declarațiilor celor trei martori G. T.,G. R. și L. S. M.,și nu a acordat relevanță declarațiilor martorilor M. V.,G. I. și M. V.,declarații care se coroborează cu declarațiile inculpatului ,și că a fost omisă din analiza probelor relevante apelul la 112 efectuat de inculpat prin care acesta solicita să fie dus din nou la spital în vederea recoltării de probe biologice ,motivând inculpatul prin prezentul apel că refuzul său s-a datorat faptului că la momentul în care a fost condus la sediul Poliției nu i-a fost adus la cunoștință în mod explicit că urmează să i se întocmească dosar penal pentru refuzul inițial de recoltare.
2.În susținerea criticilor privind greșita individualizare a pedepsei aplicate în sensul că nu s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ,inculpatul apelant arată că instanța de fond a reținut greșit că inculpatul ar fi negat că a refuzat recoltarea de probe biologice ori că a consumat băuturi alcoolice ,în condițiile în care inculpatul a recunoscut aceste fapte,dar care în condițiile în care nu a condus un autoturism pe drumurile publice nu au relevanță penală.
Curtea de apel analizând sentința atacată potrivit criticilor formulate de apelant precum și analizând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art.417,420 Cod procedură penală reține că sentința atacată este legală și temeinică,criticile apelantului fiind nefondate.
Curtea analizând starea de fapt reținută de instanța de fond constată că aceasta este corectă fiind stabilită din interpretarea coroborată a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești .
Instanța de judecată trebuie să realizeze aprecierea situației factuale cu respectarea disp. art. 103 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care obligă la evaluarea tuturor probelor administrate, iar în adoptarea deciziei cu privire la existența sau inexistența infracțiunii, să hotărască motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.
În mod legal instanța de fond nu a conferit forță probantă exclusivă numai unor probe așa cum susține eronat inculpatul și care de altfel în propria apărare a solicitat să fie avute în vedere numai o parte din probe respectiv numai declarațiile martorilor M. V.,G. I. și M. V., probe testimoniale echivoce în opinia instanței de apel în condițiile în care nici unul din martori nu au fost prezenți în trafic la momentul în care inculpatul la volanul autoturismului a acroșat autoturismul condus de martorul G. R..
Conform art. 103 alin. (1) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea acestora se realizează de către organul judiciar în urma evaluării tuturor probelor administrate, în îndeplinirea scopului primordial al procesului penal, acela definit de art. 5 C. proc. pen., al aflării adevărului.
Fundamentarea soluției exclusiv pe probele testimoniale indirecte așa cum solicită inculpatul și înlăturarea din ansamblul probator a mijloacelor de probă directe, administrate în decursul procesului penal, ar reprezenta o analiză trunchiată și selectivă a materialului probator, efectuată prin eludarea disp. art. 103 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea acestora se realizează de către organul judiciar în urma evaluării tuturor probelor administrate, în îndeplinirea scopului primordial al procesului penal, acela definit de art. 5 C. proc. pen., al aflării adevărului.
În ce privește critica privind nelegala administrare a audierii martorilor G. R., G. T. și L. S.-M.,cu motivarea că nu au fost audiați separați ,instanța de apel reține că numai primele declarații ale acestor martori au fost luate în mod neprocedural,însă ulterior aceștia au fost reaudiați atât în cursul urmăririi penale, la instanțe de fond cât și în fața instanței de apel ,astfel că aceste declarații au fost avute în vedere la stabilirea stării de fapt.
În concret, în fapt instanța de apel reține din declarațiile inculpatului coroborat cu toate declarațiile martorilor audiați în cauză că în data de 17.11.2012 inculpatul D. I. împreună cu martora M. V. și martorul G. I. a servit masa și a consumat băuturi alcoolice în incinta localului Rustic de pe raza localității Sântimbru din județul A. .
