Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1046/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Decizia nr. 1046/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-11-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 1046/A/2015

Ședința publică din 4 Noiembrie 2015

Completul constituit din:

Președinte: A. I. P.

Judecător: G. L. O.

Grefier: D. F.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat prin procuror A. P.

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpații B. C. A. și D. M. C. împotriva sentinței penale nr. 88/02.07.2015 pronunțată de către J. Orăștie în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții-inculpați B. C. A. și D. M. C. asistați de apărător desemnat din oficiu, av. C. T. și intimata-parte civilă Ș. G. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Intimata-parte civilă învederează instanței că i-a fost achitat prejudiciul de către inculpatul B. C. A. și arată că nu mai are nicio pretenție în cauză.

Nefiind cereri de formulat, C. dă cuvântul asupra prezentului apel.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelanții-inculpați B. C. A. și D. M. C., av. C. T., solicită admiterea apelului inculpaților, iar la solicitarea expresă a inculpatului B. A. C., în măsura în care se va aprecia că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 159 alin. 3) C.pr.pen cu privire la momentul în care a intervenit împăcarea, se solicită înlăturarea răspunderii.

În subsidiar se solicită reindividualizarea sancțiunilor pronunțate de instanța de fond având în vedere că ambii inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor, au colaborat cu organele judiciare și inculpatul B. A. C. a achitat prejudiciul, împăcându-se cu partea civilă.

Intimata-parte civilă Ș. G. M. învederează instanței că inculpatul B. A. C. a căutat-o de mai multe ori pentru a se împăca însă nu a găsit-o acasă întrucât a fost plecată.

Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului formulat de inculpatul B. A. C. și desființând hotărârea primei instanțe, în rejudecare, raportat la faptul că acesta a recuperat integral prejudiciul ce a fost cauzat, să se rețină circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 2) lit. a) C.pen cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă. Prin urmare, în aceste condiții, se apreciază că poate fi aplicat minimul de 1 an și 4 luni închisoare și ca modalitate de executare detenția, avându-se în vedere starea de recidivă postexecutorie în care inculpatul s-a aflat la data săvârșirii faptei.

Cu privire la inculpatul D. M. C. se solicită respingerea apelului formulat ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe având în vedere că și față de acest inculpat s-a dispus o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minim și care este concurentă cu o pedeapsă cu executare în regim de detenție aplicată pentru o altă faptă.

Intimata-parte civilă Ș. G. M. arată că lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra apelurilor formulate.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelanții-inculpați, av. Tomeagă T., precizează instanței că inculpatul D. M. C. are o situație specială fiind în închisoare motiv pentru care se apreciază că nu s-ar putea agrava atât de mult situația sa și se solicită să beneficieze și acesta de reducerea reținută în concluziile parchetului pentru inculpatul B..

Se mai menționează de către apărător că și gravitatea faptelor este asemănătoare, iar dacă urmează a se pronunța o pedeapsă cu închisoare se apreciază că este în detrimentul social raportat la comportamentul exemplar manifestat pe tot parcursul procesului.

Având ultimul cuvânt, inculpatul B. A. C. arată că lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra apelurilor formulate.

Având ultimul cuvânt, inculpatul D. M. C. solicită reducerea pedepsei și învederează instanței că soția sa a născut de curând.

C. DE A.

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 88/2.07.2015, pronunțată de J. Orăștie, în dosarul nr._, au fost condamnați inculpații:

1. B. C. A., fiul lui V. și R., născut la data de 21. 09.1987 în Orăștie, județul Hunedoara, CNP_, cetățean român, studii 5 clase, fără ocupație, recidivist, domiciliat în Orăștie, . județul Hunedoara, la:

-2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev.și ped.de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b și d, 229 alin.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod pr pen.

2. D. M. C., fiul lui Z. și M. C., născut la data de 25.05.1995 în Orăștie, județul Hunedoara, CNP_, cetățean român, studii 9 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în Orăștie, . județul Hunedoara, în prezent arestat în altă cauză și deținut în P. Tg-M., la:

-1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b și d, 229 alin.2 lit b Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod pr. pen.

În baza art.40 alin.1 cod penal a fost contopită pedeapsa aplicată cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.97/2014 a Judecătoriei Orăștie rămasă definitivă prin decizia penală nr. 370/2015 a Curții de A. A. –I., urmând ca în baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate de 1 an și 4 luni închisoare sporită cu 3 luni și 10 zile închisoare, inculpatul executând în total pedeapsa de 1 an, 7 luni și 10 zile închisoare.

