Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 776/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 776/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-09-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂNR. 776/A/2015

Sedința publică de la 15 septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: S. I. M.

JUDECĂTOR: O. M. P.

Grefier: T. C.

Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. a fost reprezentat de procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de părțile civile P. A. S. și S. S. I., de inculpații M. R. S. și M. I. S. împotriva sentinței penale nr.111/12.03.2015 pronunțate de J. A. I. în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din 14.09.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.

C. DE A.

Asupra apelurilor penale de față:

În deliberare, constată:

Prin sentința penală nr. 111/12.03.2015 pronunțată de J. A. I. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 386 C.pr.pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpații M. A., M. I. S. și M. R. S., au fost trimiși în judecată, formulată de Ministerul Public- P. de pe lângă J. A. I. din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal anterior – faptă săvârșită față de persoana vătămată S. S. I..

Cu privire la inculpatul M. A.:

1.1. În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul M. A. (fiul lui E. și M., născut la data de 04.08.1979 în Cugir, jud. A., domiciliat în Săliștea, ., jud. A., cetățean român, studii medii, CNP_) la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal anterior (față de persoana vătămată P. A.).

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

1.2. În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul M. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal anterior (față de persoana vătămată S. S.).

1.3. În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul M. A., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 36 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, s-a constatat că infracțiunile deduse judecății, sunt concurente între ele, precum și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin S.p. nr. 86/08.02.2011 pronunțată de J. A. I. rămasă definitivă prin D.p. nr. 476/21.04.2011 pronunțată de C. de A. A. I.- la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată, și în consecință:

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și art. 85 alin. 1 C.penal anterior, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin S.p. nr. 86/08.02.2011 pronunțată de J. A. I. rămasă definitivă prin D.p. nr. 476/21.04.2011 pronunțată de C. de A. A. I..

În baza art. 36 alin. 1 C.penal anterior, art. 33 lit. a) C.penal anterior și art. 34 alin. 1 lit. b) C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta (2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare) cu pedeapsa aplicată prin S.p. nr. 86/08.02.2011 pronunțată de J. A. I. rămasă definitivă prin D.p. nr. 476/21.04.2011 pronunțată de C. de A. A. I. (10 luni închisoare), în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior, s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 85 alin. 3 Cod penal anterior, raportat la art. 81 Cod penal anterior cu referire la art. 5 din Noul cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată-21.04.2011.

În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 359 C.pr.pen. anterior, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 83 și art. 84 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni sau a neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare stabilit.

Cu privire la inculpatul M. R. S.:

2.1.În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul M. R. S. (fiul lui R. și O., născut la data de 16.02.1972 în Cugir, jud. A., domiciliat în comuna Săliștea, .. 39 A, jud. A., cetățean român, fără antecedente penale, CNP_) la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal anterior (față de persoana vătămată P. A.).

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

2.2. În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul M. R. S., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal anterior (față de persoana vătămată S. S.).

3.3.În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul M. R. S., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal anterior.

În baza art. 33 lit. a) Cod penal anterior cu referire la art. 5 Noul cod penal, s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente între ele, și în consecință:

În baza art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal anterior, s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.

Cu privire la inculpatul M. I. S.:

În aplicarea art. 5 Noul cod penal, s-a constatat că infracțiunile deduse judecății pentru care inculpatul M. I. S. a fost trimis în judecată și astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice- vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior, vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal anterior și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1, totul cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a), art. 99 și art. 33 lit. a) Cod penal anterior, au corespondent în Noul cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Noul cod penal, vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. a) Noul cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Noul cod penal, totul cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a), art. 113 și urm. și art. 38 alin. 1 din Noul cod penal.

În baza art. 129 alin. 1, art. 134 alin.1, art. 114, art. 115 alin. 1 pct. 1 lit. d) Cod penal, raportat la art. 120 Noul Cod penal, s-a dispus luarea față de inculpatul M. I. S. (fiul lui R. și V., născut la data de 28.07.1993 în Cugir, jud. A., domiciliat în comuna Săliștea, .. 39 A A., cetățean român, CNP_) a măsurii educative neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Noul cod penal, vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. a) Noul cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Noul cod penal, totul cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a), art. 113 și urm. și art. 38 alin. 1 din Noul cod penal.

În baza art. 121 alin. (1) lit. e) Noul Cod penal, s-a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice să se prezinte la S. de Probațiune A. la datele fixate de acesta.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 123 alin. 3 din Noul cod penal, respectiv: în cazul nerespectării, cu rea credință a condițiilor de executare a măsurii educative, a obligațiilor impuse și a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative instanța poate dispune prelungirea măsurii educative luate, înlocuirea măsurii luate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă, înlocuirea măsurii luate cu o măsură educativă privativă de libertate.

S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la data rămânerii definitive, Serviciului de Probațiune A. și în baza art. 121 alin. 4 din Codul penal s-a pus în vedere acestuia că are obligația de a sesiza instanța dacă persoana supravegheată nu respectă condițiile de executare a măsurii educative.

În baza art. 22 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, s-a menținut măsura suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin S.p. nr. 377/16.10.2012 pronunțată de J. A. I., rămasă definitivă prin. D.p. nr. 375/02.04.2013 pronunțată de C. de A. A. I..

În baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin.1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 cod civil 1864, s-au admis în parte acțiunile civile formulate de persoanele vătămate P. A. S., având ca obiect obligarea inculpaților și a părților responsabile civilmente la plata sumei de 50.000 lei, și S. S. I., având ca obiect obligarea inculpaților și a părților responsabile civilmente la plata sumei de 80.000, și în consecință:

Au fost obligați inculpații în solidar, inculpatul M. I. S. în solidar și cu părțile responsabile civilmente M. R. S. și M. V. la plata sumei 25.000 lei către partea civilă P. A. S. și la plata sumei de 30.000 lei către partea civilă S. S., cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 Cod civil 1864 și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, s-a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de S. CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CLUJ, în contradictoriu cu inculpații și părțile responsabile civilmente, având ca obiect obligarea acestora la plata sumei de 1887,74 lei, cu titlu de despăgubiri civile, și în consecință:

Au fost obligați inculpații în solidar, inculpatul M. I. S., în solidar și cu părțile responsabile civilmente- M. R. și M. V. la plata sumei de 1887.74 lei către partea civilă S. Clinic Județean de Urgență Cluj, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate-părți civile P. A. S..

În baza art. 272, art. 274 alin.1, alin. 2 și alin. 3 C.pr.pen., au fost obligați inculpații și părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel: inculpatul M. A. la plata sumei de 387 lei (suma de 67 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală și suma de 320 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de judecată); inculpatul M. R. S. la plata sumei de 387 lei (suma de 67 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală și suma de 320 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de judecată); inculpatul Mărginea I. S. în solidar cu părțile responsabile civilmente M. R. S. și M. V. la plata sumei de 387 lei (suma de 67 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală și suma de 320 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de judecată).

În baza art. 276 alin. 1, alin.2 și alin. 4 C.pr.pen., au fost obligați inculpații și părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare suportate de părțile civile P. A. și S. S., astfel: inculpatul M. A. la plata sumei de 620 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat către partea civilă P. A. și la plata sumei de 620 lei către partea civilă S. S.; inculpatul M. R. S. la plata sumei de 620 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat către partea civilă P. A. și la plata sumei de 620 lei către partea civilă S. S.; inculpatul M. I. S. în solidar cu părțile responsabile civilmente M. R. S. și M. V. la plata sumei de 620 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat către partea civilă P. A. și la plata sumei de 620 lei către partea civilă S. S. (conform facturilor seria_/24.07.2012 și ., nr._/24.07.2012 -f. 228-229 ds. inst.).

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M. A., în faza de judecată până la prezența apărătorului ales-avocat D. S. D.- în cuantum de 100 lei (conform delegației nr. 351/03.02.2015-f. 225 ds. inst.), s-a dispus să se avanseze din Fondurile Ministerului de Justiție și să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 4977/P/2010 emis la data de 21.07.2011, P. de pe lângă J. A. I. a trimis în judecată pe inculpații M. A. pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art.181 alin.1 Cod pen. și a infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod pen., cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod pen. și a art. 33 lit. a Cod pen., M. R. S. pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art.181 alin.1 Cod pen. și a infracțiunii prev. de art. 321 alin.1 Cod pen., cu aplicarea art.75 lit.a și c Cod pen. și a art. 33 lit.a Cod pen., M. I. S. pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art.181 alin.1 Cod pen. și a infracțiunii prev. de art.321 alin.1 Cod pen., cu aplicarea art.75 lit.a Cod pen. și art.99 Cod pen., cu aplicarea art.33 lit.a Cod pen.

