Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 597/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 597/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-10-2014
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.597/2014
Ședința publică din 20 octombrie 2014
Președinte: A. D. B. - judecător
T. C. - grefier
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul B. H. împotriva încheierii penale pronunțate în data de 13.10.2014 de T. A. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul contestator B. H., în stare de arest din P. A., asistat de avocat J. R., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța pune în vedere părților și participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul inculpatului contestator și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă în dezbateri.
Avocat J. R., apărătorul ales al inculpatului B. H., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și, procedând la rejudecare, a se revoca măsura arestului preventiv și a se dispune punerea acestuia în libertate.
În susținere arată că încheierea penală atacată este netemeinică și nelegală întrucât în mod eronat s-a apreciat de către instanța de fond incidența cauzele prev. de art. 202 Cod procedură penală respectiv buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului ori prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Precizează că scopul măsurii preventive a fost atins și nu se mai justifică menținerea arestului preventiv.
În subsidiar, solicită înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau controlul judiciar.
Mai susține că inculpatul are cunoștință despre obligațiile ce urmează a le respecta și nu se poate vorbi în prezent despre existența sentimentului de nesiguranță în rândul societății prin punerea inculpatului în libertate.
În raport de contextul săvârșirii faptei și pericolul social al infracțiunii arată că partea vătămată este dispusă să se împace cu inculpatul însă aceasta nu s-a putut prezenta în instanță. Apreciază că inculpatul nu prezintă o periculozitate deosebită. Având în vedere modul de desfășurare a evenimentelor susține că, deși este vorba despre o tentativă de omor, vătămările cauzate victimei au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale. Totodată, relevă că după incident partea vătămată s-a deplasat singur, pe picioarele lui.
Concluzionând, susține că prin punerea în libertate a inculpatului ori înlocuirea măsurii, acesta își poate dovedi comportamentul corespunzător și acesta va beneficia și de reducerea pedepsei.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea contestației ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Arată că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului în raport cu gravitatea faptei pentru care este cercetat, respectiv tentativă la infracțiunea de omor.
Inculpatul B. H., având ultimul cuvânt, solicită a fi pus în libertate, arătând că are vârsta de 44 de ani și nu are antecedente penale și a avut un comportament bun în societate.
Asupra contestației de față,
C. DE A.,
Deliberând, constată:
Prin încheierea penală pronunțată în data de 13.10.2014 de T. A., în dosarul nr._ 14, în baza art. 362 NCPP raportat la art. 208 NCPP, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul B. H. și a fost menținută aceeași măsură față de inculpat.
Prima instanță a mai respins și cererile formulate de inculpatul B. H., privind revocarea, respectiv înlocuirea, măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 373/P/2014 al Parchetului de pe lângă T. A., inculpatul B. H. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, în forma tentativei, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 Cod penal.
Prin încheierea camerei de consiliu nr. 83 din data de 22.08.2014, instanța a admis propunerea Parchetului de pe lângă T. A. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 22.08.2014 și până la data de 20.09.2014, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 13/UP/22.08.2014, menținându-se această măsură în continuare ca fiind legală și temeinică.
Judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă a inculpatului a constatat că, din probațiunea administrată de organele judiciare de anchetă, rezultă date ce pot fi considerate indicii temeinice care să creeze unui observator obiectiv presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat, în forma tentativei, prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 Cod penal.
În concret, în sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 20.08.2014, în jurul orei 21.30, persoana vătămată B. N. M. în timp ce se afla la locuința martorului L. V. din Cugir – Vinerea, jud. A., împreună cu inculpatul B. H., pe fondul consumului de alcool, a izbucnit un conflict spontan între părți, ocazie cu care inculpatul s-a ridicat de la masă și a plecat la domiciliul său situat vizavi de locuința martorului de unde a luat un cuțit de bucătărie, cu care s-a întors și i-a aplicat trei lovituri persoanei vătămate, cauzându-i leziuni corporale.
Ulterior, persoana vătămată a fost transportată la S. orășenesc Cugir, iar apoi la S. Județean de Urgență A. I. unde i-a fost stabilit diagnosticul de „plăgi multiple toracice prin înjunghiere (regiune sternală și dorsală a hemitoracelui stâng), fractură arc costal 4 stâng și pneumotorax stâng cu drenaj toracic”.
Din concluziile preliminare eliberate de S.J.M.L. A., rezultat că persoana vătămată B. N. M. a suferit 3 plăgi înțepate-tăiate toracale, două anterior și una posterior care s-au putut produce prin lovire cu un corp înțepător – tăietor, aplicate din față și din spate; respectiv, . unui arc costal hemitorace stâng cu pneumotorace care s-a putut produce prin lovire cu sau de un corp contondent cu suprafața boantă. Totodată, s-a apreciat că leziunile necesită 16-18 zile de îngrijiri medicale, iar în funcție de evoluția ulterioară a cazului și după epuizarea conduitei terapeutice se va stabili dacă leziunile au pus sau nu în primejdie viața victimei.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută, în procedura camerei preliminare, în baza art.207 al.2 și 4 Cod procedură penală raportat la art.348 C.pr.pen., ultima menținere fiind dispusă în data de 16.09.2014 prin Încheierea nr. 80/CP/16.09.2014.
Prin Încheierea nr. 86 din data de 10. octombrie 2014 s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
Prima instanță a reținut că, în cauză, există suficiente probe din care să rezulte, cu putere de suspiciune rezonabilă, că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat. În conformitate cu prevederile combinate ale art. 207 alin. 2 și 4 și art. 223 alin. 2 din Cod de procedură penală, rezultă că, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată, iar ulterior menținută ,,dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin acre s-a cauza vătămarea corporală sau moartea unei persoane (…) pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Prima instanță a apreciat că fapta săvârșită de inculpat prezintă o gravitate deosebită raportat la pedeapsa prevăzută de lege, la modul și circumstanțele în care a fost săvârșită fapta: aplicarea asupra victimei a mai multor lovituri cu un cuțit de bucătărie în zona toracelui - regiune sternală și dorsală a hemitoracelui stâng, vizând regiuni vitale.
Considerentele avute în vedere cu ocazia dispunerii arestării preventive a inculpatului referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar de la acel moment și până în prezent nu au intervenit date care să contureze o altă stare de fapt.
Prima instanță a mai apreciat că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii, subzistă în continuare și nu s-au modificat în vreun fel. Există probe și indicii temeinice care fac verosimilă bănuiala că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat, fiind îndeplinite astfel condițiile prev. de art.202 alin.1 CPP.
Și art. 223 alin.2 CPP își găsește aplicabilitatea în speța de față, întrucât în sarcina inculpatului s-a reținut infracțiunea de omor calificat în forma tentativei, iar izolarea preventivă este justificată pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă din gravitatea acuzației aduse inculpatului (omor calificat în forma tentativei), a modului și circumstanțelor de comitere a acestora, la urmările concrete pe care presupusa faptă le-a produs asupra victimei (3 plăgi înțepate tăiate toracale, două anterior și una posterior care s-au putut produce prin lovire cu un corp înțepător – tăietor, aplicate din față și din spate; respectiv, . unui arc costal hemitorace stâng cu pneumotorace care s-a putut produce prin lovire cu sau de un corp contondent cu suprafața boantă, leziunile ce necesită 16-18 zile de îngrijiri medicale) precum și a elementelor circumstanțiale ce definesc persoana inculpatului, a mai reținut prima instanță.
În ceea ce privește durata privării de libertate la care a fost supus inculpatul nu este excesivă, a conchis prima instanță, raportat la caracterul rezonabil al bănuielii care a stat la baza arestării și al legitimității scopului urmărit prin arestare, la particularitățile complexe ale cauzei, toate acestea prin comparare cu exigențele art.5 paragr.3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Solicitarea inculpatului de revocare/înlocuire a măsurii arestului preventiv, apare ca fiind nefondată și din perspectiva termenului de la care aceasta este în ființă față de inculpat, și anume, din data de 22 august 2014.
Prima instanță a constatat că durata măsurii preventive este încă rezonabilă și, totodată proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, prin raportare la stadiul procesual al cauzei, la conduita inculpatului, iar în speță nu au apărut date noi care să permită o reconfigurare a coerciției preventive.
Împotriva acestei încheieri a formulat, în termen, contestație inculpatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se dispune, în principal, revocare arestării preventive, în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu arestul la domiciliu.
Motivarea contestației a fost consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestației, cu motivarea, de asemenea, consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând încheierea primei instanțe prin prisma motivelor invocate în prezenta contestație, C. reține următoarele:
Prima instanță a realizat o temeinică analiză a măsurii preventive luate față de inculpatul contestator și a dat o justă și pertinentă aplicare dispozițiilor art. 208 alin. 3 cu referire la art. 207 alin. 4 din noul Cod de procedură penală, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin.
Suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii sub aspectul căreia s-a dispus trimiterea în judecată se menține și la acest moment procesual, astfel cum rezultă din analiza declarațiilor inculpatului, ale persoanei vătămate, ale martorilor și din analiza actelor de constatare medico legală.
Infracțiunea în discuție, omor în forma tentativei, prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 din noul Cod penal, este sancționată cu pedeapsa închisorii de până la 20 de ani.
Din modul de săvârșire a presupusei fapte, prin exercitarea a trei lovituri de cuțit asupra victimei, într-o zonă vitală, torace, rezultă un pericol social ridicat pentru ordinea publică, ce poate fi înlăturat, la acest moment procesual, numai prin privarea de libertate specifică arestării preventive a inculpatului, fiind astfel îndeplinite toate condițiile pe care le exige art. 223 alin. 2 din noul Cod de procedură penală.
Referitor la comportamentul inculpatului în comunitate, care susține că este cunoscut ca o persoană bine integrată social, susținere pe care încearcă să o probeze cu declarațiile olografe depuse la filele 68-71 din dosarul de urmărire penală, C. apreciază că acest comportament prosocial, care va fi mult mai riguros caracterizat printr-un referat întocmit de specialiștii serviciului de probațiune, la acest moment procesual nu poate prevala față de dezideratele de ordin general privitoare la prezervarea siguranței publice și la buna desfășurare a procesului penal.
La acest moment procesual, situat la mai puțin de 2 luni de zile de la arestarea preventivă inițială, C. nu poate desprinde concluzii favorabile inculpatului nici cu privire la termenul nerezonabil al arestării preventive astfel cum acesta este conturat în practica CEDO, mai ales dacă se are în vedere gravitatea acuzațiilor și faptul că nu se poate imputa autorităților judiciare vreo lentoare în conducerea procedurilor.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că arestarea preventivă a inculpatului B. H. corespunde cel mai bine scopurilor prev. de art. 202 alin. 1 din noul Cod de procedură penală și că este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară pentru realizarea respectivelor scopuri mai sus arătate, proporționalitate și necesitate prevăzute de alin. 3 din același articol de lege, C., văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. H. împotriva încheierii penale pronunțate în data de 13.10.2014 de T. A. în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în prezenta contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. H. împotriva încheierii penale pronunțate în data de 13.10.2014 de T. A. în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă pe inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în prezenta contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. D. B. T. C.
Red. BA/Tehnored. CT
22.10.2014, 2 ex.
J.F. T. Ț.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 784/2014. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 770/2014.... → |
|---|
