Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 784/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 784/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-10-2014

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.784/2014

Ședința publică din 20 octombrie 2014

Președinte: S. I. M.

Judecător: A. D. B.

Judecător: C. M.

Grefier: T. C.

Prezentul complet de divergență a fost constituit potrivit dispozițiilor art. 394 alin. 5 Cod procedură penală.

Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin procuror I. N..

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de părțile civile S. G. și S. A. C. împotriva sentinței penale nr.34/2014 pronunțată de J. Săliște în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă părțile civile apelante S. G. și S. A. C., asistate de avocat S. P. M., apărător ales, inculpatul intimat C. I. G., asistat de avocat E. C., apărător ales și consilier juridic P. V. C., reprezentantul părții responsabile civilmente . SRL și consilier juridic F. A., reprezentantul asiguratorului ..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța îi solicită inculpatului intimat C. I. G. să precizeze dacă este acord să dea o completare a declarației, urmând a răspunde unor întrebări adresate de instanță.

Inculpatul intimat C. I. G. învederează instanței că este de acord să dea o completare a declarației.

Instanța, conform art. 107 rap. la art. 420 Cod procedură penală, procedează la audierea inculpatului intimat C. I. G., declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.

Instanța pune în vedere părților și participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.

Apărătorul părților civile apelante, apărătorul inculpatului intimat, reprezentantul asiguratorului, reprezentantul părții responsabile civilmente și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al părților civile S. G. și S. A. C. precizează că nu va fi constant în concluzii cu referire la cele expuse anterior în cauză, la termenul din 22.09.2014, urmând a face referire și la legea penală mai favorabilă prin prisma deciziei nr. 265/6.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, procedând la o nouă judecare:

- a se face aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal și a legii penale mai favorabile în mod global;

- a se aplica inculpatului o pedeapsă cu detenție, urmare a constatării săvârșirii de către acesta a infracțiunilor în concurs formal și a se aplica un spor obligatoriu de 1/3 din totalul pedepselor și înlăturarea efectelor circumstanțelor atenuante;

- să se aprecieze asupra cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond în sensul ca suma acordată să fie una rezonabilă și proporțională cu suferințele părților civile.

În susținerea apelului învederează următoarele:

J. Săliște în mod eronat a făcut aplicarea legii penale mai favorabile în prezenta speță, combinând dispozițiile mai favorabile din vechea și din noua lege penală, creând astfel o lex tertia. Arată că noul Cod penal a dezincriminat infracțiunea de vătămare corporală, astfel că în ceea ce privește fapta de vătămare a părții civile S. C. – legea penală mai favorabilă este noul Cod penal.

Arată că se impune a se face aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Solicită a se aplica inculpatului o pedeapsă cu detenție, urmare a constatării săvârșirii de către acesta a infracțiunilor în concurs formal și a se aplica un spor obligatoriu de 1/3 din totalul pedepselor și înlăturarea efectelor circumstanțelor atenuante;

Precizează că în conformitate cu dispozițiile art. 375 Cod procedură penală și ale aliniatului 3 al art.192 Cod penal reducerea limitelor minime și maxime cu 1/3 privind recunoașterea sunt anihilate de sporul de 1/3 care este obligatoriu.

Raportat la circumstanțele atenuante reținute de instanța de fond arată că față de prevederile noului Cod penal acestea nu mai pot fi avute în vedere. Noua lege penală are regim mult mai strict în ceea ce privesc circumstanțele atenuante.

Procedând la o nouă judecare solicită a fi înlăturate argumentele din cuprinsul hotărârii instanței de fond și a se majora pedeapsa aplicată inculpatului și a se dispune executarea acesteia în detenție.

Cu privire la daunele morale, referitor la susținerile reprezentantului asiguratorului prin care se face trimitere la criteriile evidențiate de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, solicită a fi îndepărtate acestea întrucât suferința unor persoane nu poate fi înscrisă într-un tabel și durerea nu poate fi cuantificată expres, judecătorul urmând să aprecieze asupra daunelor morale.

Apreciază că suma din constituirea de păți civile în cauză este una rezonabilă și proporțională cu suferința acestora.

Partea civilă S. G. învederează că inculpatul nu a făcut nimic pentru a evita accidentul întrucât acesta nu a respectat timpii de conducere și a dormit la volan. Susține, cu referire la inculpat, că acesta nu a putut uita tot și arată că avea peste 95 km/h și, deși chiar inculpatul a afirmat la poliție că a avut 100 km/h, acest aspect nu se regăsește la dosar. Mai învederează că în localitatea T. există o fabrică de construcții care lucrează cu firma . 8 din 10 șoferi se opresc după cca 150-200 metri și umblă la tahograf.

Precizează că un șofer a oprit chiar în poarta sa și l-a întrebat ce face iar acesta a spus că s-a oprit să umble la tahograf. Apreciază că aceste persoane sunt inconștiente și se joacă cu viețile oamenilor.

Partea civilă Sănculescu A. C. arată că nu are nimic de spus.

Consilier juridic P. V. C., reprezentantul . SRL, solicită respingerea apelului părților civile și a se menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond.

Apreciază, în ceea ce privește compensațiile acordate de instanța de fond, că acestea sunt conforme cu practica judiciară din țară și nu trebuie să reprezinte o sancțiune pecuniară pentru asigurator sau pentru partea responsabilă civilmente.

Mai susține că societatea . SRL nu a angajat un criminal ci un om reabilitat și nu această societate i-a redat inculpatului C. I. G. permisul de conducere. Totodată, mai relevă că nu societatea i-a acordat inculpatului atestatul ARR, astfel că oricare autoritate ar fi vinovată.

Consilier juridic F. A., reprezentantul societății . solicită respingerea apelului părților civile ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.

Arată că sumele acordate de instanța de fond cu titlu de despăgubiri civile sunt corecte deși acestea sunt mult mai mari decât jurisprudența în materie. Susține că instanța de fond a avut în vedere că au decedat doi membrii ai familiei părții vătămate.

Legiuitorul a permis cuantificarea daunelor morale într-o compensație și nu a vieții persoanei. Asiguratorul răspunde în temeiul Ordinului nr. 14/2011 iar daunele morale se acordă în raport cu jurisprudența României. Referitor la suma de 5 milioane euro solicitată de părțile civile învederează că legiuitorul a stabilit sumele prin transpunerea dispozițiilor Parlamentului European care statuează că statele trebuie să garanteze despăgubirile prin RCA, pe sistem de carte verde iar acest sistem s-a extins.