În actul de sesizare se arată că inculpatul M. A. la data de 20.11.2010 împreună cu învinuiții M. R. S. și M. I. S. i-au lovit pe numiții S. S. I. si P. A. S. cauzându-le leziuni care au necesitat 50-55 zile, respectiv 40-45 zile de îngrijiri medicale, de asemenea tulburând ordinea si liniștea publică. De asemenea, inculpatul M. R. S. la data de 20.11.2010 împreună cu învinuiții M. A. și M. I. S. i-au lovit pe numiții S. S. I. si P. A. S. cauzându-le leziuni care au necesitat 50-55 zile, respectiv 40-45 zile de îngrijiri medicale, de asemenea tulburând ordinea si liniștea publică. De asemenea, inculpatul M. I. S. la data de 20.11.2010 împreună cu învinuiții M. A. și M. R. S. i-au lovit pe numiții S. S. I. si P. A. S. cauzându-le leziuni care au necesitat 50-55 zile, respectiv 40-45 zile de îngrijiri medicale, de asemenea tulburând ordinea si liniștea publică.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate; declarațiile martorei M. A. D. care fiind prezenta la locul faptei a observat cum părțile vătămate au fost lovite în incinta barului de către învinuiții M. R. S. și M. I. S., iar în afara barului cele două părți vătămate au fost lovite de către cei trei învinuiți cu pumnii și picioarele, în timp ce victimele erau întinse pe jos. Totodată a observat că mai multe persoane care se aflau în bar au plecat fiind indignate de cele petrecute martorei fiindu-i la rândul ei frică să nu fie lovită de învinuiți și apelând serviciul 112 pentru a veni poliția si ambulanța; declarațiile martorilor B. C. I., Stiop A. R. care fiind în incinta barului au observat cum părțile vătămate sunt lovite de către învinuiții, fiind speriate si indignate de cele petrecute; declarațiile martorului Suvaina A. I. care a văzut cum părțile vătămate au fost lovite de către învinuiții M. R. S. și M. I. S. în timp ce se aflau în incinta barului, iar ulterior părțile vătămate au fost așteptate afară de către învinuiții M. R. S., M. I. S. și M. A. care au început să-i lovească cu pumnii și picioarele, deși aceștia erau întinși la pământ, creând o stare de panică și frică în rândul persoanelor aflate în bar, declarațiile administratorilor barului IF S. din Salistea, S. L. C. si S. N. H. care au declarat faptul că la data de 20.11.2010 M. R. S. și M. I. S. au intrat prin forță în bar (anterior fuseseră dați afară de către administratori) și au început să-i lovească pe S. S. și P. A. cu pumnii si picioarele, M. I. S. luând un scaun și lovindu-1 în cap pe P. A.. Cei doi martori au mai precizat, că părțile vătămate au fost de asemenea lovite și în afara barului de către toți învinuiții, ulterior părțile vătămate intrând în bar și prezentând mai multe plăgi deschise la nivelul feței și al capului, fiind transportați cu ambulanța la spital; certificatele medico-legale nr. 3582/IA/1074 și 3634/IA/1085 precum și din care rezultă leziunile produse părților vătămate prin lovire cu corpuri contondente, precum și zilele de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor; declarațiile învinuiților M. R. S. și M. I. S. și M. A. care au recunoscut parțial săvârșirea faptelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 26.11.2011 sub dosar nr._ .

În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la administrarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpaților M. A. și M. I. S., declarațiile părților vătămate P. A. și S. S. I., declarațiile martorilor M. A. D., Ș. A., Z. (B.) C. I., B. D. M., S. L. C., S. P. R., S. N. F., G. C. C., S. A. și M. V. O., rapoartele de expertiză medico-legală privind pe părțile vătămate S. S. I. și P. A. S. și înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 04.11.2014, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpații M. A., M. I. S., M. R. S., din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal anterior (față de persoana vătămată-parte civilă S. S. I.), avocatul părților civile pentru aceeași persoană S. S. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior în infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal anterior.

Prin încheierea din ședința publică din data de 18.12.2014, instanța a respins ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea civilă S. S. I. prin apărător ales, a faptelor săvârșite de inculpați, din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior în infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal anterior (față de persoana vătămată- parte civilă S. S. I.), și a prorogat pronunțarea asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public-P. de pe lângă J. A. I., a faptelor săvârșite de inculpați, din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal anterior (față de persoana vătămată-parte civilă S. S. I.)-prin hotărâre.

La dosarul cauzei s-a depus referatul de evaluare privind pe inculpatul M. I. S..

La dosarul cauzei s-au depus fișele de cazier judiciar ale inculpaților M. A., M. I. S. și M. R. S..

În cauză partea vătămată S. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 80.000 lei, iar partea vătămată P. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

1.Situația de fapt:

Coroborând materialul probator administrat în cauză instanța a constatat că starea de fapt astfel cum a fost reținută și descrisă prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A. I. este una corectă și conformă cu adevărul. Starea de fapt este confirmată îndeosebi de elementele de fapt ce rezultă din declarațiile concordante ale părților civile care îi încriminează direct pe inculpați coroborate cu certificatele și rapoartele de expertiză medico legală întocmite ce confirmă leziunile suferite de victime, declarațiile martorilor oculari, ale inculpaților, inculpatul M. R. S. recunoscând în totalitate faptele, precum și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, la data de 20.11. 2010 lucrătorii Postului de Poliție Săliștea s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în incinta barului IF S. a avut loc o altercație între mai multe persoane, ocazie cu care s-a tulburat ordinea și liniștea publică, iar două persoane au fost transportate la S. Județean A. pentru acordarea îngrijirilor medicale. Ulterior, părțile civile P. A. și S. S. I. au sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în data de 20.11.2010 au fost victimele unei agresiuni comise asupra lor de inculpații M. R. S., M. I. S. și M. A., iar în urma loviturilor primite au suferit leziuni ce au necesitat 40-45, respectiv 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit declarațiilor S. S. (f. 24-27 dup, 283-284 vol I, ds. inst.), acesta în data de 20/21.11.2010 se afla în localul IF S. din Săliștea unde a intrat în discuții contradictorii cu inculpații M. R. S. și M. A., arătând că fiecare dintre ei au adresat cuvinte jignitoare, iar la un moment dat M. R. S. l-a lovit cu palma peste față, intervenind patronul localului –martorul S. N. care le-a solicitat inculpaților să părăsească localul. După aproximativ 10-15 min. a sosit la local și prietenul său-partea civilă P. A. care i-a spus că între timp a fost lovit de către inculpatul M. A. cu pumnul în față și cu piciorul, iar în timp ce discutau, după aproximativ 10 minute au intrat în local inculpații M. R. S. și fiul acestuia M. I. S. care s-au năpustit asupra lor, fiind lovit de M. R. S. în zona capului cu pumnul, și fiindcă P. A. a intervenit a fost și el lovit la rândul lui de către M. I. S. cu un scaun metalic în cap, acesta fiind lovit ulterior și de M. R. S. care inițial l-a strâns de gât apoi a continuat să îl lovească cu pumnul în cap. A arătat că patronii localului au intervenit, fiind loviți la rândul lor de inculpați. Totodată a arătat partea civilă, că au mai rămas în bar 10 minute, cu mai multe persoane care au asistat la incident, după care au intenționat să se deplaseze la căminul cultural pentru ca P. A. să își ia haina ce o lăsase acolo, după ce înainte s-au asigurat că inculpații au plecat, însă la circa 20 metri de local au sesizat că aceștia fugeau înspre ei, motiv pentru care s-au întors spre local, dar la scările de la terasa localului, inculpatul M. A. l-a ajuns și l-a lovit cu o sticlă de bere în partea dreaptă a capului în zona ochiului spărgându-i arcada în partea de sus și jos, după care a fost lovit cu pumnii de M. R. S., a căzut jos și a fost târât circa 4-5 m de către toți trei fiind lovit în continuare cu pumnii, picioarele și cu ce au avut în mână, rămânând inconștient. Totodată a arătat cum a observat la începutul conflictului că și P. A. a fost lovit de inculpați.

