Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 89/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 89/A/2015
Ședința publică din 2 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Judecător A. D. B.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor penale declarate de P. de pe lângă J. Petroșani, inculpatul T. P. și partea civilă R. M. N. împotriva sentinței penale nr. 314/2014 pronunțată de J. Petroșani în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant T. P., personal și asistat de avocat Sebestyen A., apărător ales pentru inculpat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin Serviciul Registratură al instanței s-au depus note scrise formulate de apelant parte civilă R. M. N. și prin care arată că dorește judecarea în lipsă,
după care:
La interpelarea instanței, inculpatul apelant T. P. precizează că își menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al inculpatului apelant și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune anularea pedepsei amenzii aplicate inculpatului.
Avocat Sebestyen A., apărător ales pentru inculpatul T. P. solicită admiterea apelului în baza dispozițiilor art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune aplicarea dispozițiilor art. 16 lit. c Cod procedură penală rap. la dispozițiile art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, întrucât nu există suficiente probe care să ducă la concluzia că inculpatul ar fi săvârșit fapta de care este acuzat.
Arată că încă din faza de urmărire penală, inculpatul a făcut dovada că în afara unei discuții cu persoana vătămată, inculpatul nu a aplicat acestuia nici o lovitură.
Precizează că în cauză au fost audiați 4 martori, iar al cincilea, respectiv S., a vorbit despre discuțiile în contradictoriu, iar momentul când inculpatul ar fi lovit persoana vătămată nu îl vede.
Arată că deși P. s-a sesizat cu privire la declarațiile martorilor pentru favorizarea infractorului, acești martori veneau din direcții diferite.
Mai arată că persoana vătămată nu a fost pentru prima dată implicată într-o acțiune de acest gen.
Învederează că la momentul cercetărilor, partea vătămată a avut 17-18 zile îngrijiri medicale.
Cu privire la apelurile P. și ale părții civile, solicită respingerea acestora ca nefondate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelurilor formulate de inculpat și de partea civilă ca nefondate.
Inculpatul apelant T. P. având ultimul cuvânt, arată că nu zice nimic.
C. DE A.
Asupra apelurilor penale de față,
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 314/21.10.2014 pronunțată de J. Petroșani în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul T. P., cetățean român, fiul lui P. și I., născut la data de 18 ianuarie 1970 în localitatea Petroșani, județul Hunedoara, CNP:_, studii: medii, director la S.C. ,,HYL FOREST” S.R.L. Petroșani, căsătorit, are un copil minor, domiciliat în Petroșani, ., ., fără antecedente penale, la:
- 1.500 (omiecincisute) lei amendă penală, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1968, cu aplic. art. 63 alin. 3 C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen. din 2009 – prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C.pen. din 1968.
În temeiul art. 81 și 82 alin. 2 C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen. din 2009, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii penale pe durata unui termen de încercare de un an.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1968 cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 397 alin. 1 și art. 25 C.pr.pen., rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul T. P. la plata sumei de 76,60 lei către partea civilă S. de Urgență Petroșani, cu sediul în Petroșani, ., nr. 137 A, județul Hunedoara – reprezentând cheltuieli cu acordarea asistenței medicale de specialitate numitului R. M. N. la data de 11 iunie 2012, conform fișei UPU nr. 6709/2012.
În temeiul art. 397 alin. 1 și art. 25 C.pr.pen., rap. la art. 1357 și art. 1391 C.civ., a fost obligat inculpatul T. P. la plata sumei de 1.000 lei către partea civilă R. M. N., domiciliat în Petroșani, ., . – cu titlu de despăgubiri civile.
S-a respins, în rest, acțiunea formulată de partea civilă R. M. N..
S-a respins cererea părților cu privire la acordarea de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 398 și art. 274 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul T. P. la plata sumei de 500 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 11 martie 2013 în dosar nr. 2969/P/2012, P. de pe lângă J. Petroșani a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. P. pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. și ped. de art. 181 C.pen., reținându-se în sarcina inculpatului că, la data de 11 iunie 2012, acesta a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate R. M.-N., cauzându-i astfel leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 25-30 zile de îngrijiri medicale.
Cauza a fost înregistrată la J. Petroșani sub nr._ din data de 13 martie 2013.