În baza art.40 alin.3 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată timpul executat în detenție de inculpatul D. M. C., începând cu data de 2.04.2015 și până la 2 iulie 2015.

S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în cea cel privește pe inculpatul D. M. C..

În baza art.25 rap. la art397 Cod pr. pen. au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 3000 lei către partea civilă Ș. G. M., cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art.274 alin. Cod pr pen au fost obligați inculpații la câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

În seara zilei de 31.05.2014, în jurul orei 22,00 în urma unei înțelegerii prealabile, inculpații s-au deplasat la imobilul situat în Orăștie, ., au intrat în curtea imobilului prin escaladarea gardului, timp în care inculpatul B. C. A. a decuplat siguranțele electrice de la tabloul electric situat pe peretele exterior al locuinței apoi au sustras dintr-o anexă situată în spatele locuinței o ușă confecționată din material PVC cu geam termopan pe care au transportat-o la domiciliul mamei lui B. C. A.. Ulterior, ușa a fost înstrăinată pentru suma de 300 lei martorului C. R. G., aceasta fiind recuperată ulterior și restituită persoanei vătămate Ș. G. M..

Prin încheierea de ședință din cameră de consiliu din data de 23 ianuarie 2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și, în consecință, a dispus începerea judecății cu privire la inculpații B. C. A. și D. M. C..

La termenul de judecată din data de 26.02.2014, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpaților dispozițiile art. 374 alin. 4 C.proc pen raportat la art. 396 alin. 10 C.proc pen, privind procedura abreviată de judecată, precum și soluțiile posibile ca urmare a parcurgerii acestei proceduri.

În cursul cercetării judecătorești, dată fiind poziția procesuală a inculpaților de recunoaștere în totalitate a faptelor reținute în sarcina lor și de însușire a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, fără a solicita administrarea de probe noi, instanța, constatând îndeplinite condițiile art. 374 alin. 4 și 375 alin. 1 Cod pr.pen, judecata s-a desfășurat potrivit procedurii abreviate de recunoaștere a vinovăției.

Având în vedere situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat, în drept, instanța a reținut că faptele inculpaților care, la data de 31.05.2014, în jurul orelor 22.00, pe timp de noapte, au pătruns prin escaladare în curtea imobilul situat în Orăștie, . A, jud. Hunedoara, imobil aparținând numitei Ș. G. M., de unde au sustras o ușă din material PVC cu geam termopan aparținând persoanei vătămate, realizează conținutul constitutiv al infracțiuni de furt calificat prev. și ped. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit b și d C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.penal.

S-a arătat că, sub aspectul laturii obiective, elementul material a fost realizat prin acțiunile de sustragere, pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, de bunuri mobile, fără consimțământul persoanei vătămate și în scopul de a le însuși pe nedrept, fiind încălcate astfel relațiile sociale referitoare la patrimoniu.

Aspectul de calificare a furtului este atras de întrunirea circumstanțelor agravante prevăzute de art. 229 alin. 1 lit. b și d C.pen, având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită pe timp de noapte, prin escaladare și efracție.

Între activitatea inculpaților și prejudiciul cauzat patrimoniului persoanei vătămate există legătură de cauzalitate directă, probată pe deplin.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe, potrivit art. 16 alin.3 lit. a Cod penal, inculpații prevăzând rezultatul faptei lor și urmărind cauzarea unui prejudiciu material persoanelor vătămate prin săvârșirea faptei.

La individualizarea pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere prevederile art. 53 Cod penal și criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal. Astfel, instanța a ținut seama de împrejurările și modul comiterii infracțiunilor, de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, de natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, de motivul săvârșirii infracțiunii și de scopul urmărit, de natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, de conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, de nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, instanța a avut în vedere că inculpații au comis fapta pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, iar cu privire la persoana inculpaților s-a reținut că aceștia au recunoscut săvârșirea faptei, având o atitudine procesuală corectă, nu sunt încadrați în muncă, precum și faptul că au suferit în trecut mai multe condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, fiind cunoscuți cu un comportament antisocial.

S-a mai reținut și faptul că inculpatul D. M. C. se găsește în stare de recidivă prevăzută de art.41 alin.1 C.penal.

Instanța a ținut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 228 alin.1 – art.229 alin.1 lit. b și d din C.pen, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, urmând pedepse între limitele prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, reduse cu o treime, respectiv, între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 6 luni închisoare. .

Constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpați, ținând cont de ansamblul criteriilor de individualizare a pedepsei, instanța, în temeiul art. 396 alin. 2 și 10 C.proc pen, a condamnat inculpații la pedeapsa închisorii.