În același sens sunt și declarațiile părții civile P. A. (f. 28+30 dup, f. 275-276 vol I, ds. inst.), care, de asemenea îi incriminează direct pe cei trei inculpați, arătând că la acea dată, respectiv 20.11.2010, în jurul orelor 20:00-21:00 se afla la onomastica unui prieten la căminul cultural din Săliștea, iar în jurul orelor 23:30-00:00 a plecat spre barul IF S. și înainte să intre în bar s-a întâlnit cu M. S. și M. A., acesta din urmă începând să îl insulte după care l-a lovit cu pumnul în obrazul stâng și cu piciorul, dar fiindcă a sesizat că este băut și-a continuat drumul intrând în bar unde s-a întâlnit cu prietenul său S. S., au povestit, și după circa 10 minute au intrat în bar inculpații M. R. S. și fiul său M. I. S.. A arătat partea civilă, că inculpatul M. R. S. a început să îi aplice lovituri cu pumnul în zona capului părții civile S. S., motiv pentru care el a încercat să intervină, dar în acel moment a fost lovit cu un scaun metalic în cap de către inculpatul M. I. S., după care M. R. S. a început și el să îl strângă de gât aplicându-i lovituri în cap. De asemenea, și partea civilă P. A., a arătat că patronii barului- S. N. și soția sa S. L. au intervenit fiind agresați la rândul lor, inculpații fiind îndepărtați în cele din urmă din local. După circa 10 minute el și S. S., au intenționat să se deplaseze la căminul cultural pentru că își lăsase acolo geaca, însă când au ieșit la o distanță de aproximativ 15 metri au apărut cei trei inculpați care fugeau înspre ei, motiv pentru care au fugit spre bar pentru a scăpa de ei. La fel ca partea civilă S. S., și partea civilă P. A., a arătat că în fața barului aproape de scări au fost ajunși de inculpați care au început să îi lovească pe ambii, aici M. A. lovindu-l din nou în obrazul stâng fracurându-i maxilarul, a căzut jos și ulterior au lovit fiecare cu ce a apucat, el personal fiind lovit cu picioarele, sticle de bere și bucăți de lemn, fiind călcat și cu piciorul pe cap de către M. R. S., rămânând inconștient câteva momente.

Leziunile suferite de părțile civile ca urmare a agresiunii din data de 20.11.2010 sunt confirmate de certificatele medico legale nr. 3582/IA/1074 cu completarea ulterioară din care rezultă că S. S. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și cădere ce pot data din data de 21.11.2010 și care necesită pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și nr. 3634/IA/1085, din care rezultă că partea civilă P. A. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente ce pot data din data de 21.11.2010 și care necesită pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale, precum și raportul de expertiză medico legală întocmit în cursul cercetării judecătorești nr. 2545/II/A/56 din data de 21.11.2013 emis de SMLJ- A., din care rezultă că acesta prezintă corioretinită cicatricială maculară postraumatică ochi drept, afecțiune care constituie sechele morfo-funcționale, consecință directă a leziunilor suferite ca urmare a agresiunii din data de 21.11.2010, sechele care au determinat reducerea acuității vizuale a ochiului drept în proporție de 15% permanent, posibilitățile terapeutice fiind epuizate.

Conflictul ce a avut loc între părți și . inculpaților asupra părților civile este confirmată întocmai și de martorii oculari audiați în cursul urmăririi penale, respectiv: M. A. D. (f. 52-54 dup), C. A. C. (f. 55-56 dup), B. C. I. (f. 57-59 dup), Ș. A. R. (f. 60-62 dup), Suvaina A. I. (f. 63-65 dup), S. L. C. (f. 66-68 dup), S. N. F. (f. 70-72 dup), R. I. N. (f. 73-74 dup), P. A. I. (f. 75-77 dup), M. V. O. (f. 78-80 dup), S. A. (f. 81-82 dup), P. D. (f. 83 dup), B. D. M. (f. 86 dup) care au arătat că între părțile civile și inculpați pe fondul unor discuții contradictorii a avut loc un conflict ce a culminat cu lovirea părților civile S. S. și P. A. de către inculpații M. R. S., M. I. S. și M. A., atât în incinta barului IF S. Săliștea, cât și pe terasa localului, părțile civile fiindu-le aplicate de aceștia din urmă lovituri cu pumnii, picioarele, sticle de bere, scaun metalic, până când au căzut jos, fiind transportați la spital. Aceeași martori au confirmat să acest incident a produs o stare generală de panică și învălmășeală, fiind speriați de cele întâmplate.

Astfel, cu relevanță, din declarațiile martorilor S. L. C. și S. N., administratorii localului, reiese că starea de fapt descrisă de părțile civile în declarațiile date este una reală, aceștia arătând că în data de 20.11.2010 inculpații M. R. S. și M. I. S. au intrat prin forță în bar, după ce anterior au fost dați afară și au început să îi lovească pe S. S. și P. A., acesta din urmă fiind lovit cu un scaun metalic în cap de M. I. S., precum și că părțile civile au fost lovite ulterior în afara barului de toți trei inculpați, constatând că atunci când au fost aduși în bar prezentau mai multe plăgi deschise la nivelul feței și al capului, fiind transportați cu ambulanța la spital.

De asemenea, martorele B. C. I., Ș. A. R. fiind în incinta barului au observat cum părțile civile au fost lovite de către inculpați, arătând totodată că au fost speriate și indignate de cele petrecute. Martorele Suvaina A. I. și M. A. D. au observat de asemenea cum părțile civile au fost lovite în incinta barului de către M. R. S. și M. I. S., precum și că în afara localului au fost lovite de toți cei trei inculpați, respectiv și de inculpatul M. A. cu pumnii și picioarele, în timp ce acestea erau întinse pe jos, arătând totodată că s-au speriat, fiind mai multe persoane în local care indignate și de frică au părăsit incinta.

Reaudiați în fața instanței, martorii M. A. D. (f. 285 vol I, ds. inst.), Suvaina A. (f. 286 vol I, ds. inst.), B. C. I. (f. 287-288 vol I, ds. inst.), B. D. M. (f. 80 vol II, ds. inst.), S. L. C. (f. 81 vol II, ds. inst.), S. N. (f. 142-143 vol II, ds. inst.), S. A. (f. 145 vol II, ds. inst.), M. V. O. (f. 174-175 vol II, ds. inst.) au prezentat în linii mari aceeași situație pe care au perceput-o la data la care au fost prezenți la evenimentele derulate în anul 2010, după aproximativ 3-4 ani de la incident, astfel încât orice omisiune strecurată în depozițiile date în faza de cercetare judecătorească este pe deplin justificată datorită timpului scurs și a diminuării percepțiilor inițiale, ba mai mult atitudinea prezentă dovedește faptul că aceștia dau dovadă de sinceritate prezentând instanței doar ceea ce își aduc aminte.

Inculpații au recunoscut parțial săvârșirea faptelor, audiații fiind atât pe parcursul urmăririi penale (f. 36-47 dup) arătând că într-adevăr au aplicat lovituri părților civile însă au invocat în apărarea lor faptul că au fost provocați de aceștia din urmă întrucât le-au adus injurii, jigniri și i-au amenințat, apărări care nu sunt de natură a înlătura răspunderea penală a acestora, putând da faptei cel mult valențe atenuante.

De altfel starea de fapt așa cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței, precum și probele administrate în cursul urmăririi penale, au fost însușite întocmai de inculpatul M. I. S., ca urmare a cererii sale de parcurgere a procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii și a declarației date în acest sens (f. 211 vol I, ds. inst.), precum și de inculpații M. A. și M. R. S., care cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei, prin apărător ales au solicitat aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, astfel că atitudinea de negare continuă a faptei coroborată cu realitatea contrară este incompatibilă cu solicitarea inculpaților de a fi condamnați însă în regim neprivativ de libertate și de a se reține circumstanțe atenuante în favoarea lor, întrucât denotă faptul că au o atitudine pur speculativă în sensul că dacă nu se dispune o soluție de achitare, atunci măcar să obțină o soluție de condamnare dar în limite de pedeapsă mai reduse și în regim neprivativ de libertate.

În consecință din materialul probator administrat în cauză, s-a reținut că reiese că la data de 20.11.2010, în timp ce se aflau în barul I. F. S. din Săliștea, inculpații M. R. S. M. A. și M. I. S.-minor au lovit părțile civile S. S. I. și P. A. cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și o infirmitate constând în sechele posttraumatice la ochiul drept, acuitatea vizuală fiind redusă în proporție de 15% permanent –în cazul părții civile S. S. I., respectiv leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale în cazul părții civile P. A., prin aceasta tulburând ordinea și liniștea publică, panicând clienții și personalul localului.