D. examinarea coroborată a probelor administrate în cauză, în raport cu fapta și persoana la care se referă actul de sesizare, instanța a reținut, în fapt, următoarele:
În data de 11 iunie 2012, în timp ce se deplasa cu autovehiculul pe . localitatea Petroșani împreună cu numitul S. S. G., persoana vătămată R. M.-N. a fost oprit în trafic de către inculpatul T. P., acesta conducând un autoturism, pe care l-a direcționat pe contrasens, în fața autovehiculului condus de către persoana vătămată.
Inculpatul a coborât din autovehicul și s-a dus la ușa autovehiculului condus de către persoana vătămată, care a coborât și el.
După ce persoana vătămată a coborât, inculpatul a deblocat drumul, parcând autovehiculul pe trotuar.
D. autovehiculul condus de către persoana vătămată a coborât și numitul S. S. G. (declarațiile martorilor S. S. G. – fila 20-21; 43 și 86-87; J. D.-M. – fila 22-23; 24-25 și 92-93 și M. N. – fila 26 și 100-101).
Între inculpat și persoana vătămată a început o discuție în legătură cu un presupus sprijin pe care persoana vătămată l-ar fi dat numitului Tunza P., care fusese angajat la gaterul inculpatului și cu privire la care inculpatul susținea că îi datora niște bani, iar persoana vătămată l-ar fi ajutat să plece în străinătate.
Discuția a degenerat, inculpatul lovind pe persoana vătămată în zona feței și a abdomenului, după care a plecat. Persoana vătămată s-a prezentat la Unitatea Primiri Urgențe din cadrul Spitalului de Urgență Petroșani, fiind stabilit următorul diagnostic: ,,TCF fără p.c, Epistaxis narină stg. Contuzie toracică. Contuzie abdominală”, iar mecanismul de producere a leziunilor constatate a fost stabilit ca fiind prin agresiune (copia fișei medicale UPU nr. 1709 11.VI.2012 – filele 14-16 și copia scrisorii medicale – fila 17).
Pentru vindecarea leziunilor produse persoanei vătămate au fost necesare 17-18 zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală nr. 428.070/B din 5 martie 2014 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara – filele 129-130 și raport de nouă expertiză medico-legală nr. 714/20.05.2014 întocmit de I.M.L. Timișoara – filele 127-128).
Inculpatul, în declarația dată la 13 iunie 2012, a arătat că la data de 11 iunie 2012, în jurul orelor 18-19, s-a întâlnit cu persoana vătămată R. M., în cartierul ,,Colonie” din localitatea Petroșani, a discutat cu acesta în legătură cu niște lemne, cu privire la care inculpatul susține că persoana vătămată le-a furat împreună cu numitul Tunza P. și că persoana vătămată a recunoscut că a luat lemnele, dar în înțelegere cu Tunza P. căruia urma să i plătească, iar cu privire la incidentul care face obiectul plângerii persoanei vătămate R. M., inculpatul T. P. a arătat că nu a agresat pe persoana vătămată ci a avut o discuție ,,mai aprinsă” cu aceasta și că, anterior datei la care persoana vătămată susține că a fost agresat fizic, inculpatul a depus o plângere la Poliția Petroșani pentru ,,furtul lemnelor comis de Tunza P. și R. M.” (declarație – fila 31).
În declarația din data de 26 iulie 2012, inculpatul a arătat că nu a lovit pe persoana vătămată și că nu își explică leziunile persoanei vătămate pentru care acesta a prezentat certificat medico-legal. Cu privire la actul medical a precizat că urmează să îl conteste (declarație – fila 32).
În cadrul declarației din data de 1 februarie 2013, olografă, inculpatul T. P. a arătat că, în seara de 11 iunie 2012, după ora 19, în timp ce se deplasa pe . localitatea Petroșani, a văzut că din sens opus venea, cu mașina, persoana vătămată R. M.-N. și i-a făcut semn să oprească, i-a reproșat căi-a făcut (inculpatul) plângere la poliție, iar persoana vătămată a avut un comportament pe care inculpatul l-a calificat ca fiind ,,indecent” față de inculpat, i-a adresat inculpatului injurii și expresii jignitoare și că incidentul, în cadrul căruia inculpatul arată că nu a lovit pe persoana vătămată, a durat circa 3 min., a fost văzut și de alte persoane, iar în mașină cu persoana vătămată se mai afla o persoană, persoană cu privire la care inculpatul a arătat că nu o cunoaște.