În timp ce se aflau la masă, potrivit declarațiilor martorei M. V. inculpatul a vorbit la telefon cu sora acestuia solicitându-i acesteia să vină la restaurant pentru a-i conduce autoturismul întrucât acesta consumase băuturi alcoolice. Din această convorbire telefonică,împrejurare recunoscută de inculpat a rezultat că sora acestuia nu se afla în localitate ,fiind la Cluj de unde urma să revină în cursul aceleiași seri. Aceeași martoră a mai relatat că inculpatul a ieșit de mai multe ori din incinta restaurantului ieșind în parcarea aflată în curtea restaurantului pentru a vorbi la telefon. Martora a mai arătat că după ora 22 inculpatul a ieșit din nou din restaurant ,și constatând că după aproximativ 20-30 de minute acesta nu mai revine martora a declarat că a ieșit în parcarea restaurantului unde l-a găsit pe inculpat vorbind cu niște persoane.
Instanța de apel constată că în intervalul de timp de 20-30 de minute cât inculpatul a lipsit din restaurant, martora nu putea să știe unde s-a aflat inculpatul,singurii martori direcți care l-au observat pe inculpat în trafic la volanul autoturismului său precum și când inculpatul a coborât de la volanul autoturismului sunt martorul G. R. conducătorul autoturismului acroșat de autoturismul inculpatului și martorele G. T. și L. S. M. care erau pasageri în autoturismul acroșat.
Astfel Curtea reține că declarațiile celor trei martori au fost constante pe tot parcursul procesului penal,aceștia fiind reaudiați și de instanța de apel și s-au coroborat cu declarațiile martorilor S. G. M. ,P. N. C. ,N. R. agenți de poliție care în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu au fost anunțați de dispeceratul I. Sibiu că pe DN 1 a avut loc o tamponare ,iar persoanele și autoturismele implicate se aflau în parcarea localului Rustic.
Potrivit procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit (f. 35 dup), semnat și însușit întocmai de către inculpat și martorii asistenți G. R., G. T. și L. S.-M., fără observații și obiecțiuni, la fața locului se aflau autoturismele implicate în accident, ce prezentau avarii, respectiv: autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ -la aripa dreaptă spate și bară spate dreapta și autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ - -pe bara față stânga și aripa stângă față. S. G. M., a declarat că în fața restaurantului, în timp ce inculpatul nega faptul că nu el a condus autoturismul, a pus mâna pe capotă din față constatând că aceasta era caldă, aspect confirmat, de altfel, și de partea civilă P. cu ocazia audierii în fața instanței de judecată (f. 44, parag. 7 dup, f. 193-194 ds. inst.).
În consens cu cele reținute mai sus sunt și declarațiile martorilor oculari Gyoryi R., conducătorul autoturismului avariat, G. T. și L. S. M., care se coroborează între ele și care, de asemenea, audiați fiind atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății,și în fața instanței de apel au confirmat că în seara zilei de 17.11.2013, în jurul orelor 22:30 în timp ce se deplasau cu autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ pe DN1, pe sensul de mers Teiuș- A. I. cu o viteză de 60-65 km/h, la un moment dat la circa 1 km de intersecția cu drumul care merge spre Sântimbru, au fost depășiți de către un autoturism marca Renault, care la revenirea pe banda sa de circulație, a acroșat autoturismul la aripa stângă față și spoiler stânga față, după care și-a continuat deplasarea fără să oprească. Ca urmare, martorul G. a plecat în urmărirea lui și ajunși la intersecția cu drumul înspre localitatea Sântimbru acesta a efectuat viraj la stânga continuând să circule spre Sîntimbru, iar după ce a parcurs circa 100 m a depășit autoturismul care l-a avariat și l-a obligat să oprească, după care a coborât din mașină și s-a deplasat la autoturismul menționat care se afla oprit în spatele său, ocazie cu care a observat că la volanul autoturismului se afla o persoană în vârstă de circa 50 ani iar în dreapta se afla un tânăr de aproximativ 20 de ani ,care a coborât în momentul în care inculpatul a parcat în parcarea hanului Rustic .Martorul Gyoryi R. a declarat că i-a solicitat acestuia să coboare de la volan pentru a se înțelege amiabil, însă inculpatul a refuzat să comunice cu el,a pornit mașina și se deplasa cu o viteză redusă, timp în care martorul se deplasa pe lângă el ținând mâna pe volan, după circa 20 m, intrând în parcarea restaurantului Rustic. Acolo, arată martorul că a avut mai multe discuții cu șoferul autoturismului pentru a se înțelege amiabil și fiindcă nu au ajuns la înțelegere a apelat serviciul de urgență 112, iar la fața locului a sosit un echipaj de poliție.
Potrivit mențiunilor din același proces verbal agenții de poliție care au sosit la fața locului ,au solicitat celor 2 conducători auto testarea cu aparatul alcooltest marca Drager ,inculpatul ,refuzând efectuarea testării în mod repetat ,astfel că față de acest refuz a fost condus la Spitalul Județean A. unde inculpatul în prezența martorilor G. T. și L. S. M. ,G. R. a refuzat recoltarea de probe biologice,justificând că nu a condus autoturismul.
Cu privire la apărarea inculpatului sub acest aspect, respectiv că a refuzat în mod justificat recoltarea de probe biologice întrucât nu s-a aflat la volanul autoturismului astfel că aprecia că nu este obligat să se supună recoltării, instanța de apel reține că acesta nu constiuie un motiv legal de refuz în contextul în care inculpatului era cercetat pentru conducerea autoturismului pe drumurile publice.
În măsura în care era nevinovat inculpatul ar fi putut ulterior să indice în ce condiții autoturismul său a fost avariat,avarii constatate de agenții de poliție și consemnate în procesul-verbal ,însă inculpatul nu a oferit nici o explicație rezonabilă ,limitându-se la negarea stării de fapt deși acesta a fost dovedită în mod indubitabil cu probele administrate în cauză.
Curtea arată că incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat, precum și a altor fapte prin care este pusă în pericol siguranța circulației rutiere, reprezintă incriminări "obstacol" prin care este sancționată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulație, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier (de exemplu: pierderi de vieți omenești, vătămări ale integrității corporale și ale sănătății persoanei, precum și distrugeri de valori materiale). Totodată, se reține că necesitatea protejării acestor valori, precum și a constatării la timp și a sancționării imediate și corecte a faptei prevăzute la art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani", a impus incriminarea prevăzută la alin. (5) al art. 87 din același act normativ, prin această reglementare fiind sancționată împiedicarea constatării faptei de conducere sub influența alcoolului, realizată prin sustragerea conducătorului auto de la recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Astfel Curtea constată că aprecierea primei instanțe referitoare la faptul că prezumția de nevinovăție, a fost răsturnată, are la bază o corectă apreciere și evaluare a probelor, în condițiile în mijloacele certe și legale de probă ,conduc la concluzia existenței faptei și vinovăției inculpatului în forma prevăzută de lege, dubiul invocat de inculpat fiind așadar în mod legal înlăturat.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.: dispozițiile părții generale a C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatei și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Curtea reține că atingerea dublului scop, preventiv și educativ al pedepsei, este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.
În mod legal a fost avut în vedere și faptul că pedeapsa, ca măsură de constrângere, are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare,pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpații să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepsei în cazul inculpatului s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la circulația pe drumurile publice, circumstanțele săvârșirii faptei.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța de fond a constatat în mod legal lipsa de cooperare a acestuia cu organele de anchetă dar și atitudinea total ireverențioasă față de organele de anchetă și un comportament inadecvat la Spitalul Clinic Județean de Urgență A., așa cum rezultă din probe, motiv pentru care, în cauză, nu se justifică amânarea aplicării pedepsi ca modalitate de individualizare a executării pedepsei,întrucât prin modul de individualizare a executării pedepsei trebuie avută în vedere, pe lângă reeducarea inculpatului, și utilitatea socială a unei astfel de măsuri.
De asemenea, în mod legal s-a făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. raportat la art. 71 C. pen., iar potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
A fost avut în vedere că, potrivit Deciziei nr. LXXIV din 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.
La stabilirea pedepselor accesorii, instanța de fond a aplicat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, având în vedere faptul că într-o speță (cauza Hirst Contra Regatului Unit nr. 2 din 6 octombrie 2005) Curtea a statuat că, prin interzicerea dreptului de a alege, se încalcă prevederile art. 3 al Protocolului nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. I. .
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 286 din 31.10.2014 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ .
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe numitul apelant inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.07.2015.
Președinte,Judecător,
E. BocaSanda T.
Grefier,
C. M. N.
Red. / tehnored. E.B.
2 ex./16.09.2015
Jud. fond B. D. M.
| ← Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 709/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 125/2015.... → |
|---|