2.Încadrarea juridică:

2.1.Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public- P. de pe lângă J. A. I.:

La termenul de judecată din data de 04.11.2014, reprezentantul Ministerului Public- P. de pe lângă J. A. I. a solicitat schimbarea încadrării juridice pentru care inculpații M. A., M. I. S. și M. R. S. au fost trimiși în judecată din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal anterior – faptă săvârșită față de persoana vătămată S. S. I., susținând că potrivit expertizei medico legale efectuate în cursul cercetării judecătorești cu privire la aceasta rezultă că acuitatea vizuală la ochiul drept i-a fost redusă cu 15% permanent, posibilitatea terapeutică fiind epuizată, aceasta reprezentând o infirmitate permanentă fizică chiar dacă este parțială, cerere pe care instanța o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Din raportul de expertiză medico-legală încuviințat în cursul cercetării judecătorești și depus la dosar- nr. 2545/II/A/56 din data de 21.11.2013 întocmit de SMLJ- A. rezultă că partea civilă S. S., prezintă corioretinită cicatricială maculară posttraumatică ochi drept, afecțiune care constituie sechele morfo-funcționale, consecință directă a leziunilor suferite ca urmare a agresiunii din data de 21.11.2010, sechele care au determinat reducerea acuității vizuale a ochiului drept în proporție de 15% permanent, posibilitățile terapeutice fiind epuizate.

Or, potrivit art. 182 alin. 2 Cod penal anterior, indiferent de numărul de zile de îngrijiri medicale, fapta constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă dacă a produs vreuna dintre următoarele consecințe: (…) o infirmitate permanentă fizică ori psihică (…).

Prin infirmitate permanentă fizică în sensul textului legal enunțat se înțelege orice stare anormală a integrității corporale sau a sănătății care aduce corpul uman într-o stare de inferioritate fizică permanentă, ireversibilă, presupune că traumatismul suferit slăbește, îngreunează, alterează sau reduce parțial funcționalitatea inițială sau anterioară a organismului victimei- în acest sens fiind și scăderea sau alterarea vederii. Infirmitatea este permanentă dacă este în mod natural ireversibilă chiar dacă există posibilitatea ca efectele ei să fie diminuate sau înlăturate prin tratamente chirurgicale sau prin folosirea de aparate sau mijloace artificiale.

Or, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico legală întocmit în cauză, ca urmare a agresiunii, părții civile S. S. i-a scăzut acuitatea vizuală a ochiului drept în proporție de 15% permanent, posibilitățile terapeutice fiind epuizate, ceea ce înseamnă că i s-a produs o infirmitate, consecință care determină încadrarea faptelor săvârșite de inculpați sub încadrarea juridică a alin. 2 al articolului 182 Cod penal anterior- ce reglementează vătămarea corporală gravă, constituind o infracțiune distinctă de art. 182 alin.1 Cod penal care pentru evaluarea gravității urmării folosește criteriul duratei zilelor de îngrijiri medicale. Ca atare, contrar, susținerilor apărătorului inculpaților, pentru ca fapta să se poată încadra în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal anterior este necesar și suficient să aibă ca urmare una din consecințele prevăzute expres de textul legal, fără a avea importanță numărul de zile de îngrijiri medicale.

Față de cele ce preced, în baza art. 386 C.pr.pen. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpații M. A., M. I. S. și M. R. S. au fost trimiși în judecată, formulată de Ministerul Public- P. de pe lângă J. A. I. din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal anterior – faptă săvârșită față de persoana vătămată S. S. I..

2.2. În drept, s-au reținut următoarele:

2.2.1. Fapta inculpatului M. A. constând în aceea că la data de 20.11.2010, în loc public, în timp ce se afla în barul I. F. S. din Săliștea, împreună cu inculpații M. R. S. și M. I. S.-minor au lovit părțile civile S. S. I. și P. A. cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și o infirmitate constând în sechele posttraumatice la ochiul drept acuitatea vizuală fiind redusă în proporție de 15% permanent –în cazul părții civile S. S. I., respectiv leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale în cazul părții civile P. A., prin aceasta tulburând ordinea și liniștea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal anterior (față de persoana vătămată P. A.), de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal anterior (față de persoana vătămată S. S.) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal anterior.

2.2.2. Fapta inculpatului M. R. S. constând în aceea că la data de 20.11.2010, în loc public, în timp ce se afla în barul I. F. S. din Săliștea, împreună cu inculpații M. A. și M. I. S.-minor au lovit părțile civile S. S. I. și P. A. cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și o infirmitate constând în sechele posttraumatice la ochiul drept acuitatea vizuală fiind redusă în proporție de 15% permanent –în cazul părții civile S. S. I., respectiv leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale în cazul părții civile P. A., prin aceasta tulburând ordinea și liniștea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal anterior (față de persoana vătămată P. A.), de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c)Cod penal anterior (față de persoana vătămată S. S.) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal anterior.

2.2.3. Fapta inculpatului M. I. S. constând în aceea că la data de 20.11.2010, în loc public, în timp ce se afla în barul I. F. S. din Săliștea, împreună cu inculpații M. A. și M. R. S. au lovit părțile civile S. S. I. și P. A. cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și o infirmitate constând în sechele posttraumatice la ochiul drept acuitatea vizuală fiind redusă în proporție de 15% permanent –în cazul părții civile S. S. I., respectiv leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale în cazul părții civile P. A., prin aceasta tulburând ordinea și liniștea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Noul cod penal, vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. a) Noul cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Noul cod penal, totul cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a), art. 113 și urm. și art. 38 alin. 1 din Noul cod penal.

2.3. Legea penală mai favorabilă:

Având în vedere că a intervenit o succesiune de legi penale în timp de la data săvârșirii faptelor și până la data pronunțării prezentei, în ceea ce îl privește pe inculpatul M. I. S., întrucât faptele deduse judecății au fost săvârșite de acesta, în stare de minoritate, înainte de a împlini vârsta de 18 ani, în aplicarea legii penale mai favorabile, ținând cont că pentru infractorii care au săvârșit faptele în timpul cât erau minori se aplică numai măsuri educative potrivit Noului cod penal, iar conform art. 129 alin. 1 Noul cod penal pentru pluralitățile de infracțiuni săvârșite de infractorii minori, se aplică o singură măsură educativă, instanța apreciază legea penală mai favorabilă- noua legislație penală, motiv pentru care s-a reținut în încadrarea juridică dată faptelor și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal.

În ceea ce îi privește pe inculpații majori din prezenta cauză, respectiv: M. A. și M. R. S., instanța a reținut că cele trei infracțiuni deduse judecății au fost comise de aceeași persoană, prin acțiuni diferite și înainte de a fi condamnată pentru vreuna dintre ele. Pentru aceste considerente, în încadrarea juridică dată faptelor, instanța a reținut și prevederile art. 33 lit. a), art. 34 C.penal anterior referitoare la concursul de infracțiuni, dând, de asemenea, aplicabilitate dispozițiilor art. 5 din Noul cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, apreciind că instituția privind concursul de infracțiuni astfel cum este reglementată în codul penal anterior este mai favorabilă inculpatului decât dispozițiile Noului cod penal .

Aceasta deoarece, instanța a constatat, mai întâi, că situația concretă din speță nu se află sub incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, care prevăd că tratamentul sancționator aplicabil pluralității de infracțiuni atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, este cel reglementat de legea nouă, întrucât toate infracțiunile comise de inculpat au fost săvârșite înainte de . noii legislații penale.

Or, în atare situație, instanța a determinat legea penală mai favorabilă, comparând tratamentul sancționator al acestei instituții în ambele reglementări penale (codul penal anterior și Noul cod penal). Astfel, s-a constatat că potrivit Noului Cod penal (art. 39) sporul a devenit obligatoriu de aplicat în caz de contopire a pedepselor aplicate (se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), în timp ce potrivit Codului penal anterior, în caz de concurs de infracțiuni, sporul era facultativ (putându-se adăuga un spor de până la 5 ani), în atare situație fiind mai favorabil tratamentul sancționator aplicabil concursului de infracțiuni-prevăzut de codul penal anterior.

În continuare, având în vedere că de la data săvârșirii faptelor de către inculpați și până la judecarea în fond a cauzei a intervenit o succesiune de legi penale în timp, ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a statuat că aplicarea legii penale mai favorabile se aplică în mod global neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, instanța față de considerentele expuse mai sus referitoare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, dar și apreciind așa cum se va arăta în secțiunea următoare, mai potrivită și în concordanță cu criteriile privitoare la faptă și persoana inculpatului o modalitate de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată acestora din Codul penal anterior, s-au aplicat în cauză dispozițiile legale din Codul penal anterior, stabilind încadrarea juridică a fiecărei fapte în forma prevăzută înainte de modificările aduse prin . noii legislații penale, apreciind aceasta ca fiind legea penală mai favorabilă în ansamblul ei raportat la situația concretă din speță, motiv pentru care va reține și aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpați există, constituie infracțiune și au fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea inculpaților majori M. A. și M. R. S. la o pedeapsă, iar inculpatului minor M. I. S. îi va aplica o măsură educativă în consens cu dispozițiile Noului cod penal.

Alte aspecte.

Instanța raportat la cazul concret din speță, a apreciat că nu se impune reținerea în încadrarea juridică dată faptelor și a circumstanței legale atenuante privind provocarea din partea persoanelor vătămate-prev. de art. 73 lit. b) Cod penal anterior, așa cum au invocat inculpații pe tot parcursul procesului penal. Pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient ca persoana vătămată să aibă un comportament injurios sau amenințător, așa cum susțin inculpații, ci se cere să se dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni. Or, în cauză se poate reține că inculpații într-adevăr au săvârșit infracțiunea într-o stare de încărcare nervoasă determinată de discuțiile contradictorii avute cu părțile civile, însă din probele administrate în cauză nu rezultă că atitudinea persoanelor vătămate, deși, au folosit un limbaj jignitor ar fi produs o stare de puternică tulburare și emoție de așa natură încât inculpații să acționeze la lovirea acestora cu pumnii și picioarele în repetate rânduri, cu sticle, scaun metalic, cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45, respectiv 50-55 zile de îngrijiri medicale, aducându-i în stare de inconștiență, riposta lor fiind evident disproporționată raportat la comportamentul părților civile.

3.Individualizarea pedepsei și modalitatea de executare:

3.1. Cu privire la inculpatul minor M. I. S.:

La individualizarea măsurii educative aplicate inculpatului minor la data săvârșirii faptei din prezenta cauză, instanța a avut în vedere, așa după cum deja s-a arătat, faptul că potrivit dispozițiilor art. 114 din Codul penal cu denumirea marginală „consecințele răspunderii penale”, față de minori nu pot fi luate decât măsuri educative, privative sau neprivative de libertate.

În ceea ce privește sistemul sancționator special prevăzut pentru minori în Codul penal (Titlul V, art. 113-134) trebuie observat că după data de 01.02.2014 este un sistem format exclusiv din măsuri educative, neprivative si respectiv, privative de libertate. Din întreaga reglementare a instituției răspunderii penale a minorilor rezultă că legiuitorul a acordat prioritate măsurilor educative neprivative de libertate ce pot fi luate față de toți minorii ce au vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani. Măsurile educative privative de libertate pot fi luate față de minori cu îndeplinirea a două condiții suplimentare și anume: a) dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat și b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

Așa cum se poate observa din cuprinsul textelor legale incidente în materie (art.115 din Codul penal), măsurile educative sunt reglementate în ordinea gravității lor, începând legiuitorul enumerarea cu cele neprivative de libertate (stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână și asistarea zilnică) pentru a ajunge apoi la cele privative de libertate ( internarea într-un centru educativ și internarea într-un centru de detenție).

Principiul după care se alege categoria și felul măsurii educative aplicabile minorului infractor este acela al priorității măsurii educative neprivative de libertate față de măsura educativă privativă de liberate.

Pentru alegerea măsurii educative aplicabile în cadrul operațiunii de individualizare, legea a prevăzut în cuprinsul art. 115 alin. 2 din Codul penal că, alegerea măsurii educative se face, în condițiile art. 114 și potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 din Codul penal.

Așadar în conformitate cu prevederile art. 74 Noul cod penal, instanța a avut în vedere și gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, orientându-se după criteriile indicate expres de textul legal indicat, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Nu în ultimul rând, instanța a reținut că potrivit principiului nr. 5 din Recomandarea Consiliului Europei nr. 2008/11 privind regulile europene pentru infractori minori, impunerea și punerea în aplicare a unei sancțiuni sau măsuri neprivative de libertate trebuie să respecte interesul superior al minorului, limitat de gravitatea infracțiunilor comise (principiul proporționalității), să țină cont de vârsta, sănătatea mintală și fizică, de dezvoltarea, de capacitățile și circumstanțele personale (principiul individualizării) și, de fiecare dată când este necesar de rapoartele psihiatrice, psihologice ori sociale.

Firește în procesul individualizării sancțiunii nu poate fi scăpat din vedere contextul social, recrudescența fenomenului infracțional, frecvența crescută a acestui gen de infracțiuni, dar ceea ce trebuie să prevaleze este analiza elementelor concrete ale dosarului, determinarea capacității de îndreptare a fiecărui inculpat din prezenta cauză. În cauză este vorba de un infractor cu o conduită pozitivă care a recunoscut comiterea faptelor (f. 211 vol I, ds. inst.), existând suficiente temeiuri că cel în cauză s-ar putea îndrepta prin aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate, chiar dacă printre cele mai severe.

În consecință, raportat la criteriile mai sus enunțate precum, având în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză privind inculpatul, precum și că din fișa de cazier judiciar a acestuia, reiese că a mai suferit ulterior săvârșirii faptei deduse judecății o condamnare însă pentru alt gen de infracțiuni, instanța a apreciat că se impune luarea față de inculpatul minor M. I. S. a măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Noul cod penal, vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. a) Noul cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Noul cod penal, totul cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a), art. 113 și urm. și art. 38 alin. 1 din Noul cod penal, măsură de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

De asemenea, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 123 alin. 3 din Noul cod penal, respectiv: în cazul nerespectării, cu rea credință a condițiilor de executare a măsurii educative, a obligațiilor impuse și a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative instanța poate dispune prelungirea măsurii educative luate, înlocuirea măsurii luate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă, înlocuirea măsurii luate cu o măsură educativă privativă de libertate.

S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la data rămânerii definitive, Serviciului de Probațiune A. și în baza art. 121 alin. 4 din Codul penal, s-a pus în vedere acestuia că are obligația de a sesiza instanța dacă persoana supravegheată nu respectă condițiile de executare a măsurii educative.

Totodată, constatând potrivit fișei de cazier judiciar depusă la dosar (f. 218 vol I, ds. inst.) că inculpatul a fost condamnat ulterior săvârșirii faptei deduse judecății pentru o infracțiune săvârșită în stare de minoritate, respectiv la pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată prin S.p. nr. 377/16.10.2012 pronunțată de J. A. I., rămasă definitivă prin. D.p. nr. 375/02.04.2013 pronunțată de C. de A. A. I., având în vedere dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, s-a menținut măsura suspendării condiționate a executării pedepsei astfel aplicate.

3.2. Cu privire la inculpații majori M. A. și M. R. S.:

La individualizarea pedepsei, privind pe inculpații majori M. A. și M. R. S., în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal anterior, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpaților prezintă un grad relativ ridicat de pericol social având în vedere că au săvârșit faptele împreună și alături de un inculpat minor ceea ce le-a sporit încrederea și lipsa temerii că vor răspunde penal, modul și împrejurarea comiterii faptelor, prin aplicarea de lovituri puternice și repetate persoanelor vătămate în diferite zone ale corpului, îndeosebi în zona capului, relevând un comportament agresiv, reținând și criteriile referitoare la persoana și conduita inculpaților, respectiv: au avut o atitudine parțial sinceră, ceea ce a condus la lipsa soluționării cu celeritate a cauzei, din fișele de cazier judiciar depuse la dosar reiese că inculpatul M. A. a mai fost condamnat în trecut, însă pentru comiterea altui gen de infracțiuni (f. 219 vol I, ds. inst.), iar inculpatul M. R. S. nu a mai suferit în trecut alte condamnări, nefiind nici măcar sancționat administrativ (f. 217 vol I, ds. inst.).

În consecință raportat la criteriile de individualizare mai sus arătate, au fost condamnați inculpații la câte o pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina lor orientate spre minimul special prevăzut de lege, și anume o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal anterior (față de persoana vătămată P. A.), o pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c)Cod penal anterior (față de persoana vătămată S. S.), și o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) Cod penal anterior, pedepse de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța a reținut dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că: „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”

Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat, instanța a aplicat fiecărui inculpat pe lângă pedepsele principale astfel stabilite pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În continuare, în ceea ce îl privește pe inculpatul M. A., examinând fișa de cazier judiciar a acestuia, instanța a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente între ele, precum și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin S.p. nr. 86/08.02.2011 pronunțată de J. A. I. rămasă definitivă prin D.p. nr. 476/21.04.2011 pronunțată de C. de A. A. I.- la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată, motiv pentru care reținând incidența dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 85 alin. 1 C.penal anterior s-a dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin S.p. nr. 86/08.02.2011 pronunțată de J. A. I. rămasă definitivă prin D.p. nr. 476/21.04.2011 pronunțată de C. de A. A. I..