A mai precizat inculpatul că în timpul discuției cu persoana vătămată a constatat că acesta avea în zona feței ,,unele leziuni deoarece în urmă cu câteva zile s-a bătut la o alimentară din cartierul Colonie, fapt pe care îl pot dovedi cu martori” (declarație – fila 34).
În declarația de la aceeași dată, 1 februarie 2013, consemnată de organul de cercetare penală, inculpatul T. P. a susținut aceleași împrejurări de fapt, precizând că ,,i-am reproșat persoanei vătămate că am făcut plângere la poliție – lucru pe care l-am făcut ulterior, la câteva zile după”, iar persoana vătămată a avut un comportament ,,indecent” adresându-i injurii și expresii jignitoare; că persoana vătămată era în mașină cu o persoană cu privire la care inculpatul a arătat că nu o cunoaște; că incidentul a durat 2-3 minute și, în fine, că a observat leziuni la nivelul feței persoanei vătămate ,,deoarece în urmă cu câteva zile s-a bătut la o alimentară din cartierul Colonie Petroșani, fapt pe care îl pot dovedi cu martori”.
Inculpatul a susținut că nu a agresat pe persoana vătămată și consideră că loviturile pe care le prezenta persoana vătămată erau ,,din altercația pe care el a avut-o anterior ca eu să discut cu el” (declarație – fila 35-36).
În faza cercetării judecătorești în primă instanță, inculpatul a declarat că nu a observat ca persoana vătămată să fi prezentat urme de lovituri, dar nici nu a fost atent să observe dacă acesta prezenta sau nu astfel de urme; că după câteva zile după discuția cu persoana vătămată R. M. a aflat că acesta a fost bătut de ,,nea J.”.
A mai precizat inculpatul că discuția care a avut loc între el și persoana vătămată a fost văzută de mai multe persoane, între care și numiții J. D.-M. și M. N. și că menține declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Față de contradicțiile dintre declarațiile inculpatului care, inițial a arătat că a sesizat prezența unor leziuni la nivelul feței persoanei vătămate, leziuni cu privire la care a aflat ulterior că au fost produse în urma altercației cu altă persoană după ce inițial nu a făcut vorbire de astfel de leziuni, ele fiind aduse în discuție abia după ce a fost întrebat inculpatul cu privire la leziunile pe care le prezintă persoana vătămată, iar cu prilejul cercetării judecătorești a arătat din nou că nu a observat ca persoana vătămată să prezinte leziuni la data incidentului dar că ulterior a aflat că a fost bătut de ,,nea J.” (persoană pe care însă nu a indicat-o când a relatat prima dată despre faptul că a sesizat existența unor leziuni la persoana vătămată) – apărarea inculpatului în sensul că leziunile persoanei vătămate sunt anterioare datei incidentului nu a putut fi primită, nu numai față de contradicțiile existente între declarațiile inculpatului ci și pentru că este contrazisă de probele administrate în cauză așa cum acestea au fost reținute în cele care preced.
În baza elementelor de fapt care se conturează din probele menționate, instanța a reținut că s-a dovedit în cauză, dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că, la data de 11 iunie 2012, inculpatul T. P. a lovit pe persoana vătămată R. M. cauzându-i astfel leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 17-18 zile de îngrijiri medicale.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului T. P. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1968, în vigoare la data comiterii faptei.
Față de împrejurarea că fapta reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței a fost încadrată juridic în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C.pen. din 1968 în vigoare la data comiterii faptei, fiind reținută ca și consecință a faptei inculpatului producerea unor leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 25-30 zile de îngrijiri medicale, iar din probele administrate în cauză rezultă că faptele inculpatului au avut drept consecință producerea unor leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 17-18 zile de îngrijiri medicale, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 180 alin. 2 C.pen.
În cursul judecării cauzei, a intervenit o lege penală nouă, anume Codul Penal din 2009, care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.
Potrivit art. 5 alin. 1 C.pen. din 2009, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
La determinarea legii penale mai favorabile instanța a avut în vedere decizia Curții Constituționale nr. 265/6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, urmând ca determinarea legii penale mai favorabile să se realizeze în baza criteriului aprecierii globale a legii penale.
