Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 447/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 447/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-06-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 447/A/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. C.
Judecător: A. L.
Grefier: I. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I., reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul A. G. împotriva sentinței penale nr. 62/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant A. G., aflat în stare de deținere, asistat de avocata G. I., care se prezintă în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocatului D. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța aduce la cunoștința inculpatului apelant A. G. că are dreptul de a da declarație în cauză.
Instanța îl întreabă pe inculpatul apelant A. G. dacă înțelege să dea declarație.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul apelant A. G. arată că își menține declarațiile date în cauză. Inculpatul arată că recunoaște fapta reținută în sarcina sa și solicită aplicarea art. 320/1 C.pr.pen., cu consecința reducerii cu o treime a pedepsei. Inculpatul depune la dosarul cauzei un memoriu.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata G. I., care se prezintă pentru inculpatul apelant A. G., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocatului D. A., solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărâri.
Apărătoarea precizează că instanța de fond a mers pe vechiul Cod penal, dând aplicabilitate dispozițiilor din vechiul Cod penal privind limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de furt calificat.
Apărătoarea susține că noul Cod penal este legea penală mai favorabilă, solicitând instanței să dea eficiență legii penale mai favorabile, care este legea nouă.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate ca fiind temeinică și legală, precizând că instanța fondului a aplicat legea penală mai favorabilă pe instituții autonome, aplicând noul Cod penal când a stabilit în sarcina inculpatului A. G. pedeapsa de 2 ani închisoare și vechiul Cod penal pentru recidivă și forma continuată a infracțiunii.
Reprezentanta Parchetului arată că, ulterior, prin decizia pronunțată de C. Constituțională privind aplicarea legii penale mai favorabile s-a stabilit că aplicarea legii penale mai favorabile se face global, nu pe instituții autonome, dar învederează instanței că întrucât legea nu permite înrăutățirea situației inculpatului în propria-i cale de atac, solicită menținerea sentinței penale atacate și respingerea apelului inculpatului ca nefondat.
Inculpatul apelant A. G., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 62/2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar_ s-a dispus:
În baza art. 228 alin.1 rap. la art. 229 alin.1 lit. b,d din Noul Cod penal;
art. 36 alin.1 și art. 43 alin.5 N. C .Penal, în urma schimbării de încadrare prin aplicarea art. 5 N. C. penal, condamnarea inculpatului ,A. G. – fiul lui G. și M., născut la data de 16.07.1985 în Mediaș, cetățean român, studii gimnaziale, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP_, dom. în Mediaș,., jud. Sibiu la pedeapsa de – 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată în dauna părților vătămate F. M. și C. F..
În baza art.12 din Legea 187/2012 s-a stabilit drept lege penală mai favorabilă pentru pedeapsa accesorie, ca fiind art. 71 rap. la art. 64 din Codul penal din anul 1969.
În baza art. 71 C. penal, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C. penal, pe durata executării pedepsei principale.
S-a menținut starea de arest a inculpatului cu deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și arestului începând cu data de 12.12.2013 și până în prezent.
2. În baza art.396 alin.6 rap. la art. 16 lit. g teza a II a N. C. pr. penală
a fost încetetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru furt calificat în dauna părții vătămate G. M., prin împăcarea părților.
3. În baza art. 396 alin.5 rap. la art. 16 lit. c C. pr. penală, a fost achitat același inculpat pentru furt calificat în dauna părții vătămate S. D..
S-a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul Statului Român, a sumei de 100 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș din data de 30 decembrie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul, A. G. – fiul lui G. și M., născut la data de 16.07.1985, în Mediaș, dom. în Mediaș, . jud. Sibiu; pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. și pedepsită de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e,g,i C. penal, cu aplicațiunea art. 41 alin.2; art. 37 lit. b C. penal, arătându-se că: în perioada 9 noiembrie - 10 decembrie 2013, prin spargerea cu o rangă a geamurilor de la autoturismele aparținând părților vătămate G. M., S. D., F. M. și C. F., din Mediaș, inculpatul a sustras diferitele obiecte găsite în mașinile lor, respectiv din autoturismul marca Dacia cu nr._ aparținând părții vătămate G. M. a sustras un radiocasetofon; din cel aparținând părții vătămate S. D., auto marca VW Polo cu nr. de înmatriculare_ a sustras un radiocasetofon marca Pioneer cu stick; din auto marca Opel, aparținând părții vătămate F. M., a sustras 1 radiocasetofon marca Sony, 1 stick; 2 perechi de ochelari, cabluri, GPS; iar din cel aparținând părții vătămate C. F., 1 stick de 16 GB.