Deopotrivă aplicând tratamenul sancționator al concursul de infracțiuni prevăzut de art. 36 alin. 1 C.penal anterior, art. 33 lit. a) C.penal anterior și art. 34 alin. 1 lit. b) C.penal anterior s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta (2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare) cu pedeapsa aplicată prin S.p. nr. 86/08.02.2011 pronunțată de J. A. I. rămasă definitivă prin D.p. nr. 476/21.04.2011 pronunțată de C. de A. A. I. (10 luni închisoare), în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Ca atare, pe lângă pedeapsa rezultantă astfel aplicată, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 85 alin. 3 Cod penal anterior, raportat la art. 81 Cod penal anterior, apreciind că pronunțarea unei hotărâri de condamnare constituie un avertisment suficient pentru inculpat și că acesta se va putea îndrepta și fără aplicarea unei pedepse cu regim de executare, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a hotârârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată-21.04.2011.

Față de prevederile art. 71 alin.5 C.penal anterior s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 359 C.pr.pen. anterior, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 83 și art. 84 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni sau a neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare stabilit.

În ceea ce îl privește pe inculpatul M. R. S., de asemenea, instanța reținând în încadrarea juridică dată faptelor a dispozițiilor legale referitoare la concursul de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) Cod penal anterior, aplicând tratamentul sancționator prevăzut de art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal anterior s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

De asemenea, pe lângă pedeapsa rezultantă astfel aplicată, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate, instanța având în vedere argumentele prezentate în paragrafele anterioare, referitoare la conduita și persoana inculpatului, s-a apreciat că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81 C.pen. din 1968, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.

În continuare, potrivit art. 359 C.pr.pen. anterior s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 83 și art. 84 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni sau a neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare stabilit.

4.Asupra laturii civile din cauză:

În soluționarea acțiunii civile din prezenta cauză, instanța a constatat că persoanele vătămate s-au constituit părți civile în cauză în contradictoriu cu inculpații și părțile responsabile civilmente, după cum urmează: P. A. S. având ca obiect obligarea la plata sumei de 50.000 lei și S. S. I., având ca obiect obligarea la plata sumei de 80.000 lei, S. Clinic Județean de Urgență Cluj având ca obiect obligarea la plata sumei de 1887,74 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Față de acestea, instanța a reținut incidența următoarelor dispoziții legale:

Art. 998-999 Cod civil 1864 (sub incidența căruia s-a săvârșit fapta) prevăd că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare.

Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.

Același text legal nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca și consecință, atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menționate.

De asemenea instanța a reținut și incidența dispozițiilor art.1000 alin. 2 Cod civil 1864 care reglementează răspunderea civilă delictuală a părinților pentru prejudiciu cauzat de copiii lor minori, precum și art. 1003 Cod civil 1864 care impune răspunderea solidară a persoanelor când delictul este imputabil mai multor persoane.

Aplicând acest raționament la situația de față, instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpaților (fapta ilicită, tradusă în infracțiunea de lovire a persoanelor vătămate în mod repetat cu pumnii și picioarele, folosindu-se și de sticle de bere, scaun metalic în diferite zone ale corpului și în zona capului; vinovăția inculpaților, îmbrăcând forma intenției, prejudiciul material dar și moral- ca o consecință firească a faptelor de lovire a inculpaților asupra integrității fizice și a sănătății persoanelor vătămate, legătura de cauzalitate dintre fapta inculpaților și prejudiciul produs).

Părțile civile prin înscrisurile depuse la dosar prin care și-au precizat cuantumul pretențiilor civile (f. 123, 124 vol I ds. inst) și ulterior și le-au modificat în sensul majorării acestora (f. 202 vol I ds. inst.) deși au arătat că pretențiile civile solicitate reprezintă atât despăgubiri cu titlu de daune materiale, cât și despăgubiri cu titlu de daune morale, nu au specificat defalcat din totalul sumei solicitate cât din aceasta reprezintă daune materiale și cât daune morale. Or, reținând că în cazul pretențiilor civile constând în daune materiale trebuie să facă dovada unui prejudiciu material actual, cert și determinat, părțile civile neindicând cât din suma solicitată cu titlu de despăgubiri civile reprezintă daune materiale constând în cheltuieli cu spitalizarea, medicamentele și transportul, va analiza pretențiile civile solicitate în cuantum de 50.000 lei, respectiv 80.000 lei sub aspectul daunelor morale suferite.

Astfel, din punct de vedere al prejudiciului moral, instanța a arătat că este de necontestat că loviturile aplicate persoanelor vătămate- constituite părți civile P. A. și S. S. au cauzat acestora din urmă un prejudiciu afectiv, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare-50-55 zile, respectiv 40-45 zile, părții civile S. S. și o infirmitate fizică permanentă – scăzând acuitatea vizuală la ochiul drept cu 15% (așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar- certificate medico legale, raport de expertiză medico legal, scrisori medicale), zona în care au fost aplicate loviturile repetate- în zona capului, instrumentele folosite- sticlă de bere, scaun metalic, bâte, modalitatea de comitere a faptei-de trei persoane împreună năpustite asupra victimelor aplicând lovituri repetate cu pumnii și picioarele, reprezentând o alterare cel puțin temporară a condițiilor de viață și traumele psihice inerente loviturilor aplicate acestora. Cu toate acestea, instanța a constatat caracterul excesiv al daunelor morale solicitate, 50.000 lei de către P. A., respectiv 80.000 lei de către S. S..

În lipsa unor criterii legale de determinare a prejudiciului moral, dar având în vedere criterii unanim îmbrățișate de literatura de specialitate și practica judiciară, precum consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, criterii subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, instanța a constatat că suma de 25.000 lei pentru partea civilă P. A., respectiv 30.000 lei către partea civilă S. S., este corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.

Față de cele ce preced, în baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin.1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 Cod civil 1864 s-au admis în parte acțiunile civile formulate de persoanele vătămate P. A. S. și S. A. S., și în consecință:

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată în cauză de către S. Clinic Județean de Urgență Cluj, pe lângă dispozițiile legale mai sus arătate, instanța a mai reținut și prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății conform cărora -(1) persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

În aplicarea prevederilor legale de mai sus, instanța a constatat că persoana păgubită prin producerea leziunilor cauzate victimei P. A. (în cauză, partea civilă S. Clinic Județean de Urgență Cluj) are dreptul de a pretinde despăgubiri celui răspunzător de producerea vătămării integrității corporale și a sănătății victimei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale ocazionate de internarea acestei persoane, de la autorul prejudiciului, precum și a părților responsabile civilmente, în cauză de la autorii săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală- inculpații și părțile responsabile civilmente –părinții inculpatului minor M. I. S.. Partea civilă a făcut dovada cuantumul pretențiilor civile solicitate depunând la dosar înscrisuri doveditoare și decontul de cheltuieli.

În consecință în baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 Cod civil 1864 și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății s-a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de S. Clinic Județean de Urgență Cluj, sens în care au fost obligați inculpații în solidar, inculpatul M. I. S., în solidar și cu părțile responsabile civilmente - M. R. și M. V. la plata sumei de 1887.74 lei către partea civilă S. Clinic Județean de Urgență Cluj, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate-părți civile P. A. S..

5.Cu privire la cheltuielile judiciare din cursul procesului penal:

Potrivit art. 272, 274 alin. 1 alin. 2 și alin. 3 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […],când sunt mai mulți inculpați instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare […], iar partea responsabilă civilmente în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În temeiul dispozițiilor legale mai sus enunțate, instanța a obligat inculpații și părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel: inculpatul M. A. la plata sumei de 387 lei (suma de 67 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală și suma de 320 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de judecată); inculpatul M. R. S. la plata sumei de 387 lei (suma de 67 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală și suma de 320 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de judecată); inculpatul Mărginea I. S. în solidar cu părțile responsabile civilmente M. R. S. și M. V. la plata sumei de 387 lei (suma de 67 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală și suma de 320 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat aferente fazei de judecată).

În ceea ce privește cererile părților civile de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare suportate pe parcursul procesului penal, instanța reținând incidența dispozițiilor art. 276 alin. 1, alin.2 și alin. 4 C.pr.pen. conform cărora inculpații și părțile responsabile civilmente sunt obligate să plătească, în solidar părții civile căreia i s-a admis acțiunea civilă cheltuielile judiciare făcute de aceasta, soluția pronunțată în cauză asupra laturii penale, dar și asupra laturii civile din cauză, precum și constatând că s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată suportate de părțile civile constând în onorariu de avocat fiind depuse la dosar facturile aferente, a apreciat-o ca fiind întemeiată.

În consecință, au fost obligați inculpații și părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare suportate de părțile civile P. A. și S. S., astfel: inculpatul M. A. la plata sumei de 620 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat către partea civilă P. A. și la plata sumei de 620 lei către partea civilă S. S.; inculpatul M. R. S. la plata sumei de 620 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat către partea civilă P. A. și la plata sumei de 620 lei către partea civilă S. S.; inculpatul M. I. S. în solidar cu părțile responsabile civilmente M. R. S. și M. V. la plata sumei de 620 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat către partea civilă P. A. și la plata sumei de 620 lei către partea civilă S. S. (conform facturilor seria_/24.07.2012 și ., nr._/24.07.2012 -f. 228-229 ds. inst.).

Împotriva acestei sentințe, au declarat apeluri în termenul legal inculpații M. R. S. și M. I. S. și părțile civile P. A. S. și S. S. I..

Inculpații M. R. S. și M. I. S. nu și-au motivat apelurile. Prin apărător din oficiu, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului major, respectiv reducerea duratei măsurii educative aplicate inculpatului minor, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante a stării de provocare, determinate de reacția părții civile S. S. I., care i-ar fi amenințat pe inculpați și i-ar fi insultat, cu referire la etnia acestora.

Partea civilă P. A. S. a solicitat condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii cu executare, iar pe latură civilă, obligarea inculpaților și a părților responsabile civilmente, la plata sumei de 80.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Partea civilă S. S. I. a solicitat condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii cu executare, iar pe latură civilă, obligarea inculpaților și a părților responsabile civilmente, la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Părțile civile au invocat faptul că faptele inculpaților constituie tentativă de omor, pedepsele aplicate nu sunt suficiente, iar daunele acordate nu sunt corespunzătoare suferințelor fizice și psihice suportate.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, C. de A. constată că apelurile declarate de inculpații M. R. S. și M. I. S. sunt neîntemeiate, iar apelurile declarate de părțile civile P. A. S. și S. S. I. sunt fondate, pentru următoarele considerente:

1. Într-o primă analiză, C. de A. constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în baza materialului probator, precum și o legală încadrare juridică a faptei.

În mod întemeiat s-a reținut în esență ca stare de fapt că la data de 20.11.2010, inculpații M. A., M. R. S. și M. I. S. i-au lovit pe numiții S. S. I. si P. A. S. cauzându-le leziuni care au necesitat 50-55 zile, respectiv 40-45 zile de îngrijiri medicale, tulburând totodată ordinea si liniștea publică. Ca o consecință directă a leziunilor suferite, partea civilă S. S. I. a suferit reducerea acuității vizuale a ochiului drept în proporție de 15%, permanent.

În drept, în mod întemeiat s-a reținut că starea de fapt se circumscrie întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor de:

- vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 CP din 1969, în privința părții civile P. A. S.

- vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 CP din 1969, în privința părții civile S. S. I..

- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 CP din 1969, în privința inculpaților majori, respectiv:

- lovire sau alte violențe, prev. de art. prev. de art. 193 alin. 2 Noul cod penal, vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. a) Noul cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Noul cod penal, totul cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a), art. 113 și urm. și art. 38 alin. 1 din Noul cod penal, în privința inculpatului minor M. I. S..

Nu poate fi primită apărarea părților civile în sensul că faptele comise de inculpați ar constitui omor în forma tentativei. Se apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nici sub aspectul laturii obiective (violențele exercitate de inculpați au constat în strângerea de gât, lovirea cu palma peste față, aplicarea de lovituri cu pumnii și picioarele), nici sub aspectul laturii subiective (neputându-se aprecia, din analiza intensității loviturilor, a zonei corporale vizate, a consecințelor produse, a caracterului spontan al conflictului, că inculpații au acționat cu intenția suprimării vieții victimelor).

2. În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel reține că faptele imputate inculpaților, în materialitatea lor, precum și în ce privește latura subiectivă, au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- declarațiile părților vătămate; declarațiile martorei M. A. D. care fiind prezenta la locul faptei a observat cum părțile vătămate au fost lovite în incinta barului de către inculpații M. R. S. și M. I. S., iar în afara barului cele două persoane vătămate au fost lovite de către cei trei inculpați cu pumnii și picioarele, în timp ce victimele erau întinse pe jos. Totodată, a observat că mai multe persoane care se aflau în bar au plecat fiind indignate de cele petrecute, martorei fiindu-i la rândul ei frică să nu fie lovită de inculpați și apelând serviciul 112 pentru a veni poliția si ambulanța; declarațiile martorilor B. C. I., Stiop A. R. care fiind în incinta barului au observat cum părțile vătămate sunt lovite de către inculpați, fiind speriate si indignate de cele petrecute; declarațiile martorului Suvaina A. I. care a văzut cum persoanele vătămate au fost lovite de către inculpații M. R. S. și M. I. S. în timp ce se aflau în incinta barului, iar ulterior persoanele vătămate au fost așteptate afară de către inculpații M. R. S., M. I. S. și M. A. care au început să-i lovească cu pumnii și picioarele, deși aceștia erau întinși la pământ, creând o stare de panică și frică în rândul persoanelor aflate în bar, declarațiile administratorilor barului IF S. din Salistea, S. L. C. si S. N. H. care au declarat faptul că la data de 20.11.2010 M. R. S. și M. I. S. au intrat prin forță în bar (anterior fuseseră dați afară de către administratori) și au început să-i lovească pe S. S. și P. A. cu pumnii si picioarele, M. I. S. luând un scaun și lovindu-1 în cap pe P. A.. Cei doi martori au mai precizat, că persoanele vătămate au fost de asemenea lovite și în afara barului de către toți învinuiții, ulterior persoanele vătămate intrând în bar și prezentând mai multe plăgi deschise la nivelul feței și al capului, fiind transportați cu ambulanța la spital; certificatele medico-legale nr. 3582/IA/1074 și 3634/IA/1085 din care rezultă leziunile produse persoanelor vătămate prin lovire cu corpuri contondente, precum și zilele de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor; declarațiile inculpaților M. R. S. și M. I. S. și M. A. care au recunoscut parțial săvârșirea faptelor, probe administrate în cursul urmăririi penale

- declarațiile inculpaților M. A. și M. I. S., declarațiile persoanelor vătămate P. A. și S. S. I., declarațiile martorilor M. A. D., Ș. A., Z. (B.) C. I., B. D. M., S. L. C., S. P. R., S. N. F., G. C. C., S. A. și M. V. O., rapoartele de expertiză medico-legală privind pe persoanele vătămate S. S. I. și P. A. S. și înscrisuri.

Din evaluarea mijloacelor de probă, C. apreciază că nu se poate reține în favoarea inculpaților ca circumstanță atenuantă, starea de provocare, cu efectul reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege. Chiar starea de fapt pe care inculpații au invocat-o, respectiv atitudinea persoanelor vătămate care i-ar fi jignit pe inculpați făcând referire la etnia lor, nu poate constitui în sine o acțiune care să determine o puternică tulburare sau emoție și care să circumstanțieze reacția violentă a inculpaților.

3. C. de A. reține că de la momentul comiterii faptei și până la momentul judecării definitive a prezentei cauze, a intervenit o succesiune de legi penale în timp, ceea ce impune analiza, identificarea și aplicarea legii penale mai favorabile inculpaților. În conformitate cu prevederile deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale date în interpretarea art. 5 CP, legea penală mai favorabilă se va aplica în mod global.

Instanța de apel constată că tratamentul juridic al concursului de infracțiuni potrivit noului CP este mai sever decât potrivit CP din 1969, iar în situația inculpaților majori, ținând seama de acest tratament juridic, precum și de durata pedepselor care se impun a fi contopite în concurs și de obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă potrivit noului tratament sancționator al concursului, este defavorabil inculpaților majori să li se aplice contopirea infracțiunilor concurente conform noului CP.

În privința inculpatului minor M. I. S., datorită tratamentului sancționator mai blând aplicabil minorilor în temeiul noului CP, în mod întemeiat s-au reținut ca lege penală mai favorabilă dispozițiile noului CP.

4. În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului major M. R. S., cu referire la felul pedepselor, la durata acestora și la modalitatea de executare, conform art. 74 CP, C. de A. a reținut că pedepsele stabilite de instanța de fond sunt proporționale cu gravitatea faptelor comise și corespund cerințelor asigurării împlinirii dublului scop – educativ și represiv al sancțiunii.

Pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală comisă în dauna persoanei vătămate P. A. S., stabilită la o valoare medie între limitele minime și maxime ale pedepsei este apreciată justificată, raportat la împrejurările și modul de comitere a faptei, la consecințele produse (cauzarea de leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 40 – 45 zile termen de îngrijiri medicale), la conduita inculpatului în cursul procesului penal, la nivelul său de educație și la situația sa socială, la antecedența sa penală.

Aceleași criterii justifică, din perspectiva Curții de A., aplicarea pedepselor de către instanța de fond și pentru infracțiunile de vătămare corporală gravă și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (pedepsele pentru aceste infracțiuni fiind stabilite la valoarea minimului prevăzut de lege), aceasta în condițiile reținerii circumstanței agravante a comiterii faptei de trei persoane împreună.

Pe de altă parte, durata pedepsei rezultante se datorează și faptului comiterii a 4 infracțiuni în concurs real (trei infracțiuni din prezenta cauză și una din antecedență), ceea ce a determinat aplicarea regimului sancționator al concursului de infracțiuni, nefiind aplicat în concret nici un spor de pedeapsă.

În privința inculpatului minor M. I. S., raportat la faptul comiterii a trei infracțiuni concurente, în participare cu doi inculpați majori, se apreciază că în mod întemeiat s-a stabilit ca măsură educativă, asistarea zilnică pe o perioadă de 6 luni. Această sancțiune constituie o măsură educativă neprivativă de libertate, de o severitate mai redusă și care presupune supunerea minorului obligației de a respecta un program stabilit de serviciul de probațiune.

Măsura educativă instituită este apreciată întemeiată și aptă să constituie, deopotrivă, un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție, aceasta prin prisma concluziilor referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune A. (filele 171 – 173 dosar fond). Potrivit acestui referat, inculpatul minor (care nu se află la primul contact cu legea penală, fiind sancționat anterior cu măsura educativă a libertății supravegheate) a dat dovadă de o insuficientă interiorizare a principiilor și valorilor unei conduite acceptate social, iar pe de altă parte, de o atitudine lipsită de considerație față de lege și autoritate. În consecință, s-a apreciat că se impune aplicarea unei sancțiuni care să presupună respectarea de către minor a unui program zilnic, precum și a unor interdicții sau restricții, care ar putea reduce riscul comiterii în viitor a unor noi infracțiuni.

În consecință, C. de A. apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului apelant M. R. S. și nici a duratei de aplicare a măsurii educative aplicate inculpatului apelant minor M. I. S., sancțiunile aplicate corespunzând gravității infracțiunilor comise și fiind apreciate apte să-și producă dublul efect, preventiv și sancționator.

Pe de altă parte, nu poate fi primită nici solicitarea persoanelor vătămate, în sensul majorării sancțiunilor și supunerii inculpaților unor pedepse privative de libertate cu executare în regim de detenție.

Argumentele care justifică această apreciere țin de lipsa antecedentelor penale în privința inculpaților majori și de imposibilitatea legală de a aplica o pedeapsă cu detenție față de inculpatul minor. Totodată, s-a apreciat, raportat la urmările concrete ale faptelor comise, că este suficientă aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, acestea fiind apte și suficiente să contribuie la împiedicarea săvârșirii unor alte infracțiuni.

5.În privința laturii civile a cauzei, se rețin următoarele:

Partea civilă P. A. S. a solicitat majorarea despăgubirilor civile față de suma acordată de instanța de fond, la suma de 50.000 lei, apreciindu-se că suma acordată de instanță nu compensează nici pe departe suferința fizică și trauma psihică prin care a trecut.

Partea civilă S. S. I. a solicitat majorarea despăgubirilor civile la suma de 80.000 lei, invocând consecințele grave ale agresiunii exercitate de inculpați asupra stării sale de sănătate.

Așa după cum s-au formulat constituirile de parte civilă inițiale, precum și după susținerile părților civile din apel, C. de A. apreciază că solicitările vizează acordarea de daune morale.

În ceea ce privește daunele morale, literatura de specialitate – națională și internațională - a identificat câteva criterii orientative de apreciere a daunelor morale: importanța valorii lezate prin săvârșirea faptei ilicite, personalitatea victimei, situația profesională a acesteia (criterii generale), dar și gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice, repercusiunile prejudiciului asupra situației sociale a victimei – inclusiv în plan profesional și familial.

În același timp, au fost identificate, în cadrul aceluiași demers, câteva criterii orientative de stabilire a cuantumului despăgubirilor: gradul de culpă a părții vătămate (care influențează în mod hotărâtor cuantumul despăgubirilor, dacă acesta există), criteriul echității (în baza căruia indemnizația trebuie să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a persoanei vătămate), dar și poziția procesuală a autorului faptei, respectiv achiesarea acestuia la pretențiile părții civile.

Scopul acordării despăgubirilor morale este reprezentat de compensarea suferinței psihice a persoanei vătămate, urmare a afectării stării sale sufletești de bine, a afectării calității vieții sale, cât și urmare a suferinței fizice suferite pentru durerile suportate ca urmare a vătămărilor corporale. Având în vedere caracterul neeconomic al acestui tip de prejudiciu, determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate trebuie să urmărească doar efectul compensatoriu și nu o înlocuire a valorii nepatrimoniale lezate, dat fiind faptul că dreptul la viață și sănătate sunt inestimabile și incontestabile, lezarea acestor drepturi dând naștere unui alt drept – acela de a fi acoperit prejudiciul de agrement, cel estetic, cel afectiv.

În același timp, cuantumul despăgubirilor morale este condiționat, ca expresie pecuniară a lezării unor valori inexprimabile pecuniar, de concluziile raportului de expertiză medico-legală, prin care sunt indicate numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării și, după caz, existența unei infirmități, pierderea unui organ sau a unei funcții, ca și criteriu obiectiv, dar și de aprecierea subiectivă a victimei referitor la percepția sa asupra suferințelor îndurate, precum și de măsura în care acesta reușește să facă o dovadă în acest sens.

Plecând de la principiile și criteriile de mai sus, instanța de apel reține că în privința părții civile P. A. S., urmările în planul stării de sănătate al părții civile au constat în cauzarea de leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 40-45 zile termen de îngrijiri medicale.

Apreciind impactul acestei suferințe în plan psihic, C. de A. consideră că se impune majorarea sumei acordate acestei părți civile, suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale reprezentând o reparație echitabilă, justă și proporțională.

În privința părții civile S. S. I., s-a avut în vedere și consecința diminuării vederii în proporție de 15 % cu caracter definitiv, consecință care justifică, din perspectiva instanței de apel, majorarea daunelor morale la suma de 50.000 lei.

S-a împărtășit astfel criteriul general invocat de instanța europeană, potrivit căruia despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii aduce acesteia (cauza Tolstoy Miloslovsky vs. Regatul Unit).

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a CPP, se vor admite apelurile declarate de părțile civile P. A. S. și S. S. I. împotriva sentinței penale nr. 111/12.03.2015 pronunțate de J. A. I. în dosarul nr._ .

Se va desființa în parte sentința penală apelată, în ce privește latura civilă a cauzei, cu referire la cuantumul despăgubirilor civile și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

Se va majora cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligați în solidar inculpații M. A., M. R. F. și M. I. S., acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente M. R. F. și M. V., astfel:

- de la 25.000 lei, la 35.000 lei, către partea civilă P. A. S..

- de la 30.000 lei, la 50.000 lei, către partea civilă S. S. I.. Se vor menține, în rest, dispozițiile sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 451 pct. 1 lit. b CPP, se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații M. R. S. și M. I. S. împotriva sentinței penale nr. 111/12.03.2015 pronunțate de J. A. I. în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, va fi obligat inculpatul apelant M. R. S. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 360 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, va fi obligat inculpatul apelant M. I. S., în solidar cu părțile responsabile civilmente M. R. S. și M. V., la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 360 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. 3 CPP, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Suma de 360 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat M. A. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În consecință,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de părțile civile P. A. S. și S. S. I. împotriva sentinței penale nr. 111/12.03.2015 pronunțate de J. A. I. în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată, în ce privește latura civilă a cauzei, cu referire la cuantumul despăgubirilor civile și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

Majorează cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligați în solidar inculpații M. A., M. R. F. și M. I. S., acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente M. R. F. și M. V., astfel:

- de la 25.000 lei, la 35.000 lei, către partea civilă P. A. S..

- de la 30.000 lei, la 50.000 lei, către partea civilă S. S. I.. Menține, în rest, dispozițiile sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații M. R. S. și M. I. S. împotriva sentinței penale nr. 111/12.03.2015 pronunțate de J. A. I. în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, obligă pe inculpatul apelant M. R. S. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 360 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, obligă pe inculpatul apelant M. I. S., în solidar cu părțile responsabile civilmente M. R. S. și M. V., la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 360 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. 3 CPP, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Suma de 360 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat M. A. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 15.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S. I. M. O. M. P.

GREFIER,

T. C.

Red. MIS

Tehnored. CT/MIS/ 2 ex/8.10.2015

J.F. B. D. M.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 767/2015. Curtea de...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 764/2015.... →

Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 776/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 776/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA