Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 770/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 770/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 770/A/2014
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător A. G. M.
Grefier D. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:
M. C. – procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 58/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul M. I., personal și asistat de apărătorul ales, domnul avocat V. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebat fiind, inculpatul apelant M. I. arată că nu dorește dă dea declarație în fața instanței de apel și menține declarațiile date în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat V. M., apărătorul ales pentru inculpatul apelant M. I., solicită admiterea apelului declarat de inculpat și rejudecând cauza să se dispună în principal achitarea inculpatului în baza art. 396 pct.6 C.pr.pen. coroborat cu art.16 lit. b C.pr.pen. iar în subsidiar, în cazul în care instanța va aprecia că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. C.pen., în baza art 396 pct.4 C.pr.pen. cu aplicarea art. 83-90 C.pen, solicită amânarea aplicării pedepsei.
Apreciază că instanța de fond în mod greșit a apreciat la lege penală mai favorabilă prevederile noului Cod penal reținând că la momentul recoltării primei probe de sânge inculpatul apelant avea în sânge o îmbibație alcoolică de 0,90 grame/l și consideră că la stabilirea legii penale mai favorabile trebuia avut în vedere ca moment al consumării infracțiunii, momentul în care inculpatul conducea efectiv, nu momentul recoltării probei de sânge. Critică faptul doar pe baza aprecierilor subiective instanța de fond a ales să înlăture acea variantă de calcul retroactiv a alcoolemiei, care arată că la momentul la care a condus autovehiculul inculpatul putea avea în sânge o îmbibație alcoolică de 0,65g/l, fără a indica o probă din care să rezulte că inculpatul să nu fi spus adevărul și ca atare consideră că fapta acestuia nu poate fi considerată infracțiune. Mai arată că există posibilitatea reală ca la momentul la care a condus autovehiculul inculpatul să fi avut o alcoolemie mai mică de 0,80 g/l alcool în sânge, dubiu ce profită inculpatului și care stă la baza solicitării de achitare a acestuia în temeiul art. 16 lit.b C.pr.pen.
În ceea ce privește solicitarea în subsidiar, critică faptul că instanța de fond a hotărât să-l condamne pe inculpatul șomer, fără loc de muncă la o pedeapsă de 3000 lei amendă în acest mod urmând a i se anula permisul de conducere ceea ce ar duce la imposibilitatea de a munci ca șofer, pentru a realiza venituri fiind astfel în imposibilitatea de a achita amenda. În concluzie, solicită amânarea aplicării pedepsei.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită admiterea apelului declarat de inculpat în ceea ce privește subsidiarul și amânarea aplicării pedepsei având în vedere situația personală a inculpatului, acesta fiind șomer, și valorile alcoolemiei care este foarte apropiată de limitele prevăzute de lege pentru ca fapta să fie considerată infracțiune. Apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru amânarea aplicării pedepsei.
Inculpatul apelant M. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 58/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria S., a fost condamnat inculpatul M. I., fiul lui I. și M., născut la data de 06.07.1963 în S., jud.A., domiciliat în comuna S., ..15, ., jud.A., având CNP_, cetățean roman, căsătorit, studii liceale, șomer, stagiu militar satisfăcut fără antecedente penale la pedeapsa amenzii penale, în cuantum de 3000 lei ( 300 zile-amendă x10 lei) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art.5 Cod penal și a art. 61 alin.4 lit. c Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească 1000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S., a fost trimis în judecată inculpatul M. I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicată.
În fapt s-a reținut că la data de 3 04 2013, orele 9,00 inculpatul M. I. a condus pe . S. autoturismul marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_, ocazie în care a intrat în coliziune cu un alt autoturism.
Astfel, la orele 9, 38 au apărut organele de politie care au testat inculpatul cu aparatul etilotest rezultatul fiind de 0, 58 mg/l alcool aerul expirat.
Inculpatului i s-au recoltat două probe de sânge, care au avut valorile de 0, 90 si 0, 75 grame la mie alcool în sânge. Audiat fiind, cu privire la consumul de alcool, inculpatul a dat două declarații contradictorii, în declarația olografa a arătat ca a consumat în seara zilei dinainte 500 ml vin fără aport alimentar, si ulterior a declarat că a consumat 600 ml vin, după care a mâncat 2- 3 crenvurști și 2 ouă fierte.
În cauză s-a efectuat expertiza de recalculare a alcoolemiei, care a indicat că învinuitul la ora evenimentului rutier avea o alcoolemie mai mare de 0, 80 grame la mie, cu o valoare teoretica apropiata de 1,05 grame la mie alcool în sânge.
Aceasta expertiză a mai arătat că există o neconcordanță între alcoolemia teoretica rezultată din consumul de alcool declarat și valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, acestea fiind consecința unui consum de alcool nedeclarat si nerecunoscut de învinuit.
In cauza s-a mai efectuat încă o expertiză de recalculare a alcoolemiei, bazată pe a doua declarație a învinuitului, în care a arătat că a consumat 600 ml vin cu aport alimentar și care a arătat că învinuitul ora evenimentului rutier avea o alcoolemie mai mică, 80 grame la mie, cu o valoare teoretică apropiată de 0, 65 la mie alcool în sânge.
Se mai arată că nu se poate accepta aceasta a doua expertiză efectuată pe baza declarației a doua a inculpatului, întrucât aceasta a doua declarație nu este bazată pe nici o probă, și mai mult se poate observa că învinuitul a dat în cauză declarații contradictorii.
Fapta învinuitului M. I., care la data de 3 aprilie 2013, a condus un autoturism pe drum public având o alcoolemie mai mare de 0, 80 grame la mie alcool în sânge, constituie infracțiunea prevăzuta de art 87 al. OUG 195/2002 Rep.
Mijloacele de probă administrate au fost procesul-verbal întocmit de poliție, acte medico legale,expertize de recalculare a alcoolemiei în sânge, declarațiile martorului R. S., declarații inculpat.
Prin Încheierea nr. 11/CC/24.04.2014 a Judecătoriei S. s-a constat legalitatea rechizitoriului emis în dosar nr. 1709/P/2013 de P. de pe lângă Judecătoria S., privind pe inculpatul M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. 1 N.C. P., fiind respectate dispozițiile art. 328 NCPP, a administrării probelor, respectiv proces-verbal de constatare a infracțiunii, actele medico-legale și declarațiile inculpatului.
În timpul cercetării judecătorești s-a luat declarație inculpatului, care a stăruit că fapta săvârșită este contravenție, întrucât nu a avut mai mult de 0,7 grame la mie alcool în sânge.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 3 aprilie 2013, ora 9,00 inculpatul M. I. a condus pe . S. autoturismul marca Ford Tranzit cu numărul de înmatriculare_, ocazie în care a intrat în coliziune cu un alt autoturism. Testat fiind cu aparatul etilotest, inculpatul avea la ora 9, 38: 0, 58 mg/l alcool aerul expirat.
Inculpatului i s-au recoltat două probe de sânge, care au avut valorile de 0, 90 si 0, 75 grame la mie alcool în sânge. Audiat fiind, cu privire la consumul de alcool, inculpatul a dat două declarații contradictorii, în declarația olografa a arătat ca a consumat în seara zilei dinainte 500 ml vin fără aport alimentar, si ulterior a declarat că a consumat 600 ml vin, după care a mâncat 2- 3 crenvurști și 2 ouă fierte.
Instanța a constatat că relevanță penală are rezultatul primei probe de sânge recoltate, așa cum s-a pronunțat ÎCCJ prin Decizia nr._ /HP/P, potrivit cu care „ în aplicarea art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.”
Potrivit art. 336 alin. (1) din Codul penal "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă".
În această nouă formă de incriminare a faptei de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe s-au schimbat condițiile de incriminare în ceea ce privește momentul la care este necesară existența îmbibației alcoolice în sângele conducătorului auto, pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii, față de reglementarea anterioară.
Conform reglementării anterioare - art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 se desprindea concluzia că îmbibația alcoolică peste limita prevăzută de lege trebuia să se găsească în sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului, în timp ce noua reglementare prevede că îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge trebuie să existe la momentul prelevării mostrelor biologice.
Această modificare a conținutului infracțiunii nu constituie un argument în stabilirea că vechea reglementare ar constitui lege mai favorabilă în cazul inculpatului M. I., așa cum susține la cuvântul în fond apărătorul acestuia.
Instanța nu a dat eficiență declarației inculpatului din 14 august 2013, în baza cărora s-a stabilit în Raportul de expertiză medico-legală privind calculul retroactive al alcoolemiei inculpatului M. I. că ar fi putut avea 0,65 la mie alcool în sânge la momentul conducerii autovehiculului marca Ford Tranzit cu numărul de înmatriculare_, întrucât nu se susțin cu nici un alt mijloc de probă și apare neverosimilă declarația acestuia de revenire față de declarația inițială, prin care a arătat că și în seara zilei anterioare, respectiv în 2 aprilie 2013 a consumat 500 ml vin fără a mânca.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 5 CPP, în privința infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu corespondent art.336 alin.1 din Noul Cod penal, instanța a analizat aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește categoria pedepselor și limitele maxime de pedeapsă.
În drept, fapta inculpatului, pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză și recunoscute integral de aceasta, întrunește pe elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin.1 NCP, așa cum a fost încadrată fapta prin actul de sesizarea al instanței.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 5 CPP, în privința infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu corespondent art.336 alin.1 din Noul Cod penal, instanța a analizat aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește categoria pedepselor și limitele maxime de pedeapsă.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța a avut în vedere că pedeapsa prevăzută de lege este amenda alternativ cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar în privința conținutului infracțiunii, așa cum statuat ÎCCJ prin Decizia nr.3/2014 privind examinarea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice: în aplicarea art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, respectiv aceea că, în calitate de șofer profesionist a consumat băuturi alcoolice încă de la prima oră a dimineții, gândindu-se că nu va fi trimis cu mașina, cu toate că știa despre disponibilizările ce se vor face la societatea la care era angajat. Instanța a constatat că inculpatul este fără antecedente penale, și a avut în vedere conduita sa după săvârșirea infracțiunii, respectiv atitudinea sinceră și conciliantă a acestuia și în cursul procesului penal, recunoscând săvârșirea faptei cu toate că nu a conștientizat-o ca fiind infracțiune și nu în ultimul rând, vârsta, starea de sănătate, situația familială și împrejurarea că în prezent este șomer.
Având în vedere cele expuse, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii, care corespunde scopului acesteia, definit prin art.3 din Legea nr.254/2013 - de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și, prin art.3 din Legea nr.253/2013 - de formare a unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate, prin observarea criteriilor generale de individualizare anterior menționate, în cuantum de 3000 lei ( 300 zile-amendă x10 lei) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art.5 Cod penal și a art. 61 alin.4 lit. c Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.63 alin.1 cod penal, potrivit cu care „Dacă persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.“
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. I..
Prin apărătorul ales inculpatul apelant a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, a se dispune în principal achitarea sa în baza art. 396 pct.6 C.pr.pen. coroborat cu art.16 lit. b C.pr.pen., iar în subsidiar, în cazul în care instanța va aprecia că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. C.pen., în baza art 396 pct.4 C.pr.pen. cu aplicarea art. 83-90 C.pen, amânarea aplicării pedepsei.
În motivarea apelului se apreciază că instanța de fond în mod greșit a apreciat la lege penală mai favorabilă prevederile noului Cod penal reținând că la momentul recoltării primei probe de sânge inculpatul apelant avea în sânge o îmbibație alcoolică de 0,90 grame/l și consideră că la stabilirea legii penale mai favorabile trebuia avut în vedere ca moment al consumării infracțiunii, momentul în care inculpatul conducea efectiv, nu momentul recoltării probei de sânge. Critică faptul doar pe baza aprecierilor subiective instanța de fond a ales să înlăture acea variantă de calcul retroactiv a alcoolemiei, care arată că la momentul la care a condus autovehiculul inculpatul putea avea în sânge o îmbibație alcoolică de 0,65g/l, fără a indica o probă din care să rezulte că inculpatul să nu fi spus adevărul și ca atare consideră că fapta acestuia nu poate fi considerată infracțiune. Mai arată că există posibilitatea reală ca la momentul la care a condus autovehiculul inculpatul să fi avut o alcoolemie mai mică de 0,80 g/l alcool în sânge, dubiu ce profită inculpatului și care stă la baza solicitării de achitare a acestuia în temeiul art. 16 lit.b C.pr.pen.
În ceea ce privește solicitarea în subsidiar, se critică faptul că instanța de fond a hotărât să-l condamne pe inculpatul șomer, fără loc de muncă la o pedeapsă de 3000 lei amendă în acest mod urmând a i se anula permisul de conducere ceea ce ar duce la imposibilitatea de a munci ca șofer, pentru a realiza venituri fiind astfel în imposibilitatea de a achita amenda. În concluzie, se solicită amânarea aplicării pedepsei.
C. de A. examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu constată că apelul declarat de inculpatul M. I. este fondat și va fi admis, din următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cursul cercetării penale și a celei judecătorești instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză.
Astfel, s-a reținut că la data de 3 aprilie 2013, ora 9,00 inculpatul M. I. a condus pe . S. autoturismul marca Ford Tranzit cu numărul de înmatriculare_, ocazie în care a intrat în coliziune cu un alt autoturism. Testat fiind cu aparatul etilotest, inculpatul avea la ora 9, 38: 0, 58 mg/l alcool aerul expirat.
Inculpatului i s-au recoltat două probe de sânge, care au avut valorile de 0, 90 si 0, 75 grame la mie alcool în sânge. Audiat fiind, cu privire la consumul de alcool, inculpatul a dat două declarații contradictorii, în declarația olografa a arătând ca a consumat în seara zilei dinainte 500 ml vin fără aport alimentar, si ulterior a declarat că a consumat 600 ml vin, după care a mâncat 2- 3 crenvurști și 2 ouă fierte.
Încadrarea juridică dată faptei de către instanța de fond este legală și în mod corect instanța de fond a aplicat legea penală nouă ca fiind lege penală mai favorabilă.
Prin apelul declarat inculpatul apelant a solicitat în principal achitarea sa, în esență arătând că există un dubiu cu privire la alcoolemia pe care a avut-o în momentul conducerii autovehiculului și a producerii evenimentului rutier.
Examinând probațiunea administrată C. constată că în cursul urmăririi penale, la cererea inculpatului, s-a efectuat o expertiză de recalculare a alcoolemiei, care a indicat că inculpatul, la ora evenimentului rutier, avea o alcoolemie mai mare de 0, 80 grame la mie, cu o valoare teoretica apropiata de 1,05 grame la mie alcool în sânge. Aceasta expertiză a mai arătat că există o neconcordanță între alcoolemia teoretica rezultată din consumul de alcool declarat și valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, acestea fiind consecința unui consum de alcool nedeclarat si nerecunoscut de inculpat.
Inculpatul, fiind nemulțumit de rezultatul primei expertize, a solicitat efectuarea unei noi expertize de recalculare retroactivă a alcoolemiei declarând un alt consum de alcool. S-a efectuat și a doua expertiză de recalculare a alcoolemiei, bazată pe a doua declarație a inculpatului - în care a arătat că a consumat 600 ml vin cu aport alimentar, expertiză în care s-a concluzionat pe baza acestor declarații că inculpatul la ora evenimentului rutier avea o alcoolemie mai mică, 80 grame la mie, cu o valoare teoretică apropiată de 0, 65 la mie alcool în sânge.
Inculpatul s-a prevalat de concluziile acestei ultime expertize arătând că față de aceasta există dubiu că ar fi săvârșit o infracțiune și nu o contravenție.
C. apreciază apărarea inculpatului apelant ca fiind nefondată. Chiar exceptând Decizia nr.3/2014 privind examinarea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, și prin care s-a stabilit că rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare, C. arată că singurul rezultat cert în măsură a stabili alcoolemia avută de inculpat, este cea dată de analiza de sânge, respectiv de probele biologice recoltate.
Nu pot fi luate drept certe concluziile expertizelor de recalculare a alcoolemiei deoarece acestea au în vedere consumul de alcool declarat de inculpat, afirmațiile sale nefiind coroborate cu nici o altă probă.
Se mai observă că în raport de rezultatul primei expertize efectuate și pentru efectuarea căreia inculpatul a declarat un anumit consum de alcool, acesta, fiind nemulțumit de rezultat, a declarat fără a avea un suport probatoriu, un alt consum de alcool, prevalându-se apoi de rezultatul favorabil și arătând că există dubiu că ar fi săvârșit fapta de care este acuzat. Se apreciază că în cauză nu există nici un dubiu asupra alcoolemiei pe care a prezentat-o inculpatul, neputând valorifica concluziile unor expertize în care valoarea alcoolemiei se stabilește în funcție de declarațiile persoanei interesate în cauză și care persoană își schimbă nejustificat declarațiile referitoare la consumul de alcool.
C. apreciază însă a fi fondat apelul declarat de inculpat cu privire la solicitarea subsidiară – aceea de a se dispune amânarea executării amenzii stabilite de către instanța de fond.
Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, la faptul că a avut o comportare sinceră, că nu a mai avut antecedente penale și se apreciază că îndreptarea inculpatului poate fi făcută și fără executare, atrăgându-i-se totodată atenția asupra comportării sale viitoare și apreciind că se impune totodată un termen de supraveghere pentru ca măsura aplicată să fie eficientă, C., în baza art. 83 și 84 C.p., cu aplic. art. 5 C.p. va dispune amânarea executării amenzii aplicate inculpatului M. I. pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
Va desemna cu supravegherea inculpatului Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
În baza art. 85 C.p., cu aplic. art. 5 C.p., pe durata termenului de supraveghere inculpatul M. I. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 88 C.p., cu aplic. art. 5 C.p. se va atrage atenția inculpatului M. I. asupra posibilității revocării amânării executării pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Față de cele expuse, C., în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., va admite ca fondat în limitele arătate, apelul declarat de inculpatul M. I..
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 58/23.05.2014 pronunțată de Judecătoria S. și în consecință:
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 83 și 84 C.p., cu aplic. art. 5 C.p. dispune amânarea executării pedepsei amenzii aplicate inculpatului M. I. pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
Desemnează cu supravegherea inculpatului Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
În baza art. 85 C.p., cu aplic. art. 5 C.p., pe durata termenului de supraveghere inculpatul M. I. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 88 C.p., cu aplic. art. 5 C.p. atrage atenția inculpatului M. I. asupra posibilității revocării amânării executării pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14.10.2014.
Președinte, Judecător,
D. G. A. G. M.
Grefier,
D. M.
Red./tehn. DG/2ex./30.10.2014
Jud.fond. L. R.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 532/2014.... → |
|---|