Cu privire la aceste fapte, inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale, cu respectarea procedurilor legale, din declarațiile date rezultând că a avut o poziție oscilantă, în sensul în care, inițial a contestat întru-totul că ar fi comis vreuna dintre aceste fapte, pentru ca apoi, după ce s-a efectuat o recunoaștere din grup în urma căreia martora Besenyi E. l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana pe care a surprins-o în timp ce spărgea geamul de la autoturismul părții vătămate G. M., acesta a revenit, recunoscând că este autorul exclusiv a acestei fapte.
În faza procesuală a camerei preliminare nu s-au constat aspecte de nelegalitate în ceea ce privește actul de sesizare al instanței, a actelor de urmărire penală sau a probelor administrate, potrivit încheierii de la filele 255-256 dosar.
În fața instanței, inculpatul A. G. a susținut că este autorul unei singure fapte de furt cea comisă în dauna părții vătămate G. M., negând că ar fi autorul sau că ar fi participat în vreun fel la comiterea celorlalte fapte de furt.
În dezbatere, părțile au arătat că nu au probe noi de solicitat, însă, în apărare au fost contestate declarațiile martorilor Oetvoes C. și L. Deborah, motiv pentru aceste probe testimoniale au fost administrate și în fața instanței, declarațiile acestora regăsindu-se în dosar la filele 334-338 dosar.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt:
În noaptea de 10/11 decembrie 2012 în jurul orelor 5,00, după ce petrecuse cu niște prieteni, inculpatul A. G. s-a deplasat la chioșcul aflat la intersecția străzii Clujului cu . Mediaș, pentru a cumpăra țigări. La reîntoarcere, spre domiciliu, inculpatul a sesizat că pe . parcat autoturismul marca Dacia cu nr._, aparținând părții vătămate G. M., hotărându-se astfel să sustragă bunuri din mașină. D. urmare, inculpatul a luat o rangă - gen țeavă, găsită în apropriere, cu ajutorul căreia a spart geamul lateral dreapta față. Inculpatul a fost observat de martora B. E., care l-a și recunoscut din grup, strigând la el, însă acesta nu s-a speriat, adăpostindu-se în apropriere. Inculpatul s-a reîntors la mașină, a smuls radiocasetofonul aflat în dotarea autoturismului după care a fugit. Ulterior, a vândut radiocasetofonul pentru suma de 50 lei, martorului R. M..
Starea de fapt menționată rezultă din plângerea părții vătămate G. M. - fila 9 dosar, care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice – filele 10-21 dosar, în care se evidențiază urmele efracției cu care s-a acționat și starea în care a fost găsit autoturismul; cu procesul-verbal de recunoaștere din grup, filele 32-38 dosar; cu declarațiile martorilor B. E. /fila 127 dosar/ Demejen I. /fila 134 dosar/ și R. M. – fila 137 dosar. Martorii B. E. și Demejen I. au relatat că l-au văzut pe inculpat când a spart geamul de la mașină, iar martorul R. a confirmat că a cumpărat radiocasetofonul care s-a dovedit ulterior că aparține părții vătămate fiindu-i restituit acesteia, conform dovezilor de la filele 134 și 22 dosar.
Din cercetările efectuate s-a mai constatat că anterior faptei mai sus-enunțate, mai precis în noaptea de 10/11 noiembrie 2013, inculpatul A. G. s-a deplasat pe ., unde a găsit alte două mașini parcate pe stradă, aparținând părților vătămate F. M. și C. F.. Autoturismul părții vătămate F. M. era unul marca Opel Corsa, având nr. de înmatriculare_, iar al părții vătămate C. F., marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare_ . Inculpatul A. G., uzând de același mod de operare, a spart mai întâi geamul de la mașina marca Opel de unde a sustras 1 radio cu CD marca Sony, 1 stick, 2 perechi de ochelari, cabluri și un GPS. Apoi, a trecut la celălalt autoturism marca Audi, unde la fel, a spart geamul lateral din partea șoferului, iar din interior a sustras 1 stick, după care a fugit. Ulterior, a vândut martorului Oetves C., radioul cu CD marca Sony și un stick .