Concluzionând, susține că asiguratorul nu poate fi sancționat întrucât, astfel s-ar nesocoti condițiile de exercitare a acțiunii civile în dreptul penal și nu s-ar mai lua în considerare principiul dreptului civil.

Avocat E. C., apărătorul ales al inculpatului C. I. G., solicită respingerea apelului părților civile ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.

Critică susținerea apărătorului părților civile în sensul că legea penală mai favorabilă inculpatului este noul Cod penal.

Susține că instanța de fond în mod corect a aplicat dispozițiile legii vechi, respectiv a Codului penal din 1969 cu referire la infracțiunea prev. de art.178 alin.1,2,5 și la limitele de pedeapsă precum și a sporului de maxim 3 ani care era facultativ.

Apreciază că prima instanță nu a făcut altceva decât să aplice în mod corect dispozițiile legiuitorului, fără de care s-ar fi creat în practică un haos.

În ceea ce privește critica privind cuantumul redus al pedepsei, relevă că inculpatul a uzat de procedura simplificată, solicitând judecarea pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală iar circumstanțele atenuante și agravante au fost aplicate conform prevederilor Legii nr. 202/2010, pedeapsa fiind în limitele legale ale infracțiunii prev. de art.178 alin.1,2,5 Cod penal.

Totodată, cu referire la critica adusă prin apel, modalității de executare a pedepsei, respectiv a suspendării acesteia, arată că instanța de fond a avut în vedere toate elementele și i-a acordat acestuia șansă să resocializeze, raportat la împrejurarea că acesta a retrăit emoțional o situație pe care dorea să și-o șteargă din memorie. Prin accidentul produs care a avut ca urmare pierderea soțului și fiicei părții civile, inculpatul și familia acestuia a derulat din nou evenimentul produs în anul 2006.

Arată că legiuitorul a permis inculpatului care a recidivat, să se reabiliteze.

În fața instanței de fond inculpatul a recunoscut fapta de la momentul cercetării penale, conform dispozițiilor art. 320/1 Cod procedură penală, acesta neavând în vedere că în această situație intervine imposibilitatea administrării probelor.

Apreciază, fără nici un reproș că dacă s-ar fi administrat probe culpa ar fi fost stabilită în alte proporții.

Mai susține că legiuitorul a acordat posibilitatea inculpatului de a recunoaște, însă dacă s-ar fi administrat probatorii în cauză, situația ar fi fost alta.

Cât privește suspendarea executării pedepsei, arată că prima instanță a fost în concordanță cu atitudinea inculpatului care nu a fost băut și nu a părăsit locul faptei și a sunat la 112, rămânând lângă victime. Mai mult, relevă că inculpatul se afla împreună și cu fiul său, astfel că urmare producerii accidentului și acesta a suferit o depresie. Mai arată că până la acest moment atât inculpatul cât și copilul acestuia au fost pedepsiți de Dumnezeu, accidentul cauzând o dublă tragedie.

Susține că trebuie respectată diferența dintre recidivă și reabilitare și relevă că în situația majorării pedepsei solicită a se păstra modalitatea de executare a acesteia, respectiv suspendarea.

Cu referire la daunele morale urmează ca instanța să aprecieze.

În ceea ce privește persoana inculpatului arată că acesta a încercat imediat să-și găsească alt loc de muncă însă partea civilă, urmare disperării, a transmis mesaje atât la locul de muncă cât și pe toate site-urile de socializare și prin corespondență, la domiciliul acestuia.

Mai arată că inculpatul este întreținător de familie, este în continuare în căutarea unui loc de muncă și își tratează copilul.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale susține că nu există o sumă care să exprime durerea pierderii a doi membrii de familie, astfel cum se evidențiază de către Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, respectiv nu există un echivalent pentru pierdea a două vieți. Totodată precizează că partea civilă a afirmat că suma reprezentând daune morale nu o solicită cu titlu de compensare a suferinței pentru pierderea celor două vieți, ci pentru a o dona în scop umanitar.

Conform practicii judiciare, relevă că daunele morale constituie o compensație și nu asigurarea unor fonduri pentru acte de caritate.

Solicită a se avea în vedere și faptul că la termenul de judecată anterior, inculpatul nu a putut trece de partea civilă decât cu ajutorul jandarmilor.

Arată că nu se opune majorării daunelor de 150.000 euro dacă se apreciază de către instanță că suma acordată nu ar îmbunătăți afectiv suferința psihică însă precizează că iremediabilul nu se poate repara.

Reprezentantul parchetului învederează că susține concluziile formulate la termenul din 22.09.2014 la care s-a dezbătut cauza, anterior repunerii acesteia pe rol și precizează că prin legea penală nouă se îngrădește dreptul la suspendarea executării pedepsei.

Apărătorul părților civile apelante S. G. și S. A. C., în replică, învederează că inculpatul nu este victimă întrucât în anul 2006 a mai luat o viață și arată că pedeapsa cu închisoare este pe deplin justificată.

Mai susține că s-a afirmat de către inculpat că a efectuat demersuri ca să ajute victimele însă părțile civile nu au observat aceste eforturi. Arată că rolul inculpatului este ca acesta să-și creeze o situație mai ușoară însă acesta dă dovadă de regret doar în fața instanței. Precizează că excesul de clemență al instanței generează efecte contrare.

Partea civilă S. G. învederează că își dorește să moară și precizează că inculpatul a luat trei vieți.

Consilier juridic F. A., reprezentantul societății G. A. SA învederează instanței că asiguratorul se subrogă în obligațiile părții responsabile civilmente și astfel, s-a încercat o înțelegere amiabilă însă partea civilă nu a fost de acord, aceasta nefiind de acord nici cu sumele acordate de instanța de fond.

Inculpatul C. I. G., având ultimul cuvânt, învederează că regretă faptele și și-a luat angajamentul în fața instanței și a lui Dumnezeu că nu va mai conduce nici sanie cu volan.