La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere și faptul că inculpatul B. C. A. este recidivist în condițiile art.41 alin.1 Cod penal, primul termen al recidivei constituindu-l o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 37/2007 a Judecătoriei Orăștie, pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 23 06 2009, rămânându-i de executat un rest de pedeapsă de 505 zile.

Cum în cauză termenul de reabilitare nu s-a împlinit, în cauză sunt aplicabile prevederile art.43 alin.5 Cod cod penal conform cărora „dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată se săvârșește o nouă infracțiune ,în stare de recidivă ,limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate „ ,devenind astfel între 3 ani și 7 ani și 6 luni.

În aceste condiții inculpatului i s-a scăzut din minimul prevăzut de 3 ani procentul de o treime conform art.396 alin.10 Cod pr pen și s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare.

Instanța a mai arătat că pedeapsa aplicată inculpatul D. M. C. în prezenta cauză este concurentă cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința nr 97/2014 a Judecătoriei Orăștie ,și în executarea căreia inculpatul se află în prezent.

În atare situație devin aplicabile prevederile art 39 litb Cod penal referitoare la concursul de infracțiuni și la aplicarea sporului de o treime din pedeapsa de 10 luni închisoare contopită în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepselor aplicate inculpaților, instanța a reținut că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 80, art. 83, respectiv ale art. 91 C.pen ( nefiind îndeplinite condițiile prevăzute cu privire la persoana inculpaților) și a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei:

Având în vedere dispozițiile art. 397 alin.1 rap. la art. 25 alin.1 C.proc.pen, instanța a obligat pe inculpați în solidar la plata sumei de 3000 lei către partea civilă Ș. G. M., cu titlu de despăgubiri civile, sumă pe care inculpații au fost de acord să o achite și care reprezintă contravaloarea ușii sustrase.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel, în termenul prevăzut de art.410 alin.1 din Codul de procedură penală, inculpații B. C. A. și D. M. C., solicitând, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, desființarea hotărârii primei instanțe, și, în ceea ce îl privește pe inculpatul B. A. C., în măsura în care se va aprecia că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 159 alin. 3) din Codul de procedură penală cu privire la momentul în care a intervenit împăcarea, înlăturarea răspunderii penale.

În subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate de prima instanță, având în vedere că ambii inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor, au colaborat cu organele judiciare și inculpatul B. A. C. a achitat prejudiciul, împăcându-se cu partea civilă.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu conform art.417 din Codul de procedură penală, însă în limitele prevăzute de acest text de lege, C. de apel constată următoarele:

Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale rezultă că starea de fapt reținută în hotărârea apelată este corectă, probatoriul fiind bine coroborat și interpretat.

Este dovedit în cauză că inculpații B. C. A. și D. M. C., la data de 31.05.2014, în jurul orelor 22.00, pe timp de noapte, au pătruns prin escaladare în curtea imobilului situat în Orăștie, . A, jud. Hunedoara, imobil aparținând numitei Ș. G. M., de unde au sustras o ușă din material PVC cu geam termopan aparținând persoanei vătămate.

În fața primei instanțe, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații au declarat că recunosc în totalitate săvârșirea faptelor, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 375 raportat la art.374 alin.4 din Codul de procedură penală.

În acord cu prima instanță, C. de apel, în baza propriei analize a materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, constată că din acesta rezultă că faptele există, constituie infracțiunea de furt calificat și au fost săvârșite de inculpații B. C. A. și D. M. C., în forma și modalitatea reținute în actul de sesizare a instanței.

Raportat la starea de fapt reținută și la încadrarea în drept a faptelor comise de inculpați, se constată de asemenea că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția acestora și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art. 375 raportat la art.374 alin.4 din Codul procedură penală.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor în concret, instanța de apel consideră că în contextul cauzei, raportat la criteriile generale prevăzute de art.74 din Codul penal, respectiv la împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, la starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, la natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, la motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, la natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpaților, la conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și la nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, pedepsele stabilite sunt în măsură să își atingă scopul preventiv și educativ.

Pe de altă parte, C. reține că l-a termenul din 4 noiembrie 2015, persoana vătămată constituită parte civilă Ș. G. M. a arătat că i-a fost achitat prejudiciul de către inculpatul B. C. A. și arată că nu mai are nicio pretenție în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 159 alin. 1 din Codul penal, împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, aceasta produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.

Conform art.374 alin. 1 din Codul de procedură penală, citirea actului de sesizare are loc la primul termen de judecată la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza se află în stare de judecată.

De asemenea, în art.278 alin.1 din Codul de procedură penală se prevede că atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

În acest sens, s-a pronunțat și C. Constituțională prin decizia nr.508/7.10.2014 (precum și prin deciziile nr.1470/8.11.2011 și nr.1483/8.11.2011). Astfel, C. a reținut că, din perspectiva aplicării principiului constituțional al aplicării legii penale mai favorabile, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituție, reglementarea de către legiuitor a termenului citirii actului de sesizare a instanței, ca ultim moment în care poate interveni împăcarea, conform dispozițiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, este pe deplin justificată prin finalitatea urmărită, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilității de exercitare abuzivă a acestui drept.

În prezenta cauză, persoana vătămată și inculpatul B. C. A. s-au împăcat în cursul judecării apelului, deci ulterior citirii actului de sesizare a instanței.

Raportat la toate aceste texte de lege și la situația de fapt prezentată, C. de apel constată că în cauză a fost depășit momentul până la care împăcarea putea avea loc și implicit se putea dispune încetarea procesului penal, solicitarea inculpatului B. A. C., de a se dispune înlăturarea răspunderii penale fiind nefondată.

Instanța urmează să rețină însă în favoarea acestuia circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de dispozițiile art.75 alin.2 lit.a din Codul penal constând în eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii”.

Referitor la inculpatul D. M. C., C. de apel constată că față de acest inculpat s-a stabilit o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minim și care este concurentă cu o pedeapsă cu executare în regim de detenție aplicată pentru o altă faptă.

Pe cale de consecință, raportat la actele dosarului și la împrejurările anterior reținute, ținând cont de fapta comisă, de circumstanțele concrete ale săvârșirii acesteia, de faptul că anterior inculpatul a mai fost condamnat în repetate rânduri pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului și, cu toate acestea, și-a reluat aceeași atitudine, de nerespectare a legii, instanța de apel consideră că reducerea pedepsei stabilite pentru infracțiunea săvârșită de inculpat nu este justificată pentru atingerea scopului acesteia, crearea premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor sale și asumării consecințelor acestora.

C. de apel va mai avea în vedere totodată dispozițiile art. 3 din Legea nr.254/2013 potrivit cărora scopul executării pedepselor este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepselor se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților.

Examinând din oficiu hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art. 417 din Codul de procedură penală, C. de apel constată că celelalte dispoziții ale primei instanțe referitoare la reținerea stării de recidivă post executorie față de inculpatul B. C. A., la concursul de infracțiuni în cazul inculpatului D. M. C., precum și la stabilirea cheltuielilor judiciare sunt legale și temeinice.

Pe cale de consecință, în raport de toate aceste împrejurări și pentru considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art. 421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, instanța va admite apelul declarat de inculpatul B. C. A. împotriva sentinței penale nr. 88/2.07.2015, pronunțată de J. Orăștie, în dosarul nr._, va desființa sentința penală atacată sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului B. C. A. și, judecând cauza în aceste limite:

Va reține în favoarea inculpatului B. C. A. circumstanța atenuanta prevăzută de art.75 alin.2 lit.a din Codul penal cu privire la infracțiunea furt calificat prev.și ped.de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b și d, 229 alin.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod pr pen. și va reduce pedeapsa aplicată acestuia de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.

Va lua act de renunțarea părții civile Ș. G. M. la acțiunea civilă formulată în cauză.

Va menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.421pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. M. C. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, va obliga pe inculpatul D. M. C. să plătească suma de 460 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, va obliga inculpatul să plătească suma de 360 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul B. C. A. împotriva sentinței penale nr. 88/2.07.2015, pronunțată de J. Orăștie, în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului B. C. A. și, judecând cauza în aceste limite:

Reține în favoarea inculpatului B. C. A. circumstanța atenuanta prevăzută de art.75 alin.2 lit.a din Codul penal cu privire la infracțiunea furt calificat prev.și ped.de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b și d, 229 alin.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod pr pen. și reduce pedeapsa aplicată acestuia de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.

Ia act de renunțarea părții civile Ș. G. M. la acțiunea civilă formulată în cauză.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. M. C. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul D. M. C. să plătească suma de 460 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Onorariile acordate apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați, în sumă de câte 360 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2015.

Președinte, Judecător,

A. I. P. G. L. O.

Grefier,

D. F.

Red. AIP

Tehnored. DF/2ex/24.11.2015

Jud fond FN

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1046/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA