Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 729/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 729/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-05-2012 în dosarul nr. 729/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 729/2012
Ședința publică de la 29 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător D. G.
Judecător O. M. P.
Grefier S. L.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul G. C. D. împotriva sentinței penale nr.92/8.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul recurent G. C. D. asistat de av. M. S. A. – apărător ales, lipsind celelalte părți.
S-a prezentat și av. M. D. – apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care av. M. D. solicită a se lua act de încetarea mandatului său față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului și a-i fi acordat onorariul cuvenit în întregime.
Instanța ia act de încetarea mandatului av. M. D. față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului
Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că menține declarațiile date anterior în cauză și nu are de făcut alte precizări.
Întrebate fiind, avocata inculpatului și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea sentinței recurate și rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod pr. penală, a se dispune achitarea inculpatului.
Instanța de fond nu a analizat în mod corect existența elementelor constitutive ale infracțiunii. Temeiurile pentru care se impune admiterea recursului sunt cele prevăzute de art. 385/9 pct. 12, 17/1 și 17/2 Cod pr. penală, respectiv o aplicare greșită a legii.
Instanța nu a observat că inculpatul nu a virat acele sume la bugetul de stat, dar nu cu intenție. Acesta a depus toate diligențele, a contractat chiar un împrumut în calitate de persoană fizică pentru a-și achita obligațiile către stat. Din documentele depuse la dosar, s-a dovedit că intenția era ca societatea să-și poată continua activitatea. Din probele administrate rezultă că lipsește cu desăvârșire intenția inculpatului de frauda.
Pentru că a solicitat achitarea, solicită ca în baza art. 346 alin. 4 Cod pr. civilă să fie lăsată latura civilă nesoluționată.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. Susținerile apărării nu au suport în actele de dosar, nefăcându-se nici o dovadă că a fost achitată o parte din prejudiciu, astfel că în mod corect inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile. Latura civilă neputând fi lăsată nesoluționată.
Având ultimul cuvânt, inculpatul G. C. D. regretă că se află în această situație. Arată că a luat împrumut, nu a acționat cu rea credință și cu intenția de a eluda vreo lege, a solicitat eșalonarea datoriei și dorește să achite suma.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față :
P. sentința penală nr. 47/4.04.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu- Secția penală în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul G. C. D., CNP_, fiul lui G. și R., născut la data de 03.09.1969 în Sibiu, cu domiciliul în Sibiu, ., județul Sibiu, studii superioare, căsătorit, 2 copii minori, posesor al CI . nr._, fără antecedente penale, la 500 lei amendă penală.
În baza art.81alin.1 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1an, termen de încercare calculat potrivit art.82 alin.2 C.pen.
În baza art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83, 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14 și art. 346 al.1 Cpp rap. la art. 998 – art. 999 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Sibiu, și a fost obligat inculpatul G. C. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin administrator judiciar, la plata sumei de 24.734 lei reprezentând prejudiciu nerecuperat.
S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra imobilului aparținând inculpatului înscris în CF nr.45.005 Sibiu, nr. top 1884/2/III, 1885/2/III, situat în Sibiu, ., județul Sibiu, compus din o cameră, dependințe și 231 mp.
În baza art.191 alin.1 și 3 C.pr.pen. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin administrator judiciar la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
La data rămânerii definitive s-a stabilit a se comunica sentința Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul GHORGHE C. D. este asociat și administrator al . sediul social în Sibiu, ., jud.Sibiu, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, având ca principal obiect de activitate lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale. La data de 16.09.2010, față de societatea administrată de învinuit s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență, conform sentinței nr.1370/C/2010 a Tribunalului Sibiu în dosar nr._ (f. 20), fiind numit lichidator I. C. IPURL.
Cu toate că societatea își desfășura activitatea și avea mai mulți angajați, pe fondul unor probleme financiare, inculpatul a decis ca, începând cu luna mai 2006 societatea să nu mai achite impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, deși proceda la reținerea acestora din salariile angajaților, acestea fiind: impozitul pe veniturile din salarii, contribuția individuală la asigurările sociale, contribuția individuală la asigurările pentru șomaj și contribuția individuală la asigurările de sănătate. Din documentele contabile depuse la dosar și rulajul înregistrat pe cont, rezultă că în toată perioada de referință . a desfășurat o activitate comercială constantă, având disponibilul necesar pentru plata impozitelor și contribuțiilor datorate către bugetul de stat. De asemenea, din ștatele de plată și celelalte înscrisuri contabile rezultă faptul că societatea în cauză a reținut de la angajați sumele reprezentând contribuții pentru asigurările sociale, însă începând cu luna octombrie 2006 aceste sume nu au mai fost virate către bugetul de stat.
Acesta în ciuda existenței unor prevederi legale imperative care obligau la reținerea și vărsarea acestor sume, respectiv:
- art.57 alin.l din Codul fiscal, potrivit căruia beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri. în raport de această obligație; în privința acestui impozit se mai prevede că plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-1 vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare cele pentru care se plătesc aceste venituri;
- art.5, art.22 din Legea nr. 19/2000 ( în vigoare la momentul săvârșirii faptei), conform căruia persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sunt asigurate obligatoriu în sistemul public, prin efectul legii, iar calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de acești asigurați și de angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori, contribuția reținându-se integral din veniturile care constituie bază de calcul, angajatorul având obligația de a calcula și de a vira lunar, la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia, contribuția de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat împreună cu contribuțiile individuale reținute de la asigurați (art.28);conform art.31 alin.6 din aceeași lege nereținerea și nevărsarea de către angajatori a contribuției individuale de asigurări sociale constituie stopaj la sursă și generează plata unor penalități, potrivit reglementărilor legale în vigoare (aceste dispoziții sunt preluate în prezent și în Legea nr.263/2010, publicată în Monitorul Oficial la 30.12.2010);
- art.19 din Legea nr.76/2002 conform căruia între categoriile de persoane asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul asigurărilor pentru șomaj, se află și persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară (lit.a), angajatorii având obligația de a reține și de a vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă se aplică asupra bazei lunare de calcul, reprezentată de venitul brut realizat lunar (art.27 alin.1);
- art.215 din Legea nr.95/2006, care instituie obligația virării contribuțiilor individuale la asigurările de sănătate în sarcina persoanei juridice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza altui statut special prevăzut de lege, existând totodată obligația acestor persoane juridice să depună lunar la casele de asigurări declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.
Urmare a neplății sumelor reprezentând aceste impozite și contribuții cu reținere la sursă, partea responsabilă civilmente a înregistrat pentru perioada octombrie 2006 – mai 2010, o datorie totală de 24.734 lei față de bugetul general al statului (12.213 lei reprezentând debitele scadente și 12.521 lei accesorii aferente acestor debite), compusă din următoarele sume:
- 8010 lei – impozitul pe veniturile din salarii;
- 11.987 lei – contribuția individuală la asigurările sociale;
- 2002 lei – contribuția individuală la asigurările pentru șomaj și
- 2735 lei – contribuția individuală la asigurările de sănătate.
Starea de fapt expusă mai sus a rezultat din adresa nr._ din 30.03.2011 a D.G.F.P. Sibiu (f.93-94) din declarațiile inculpatului (filele 419-420 dosar de urmărire penală, fila 28), care se coroborează cu declarațiile martorei G. A. M. (f.34 dosar de urmărire penală) precum și cu documentele contabile și extrasele de cont ale . (f.213-357 dos u.p.); - care au confirmat faptul că inculpatul nu a mai virat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, deși erau reținute - precum și cu celelalte înscrisuri depuse în dosarul de urmărire penală privitoare la impozitul pe veniturile din salarii, contribuția individuală la asigurările sociale, contribuția individuală la asigurările pentru șomaj și contribuția individuală la asigurările de sănătate.
Inculpatul a recunoscut suma cu care a prejudiciat S. român și a motivat nevirarea acestor sume reținute prin aceea că societatea pe care o administra avea de încasat sume de la partenerii de afaceri. Acesta a mai arătat că a dorit să achite datoria, făcând chiar și demersuri la autorități (f.38) însă nu i s-a dat un răspuns la solicitarea de a achita lunar câte 1.000 lei din suma de 24.734 lei. Inculpatul a mai făcut dovada că a contractat un credit bancar nr.294/31.07.2007 în valoare de 4.958,64 lei (f.37) pentru a achita din datorie, însă din acel credit s-au achitat alte datorii al societății mai vechi. Societatea și-a desfășurat activitatea mai departe. Din documentele contabile depuse la dosar și rulajul înregistrat pe cont, rezultă că în toată perioada de referință . a desfășurat o activitate comercială constantă, având disponibilul necesar pentru plata impozitelor și contribuțiilor datorate către bugetul de stat. De asemenea, din ștatele de plată și celelalte înscrisuri contabile rezultă faptul că societatea în cauză a reținut de la angajați sumele reprezentând contribuții pentru asigurările sociale, însă începând cu luna octombrie 2006 aceste sume nu au mai fost virate către bugetul de stat. După cum rezultă din adresele organelor fiscale, ultimele declarații depuse de către societate sunt eferente lunii iunie 2010, iar ultimele plăți au fost efectuate la data de 25.03.2008 în contul BAS, respectiv la 16.09.2009 în contul unic BS (f.108 dos u.p.), așa cum a făcut dovada și inculpatul cu chitanțele depuse la filele 43-49..
S-a constatat din datele de bilanț depuse de către societate (f. 213-357 dos u.p.), că în perioada de referință . a rulat sume importante de bani, având prin urmare posibilitatea de a achita datoriile către bugetul de stat. Astfel, din analiza contului „5311-Casă” rezultă, ca exemplu, că în anul 2007 societatea a înregistrat disponibilități de 118.700 lei, în anul 2008 de 71.451 lei, iar în anul 2009 de 14.650 lei. De asemenea, din analiza contului „401-furnizori” rezultă că în anul 2007 s-au efectuat plăți către furnizori în cuantumuri importante, sumele respective putând acoperi cu ușurință datoriile către bugetul consolidat al statului. S-au plătit ,însă sume infime către bugetul statului.
Aceeași situație a reieșit și din analiza contului „704-venituri” unde se observă că societatea a realizat venituri care îi permiteau achitarea datoriilor către bugetul de stat – 94.065 lei în 2007 sau 68.341 lei în 2008.
Motivul invocat de inculpatului pentru neplata impozitului și a contribuțiilor cu reținere la sursă, deși este parțial întemeiat, nu este de însă de natură a-i înlătura vinovăția în ce privește această neplată, ci doar de a o circumstanția. În plus, în măsura în care activitatea societății cunoaște un impas, reprezentanții acesteia au posibilitatea reducerii schemei de personal sau chiar a veniturilor acordate angajaților, rentabilizarea activității neputând fi acceptată prin încălcarea obligației legale de a vira la bugetul de stat contribuțiile reținute de la salariați.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului G. C. D., care în calitate de administrator al ., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada octombrie 2006 – mai 2010 a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 24.734 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C.p.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul G. C. D. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate a reieșit că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra bugetului statului, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C.pen., și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul G. C. D., instanța va avea în vedere faptul că infracțiunea este săvârșită cu intenție directă și a avut ca urmare producerea unui prejudiciu însemnat bugetului de stat.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta în vârstă de 42 de ani, are studii superioare, și este căsătorit, având doi copii minori.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnat pentru alte fapte penale, că acesta a depus stăruințe pentru repararea pagubei pricinuite, aspect rezultat din cererea înaintată părții civile la data de 04 mai 2011 depusă la dosar, solicitare nsoluționată (f.38) și că pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, urmând a reține în beneficiul acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. b și c Cod penal.
Pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 este închisoarea de la 1 an la 3 ani sau amenda de la 500 lei la 30.000 lei (conform art.63 alin.3 C.pen.). Fapta prezintă un grad mediu de pericol social, fiind comisă în formă continuată, pe o perioadă de mai mulți ani, prejudiciul cauzat statului fiind relativ mare și nerecuperat până în prezent, iar angajații nu pot beneficia de drepturile (protecția socială) care li se cuvin(e), care urmare a faptei inculpatului
Ținând cont de cele expuse mai sus instanța a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 500 lei amendă penală se realizează scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art.52 C.pen, dând eficiență art.76 lit.e Cod penal.
În baza art.81alin.1 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1 an termen de încercare calculat potrivit art.82 alin.2 C.pen, pentru următoarele motive:
- pedeapsa aplicata este amenda;
- inculpatul nu a mai fost condamnat anterior;
- instanța a apreciat că, față de circumstanțele personale ale inculpatului, reținute mai sus, și față de conduita sa sinceră în cursul procesului penal scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În baza art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83, 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a constata că partea civilă S. R. prin ANAF prin D.G.F.P. Sibiu a solicitat acordarea sumei de 24.734 lei reprezentând taxele și impozitele cu reținere la sursă reținute și nevărsate de inculpat plus dobânzile și penalitățile aferente până la data achitării integrale a debitului.
Ținând seama de probele administrate în cauză, dar și de acordul inculpatului de a achita sumele solicitate de partea civilă (atât în nume propriu, cât și ca reprezentant legal al părții responsabile civilmente), instanța, în baza art. 14, art.346 alin.1, art.16 ind.1 alin.3 C.proc.pen., art.998-999, art.1000 C.civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin ANAF prin D.G.F.P. Sibiu și va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 24.734 lei despăgubiri civile plus dobânzile și penalitățile aferente până la data achitării integrale a debitului.
Instanța a reținut că prin ordonanța procurorului din data de 22.12.2010 (f.403-415 dos u.p.) a fost instituit sechestrul asigurător instituit asupra imobilului aparținând inculpatului înscris în CF nr.45.005 Sibiu, nr. top 1884/2/III, 1885/2/III, situat în Sibiu, ., județul Sibiu, compus din o cameră, dependințe și 231 mp. aparținând inculpatului, în scopul garantării reparării pagubei, iar prejudiciul nu a fost achitat, instanța a dispus menținerea sechestrului asigurător până la achitarea integrală a datoriei.
În baza art.191 alin.1, 3 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul G. C. D. care invocă în motivele scrise depuse lipsa intenției în săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și buna credință dovedită cu împrejurarea că a depus diligențe pentru a obține eșalonarea plății datorate statului și pentru recuperarea unor sume importante de la diverși debitori.
Pe latură civilă invocă împrejurarea că aceasta a rămas fără obiect în contextul în care acțiunea din dosarul nr._ / a1 este anterioară acțiunii formulate în prezenta cauză în contextul în care această sumă face deja obiectul respectivei cauze, sens în care solicită disjungerea cauzei civile în dosarul penal.
În acest context solicită achitarea sa având ca temei juridic dispozițiile art.10 lit.d Cod procedură penală.
Curtea, verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu sub toate aspectele și în raport de exigențele impuse de art.385/15 alin.3 Cod procedură penală constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit în baza probelor administrate în cele două etape procesuale în mod corespunzător starea de fapt, în baza căreia a procedat la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului recurent.
Împrejurarea recunoașterii vinovăției și disponibilitatea manifestată de către inculpat în achitarea integrală a debitului restant, coroborat cu atitudinea procesuală manifestată de acesta a fost analizată și evaluată corespunzător la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate. Aceste împrejurări au fost apreciate de judecătorul fondului drept circumstanțe atenuante în senul prev. de art.74 lit.b și c Cod penal.
Apreciem că judecătorul fondului a administrat corespunzător probele administrate în cauză, în raport de exigențele impuse de art.63 al.2 Cod procedură penală și a stabilit în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului.
Probatoriul administrat în cauză a dovedit împrejurarea că inculpatul în calitate de administrator al . a reținut și nu a virat la bugetul statului în intervalul octombrie 2006- mai 2010, în termen de 30 de la scadență impozite și contribuții cu reținere la sursă în cuantum de 24.734 lei .
Faptei i s-a atribuit o corectă încadrare juridică stabilindu-se că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.
Susținerile inculpatului în sensul că a manifestat diligență pentru recuperarea unor debite nu este un motiv suficient pentru a înlătura starea de vinovăție astfel cum a reținut corespunzător și judecătorul fondului.
Această împrejurare poate constitui însă element de circumstanțiere ce a fost deja analizat în hotărârea recurată.
Cu certitudine s-a stabilit că în perioada de referință firma administrată de inculpat a rulat sume importante de bani ce făceau posibilă achitarea datoriilor către bugetul de stat. Aceste împrejurări rezultă din datele bilanțurilor depuse de societate în perioada de referință în faza de urmărire penală.
Atât timp cât legiuitorul obligă angajatorul ca după reținerea impozitelor și contribuțiilor de la angajați acestea să fie virate cu acest titlu bugetului statului, în termenul reglementat, apărarea formulată în cauză de către recurent este lipsă de temeinice.
Din ansamblul probator administrat în cauză coroborat cu atitudinea procesuală manifestată de inculpat, de criteriile de individualizare prev. de legiuitor și analizate în considerentele hotărârii, în mod justificat s-a aplicat pedeapsa amenzii stabilită la minimul special stabilit de legiuitor.
Lipsa vinovăției este nedovedită iar argumentele folosite în recurs sunt lipsite de fundament din perspectiva laturii subiective și a modului de realizare a acesteia prin raportare la contextul factual în care a fost săvârșită fapta și la condițiile impuse de legiuitor pentru realizarea elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.
Critica referitoare la latura civilă este nefondată în raport cu dispoziția prev. de art.19 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.22 alin.1 Cod procedură penală.
Constatând că nici unul dintre motivele invocate nu se circumscrie vreunui caz de casare dintre cele prev. de art.385/9 Cod procedură penală, raportat la art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. C. D..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul recurent să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. C. D. împotriva sentinței penale nr.92/8.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.05.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. D. G. O. M. P.
GREFIER
S. L.
Red. CM
Dact.CT 2 ex/15.06.2012
J.F. B. H.
| ← Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p..... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