C. DE A.,

Asupra apelurilor penale de față, constată:

Prin sentința penală nr. 34/19.05.2014, pronunțată de J. Săliște în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 178 alin.1,2 și 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 N.Cod penal, art. 375, 396 alin.10 N.C.P.P., a fost condamnat inculpatul C. I. G. la pedeapsa de 1 an și 10 luni (un an și 10 luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă

În baza art. 71 din vechiul Cod penal, art. 12 din Legea 187/2012 privind punerea în aplicare a noului cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a doua și lit. b din vechiul Cod penal.

În baza art. 196 alin.2 și 3 N.cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă

În baza art. 396 alin.5 raportat la art. 16 alin.1 lit.b N.C.P.P, cu aplicarea art. 4 din Noul Cod Penal s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 184 alin.1 și 3 din vechiul Cod penal.

În baza art. 33 lit.b, 34 lit. b din vechiul Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 86 ind.1 și 86 ind.2 din vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni.

Pe durata termenului de încercare,sa dispus că inculpatul trebuie sa se supună următoarelor masuri de supraveghere:

a) sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S.

b) sa anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

În baza art. 71 alin.5 CP, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 359 CPP, i s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor care conduc la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 25 raportat la art. 397 NCPP, au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile:

- S. C. JUDEȚEAN S., cu sediul în S., ..2-4, jud. S.

- S. C. DE URGENȚĂ F. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea F., nr.8, sector 1

Și, în consecință:

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. INTERNATIONAL L. C. S.R.L. și alături de partea civilmente responsabilă G. A. S.A. la plata sumei de 2119,87 lei, plus dobânzile și penalitățile aferente sumei, până la achitarea integrală a debitului în favoarea părții civile S. C. JUDEȚEAN S. și, respectiv a sumei de 3811,62 lei, plus dobânzile și penalitățile aferente sumei, până la achitarea integrală a debitului în favoarea părții civile S. C. DE URGENȚĂ F. BUCUREȘTI.

În baza art. 25 alin.5, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ B. A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Șoseaua Berceni, nr.12, sector 4.

În baza art. 25 alin.5, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ S. în ceea ce privește despăgubirile solicitate pentru îngrijirile medicale acordate părții vătămate S. A. C..

În baza art. 25 raportat la art. 397 alin.1 NCPP, raportat la art. 1349, 1357 NCC și art. 2223, 2224 alin.2 NCC, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. G., în nume propriu și în calitate de mamă a def. S. A. C. și soție a def. S. D. L. și în consecință:

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. INTERNATIONAL L. C. S.R.L., și alături de partea civilmente responsabilă G. A. S.A. (aceasta din urmă în limita plafonului maxim de asigurare) la plata sumei de:

-13.795 lei cu titlu de daune materiale

-90.000 EURO, cu titlu de daune morale, echivalentul în lei la data plății

În baza art. 25 raportat la art. 397 alin.1 NCPP, raportat la art. 1349, 1357 NCC și art. 2223, 2224 alin.2 NCC, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. A. C., în calitate de fiu al def. S. D. L. și frate al def. S. A. C. și în consecință:

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. INTERNATIONAL L. C. S.R.L. și alături de partea civilmente responsabilă G. A. S.A. (aceasta din urmă în limita plafonului maxim de asigurare) la plata sumei de:

-60.000 EURO, cu titlu de daune morale, echivalentul în lei la data plății

În baza art. 25 alin.5 și 397 alin.5 NCPP, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. A. C. privind infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 și 3 din vechiul Cod penal .

În baza art. 274alin. 1 și 3, coroborat cu art. 2223, 2224 alin.2 NCC, a fost obligat inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. INTERNATIONAL și alături de partea civilmente responsabilă G. A. S.A. (aceasta din urmă în limita plafonului maxim de asigurare) la plata sumei de 2700 lei cu titlu cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 2500 lei reprezintă cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:

Sub numărul_ s-a înregistrat la prima instanță Rechizitoriul parchetului de pe lângă J. Săliște prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. I. G., fiul lui I. și M., născut la data de 09.06.1968 în Câmpulung, domiciliat în Câmpulung, ., nr.4 bis, jud. Argeș, cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, fără antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 178 alin 1,2 și 5 C.pen, constând în aceea că în data de 11.08.2013, nerespectând dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, din culpa sa exclusivă, a produs un accident de circulație în urma căruia S. D. L. și S. A. C. au decedat. În urma accidentului a mai rezultat și vătămarea corporală a părților civile S. G. și S. A. C..

Inculpatul, prezent în fața instanței a solicitat aplicarea art. 375 alin. 1 C.pr. pen., recunoscând fapta reținută în sarcina sa prin Rechizitoriu și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

În data de 11.08.2013, în jurul orei 02,00 inculpatul, a condus autotractorul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ care tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1 din direcția S.-S., iar pe raza localității Apoldu de Sus, la km 336+800 m, pe un drum în pantă, datorită unei viteze de rulaj neadaptată condițiilor meteo, a intrat în derapaj și a pătruns pe sensul de mers opus, intrând în coliziune cu autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, care se deplasa regulamentar din direcția opusă, respectiv dinspre S. spre S., pe banda a doua a sensului de mers după care acesta a fost proiectat în râpa de pe marginea drumului tot pe aceeași parte a sensului de deplasare.

După aceea, ansamblul tir condus de învinuitul C. I. G., a intrat în coliziune și cu autotractorul marca Iveco cu nr. de înmatriculare_ care tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_, ansamblul circulând regulamentar pe banda 1 a sensului de mers S.-S., însă în frânare, aceste manevre fiind efectuate de șoferul autovehiculului, martorul Tothpal C.-M. pentru a evita impactul, însă fără vreo reușită, acest din urmă vehicul rămânând în poziția finală pe banda 1 a sensului de mers, iar primul autotren a părăsit parțial carosabilul, rămânând într-o poziție finală oblică, raportat la drumul asfaltat, cu capul tractor afundat în pământul de pe marginea acostamentului.

În autoturismul menționat anterior se aflau: pe locul șoferului –S. D.-L., în partea din dreapta față – partea vătămată S. G., soția conducătorului auto, iar pe bancheta din spate, copiii lor, în partea dreaptă, S. A. C. și în stânga, fiica, S. A.-C.. În urma impactului au decedat: conducătorul auto și fiica lui, iar soția și fiul lor au fost transportați la S. C. Județean S., secția Urgențe, amândoi fiind transferați ulterior la spitale din București, copilul la S. B. A., iar partea vătămată S. G., la S. F.. Alte persoane din celelalte autovehicule nu au prezentat leziuni traumatice ca urmare a accidentării lor în acestă împrejurare.

Din rapoartele de autopsie nr. III/142/2013, III/143/2013 din 20.11.2013, întocmite de Serviciul de Medicină-Legală S. rezultă că moartea numiților S. D.-L. și S. A.-C. a fost violentă și s-a datorat multor fracturi osoase și rupturi viscerale, iar aceste leziuni politraumatice s-au produs prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul, toate leziunile descrise pentru fiecare dintre victime având un rol determinant în survenirea decesului.

În urma accidentului a mai rezultat și vătămarea corporală a părților civile S. G., care a suferit multiple leziuni traumatice (TCC acut închis, Hemoperitoneu cu ruptură de splină, șoc hemoragic) ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală nr. 591/II/b/65), iar minorul S. A.-C. a prezentat un TCC complex cu multiple fracturi la nivelul oaselor capului cu lezare cerebrală și cerebeloasă, precum și o contuzie toraco-abdominalăcu lamă de lichid pleural stâng, aceste leziuni necesitând 45-50 de zile de îngrijiri medicale în condițiile unei evoluții favorabile și în lipsa complicațiilor.

Conducătorii autovehiculelor implicate în accidentul rutier au fost testați cu aparatul Etilotest, rezultatul fiind negativ, și, tuturor li s-a recoltat și o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind 0.

În cauză au fost audiați în calitate de martori toți ceilalți, ocupanți ai celor trei autovehicule implicate în accident din a căror declarații rezultă, în mod clar, că inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile de trafic, noapte și carosabil ud derapând și pătrunzând pe contrasens, acolo având lo impactul cu autoturismul și autotrenul ce circulau regulamentar din direcție opusă.

Fiind audiat inculpatul C. I. G., acesta a recunoscut în final că faptele s-au petrecut după cum au fost descrise anterior.

În cauză au fost audiați în calitate de martori celălalt pasager al autoturismului condus de inculpat, din declarațiile lor reieșind faptul că principala cauză a pierderii controlului autovehiculului a fost viteza de deplasare neadaptată la condițiile de drum umed, precum și manevrele de frânare efectuate pentru a se putea înscrie în curba la stânga.

Starea de fapt descrisă rezultă din proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto și schița accidentului de circulație, plângerile penale ale părților vătămate S. G. și S. C., rapoarte de constatare medico-legală pentru victimele decedate și pentru partea vătămată din care rezultă că moartea a fost violentă pentru cei decedați iar leziunile traumatice suferite de partea vătămată s-au produs în contextul accidentului rutier, declarațiile inculpatului care recunoaște săvârșirea faptelor, declarațiile martorilor care toți precizează că inculpatul a pierdut controlul volanului pe fondul unei viteze neadaptate la condițiile de trafic, carosabil ud, timp de noapte. Apreciem că din probele administrate în faza de urmărire penală coroborată cu recunoașterea inculpatului, rezultă culpa exclusivă a acestuia în producerea accidentului, prin conduita sa inculpatul a încălcat dispozițiile legale, respectiv art. 35 alin 1 din OUG 195/2002R potrivit căruia participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației ,să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private.

În drept, fapta inculpatului C. I. G., care, nerespectând dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, din culpa sa exclusivă, a produs în data de 11.08.2013 un accident de circulație în urma căruia S. D.-L. și S. A.-C. au decedat și s-a produs vătămarea corporală a părților civile S. G. și S. A. C., întrunește sub aspectul laturii obiective și subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1,2 și 5 din vechiul Cod penal și ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 al.2 și 3 NCP, a reținut prima instanță.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 320 ind.1 C. proc. pen. iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 1 și 2 C.p., prima instanță a reținut că elementul material constă în conduita greșită a inculpatului într-o circumstanță periculoasă, care a provocat posibilitatea declanșării de consecințe grave pentru viața persoanei. Acțiunea inculpatului, care nu a adaptat viteza vehiculului la condițiile de drum, încălcând prevederile art. 35 alin. 1, 48 din OUG 195/2002 realizează elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul vieții umane, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din legătura dintre activitatea inculpatului și consecințele acestei activități – decesul victimei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea culpei fără prevedere, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale deși putea și trebuia să îl prevadă,a mai arătat prima instanță.

În ceea ce privește fapta săvârșită în raport cu persoana vătămată S. A. C., aceasta deși atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv constituia infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.1 și 3 din vechiul Cod penal, prima instanță a constatat că aceasta a fost dezincriminată prin Noul Cod Penal.

Astfel, infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 din actualul Cod penal incriminează fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile (partea vătămată S. A. C. a necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale), săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.

Or, fapta inculpatului de a vătăma prin acțiunea sa ilicită partea vătămată S. A. C. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 196 din actualul Cod penal. Ca atare, în ceea ce privește această faptă, instanța reține că legea penală mai favorabilă este Noul cod penal, prin acesta fapta fiind dezincriminată.

Astfel în baza art. 396 alin.5 raportat la art. 16 alin.1 lit.b N.C.P.P, cu aplicarea art. 4 din Noul Cod Penal prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 184 alin.1 și 3 din vechiul Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a arătat că a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în timp ce se deplasa pe DN1, pe un drum în pantă, rulând cu o viteză neadaptată condițiilor de drum, respectiv pe un carosabil ud, pe timp de noapte, punând in pericol viața și integritatea corporală a celorlalți parteneri de trafic. Acțiunea inculpatului a avut ca și consecință decesul a două persoane, precum și vătămarea corporală a altor două persoane, uneia dintre acestea fiindu-i pusă viața în pericol. Inculpatul este cetățean român, are ca studii 12 clase, este căsătorit, nu are antecedente penale (împlinindu-se termenul de reabilitare pentru infracțiunea de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă săvârșite de acesta și pentru care a fost condamnat în dosarul_ al Judecătoriei C.). A recunoscut săvârșirea faptei, solicitând a se face aplicarea art. 375, 396 alin.10 N.C.P.P

Pentru aceste motive în baza art. 178 alin.1,2 și 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 N.Cod penal, art. 375, 396 alin.10 N.C.P.P., prima instanță l-a condamnat inculpat astfel cum mai sus s-a arătat.

Asupra laturii civile, prima instanță a reținut următoarele:

În baza art. 397 alin. (1) NCPP, raportat la art. 1349,1357 NCC, corob. cu art. 313 din Legea nr.95/2006, modificată prin OUG nr.72/2006 și art. 2223,2224 al. 2 NCC instanța prima instanță a admis acțiunea civilă formulată în cauză de părțile civile S. C. JUDEȚEAN S. și S. C. DE URGENȚĂ F. BUCUREȘTI, dispunând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. INTERNATIONAL L. C. S.R.L. și alături de partea civilmente responsabilă G. A. S.A. la plata sumei de 2119,87 lei, plus dobânzile și penalitățile aferente sumei, până la achitarea integrală a debitului în favoarea părții civile S. C. JUDEȚEAN S. și, respectiv a sumei de 3811,62 lei, plus dobânzile și penalitățile aferente sumei, până la achitarea integrală a debitului în favoarea părții civile S. C. DE URGENȚĂ F. BUCUREȘTI. Pretențiile civile ale instituțiilor medicale arătate mai sus sunt dovedite cu constituirile de parte civilă, raportate la fișele de observație clinică întocmite și reprezintă cheltuieli pentru îngrijirile medicale acordate părții vătămate S. G. la UPU (1197,00 lei) și Secția Clinică Chirurgie 1 ( 922,87 lei), ambele din cadrul S. C. Județean de Urgență S.., precum și în cadrul Spitalului C. de Urgență F. București (suma de 3811,62 lei). (f.96 și 98), la care se vor adăuga dobânzile și penalitățile aferente sumei, până la achitarea integrală a debitului, a conchis prima instanță.

În ceea ce privește constituirea de parte civilă formulate de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ B. A. BUCUREȘTI (în cuantum de 3723,59 lei, reprezentând cheltuieli cu îngrijirile medicale acordate părții vătămate S. A. C.), prima instanță, în baza art. 25 alin.5 din Noul Cod de procedură penală, a lăsat-o nesoluționată.

De asemenea, în baza art. 25 alin.5 din Noul Cod de procedură penală, prima instanță a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ S. în ceea ce privește despăgubirile solicitate pentru îngrijirile medicale acordate părții vătămate S. A. C..

Partea vătămată S. G., s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală (f 89 verso) cu sume în cuantum de:

- 10.000 euro (echivalentul în lei la data plății) pentru cheltuielile efectuate pentru recuperarea stării de sănătate

- 42.000 lei venituri nerealizate pe perioada septembrie 2013-august 2014

- 10.000 euro (echivalentul în lei la data plății) daune materiale urmare a decesului fiicei (fără a se preciza în ce constau acestea)

- 10.000 euro (echivalentul în lei la data plății) daune materiale urmare a decesului soțului (fără a se preciza în ce constau acestea)

- 400.000 euro daune morale pentru vătămările proprii și câte 300.000 euro pentru decesul fiicei și al soțului

În faza de judecată, și-a majorat cuantumul pretențiilor astfel: 2.500.000 euro cu titlu de daune morale ca urmare a decesului fiicei și soțului și de 100.000 euro daune morale ca urmare a vătămărilor proprii.

Partea vătămată S. A. C. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală (f 93-94) cu sume în cuantum de:

- 600 lei/lunar cu titlu de prestație periodică până la vârsta de 26 de ani

- 400.000 euro daune morale pentru vătămările proprii și câte 300.000 euro pentru decesul tatălui și surorii

În faza de judecată, și-a majorat cuantumul pretențiilor astfel: 1.500.000 euro cu titlu de daune morale ca urmare a decesului tatălui și surorii și de 100.000 euro daune morale ca urmare a vătămărilor proprii. În motivarea constituirilor de parte civilă, se arată că sumele pretinse reprezintă o minimă compensare pecuniară a prejudiciului moral suferit de părțile civile prin decesul unor persoane dragi, iar despăgubirile materiale solicitate sunt cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimelor, pomeni, parastase ș.a.

Analizând constituirile de parte civilă, precum și înscrisurile depuse la dosar (f120-198), prima instanță a constatat că, urmare a decesului celor două victime, partea civilă S. G. a efectuat cheltuieli în valoare de 3.795 lei, sumă ce va fi acordată cu titlu de daune materiale. În ceea ce privește solicitarea părții civile de a i se achita diferența dintre veniturile pe care le-ar fi realizat și suma primită cu titlu de indemnizație de concediu medical, prima instanță a reținut următoarele: partea civilă a făcut dovada că era angajată ca profesor suplinitor, justificând cu adeverințele depuse la dosar salariul de care aceasta beneficia. Din înscrisurile depuse nu rezultă însă care a fost indemnizația primită de aceasta pe perioada incapacității de muncă, astfel că nu s-a putut calcula diferența dintre salariul primit și indemnizație. Totodată, aceasta a făcut dovada realizării unor venituri suplimentare pe perioada ianuarie 2013-septembrie 2013 în cuantum de 24.498,83 lei, în baza unui contract de prestări servicii cu S.C. AVON COSMETICS S.R.L. Prima instanță a apreciat că acestea au avut caracter ocazional, nefiind venituri permanente, partea civilă nefăcând vreo dovadă a existenței vreunui contract care să ateste că urma să presteze în continuare această activitate și ulterior lunii septembrie 2013. Ca atare, prima instanță a respins aceste pretenții ca nedovedite.

Referitor la daunele morale, prima instanță a constatat că despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală și nu se stabilesc în raport cu posibilitățile materiale ale autorului sau ale victimei. Esențială este stabilirea concordanței dintre cuantumul prejudiciului moral și cel al despăgubirii.

În cazul lezării relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, în timp ce prejudiciul patrimonial poate fi determinat și imediat evaluat, constând, astfel cum s-a arătat, în diversele cheltuieli ocazionate de înmormântare, cheltuieli în concordanță cu tradițiile recunoscute de comemorare și cinstire a morților, care nu pot fi ignorate în aplicarea legii, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de părțile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferința pricinuită de pierderea celui drag. Această sumă nu trebuie să reprezinte echivalentul existenței fizice a victimei și nici nu trebuie să aibă un cuantum atât de ridicat încât să-i imprime un caracter imoral prin aceea că ar putea constitui o sursă de îmbogățire.