În consecință, instanța a stabilit, mai întâi, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului în raport de dispozițiile legii penale noi, constatând astfel că, potrivit legii penale noi, fapta inculpatului T. P., realizează elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. 2 C.pen. din 2009.
Cu privire la limitele speciale de pedeapsă, instanța a constatat că pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1968, în vigoare la data comiterii faptelor, limitele speciale de pedeapsă sunt de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. 2 C.pen. din 2009, limitele speciale de pedeapsă sunt de la 6 luni la 5 ani sau amendă.
În raport cu gravitatea faptei, reflectată în modul și împrejurările concrete în care a fost comisă, de mobilul și scopul urmărit de către inculpat, de persoană inculpatului care nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă stabil, este căsătorit și are un copil minor, instanța a apreciat că - pentru realizarea scopului pedepsei – este adecvată o pedeapsă cu amenda penală, sancțiune de drept penal prevăzută atât în legea penală veche, cât și în legea penală nouă.
Cu privire la limitele amenzii penale conform dispozițiilor art. 63 alin. 3 C.pen. din 1968, cu raportare la dispozițiile art. 180 alin. 2 C.pen. din 1968, instanța a constatat că acestea sunt cuprinse între 500 lei și 30.000 lei, iar potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 4 C.pen. din 2009 cu raportare la dispozițiile art. 193 alin. 2 C.pen. din 2009, limitele speciale ale pedepsei amenzii penale sunt între 180 și 300 zile amendă, iar prin raportarea acestor limite la cuantumul amenzii conform dispozițiilor art. 61 alin. 2 C.pen. din 2009, rezultă o limită minimă a sancțiunii de 1800 lei și o limită maximă de 150.000 lei – limite evident superioare celor prevăzute de legea penală veche, anume Codul penal din 1968.
În consecința celor expuse, instanța a apreciat că legea penală veche este legea penală mai favorabilă, astfel că s-a dispus o soluție de condamnare a inculpatului la pedeapsa amenzii penale în baza acestei legi.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.pen. din 1968, anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă așa cum acesta au fost reținute în precedent, gradul de pericol social al faptei comise, pericol reflectat în urmarea produsă, în modul și împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, astfel că instanța a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii penale în sumă de 1.500 lei, pedeapsă a cărei executare urmează a fi suspendată condiționată pe durata unui termen de încercare de 1 an, fiind îndeplinite cerințele art. 81 C.pen. din 1968 și instanța apreciază că inculpatul se poate îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că S. de Urgență Petroșani s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 76,60 lei reprezentând cheltuieli cu acordarea asistenței medicale de specialitate numitului R. M. N. la data de 11 iunie 2012, conform fișei UPU nr. 6709/2012 (constituire de parte civilă – fila 13).
Reținând că suma solicitată prin constituirea de parte civilă cuantifică prejudiciul cauzat unității sanitare ca urmare a faptei ilicite a inculpatului T. P., instanța, în temeiul art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 și art. 1382 C.civ. coroborat cu art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă cu consecința obligării inculpatului, la plata sumei de 76,60 lei către partea civilă.
Persoana vătămată R. M. N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.00 lei reprezentând daune morale (constituire de parte civilă – fila 72).
În ce privește daunele morale solicitate de către partea civilă, instanța a apreciat că acestea sunt justificate în parte, partea civilă suferind un prejudiciu moral, ca urmare a faptei inculpatului, faptă care a fost comisă cu vinovăție și care prejudiciu se constituie într-o suferință fizică, generată de . la care a fost supusă partea civilă, precum și din suferința psihică produsă ca urmare a limitărilor aduse vieții și activităților curente ale părții civile, cel puțin până la vindecarea leziunilor – limitări nefirești în raport cu dreptul la integritate corporală și dreptul la o viață socială normală, drepturi la a căror respectare sunt ținuți toți subiecții de drept, membrii ai unei societăți.
În consecință, față de dispozițiile art. 1357 și art. 1391 C.civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei către partea civilă R. M. N., cu titlu de despăgubiri morale, sumă apreciată ca fiind o dezdăunare echitabilă în raport cu prejudiciul suferit de către numita parte civilă. S-a respins în rest acțiunea civilă.
Cu referire la cheltuielile judiciare făcute de către părți, s-a constatat că nu au fost depuse documente justificative în acest sens, astfel că a fost respinsă cererea de acordare a acestor cheltuieli.
Cu referire la cheltuielile judiciare avansate de stat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 500 lei către stat, având în vedere și cuantumul cheltuielilor judiciare în faza urmăririi penale, în sumă de 200 lei, conform mențiunilor din actul de sesizare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal P. de pe lângă J. Petroșani, partea civilă R. M. N. și inculpatul T. P..
P. de pe lângă J. Petroșani a criticat sentința apelată, pe motivul că pedeapsa nu a fost just individualizată. S-a apreciat, raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate și la multitudinea leziunilor, că fapta inculpatului prezintă grad de pericol social sporit. Referitor la persoana inculpatului, s-a invocat că acesta a dat declarații contradictorii, nu a recunoscut fapta, încercând zădărnicirea adevărului și inducerea în eroare a organelor judiciare. Mobilul săvârșirii faptei a constat în intenția inculpatului de a aplica o corecție persoanei vătămate, fără a fi provocat în vreun fel, nedovedindu-se că persoana vătămată s-ar fi înțeles cu numitul Tinza P. să ia lemne de la el, așa cum a bănuit inculpatul.
S-a apreciat în consecință că în mod greșit instanța de fond a aplicat pedeapsa amenzii, iar suspendarea condiționată a amenzii aplicate a lăsat, practic, nesancționată o astfel de infracțiune.
S-au atașat și procesele – verbale de sesizare din oficiu cu privire la martorii J. D. M., M. N., C. I. și F. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 273 alin. 1 CP, cercetările nefiind finalizate.
S-a reținut că declarațiile acestor martori sunt în contradicție cu declarația martorului S. S. G., cu cea a persoanei vătămate și concluziile certificatului medico – legal.
Partea civilă R. M. N. a criticat sentința sub aspectul pedepsei prea blânde aplicate și a modalității de executare, precum și în ce privește cuantumul prea redus al daunelor morale acordate și al cheltuielilor de judecată de la instanța de fond care nu au fost acordate.
Inculpatul T. P. a solicitat achitarea sa, pe motivul că nu există suficiente probe care să ducă la concluzia că inculpatul ar fi săvârșit fapta de care este acuzat.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, C. de A. apreciază că apelurile declarate de P. de pe lângă J. Petroșani și partea civilă R. M. N. sunt întemeiate, iar apelul declarat de inculpatul T. P. nu este fondat, pentru următoarele considerente:
1. Într-o primă analiză, C. de A. constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în baza materialului probator și a apreciat în mod justificat vinovăția inculpatului în temeiul probelor administrate în cauză.
În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel reține că fapta imputată inculpatului, în materialitatea sa, precum și în ce privește latura subiectivă, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate, certificatul medico – legal care atestă leziunile post - traumatice suferite ce pot data din 11.06.2012, scrisoarea medicală eliberată la externarea victimei de la C. Urgențe a Spitalului de Urgență Petroșani, declarațiile martorului ocular S. S. G..
Declarația martorului este concordantă cu declarațiile persoanei vătămate, în sensul că: în seara de 11.06.2012, o însoțea pe persoana vătămată cu autoutilitara acestuia pe raza municipiului Petroșani, inculpatul le-a blocat calea cu mașina pe care o conducea, inculpatul i-a reproșat persoanei vătămate că i-ar datora o sumă de bani, apoi inculpatul a început să lovească persoana vătămată cu pumnii și picioarele; martorul a însoțit apoi persoana vătămată la spital, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
În cauză, au fost audiați în calitate de martori, la urmărire penală și la instanța de fond, numiții J. D. M., M. N., aceștia susținând că părțile s-au certat, dar nu s-au agresat fizic.
Martorii C. I. și F. I., audiați la instanța de fond, au declarat că au asistat la incidentul dintre părți și nu au văzut ca inculpatul să fi lovit persoana vătămată și nu au văzut nici ca părțile să prezinte urme de lovituri.
În declarațiile sale, inculpatul a recunoscut existența unui incident pe care l-a avut cu persoana vătămată, dar a negat că ar fi agresat-o pe aceasta. A susținut că nu a văzut ca victima să fi prezentat urme de leziuni, dar ar fi aflat după incidentul din 11.06.2012, că victima ar fi fost bătută de o persoană cunoscută sub numele „nea J.”.
D. interpretarea și coroborarea materialului probator administrat, C. de A. reține că s-a făcut dovada că inculpatul a agresat victima, cauzându-i leziunile descrise în certificatul medico – legal și în raportul de nouă expertiză medico – legală dispusă la instanța de fond.
Acest din urmă act medico – legal întocmit de IML Timișoara (fila 128 dosar fond) și avizat (fila 126 dosar fond) atestă că leziunile traumatice suferite de victimă în 11.06.2012 au necesitat pentru vindecare 17 – 18 zile termen de îngrijiri medicale și s-au putut produce prin lovire cu sau de corp / plan dur.
Probele administrate nu au făcut dovada susținerii inculpatului, în sensul că victima ar fi suferit agresiuni din partea altei persoane. Faptul că martorii C. I., F. I., J. D. M. și M. N. care susțin că au fost de față la incidentul dintre părți au declarat că nu au văzut acte de agresiune exercitate de inculpat asupra persoanei vătămate, nu afectează validitatea declarației altui martor ocular, respectiv numitul S. S. G., care a susținut că a asistat la momentul aplicării de lovituri de către inculpat, victimei. C. de A. reține că declarația acestui martor se coroborează cu concluziile înscrisurilor medico – legale și cu declarațiile persoanei vătămate.
Pentru aceste motive, apelul declarat de inculpatul T. P., tinzând la o soluție de achitare pe motivul nevinovăției, este apreciat ca nefundat.
2. În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu referire la felul pedepsei, la durata acesteia și la modalitatea de executare, conform art. 74 CP, C. de A. apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare, cu menținerea modalității de executare a suspendării condiționate conform art. 81 CP din 1969, ar fi proporțională cu gravitatea faptei comise și ar corespunde cerințelor asigurării împlinirii dublului scop – educativ și represiv al sancțiunii, în măsura în care pedeapsa.
Această pedeapsă este apreciată justificată raportat la împrejurările și modul de comitere a faptei, la consecințele produse – numărul zilelor de îngrijiri medicale aferente leziunilor constatate sau care se puteau produce, la conduita inculpatului în cursul procesului penal – de negare a comiterii faptei, la nivelul său de educație și la situația sa socială, la antecedența sa penală (inculpatul a mai fost sancționat administrativ pentru comiterea infracțiunilor de lovire, ultraj și violare de domiciliu.
În consecință, C. de A. apreciază că se justifică aplicarea unei pedepse cu închisoare, pe durata de 1 an, în modalitatea suspendării executării acesteia, pedeapsa astfel stabilită fiind proporțională cu gravitatea faptei comise și aptă să asigure conștientizarea faptei antisociale comise și să contribuie la împiedicarea săvârșirii unor alte infracțiuni.
3. În ce privește latura civilă a cauzei, raportat la natura leziunilor suferite de partea civilă și la numărul zilelor de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare, C. de A. apreciază că cererea părții civile de majorare a cuantumului daunelor morale, este întemeiată.
Scopul acordării despăgubirilor morale este reprezentat de compensarea suferinței psihice a părții vătămate, urmare a afectării stării sale sufletești de bine, a afectării calității vieții sale, cât și urmare a suferinței fizice suferite pentru durerile suportate ca urmare a vătămărilor corporale. Având în vedere caracterul neeconomic al acestui tip de prejudiciu, determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate trebuie să urmărească doar efectul compensatoriu nu o înlocuire a valorii nepatrimoniale lezate, dat fiind faptul că dreptul la viață și sănătate sunt inestimabile și incontestabile, lezarea acestor drepturi dând naștere unui alt drept – acela de a fi acoperit prejudiciul de agrement, cel estetic, cel afectiv, etc.
În același timp, cuantumul despăgubirilor morale este condiționat, ca expresie pecuniară a lezării unor valori inexprimabile pecuniar, de concluziile raportului de expertiză medico-legală, prin care sunt indicate numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, ca și criteriu obiectiv, dar și de aprecierea subiectivă a victimei referitor la percepția sa asupra suferințelor îndurate, precum și de măsura în care acesta reușește să facă o dovadă în acest sens.
Plecând de la principiile și criteriile de mai sus, instanța a apreciat că obligarea inculpatului la plata către partea civilă R. M. N. a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, reprezintă o reparație echitabilă, justă și proporțională. Evaluarea prejudiciului s-a realizat pe temeiul probelor administrate în cauză – declarațiile persoanei vătămate, ale martorilor, certificatul medico-legal.
4. Instanța de fond a respins prin sentința apelată cererea părții civile de acordare a cheltuielilor judiciare, pe motivul cpă nu au fost depuse documente justificative. Instanța de apel constată însă că la dosarul instanței de fond, partea civilă a depus (fila 156) dovada achitării sumei de 2000 lei, cu titlu de onorariu avocat.
Ca atare, se apreciază că în mod nejustificat, nu s-au acordat părții civile aceste cheltuieli, de vreme ce, potrivit prevederilor art. 276 CPP, în caz de condamnare, inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate și părții civile căreia i s-a admis acțiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea.
P. motivele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a CPP, se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. Petroșani și partea civilă R. M. N. împotriva sentinței penale nr. 314/21.10.2014 pronunțate de J. Petroșani în dosarul nr._ /2014.
Se va desființa sentința penală apelată, în ce privește latura penală a cauzei, sub aspectul naturii pedepsei aplicate inculpatului și în ce privește latura civilă a cauzei, sub aspectul cuantumului daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul în dauna părții civile R. M. N. și sub aspectul neacordării cheltuielilor judiciare ale părții civile în primă instanță și rejudecând cauza în aceste limite:
Se va menține soluția de condamnare a inculpatului T. P. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1969 și art. 5 CP, în dauna persoanei vătămate R. M. N..
Se va aplica inculpatului T. P. pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1969 și art. 5 CP.
În baza art. 71 CP din 1969, se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b CP din 1969.
Se va menține dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei conform art. 81 CP din 1969 și se va majora termenul de încercare de la 1 an la 3 ani.
În baza art. 71 alin. 5 CP din 1969, se va suspenda pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b CP din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Se va majora cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale la plata cărora a fost obligat inculpatul T. P. către partea civilă R. M. N., de la 1.000 lei, la 10.000 lei.
Va fi obligat inculpatul T. P. la plata către partea civilă R. M. N. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în prima instanță.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. P. împotriva sentinței penale nr. 314/21.10.2014 pronunțate de J. Petroșani în dosarul nr._ /2014.
În baza art. 275 alin. 2 CPP, va fi obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel.
În baza art. 275 alin. 3 CPP, restul cheltuielilor judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. Petroșani și partea civilă R. M. N. împotriva sentinței penale nr. 314/21.10.2014 pronunțate de J. Petroșani în dosarul nr._ /2014.
Desființează sentința penală apelată, în ce privește latura penală a cauzei, sub aspectul naturii pedepsei aplicate inculpatului și în ce privește latura civilă a cauzei, sub aspectul cuantumului daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul în dauna părții civile R. M. N. și sub aspectul neacordării cheltuielilor judiciare ale părții civile în primă instanță și rejudecând cauza în aceste limite:
Menține soluția de condamnare a inculpatului T. P. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1969 și art. 5 CP, în dauna persoanei vătămate R. M. N..
Aplică inculpatului T. P. pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 CP din 1969 și art. 5 CP.
În baza art. 71 CP din 1969, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b CP din 1969.
Menține dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei conform art. 81 CP din 1969 și majorează termenul de încercare de la 1 an la 3 ani.
În baza art. 71 alin. 5 CP din 1969, suspendă pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b CP din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Majorează cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale la plata cărora a fost obligat inculpatul T. P. către partea civilă R. M. N., de la 1.000 lei, la 10.000 lei.
Obligă pe inculpatul T. P. la plata către partea civilă R. M. N. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în prima instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. P. împotriva sentinței penale nr. 314/21.10.2014 pronunțate de J. Petroșani în dosarul nr._ /2014.
În baza art. 275 alin. 2 CPP, obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel.
În baza art. 275 alin. 3 CPP, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2.02.2015.
Președinte, Judecător,
S. I. M. A. D. B.
Grefier,
D. M. H.
Red. M.I.S
Tehnored. D.M.H /MIS./2 ex/11.03.2015
J. Fond P. G.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 88/2015.... | Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Art.342 NCP.... → |
|---|