Starea de fapt menționată rezultă din plângerile și declarațiile părților vătămate F. M. –filele 63,74-76 dosar; și C. F. - filele 82, 93-94 dosar; care se coroborează cu procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice filele 64-73 și 86-91 dosar, ce evidențiază același mod de operare prin spargerea cu un obiect contondent a geamului de la șofer; precum și cu declarațiile martorului Oetvoes C.; L. Deborah și A. Joszeph S. /filele 115,334; 114, 337; respectiv fila 117 dosar/, și cu procesul-verbal de confruntare – fila 45 dosar.
Inculpatul a negat că este autorul acestor fapte, susținând că de fapt obiectele vândute martorului Oetvoes C. au aparținut fratelui său A. C., plecat în străinătate, și că nu au fost cele aparținând părților vătămate, neprovenind din furt.
Aceste susțineri sunt infirmate însă de martorul A. Joszeph S. care în declarația sa de la fila 117 dosar, înlătură o astfel de posibilitate, arătând că la plecarea celuilalt frate în străinătate nu existau astfel de bunuri în camera unde își avea depozitate lucrurile rămase la domiciliu, cameră în care inculpatul nu a avut acces. Martorul a specificat faptul că fratele său a plecat în străinătate în cursul lunii septembrie 2013, așa încât depoziția martorului Oetvoes, devine nerelevantă sub aspectul susținerilor sale, precum că anterior ar fi văzut că fratele inculpatului ar fi avut depozitate radiocasetofoane de mașină, din moment ce, această împrejurare se referă la perioada mai-iunie, iar în tot acest timp fratele inculpatului, până la plecarea din septembrie, s-a ocupat cu vânzarea bunurilor pe care le avea, potrivit mărturiei aceluiași martor. Declarația amintită nu a fost contestată de apărare, mai mult, în fața instanței, martora L. Deborah – fila 337 dosar a arătat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală, aflată la fila 114 dosar, din care reiese că aparatele cumpărate de concubinul său Oetvoes C. au fost aduse la domiciliu, plasând acest lucru că s-ar fi realizat în timp, în urmă cu o lună de zile mai înainte de data audierii ceea ce înseamnă luna noiembrie 2013. Aceeași susținere se regăsește și în declarația martorului Oetvoes – fila 115 dosar, precum și în procesul-verbal de confruntare unde inculpatul personal recunoaște că le-a cumpărat în aceeași perioadă. Din declarațiile părților vătămate rezultă că bunurile ce le-au fost sustrase au avut aceleași caracteristici cu cele vândute de inculpat, fiind vorba despre un radio pentru mașină cu CD marca Sony și stick pe care era stocată muzică țigănească, manele, populară și alte astfel de genuri.
Împrejurarea evocată de martorul Oetvoes cu privire la o prezumtivă confruntare pentru recunoașterea aparatului nu este relevantă câtă vreme nu există obiectul de comparație, aparatul cumpărat de martor fiind vândut în târg la o persoană pe care nu o cunoaște. Prin urmare, probele cauzei converg spre concluzia indubitabilă că inculpatul este autorul acestor fapte, și ca atare, este vinovat de săvârșirea lor.
Sub aspectul laturii obiective există o acțiune de luare a unor bunuri în scopul însușirii lor pe nedrept, iar sub aspectul laturii subiective, adică a vinovăției, împrejurările de fapt dezvoltate mai sus, denunță că inculpatul a acționat cu intenție directă.
La data săvârșirii faptelor ca și la cea a sesizării instanței, infracțiunea comisă de inculpat era prevăzută de art. 208 lin.1; art. 209 alin.1 lit. e,g,i C. penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 3- 15 ani
La data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare noile coduri, penal și de procedură penală, aprobate prin Legea 187/2012 și respectiv Legea 255/2013.
Potrivit Noului Cod penal, furtul calificat este incriminat în continuare ca și infracțiune.
Art. 7 din Legea 187/2012, de punere în aplicare a Noului Cod penal, stabilește că ori de câte ori o normă în vigoare face trimitere la una sau mai multe infracțiuni prevăzute de Codul penal din 1969 sau o altă lege specială, trimiterea se consideră făcută la infracțiunea sau infracțiunile prevăzute de legea nouă având aceleași elemente constitutive.
Prin urmare, faptele inculpatului se regăsesc în încadrarea juridică dată de art. 228 alin. 1; art. 229 lit. b,d N. C. penal.
Pentru infracțiunea amintită legiuitorul a prevăzut posibilitatea înlăturării răspunderii penale ca efect al împăcării părților. Partea vătămată G. M. a declarat că s-a împăcat cu inculpatul, nemaiavând nici un fel de pretenție față de acesta. În consecință, în baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 lit. g teza a II a N. C. pr. penală, se va dispune încetarea procesului penal cu privire la furtul calificat săvârșit în dauna părții vătămate G. M..
În ceea ce privește fapta repetată a inculpatului din noaptea de 10/11.11.2013 când prin efracție a sustras bunuri din autoturismele părților vătămate F. M. și C. F., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, față de care subzistă răspunderea inculpatului.
Pedeapsa prevăzută de noua lege este închisoarea între 1 - 5 ani.
Potrivit art. 5 N. C. penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Totodată, potrivit art. 173 N. C. penal, prin sintagma lege penală se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanțe de urgență sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege.
De asemenea, potrivit art. 12 din Legea 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca legea mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, iar conform art.16 alin.2 din același act normativ, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.
Modificările intervenite prin Noul Cod penal sunt deosebit de ample și vizează toate instituțiile care au fost reglementate în vechiul Cod penal din anul 1969 or, dispozițiile legale amintite reliefează faptul că aplicarea principiului înscris la art. 5 N. C. penal, va fi făcută în raport cu fiecare dispoziție legală și nu în mod global.
Prin urmare, sub aspectul normei de incriminare, dispozițiile noii legii sunt mai favorabile, atât din perspectiva ipotezei de reglementare cât și a sancțiunii aplicabile, așa încât instanța urmează a face aplicațiunea art. 228 alin.1; art. 229 lit. b, d C. penal în privința încadrării juridice a faptei. Și sub aspectul regimului sancționator al formei continuate a unei infracțiuni, noile dispoziții ale Codului penal sunt mai favorabile întrucât majorarea maximului poate fi cu cel mult 3 ani spre deosebire de 5 ani, prevăzut în vechea reglementare /art. 42 rap. la art. 34 C. penal - din anul 1969/.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea în starea de recidivă postexecutorie reglementată de art. 37 lit. b C. penal din anul 1969, fiind anterior condamnat prin sentința penală nr.178/17.06.2008 a Judecătoriei Mediaș, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În executarea acestei pedepse a fost arestat la data de 20.08.2008, fiind liberat condiționat la data de 22.11.2011, având un rest de pedeapsă neexecutat de 615 zile. La data comiterii noii infracțiuni, durata acestei pedepse era împlinită /02.07.2013/, nu însă și termenul de reabilitare. Și sub acest aspect, al stării de recidivă, sunt mai favorabile prevederile din Noul Cod penal, întrucât potrivit art. 43 alin.5 N. C. penal, în cazul recidivei după executare, pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește avându-se în vedere majorarea cu jumătate a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege, ceea ce în cazul inculpatului înseamnă între 1 an și 6 luni închisoare – 7 ani și 6 luni închisoare, pe când în vechea reglementare a art. 39 alin. 4 C. penal - din anul 1969 se poate aplica o pedeapsă până la maximul ei special, la care se poate adăuga un spor de până la 10 ani închisoare, caz în care, devine evident că din punct de vedere legal, tratamentul sancționator era mult mai sever, ca de altfel, și ipoteza de reglementare, care pornea de la situația premisă a unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii de 6 luni, spre deosebire de 1 an cât prevede noua lege or, în aprecierea legii mai favorabile se are în vedere norma juridică în întregul ei, cu toate elementele componente: ipoteză, dispoziție și sancțiune.
De asemenea, s-a mai reținut că faptele inculpatului prezintă gravitate, având în vedere modalitatea săvârșirii lor, pe timp de noapte și prin efracție. Inculpatul s-a dovedit a fi nesincer, încercând deturnarea realității.
În consecință, având în vedere toate aceste circumstanțe, instanța a reținut că faptele inculpatului A. G. de a sustrage pe timp de noapte și prin efracție bunuri din autoturismele părților vătămate F. M. și C. F., constituie infracțiunea de furt calificat prev. și pedepsită de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d C. penal, pentru săvârșirea căreia, prin aplicarea art.36 alin.1 și art. 43 alin.5 N. C. penal, va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În privința pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere faptul că potrivit art. 54 N. C. penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate, iar potrivit art. 404 alin. 5 N. C. pr. penală, când instanța pronunță pedeapsa închisorii, în dispozitiv se face mențiune că persoana condamnată este lipsită de drepturile, sau, după caz, de unele dintre drepturile prev. de art. 65 C. penal, ceea ce înseamnă că atunci când inculpatul este condamnat la o pedeapsă privativă de libertate în mod obligatoriu și în mod firesc ca și o consecință a acestui fapt, trebuie aplicată pedeapsa accesorie, prin restrângerea unora sau a tuturor drepturilor civile prev. de art. 65 C. penal.
Cum noua reglementare pune în conexiune aplicarea pedepsei accesorii cu pedeapsa complementară, instanța a apreciat că din această perspectivă, a pedepsei accesorii, legea penală mai favorabilă în ceea ce-l privește pe inculpat, este reglementarea anterioară prev. de art. 71 C. penal din anul 1969, întrucât nu era condiționată de aplicarea a încă unei pedepse de felul celei complementare.
Prin actul de sesizare al instanței inculpatul a mai fost acuzat și de o altă faptă de furt calificat în dauna părții vătămate S. D., susținând că în noaptea de 9/10.11.2013, inculpatul A. G., prin spargerea geamului lateral spate al autoturismului aparținând părții vătămate, marca VW Polo cu nr. de înmatriculare_, ce era parcat pe ., a sustras un radiocasetofon și un stick.
Probele cauzei strânse în cursul urmăririi penale nu susțin această acuzație și nici nu demonstrează că inculpatul ar fi autorul acestei fapte. Plângerea părții vătămate S. D. /fila 47 dosar/ se coroborează într-adevăr cu procesul-verbal de cercetare la fața locului /filele 49- 56 dosar/ în sensul în care demonstrează că autoturismul i-a fost vandalizat în noaptea respectivă, prin spargerea geamului. Dar, așa după cum menționează partea vătămată în declarațiile sale de la filele 60-62 dosar, radiocasetofonul din mașină ce i-a fost sustras era marca Pioneer având carcasa de culoare argintie, spre deosebire de aparatele vândute de inculpat, martorului Oetvoes, care aveau carcasa de culoare neagră. De asemenea, așa după cum rezultă din procesul-verbal, fila 48 dosar, de la fața locului au fost relevate amprentele găsite pe portiera mașinii, iar în urma prelucrării lor, rezultatul a fost unul negativ – fila 57 dosar, adică urmele papilare găsite nu aparțin inculpatului. Nici modul de operare nu concordă întru-totul cu cel al inculpatului, fiind spart geamul din spate, pe când acțiunile inculpatului, amintite mai sus, vizau cu predilecție geamurile de la portierele din față.
Prin urmare, nu există nici o probă concludentă care să susțină că inculpatul este autorul acestei fapte de furt, urmând a se dispune achitarea sa, pe temeiul art. 396 alin.6 rap. la art. 16 lit. c C. pr. penală.
Referitor la latura civilă a acțiunii, părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, neavând pretenții de despăgubire. Nici martorul Oetvoes C. nu a solicitat restituirea prețului aferent aparatului radio predat părții vătămate G. M..
În consecință, în acord cu dispozițiile art. 112 lit. e N. C. penal s-a dispus confiscarea în folosul Statului Român a sumelor dobândite de inculpat de pe urma săvârșirii infracțiunilor respectiv de câte 50 lei, obținute de la martorul R. M. și martorul Oetvoes C., în total suma de 100 lei.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul solicitând desființarea hotărârii și, în rejudecare, reducerea pedepsei aplicate inculpatului. De asemenea inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor legale referitoare la procedura simplificată și reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Deliberând asupra apelului, prin prisma motivelor invocate și, din oficiu, în limitele prevăzute de art. 417 din codul de procedură penală C. reține că acesta este nefondat.
Instanța de fond a reținut, în temeiul probațiunii administrate în faza de urmărire penală și, nemijlocit în fața o stare de fapt corectă.
Din probele administrate a rezultat fără dubiu că inculpatul A. G. a sustras pe timp de noapte și prin efracție bunuri din autoturismele părților vătămate F. M. și C. F., faptă care la momentul săvârșirii întrunea elementele constitutive ale infracțiunii continuate de furt calificat prevăzut de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,g,icu art. 41 din Codul penal. Potrivit dispozițiilor Codului penal în vigoare la data judecării cauzelor faptele inculpatului întruneau elementele constitutive a două infracțiuni de furt calificat prev. de art.228 alin.1 rap la art.229 alin.1 lit.b și d în concurs real. Potrivit noilor dispoziții, pentru săvârșire unei infracțiuni continuate, este necesar ca faptele intră în conținutul acesteia să fie săvârșite în dauna aceluiași subiect pasiv, ori în speță faptele au fost săvârșite în dauna unor subiecți pasivi diferiți.
Deși instanța de fond aplicând legea nouă ca fiind mai favorabilă nu a reținut, potrivit acesteia concursul de infracțiuni, ci caracterul continuat al infracțiunii, apreciind calificarea juridică a faptelor în raport de definirea anterioară, acest aspect de nelegalitate nu poate fi îndreptat în apelul inculpatului deoarece ar conduce la o agravare în propria cale de atac.
Solicitarea inculpatului de a i se aplica dispozițiile legale referitoare la judecata în procedura simplificată ca urmare a recunoașterii acuzațiilor aduse și, în consecință reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime nu poate fi primită. Inculpatul nu a recunoscu în fața instanței de fond acuzațiile formulate în rechizitoriu pentru a putea beneficia de aceste dispoziții, iar o astfel de recunoaștere în fața instanței de apel nu are drept consecință reducerea limitelor de pedeapsă.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului aceasta s-a realizat în mod judicios prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 74 din Codul penal.
Instanța de fond a aplicat inculpatul o pedeapsă orientată la limita minimului special pentru infracțiunea săvârșită deși în cauză erau incidente două cauze de agravare a pedepsei, caracterul continuat al infracțiunii și existența stării de recidivă.
În aceste condiții solicitarea inculpatului de a i se aplica o pedeapsă într-un cuantum mai redus nu este întemeiată.
Verificând din oficiu, legalitatea hotărârii pronunțate de prima instanță C. reține că aceasta în mod eronat a aplicat inculpatului pedepse accesorii.
Potrivit dispozițiilor art.12 din Legea 187/2012 în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca fiind mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În speță instanța de fond a identificat ca fiind mai favorabilă, în raport cu infracțiunea comisă de inculpat, Codul penal în vigoare de la data de 01 02 2014. În consecință aceasta era ținută să verifice aplicare pedepsei accesorii potrivit normelor Codului penal în vigoare la data pronunțării hotărârii.
Potrivit dispozițiilor art.65 alin.1 din Codul penal aplicarea pedepselor accesorii este condiționată de aplicarea pedepsei complementare, neaplicarea acesteia din urmă presupunând și neaplicarea unei pedepse accesorii.
Cum în cauză în mod corect instanța de fond nu a aplicat pedepse complementare aceasta trebuia să nu aplice nici pedepse accesorii.
În consecință sub acest aspect hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 421 alin.1 pct. 2 lit. a din codul de procedură penală C. va admite apelul declarat de inculpatul A. G. împotriva sentinței penale nr. 62/2014 pronunțate de Judecătoria Mediaș în dosar_ .
Va desființa sentința penală atacată numai sub aspectul greșitei aplicări a pedepselor accesorii inculpatului și procedând la rejudecare în aceste limite:
Va înlătura dispoziția privind interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.a teza II-a și litera b din Codul penal anterior pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 72 din codul penal va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 12 12 2013 la zi.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale vor fi menținute.
În temeiul art. 275 alin.3 din codul de procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul A. G. împotriva sentinței penale nr. 62/2014 pronunțate de Judecătoria Mediaș în dosar_ .
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul greșitei aplicări a pedepselor accesorii inculpatului și procedând la rejudecare în aceste limite:
Înlătură dispoziția privind interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.a teza II-a și litera b din Codul penal anterior pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 12 12 2013 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05 06 2014.
Președinte, Judecător,
L. C. A. L.
Grefier,
I. M.
Red. AL
Dact. IM/2 ex./11.06.2014
Jud. fond D. O.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 101/2014. Curtea de... → |
|---|