Astfel, mai arată prima instanță, este de reținut că aceasta cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială a părților civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părților civile.

În cauză, prima instanță, în ceea ce privește daunele morale solicitate de soția și, respectiv, mama victimelor, pe baza indiciilor furnizate de probele din care rezultă măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin dispariția victimelor (soț și fiică de doar 13 ani), a apreciat ca o echitabilă despăgubire ce ar urma să compenseze prejudiciul moral acordarea sumei de 70.000 euro. Totodată, ținând cont de faptul că prin fapta sa, inculpatul a produs o gravă suferință fizică, partea vătămată suferind multiple leziuni - hemoperitoneu, ruptură de splină, TCC închis, etc., precum și traume psihice – tulburate acută de șoc posttraumatic, depresie severă, anxietate, așa cum rezultă cin evaluările psihologice efectuate acesteia (f.118, ), prima instanță a apreciat că suma de 20.000 euro constituie o justă compensație în raport cu prejudiciul suferit.

Este de necontestat faptul că prin dispariția soțului în vârstă de 44 ani și a fiicei de 13 ani fost adânc schimbate condițiile morale și sociale de viață ale familiei. Dar, suferința psihică, în cazul dispariției unei persoane, este practic necuantificabilă. Prin acordarea sumelor de bani cu acest titlu se urmărește acoperirea prejudiciului afectiv, constând în suferințele psihice produse prin dispariția celui drag, prin lezarea sentimentelor de afecțiune profundă și nicidecum refacerea climatului existent anterior evenimentului nefast. Nimic nu va produce acest rezultat și din aceste considerente cuantificarea, prin apreciere, de către instanță, a daunelor morale trebuie să aibă loc în funcție de criteriile mai sus menționate.

Sunt evidente consecințele negative suferite atât de partea civilă S. G. - soție și mamă a victimelor, cât și de S. A. C. - fiu și frate al victimelor, în plan psihic, dată fiind legătura sentimentală și spirituală profundă a acestora cu victimele, traumele psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea părților civile la viața socială și de familie, comparativ cu situația anterioară pierderii suferite prin fapta ilicită a inculpatului. Cât privește importanța valorilor lezate prin faptele inculpatului, relațiile sociale referitoare la dreptul persoanei la viață se distanțează sub raportul gravității încălcării lor de toate celelalte infracțiuni.

Ca atare, consideră prima instanță că pentru prejudiciul moral suferit, acordarea sumei de 60.000 euro părții civile S. A. C. reprezintă o despăgubire echitabilă care să acopere, atât cât este posibil, consecințele în plan nepatrimonial suferite de aceasta prin decesul tatălui și surorii.

Partea civilă S. A. C., deși este major, se află în continuarea studiilor, fiind astfel îndreptățit la întreținere din partea părinților pe parcursul studiilor, astfel că prin constituirea de parte civilă a solicitat obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la o prestație periodică de câte 600 lei lunar, până la finalizarea studiilor, dar nu mai mult de vârsta de 26 ani. Cum în ceea ce privește fapta de vătămare corporală din culpă, prima instanță a dispus achitarea inculpatului, fapta fiind dezincriminată și cum prejudiciul material suferit sub acest aspect, fiind privat de sumele de bani ca urmare a decesului tatălui său, respectiv diferența dintre suma care i-ar fi revenit din veniturile lunare de care beneficia tatăl său la momentul accidentului și pensia de urmaș stabilită în favoarea sa, are legătură de cauzalitate cu fapta pentru care inculpatul a fost achitat, în baza art. 25 alin. 5 și 397 alin.5 NCPP, prima instanță a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. A. C. privind infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 și 3 din vechiul Cod penal.

Referitor la calitatea de parte responsabilă civilmente a S.C. INTERNATIONAL L. C. S.R.L., cu sediul în Bascov, ., jud. Argeș, prima instanță a reținut că inculpatul încadrat ca șofer la societatea comercială menționată, a comis fapta producătoare de pagube în cadrul exercitării acestei funcții, deci în condițiile prev. de art. 1373 Cod civil, potrivit căruia comitenții răspund de prejudiciile cauzate unor terțe persoane de prepușii lor, în funcțiile ce li s-au încredințat. Ca atare, partea responsabilă civilmente va răspunde în solidar cu inculpatul în ceea ce privește repararea prejudiciului.

Totodată, prima instanță a reținut că autovehiculul condus de inculpat avea, la data comiterii faptelor, asigurare obligatorie RCA la asigurătorul G. A. S.A.. Având în vedere existența valabilă a contractului de asigurare, în măsura în care se produce riscul asigurat – constând în pagube produse terților prin accidente rutiere, asigurătorul este obligat să acorde despăgubiri. Așadar, pe latură civilă inculpatul (persoana asigurată) este acoperit în limita plafonului stabilit de lege, el nemaiputând fi obligat în limita acelei sume să plătească despăgubiri – producându-și efectele contractul de asigurare, caz în care în limita acelui plafon, față de terțele persoane păgubite, va răspunde numai asigurătorul. Inculpatul urmează să răspundă doar pentru sumele ce depășesc plafonul prevăzut de lege. Astfel, potrivit art. 49 din Legea 136/1995 (în vigoare atât la data accidentului cât și în prezent) - Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, …, în conformitate cu: a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;Art. 50 prevede că: Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel autovehicul (cazul din speță), cu excepția conducătorului autovehiculului respectiv. Potrivit art. 54 din Legea 136/1995: Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia (…).

Potrivit art. 26 din Ordinul C.S.A nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă, fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA.

Potrivit art. 24 din Norme, (1) Asigurătorii RCA au obligația de a stabili limite de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. (2) Limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt: b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse începând cu anul 2012, la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

Astfel, a apreciat prima instanță că în vederea acoperirii prejudiciului suferit de părțile civile, este atrasă și răspunderea in solidum a societății de asigurare G. A. S.A, în calitate de parte civilmente responsabilă, în limita plafonului maxim de asigurare.

Prima instanță a făcut, în final, aplicarea art. 274 alin. 1 și 3 din noul Cod de procedură penală.

Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen, apel părțile civile S. G. și S. A. C..

Prin ambele apeluri s-a solicitat desființarea sentinței primei instanțe doar sub aspectul majorării pedepselor și a dispunerii executării în regim de detenție și sub aspectul majorării daunelor morale.

Motivarea apelurilor dar și argumentele celorlalte părți și ale procurorului au fost, pe larg, consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

La termenul de pronunțare stabilit pentru data de 30.09.2014, pentru că nu s-a întrunit unanimitatea, în baza art. 394 alin. 5 din noul Cod de procedură penală, cauza a fost repusă pe rol în vederea reluării judecății în complet de divergență.

Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în cele două apeluri, curtea reține următoarele:

Cu unanimitate

Starea de fapt a fost în mod just reținută de prima instanță, astfel cum aceasta rezultă din ansamblul probatoriu al dosarului, însușit, de altfel, de inculpat prin declarațiile de recunoaștere necondiționată a acuzațiilor.

În demersul de încadrare juridică a stării de fapt, prima instanță nu a dat o justă aplicare dispozițiilor art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, care au devenit incidente prin aceea că de la momentul săvârșirii faptei și până la momentul judecării ei a intervenit o nouă lege penală, anume noul Cod penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014.

Pornind de la această împrejurare a succesiunii temporale de legi penale cu dispoziții diferite, raportat la speța de față, în care inculpatul este acuzat de săvârșirea mai multor infracțiuni în concurs ideal, devine incidentă regula trasată prin decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, potrivit căreia art. 5 din noul Cod penal este constituțional doar în măsura în care nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Cu alte cuvinte, oricare din legile penale cu vocație de aplicare la speță trebuie aplicată în mod global atunci când este considerată lege penală mai favorabilă.

La acest punct al considerentelor curtea, răspunzând unei critici formulate de apărătorul apelanților cu ocazia dezbaterilor de la data de 20.10.2014, precizează că soluția primei instanțe în sensul achitării inculpatului pentru fapta de vătămare corporală săvârșită în dauna persoanei vătămate S. A. C. este corectă, fapta fiind dezincriminată în concret prin . dispozițiilor art. 196 din noul Cod penal. Această soluție nu încalcă regula trasată de decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României deoarece respectiva decizie a avut în vederea constituționalitatea art. 5 din noul Cod penal, cu denumirea marginală Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, pe când dezincriminarea în concret a faptelor este reglementată de art. 4 din noul Cod penal, cu denumirea marginală Aplicarea legii penale de dezincriminare, coroborat cu art. 3 alin. 1 din Lg. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal.

Conchizând, în demersul de încadrare juridică a faptei inculpatului, prima instanță trebuia să procedeze la o aplicare globală a legii pe care o aprecia mai favorabilă. Realizând ea însăși un astfel de demers, curtea constată că legea penală mai favorabilă inculpatului, prin raportare la situația concretă a acestuia, este vechiul Cod penal, deoarece această lege prevede un tratament sancționator mai blând în cazul infracțiunii de ucidere din culpă (vechea lege prevede limite de pedeapsă între 2 ani și 10 ani închisoare, pe când noua lege prevede limite de pedeapsă între 3 ani și 1 ani și 6 luni închisoare), fapta inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, fără a adapta viteza la condițiile de drum, producând un accident de circulație în urma căruia și-au pierdut viața victimele S. D.-L. și S. A.-C. și în urma căruia s-a produs vătămarea corporală cu punerea în primejdie a vieții părții vătămate S. G. reprezentând infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1, 2 și 5 din CP din 1969 și infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 CP din 1969, comise în concurs ideal, prev. de art. 33 lit. b din același cod.

În procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, curtea reține, cu unanimitate, că prima instanță a dat dovadă de o prea mare clemență atunci când a ales modalitatea de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, singura modalitate de executare aptă să asigure prevenția specială și prevenția generală fiind executarea efectivă în regim de detenție.

O astfel de modalitate de executare a fost apreciată de curte ca fiind în măsură să răspundă cel mai bine necesității de a proteja relațiile sociale născute în jurul valorii umane supreme, viața, care trebuie protejată inclusiv față de fapte neintenționate, cum este cea a inculpatului, dar săvârșite în exercitarea unei activități, cea de conducător auto, care reprezintă un factor tot mai mare de risc la adresa vieții și integrității corporale a indivizilor. Prin executarea pedepsei în regim de detenție curtea consideră că se trage un semnal de alarmă și față de ceilalți conducători auto care ar fi tentați să dea dovadă de o prea mare lipsă de atenție pe drumurile publice, precum a dat dovadă inculpatul din prezenta speță care, de altfel, nu este la prima infracțiune de acest gen.

Cu majoritate

Ținând cont de criteriile de individualizare a pedepselor, prev. de art. 72 din Codul penal din 1969, curtea, cu majoritate de voturi, consideră că pedepsele aplicate de prima instanță sunt prea reduse în raport de urmările tragice ale faptei (între care uciderea a două persoane și destrămarea unei familii) dar și de persoana inculpatului, care a mai săvârșit o ucidere din culpă în același gen de împrejurări, pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare pentru uciderea din culpă și de 1 an și 6 luni închisoare pentru vătămarea corporală din culpă fiind apreciate a corespunde mai bine criteriilor mai sus amintite.

În acest proces de individualizare curtea a avut în vedere și faptul că poziția de recunoaștere a inculpatului este una mai mult formală, în condițiile în care vinovăția lui exclusivă este stabilită fără putere de tăgadă din coroborarea celorlalte mijloace de probă (declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului).

Procedând la aplicarea regimului sancționator al concursului de infracțiuni în baza art. 33 lit. b, art. 34 lit. b CP din 1969, curtea va contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 6 luni închisoare (considerat un echivalent echitabil al pedepsei care nu se execută), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în regim de detenție.

Cu unanimitate

C. apreciază ca nefondate criticile părților civile referitoare la soluția pronunțată de prima instanță asupra pretențiilor lor constând în sumele cu titlu de daune morale.

Așa cum și prima instanță a reținut, curtea consideră și ea că suferințele psihice și fizice ale părții civile S. G., cauzate de pierderea soțului și a fiicei sale dar și de vătămarea integrității fizice proprii și suferințele psihice ale părții civile S. A. C., cauzate de pierderea tatălui și a surorii sale, nu pot fi înlăturate prin acordarea vreunei sume de bani.

Totuși, încercând să realizeze o cuantificare a unor daune morale menite să aline într-o oarecare măsură suferințele celor două părți civile, prima instanță s-a oprit la cele mai potrivite sume care asigură un just echilibru între principiul acoperirii prejudiciului (neputând fi vorba, așa cum mai sus s-a arătat, de o acoperire integrală a prejudiciului în cazul daunelor morale) și necesitatea evitării unei îmbogățiri fără justă cauză.

Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, cu majoritate de opinii asupra duratei pedepselor și cu unanimitate de opinii asupra celorlalte aspecte devoluate, C. va admite apelurile declarate de părțile civile S. G. și S. A. C. împotriva sentinței penale nr. 34/19.05.2014 pronunțate de J. Săliște în dosarul nr._, pe care o va desființa numai în ce privește latura penală a cauzei, cu referire la aplicarea globală a legii penale mai favorabile, durata pedepselor aplicate inculpatului și modalitatea de executare a pedepsei principale rezultante și, rejudecând cauza în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare aplicată inculpatului C. I. G., în pedepsele componente de:

- 1 an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.1, 2 și 5 din CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, art. 375, 396 alin.10 CPP.

- 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin.2 și 3 CP.

În aplicarea art. 5 CP, în interpretarea dată prin Decizia nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale, va constatat că în mod global, încadrările juridice prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 CP din 1969 și art. 184 alin. 2 și 4 CP din 1969, sunt mai favorabile inculpatului.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP, de la 1 an și 10 luni închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cp din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP, de la 8 luni închisoare, la 1 an și 6 luni închisoare (faptă comisă în dauna părții vătămate S. G.).

În baza art. 33 lit. b, art. 34 lit. b CP din 1969, va contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Va înlătura dispozițiile sentinței apelate privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, conform art. 86/1, art. 86/2 CP din 1969, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art. 71 alin. 5 CP din 1969.

În aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 CP din 1969, va menține dispoziția de aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b CP din 1969.

C. va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de părțile civile S. G. și S. A. C. împotriva sentinței penale nr. 34/19.05.2014 pronunțate de J. Săliște în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată, numai în ce privește latura penală a cauzei, cu referire la: aplicarea globală a legii penale mai favorabile, durata pedepselor aplicate inculpatului și modalitatea de executare a pedepsei principale rezultante și rejudecând cauza în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare aplicată inculpatului C. I. G., în pedepsele componente de:

- 1 an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.1, 2 și 5 din CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, art. 375, 396 alin.10 CPP.

- 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin.2 și 3 CP.

În aplicarea art. 5 CP, în interpretarea dată prin Decizia nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale, constată că în mod global, încadrările juridice prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 CP din 1969 și art. 184 alin. 2 și 4 CP din 1969, sunt mai favorabile inculpatului.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP, de la 1 an și 10 luni închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cp din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP, de la 8 luni închisoare, la 1 an și 6 luni închisoare (faptă comisă în dauna părții vătămate S. G.).

În baza art. 33 lit. b, art. 34 lit. b CP din 1969, contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Înlătură dispozițiile sentinței apelate, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, conform art. 86/1, art. 86/2 CP din 1969, precum și a suspendării executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art. 71 alin. 5 CP din 1969.

În aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 CP din 1969, menține dispoziția de aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b CP din 1969.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20.10.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Cu opinie separată, A. D. B. C. M.

numai în ce privește durata pedepselor aplicate inculpatului, astfel:

- majorarea de la 1 an și 10 luni închisoare, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP, de la 1 an și 10 luni închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare.

- menținerea pedepsei de 8 luni închisoare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cp din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP.

- în baza art. 33 lit.b, art. 34 lit. b CP din 1969, contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să fi executat 2 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.

PREȘEDINTE

S. I. M.

GREFIER

T. C.

Motivarea opiniei separate

Apreciez că soluția de executare a pedepsei în regim de detenție constituie pentru inculpat o măsură aptă să asigure conștientizarea gravității faptei comise și a urmărilor sale. Pornind de la această apreciere, în procesul de individualizare a pedepselor conform criteriilor prev. de art. 74 CP, consider că sunt proporționale cu gravitatea faptelor comise, pedepsele de:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP.

Astfel, în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru uciderea din culpă sunt cuprinse între 2 și 10 ani închisoare, apreciez ca justificată aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, la limita minimului special prevăzut de lege, ținând seama și de poziția inculpatului care a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, a recunoașterii vinovăției.

În privința infracțiunii de vătămare corporală din culpă, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 6 luni și 3 ani închisoare, apreciez ca justificată aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare, spre minimul special prevăzut de lege, ținând seama și de poziția inculpatului care a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, a recunoașterii vinovăției.

În procesul de aplicare a tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, apreciez întemeiată aplicarea unui spor de pedeapsă de 6 luni închisoare care, adăugat pedepsei celei mai mari, să dea o rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, pe care să o execute inculpatul.

Am considerat necesar ca inculpatul să execute această pedeapsă rezultantă în regim de detenție, tocmai pentru ca sancțiunea aplicată să-și atingă dublul scop, educativ și represiv. Fără a putea acorda vreo valență juridică condamnării anterioare pe care inculpatul a suferit-o pentru comiterea unei alte infracțiuni de ucidere din culpă, la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei de sub efectele căreia între timp s-a reabilitat, apreciez că în planul conștientizării personale, anterioara condamnare cu suspendare condiționată a executării nu a fost aptă să constituie un real avertisment pentru un comportament ulterior preventiv în trafic, acesta și în condițiile în care inculpatul a condus ca șofer profesionist.

Ca atare, ceea ce consider că va avea un efect mai evident în sensul reeducării inculpatului, va fi executarea efectivă în regim de detenție a pedepsei, fie ea și mai redusă, nefiind necesar ca sancțiunea în sine, executabilă, să aibă și o durată mai consistentă decât rezultanta de 2 ani și 6 lui închisoare.

Red. op. maj. ADB/MIS/Tehnored. CT

12.12.2014, 2 ex. /15.01.2015

J.F. M. D.

← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi...		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 784/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 784/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA