Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 893/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 893/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-09-2012 în dosarul nr. 893/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 893/2012
Ședința publică de la 03 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. P.
Judecător E. B.
Judecător A. B.
Grefier L. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror A. M..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de P. de pe lângă J. S. și inculpatul S. C. A. împotriva sentinței penale nr. 218/03.04.2012 pronunțată de J. S. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorii aleși ai inculpatului recurent S. C. A. d-nii av. Nederic P. și C. D., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat de către P. de pe lângă J. S.. Se arată că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, din probele administrate rezultă că inculpatul a condus autoturismele, acesta a recunoscut în cursul urmăririi penale când a fost audiat în prezența apărătorului desemnat din oficiu – declarație care se coroborează cu declarația inculpatului V. și a martorei Otveș. Totodată, arată că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la schimbarea încadrării juridice solicitate de parchet.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, d-l av. C. D. solicită instanței admiterea recursului formulat în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, caz de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod procedură penală. Se arată că în fapt, prin rechizitoriu inculpatul S. C. A. a fost trimis în judecată pentru o infracțiune continuată de furt de folosință a două autoturisme în data de 25.03.2010 și 14/15.04.2010 – două acte materiale, însă se arată tot în respectivul rechizitoriu că inculpatul V. a sustras radiocasetofonul mașinii și o pereche de ochelari, timp în care inculpatul S. era cu el. Se mai arată că la ultimul termen de judecată la data de 20 martie 2012 s-a solicitat de către reprezentanta Ministerului Public, schimbarea încadrării juridice în cel privește pe inculpatul S. din infracțiunea de furt cu două acte materiale în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e,g,i Cod penal.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, d-l av. C. D. arată că deși instanța de fond a amânat pronunțarea în motivarea sentinței penale nu se face nici o referire cu privire la această solicitare pusă în discuția părților, în sensul că aceasta a fost respinsă sau admisă.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, d-l av. C. D. în subsidiar, solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală în baza art. 385 indice 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală. Se mai arată că dosarul cu privire la inculpatul S. a fost disjuns din dosarul cu privire la inculpatul V. astfel că la dosarul cauzei nu există decât copii xerox din dosarul în care a fost condamnat inculpatul V.. Precizează faptul că inculpatul S. a dat o declarație în care a recunoscut săvârșirea faptelor, ulterior a revenit asupra declarației deoarece aceasta a fost dată în timp ce se afla în arest și sub presiune. Se mai învederează faptul că în afară de declarația dată de inculpat la instanța de fond nu au mai fost instrumentate alte probe în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, d-l av. C. D. arată că din motivarea sentinței de către instanța de fond rezultă că inculpatul a fost judecat după actele din alt dosar, respectiv din dosarul privitor la inculpatul V..
Apărătorul ales al inculpatului recurent, d-l av. C. D. consideră că există un dubiu cu privire la persoana inculpatului, dubiu care profită, deoarece nu s-a stabilit și demonstrat fără putere de tăgadă că inculpatul a săvârșit faptele descrise în rechizitoriu.
Reprezentanta Parchetului, cu privire la recursul inculpatului arată că nu este de acord cu trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, d-l av. Nederic P. cu privire la al doilea motiv de casare a sentinței solicitate de către P. arată că solicită ca acesta să fie respins ca nefondat. Totodată arată că solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv J. S..
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursurilor penale de față,
Constată că prin sentința penală nr.218/03.04.2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ /306/2011, în baza art.208 alin.1, 4 - art.209 alin.1 lit.a, e g, i C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. a fost condamnat inculpatul S. C. A., fiul lui natural și M., născut la data de 4.02.1990 în Cisnădie, jud. S., domiciliat în Cisnădie, ., jud.S., CNP_, cetățean român, cu antecedente penale, la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art 11 pct 2 lit a rap la art. 10 lit c C.p. s-a dispus achitarea inculpatului S. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prev de art. 86 al 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p.
S-a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, prin sentința penală 78/14.06.2010 de J. Avrig definitivă la date de 20.01.2011, sunt săvârșire în concurs real, prev. de art. 33 lit.”a” C. penal cu fapta din prezenta cauză și au fost puse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală 78/14.06.2010 de J. Avrig, respectiv:
- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1 și 4 C.penal, raportat la art. 209 alin.1 lit. „g,i” C. penal, cu aplicarea art. 33 lit.”a” C.penal, art. 37 lit. „b” C. penal și art. 74 lit. „c” C. penal.
-1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 33 lit.”a” C. penal și art. 37 lit. „b” C. penal.
În baza art. 36 C.p. s-a contopit pedeapsa din prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală 78/14.06.2010 de J. Avrig urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, prin sentința penală nr. 130/23.02.2007 a Judecătoriei S., definitivă la data de 06.03.2007, respectiv la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, prin sentința penală nr. 754/28.06.2007 a Judecătoriei Aiud, definitivă la data de 27.07.2007, sunt săvârșire în concurs real, prev. de art. 33 lit.”a” C. penal.
În baza art.865 C.penal, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr.130/23.02.2007 a Judecătoriei S., definitivă la data de 06.03.2007.
În baza art. 34 lit. a C. penal, s-au contopit cele două pedepse de câte 1 an și 8 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 130/23.02.2007 a Judecătoriei S., respectiv prin sentința penală nr. 754/28.06.2007 a Judecătoriei Aiud, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 8 luni închisoare.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 78/14.06.2010 de J. Avrig și pentru faptele pentru care inculpatul este condamnat în prezenta cauză, au fost săvârșite în pluralitate intermediară, prev. de art. 40 al 1 C. penal față de infracțiunile pentru care s-au aplicate pedepsele de câte 1 an și 8 luni închisoare, prin sentințele penale nr. 130/23.02.2007 a Judecătoriei S., respectiv nr. 754/28.06.2007 a Judecătoriei Aiud.
În baza art. 36 C. penal, s-a contopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată pentru faptele săvârșite în perioada august 2006 – octombrie 2006, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b C.pen.
În baza art.88 C. penal, s-a dedus din durata pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, durata reținerii și arestării preventive din perioada 19.08.2006 – 22.08.2006, 04.12.2007 – 11.11.2008, respectiv 27.08._10.
S-a constatat că suma de 104 lei a fost confiscată de la inculpatul V. E. A. prin sentința penală 580/18.10.2010 a Judecătoriei S..
S-a constatat că partea vătămată B. L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14, art.346 alin.1 C.proc.pen., art.998 C.civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă .. și obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei despăgubiri civile.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că în noaptea de 25/26.03.2010 inculpatul V. E. A. aflându-se împreuna cu inculpatul S. C. A., aceștia fiind prieteni, in orașul S. s-au înțeles in a sustrage autoturisme pentru a se plimba deși nici unul dintre ei nu poseda permis de conducere. Astfel cei doi au ajuns in cartierul Turnișor iar aici pe . observat un autoturism marca Dacia 1310 break având nr de înmatriculare_ care era parcat. Inculpatul S., cu ajutorul unei chei a deschis portiera autoturismului iar inculpatul V. E. A. s-a urcat la volan și cei doi au pornit spre localitatea Alțîna, la prietena inculpatului.
In continuare aceștia, s-au mai plimbat prin . acesta la volan aflându-se inculpatul V. E. care însa neștiind sa conducă a lovit autoturismul de un pom aflat pe marginea drumului, avariindu-l la bara de protecție față. In aceste condiții cei doi au abandonat mașina pe marginea drumului.
Ulterior s-a constatat ca autoturismul aparținea . prin reprezentantul sau legal E. M. se constituie parte civila cu suma de 1000 lei reprezentând costul reparațiilor autoturismului, acesta fiind restituit de organele de politie pe baza de dovada.
S-a mai reținut că, în baza aceleași rezoluții infracționale la data de 14/15.04.2010 inculpatul V. E. A. s-a întâlnit cu inculpatul S. C. A. in mun S. pe . in dreptul imobilului cu nr 25 au observat in curte un autoturism marca Daewoo având nr de înmatriculare_ aparținând părșii vătămate Blăgutiu L. M.. Cei doi au intrat in curtea imobilului, poarta fiind deschisa iar aici au constatat ca portierele mașinii erau deschise, iar cheile de contact se aflau pe banchetă. In aceste condiții cei doi au deschis poarta mare a imobilului si au scos mașina fără a porni motorul tocmai in ideea de a nu face zgomot. Inculpatul V. E. A. s-a urcat la volan si amândoi au plecat spre localitatea C. jud B.. Aici mașina a fost abandonata de cei doi întrucât s-a terminat combustibilul, însa din ea aceștia au sustras radiocasetofonul marca Sony si o pereche de ochelari de soare marca Ray B.. Radiocasetofonul a fost vândut unei persoane necunoscute contra sumei de 100 lei, iar ochelarii de soare au fost vânduți de către inculpatul V. unui var de-al sau din loc Alțîna.
Organele de politie au restituit părții vătămate autoturismul dar si perechea de ochelari de soare, motiv pentru care partea vătămata declara ca nu se mai constituie parte civila.
S-a arătat că starea de fapt reținută de instanță este dovedită prin următoarele mijloace de: plângerile părților vătămate E. M. si Blăgutiu L. M.; proces verbal de cercetare la fata locului împreuna cu planșa foto aferenta din data de 26.03.2010; procesul verbal de cercetare la fata locului împreuna cu planșa foto aferenta din data de 16.07.2010 privind furtul autoturismului marca Daewoo; dovada de predare a autoturismului marca Dacia 1310; procesul verbal de predare din data de 16.04.2010;; declarațiile martorilor O. A., P. C. M., C. T. care a precizat că a cumpărat de la vărul său V. E. o pereche de ochelari de soare pe care ulterior i-a predat poliției; declarația inculpatului V. E.; declarația inculpatului S. C. A. care nu a recunoscut comiterea faptelor ; fisa de cazier judiciar.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului S. C. A. care în baza aceleiași rezoluții infracționale în noaptea de 25/26.03.2010 si respectiv in noaptea de 14/15.04.2010 a sustras împreuna cu inculpatul V. E. din loc public și din curtea unei părți vătămate, prin efracție dar și prin folosirea unor chei adevărate, 2 autoturisme întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev de art 208 alin 1, 4 209 alin 1 lit a, e,g,i Cp cu aplicarea art 41 alin 2 CP.
În baza acestor texte de lege instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
La alegerea sancțiunii, instanța a avut în vedere scopul pedepsei de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și criteriile stabilite de art. 72 C.pen, respectiv limitele speciale ale pedepsei prevăzute de textul legal de incriminare al infracțiunii de furt calificat. (minimul special este de 3 ani, iar maximul special este de 15 ani), gradul de pericol social mediu al faptei săvârșite, având în vedere fapta care este comisă în formă continuată și circumstanțele care agravează infracțiunea de furt, săvârșită de două sau mai multe persoane „împreună” (ce conferă o încredere în forțele proprii doar împreună cu alte persoane), participarea inculpatului în calitate de autor la faptă și faptul că acesta a comis anterior mai multe fapte de acest gen.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că în raport de prejudiciului, de gradul de instruire al inculpatului (7 clase), de vârsta inculpatului (22 ani), de posibilităților sale reale de reinserție socială, de faptul că lăsarea sa în libertate constituie un pericol pentru valorile sociale proteguite de legiuitor, motivată de faptul că acesta a comis anterior mai multe fapte de acest, se impune în vederea realizării scopului pedepsei așa cum este definit de art. 52 Cp executarea pedepse în regim de penitenciar.
S-a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, prin sentința penală 78/14.06.2010 de J. Avrig definitivă la date de 20.01.2011, sunt săvârșire în concurs real, prev. de art. 33 lit.”a” C. penal cu fapta din prezenta cauză și că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, prin sentința penală nr. 130/23.02.2007 a Judecătoriei S., definitivă la data de 06.03.2007, respectiv la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, prin sentința penală nr. 754/28.06.2007 a Judecătoriei Aiud, definitivă la data de 27.07.2007, sunt săvârșire în concurs real, prev. de art. 33 lit.”a” C. penal.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 78/14.06.2010 de J. Avrig și faptele pentru care inculpatul este condamnat în prezenta cauză, au fost săvârșite în pluralitate intermediară, prev. de art. 40 al 1 C. penal față de infracțiunile pentru care s-au aplicate pedepsele de câte 1 an și 8 luni închisoare, prin sentințele penale nr. 130/23.02.2007 a Judecătoriei S., respectiv nr. 754/28.06.2007 a Judecătoriei Aiud.
În urma contopirii pedepselor mai sus menționate s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a arătat că, deși art. 71 al.2 Cp impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a și c, în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța va avea în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în recurs în interesul legii . Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 4142 al.3 Cpp, dispozițiile art. 71 Cp referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – c Cp nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 al.3 Cp.. recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Marii Britanii.
Ca atare, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit.b din Codul penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității. Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, instanța a apreciat că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit.a teza I din Codul penal.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis săvârșită în formă continuată de către inculpatul S. C. A. instanța constată că se impune achitarea inculpatului S. C. A. pentru infracțiunea de conducere pe drumurile unui autovehilul fără a poseda permis de conducere săvârșită în formă continuată prev. de art. 86 al 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p. în baza art. 10 lit c C:PP., având în vedere următoarele:
P. sentința penală nr.580/18.10.2010 a Judecătoriei S. definitivă prin nerecurare la data de 20.01.2010 s-a dispus în baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. condamnarea inculpatului V. E. A. la 1 an și 6 luni închisoare( pentru 6 acte materiale) 3 ani pentru furt calificat prev de art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit a, e, g, i C.p. și 3 pedepse a 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev de art. 89 alin 1 din O.U.G. nr.195/2002 reținându-se că ,, . în noaptea de 25/26.03.2010 inculpatul V. E. A. s-a deplasat pe Calea Turnișorului din Municipiul S., unde, era parcat, în dreptul imobilului de la nr.7, autoturismul Dacia 1310 Break cu nr. de înmatriculate_, aparținând părții vătămate .., administrată de E. M.. Inculpatul, împreună cu o persoană rămasă încă neidentificată, au forțat portiera autoturismului, după care inculpatul s-a urcat la volan și a condus până în .. La întoarcere spre S., între localitățile Nocrich și Alțâna, inculpatul a pierdut controlul volanului și a intrat în stâlpul care mărginește partea carosabilă, avariind mașina la nivelul barei de protecție, al contactului, al schimbătorului de viteze, după care a părăsit locul accidentului.
În noaptea de 14/15.04.2010 inculpatul V. E. A., însoțit de o persoană rămasă încă neidentificată, s-a deplasat pe .. S., unde au deschis poarta imobilului la nr. 25 (care era încuiată), au pătruns în curte, de unde au sustras autoturismul părții vătămate Blaguțiu L., marca Daewoo Espero cu nr. de înmatriculare_, care era cu cheia în contact (autoturismul a fost împins de unul dintre cei doi până la ieșirea din curte). Inculpatul a condus autoturismul în orașul C. din jud. B.. Acolo cei doi au abandonat autoturismul, întrucât a rămas fără benzină, iar la plecare, din interiorul mașinii au sustras radio-CD-ul 4 CD-uri cu muzică și o pereche de ochelari de soare marca Ray B. ,,.
P. rechizitoriul din prezenta cauză s-a reținut cu privire la faptele mai sus menționate că,, în noaptea de 25/26.03.2010 inculpatul V. E. A. aflându-se împreună cu învinuitul S. C. A., aceștia fiind prieteni, în orașul S. s-au înțeles în a sustrage autoturisme pentru a se plimba deși nici unul dintre ei nu poseda permis de conducere. Astfel cei doi au ajuns in cartierul Turnisor iar aici pe . observat un autoturism marca Dacia 1310 break având nr de înmatriculare_ care era parcat.
Învinuitul S. C. A., cu ajutorul unei chei a deschis portiera autoturismului, urcându-se la volan și tot cu ajutorul acelei chei a pornit autoturismul . Inculpatul V. s-a așezat în față dreapta, iar cei doi au pornit spre localitatea Altana. la prietena inculpatului .Acesta acțiune a celor doi a fost surprinsă de camerele de luat vederi montate pe imobilul cu nr 72 de pe .> In continuare aceștia, s-au mai plimbat prin . acesta la volan aflându-se inculpatul V. E. A. care însă neștiind să conducă a lovit autoturismul de un pom aflat pe marginea drumului, avariindu-l la bara de protecție fata . In aceste condiții cei doi au abandonat mașina pe marginea drumului,,.
De asemenea în baza aceleiași rezoluții infracționale la data de 14/15.04.2010 inculpatul V. E. A. s-a întâlnit cu învinuitul S. C. A. in mun. S. pe . în dreptul imobilului cu nr. 25 au observat in curte un autoturism marca Daewoo având nr. de înmatriculare_ aparținând părții vătămate Blăgutiu L. M. . Cei doi au intrat in curtea imobilului, poarta fiind deschisa iar aici au constatat ca portierele mașinii erau deschise, iar cheile de contact se aflau pe banchetă. In aceste condiții cei doi au deschis poarta mare a imobilului si au scos mașina fără a porni motorul tocmai in ideea de a nu face zgomot. Învinuitul S. s-a urcat la volan, iar celalalt inculpat pe locul din dreapta fata si amândoi au plecat spre localitatea C. jud. B.. Aici mașina a fost abandonata de cei doi întrucât s-a terminat combustibilul, insa din ea aceștia au sustras radiocasetofonul marca Sony si o pereche de ochelari de soare marca Ray B..
Mai mult, instanța constată că inculpatul S. C. A. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de furt calificat și conducere fără permis, exclusiv pe baza unor mijloace de probă administrate într-un alt dosar de urmărire penală, din care inculpatul S. a fost disjuns, privind coautoratul faptelor menționate, așa încât declarația plângerile parților vătămate Ermia M. si Blagutiu L. M., proces verbal de cercetare la fata locului împreuna cu planșa foto aferenta din data de 26.03.2010 ,procesul verbal de cercetare la fata locului împreuna cu planșa foto aferenta din data de 16.07.2010 privind furtul autoturismului marca Daewoo, dovada de predare a autoturismului marca Dacia 1310 ,procesul verbal de predare din data de 16.04.2010, adresa nr._ din data de 26.10.2010 aparținând Instituției Prefectului S., declarațiile martorilor O. A., P. C. M., C. T., declarația inculpatului V. E. A. singurele probe care compun dosarul de urmărire penală, au fost atașate în copie la cauza de față.
Nici un alt mijloc de probă nu a fost efectuat în timpul urmăririi penale cu excepția declarațiilor luate inculpatului S. C. A. în care acesta a recunoscut comiterea faptelor.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul S. C. A. a precizat că nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa, iar declarațiile date în cursul urmăririi penale, în care a recunoscut comiterea acestora au fost date în timp ce se afla în stare de arest și sub presiune că nu va primi pachet de la mama sa dacă nu recunoaște.
Instanța, constată că martorii propuși în prezenta cauză în dovedirea faptelor de furt calificat și conducere fără permis, în dosarul 3656/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. S. și dosar_/306/2010 al Parchetului de pe lângă J. S., privind pe inculpatul V. E. A., respectiv, martorii P. C. și O. A., care au precizat că în data de 26.03.2010 l-au văzut pe inculpatul V. E. A. la volanul autoturismului, filele 260, 262, 263 și filele 61, 62 din SP 580/18.10.2010.
În dosarul_/306/2011 s-a pronunțat sentința penală 580/18.10.2012 a Judecătoriei S. definitivă la data de 20. 01.2011 unde inculpatul V. E. A. a fost condamnat pentru infracțiunile de conducere fără permis comise în data de 25/26.03.2010 și 14/15.04.2010 la o pedeapsa definitivă pentru infracțiunea de conducere fără permis a rămas definitivă pe aceiași stare de fapt reținută ca și în prezentul dosar cu excepție că în prezenta cauză s-a reținut și faptul că după ce au ajuns în .-au mai plimbat prin . acesta la volan aflându-se inculpatul V. E. A. care insa neștiind sa conducă a lovit autoturismul de un pom aflat pe marginea drumului, avariindu-l la bara de protecție fata.
Instanța constată că probele din prezenta cauză nu fac dovada certă a vinovăției celui în considerarea căruia au fost administrate, adică a acelui făptuitor S. C. A. la comiterea infracțiunii de conducere fără permis.
Mai mult singura probă din cursul urmăririi penale a fost declarația inculpatului S. C. A. care nu a fost coroborată și cu alte mijloace de probă.
Astfel, în cursul urmăririi penale parchetul și-a întemeiat acuzarea pe o singură probă, neconvingătoare și în contradicție cu celelalte probe administrate.
În concluzie, din probele administrate în sentința penală 580/18.10.2011 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul_/306/2010 definitivă prin nerecurare la data de 20.01.2011 respectiv declarațiile inculpatului V. coroborate cu declarațiile martorilor P. C. și O. A., rezultă că, inculpatul V. E. A. a fost cel care în data de 25/26.03.2010 a condus autoturismul sustras în . dus și la întoarcere și de asemenea tot el a fost și cel care în data de 14/15.04.2010 a condus autoturismul sustras în C., jud. B. .
Astfel indiferent de conținutul declarației inculpatului S. C. A. din cursul urmării penale în dosarul 4113/ P/2010, acestui subiect procesual legea nu îi acordă o forță probantă deosebită acestui mijloc de probă, întrucât în art. 69 cpp se arată că declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care pot fi coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, declarații care astfel pot servi la aflarea adevărului în mod necondiționat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal P. de pe lângă J. S. și inculpatul S. C. A..
I. P. recursul formulat, P. de pe lângă J. S. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 38515pct.2 lit.d rap. la art. 3859 pct. 17 și 172 și art.3856 al.3 C.p.p. C.pr.pen, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții în sensul admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice formulate în primă instanță de procuror și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev . de art. 208 al. 1 și 4 rap . la art. 209 al. 1 lit a,e, g,i cu aplic, art. 41 al.2 ( 2 acte materiale în concurs cu infracțiunea de complicitate la furt prev. de art. 26 C.p. rap la art. 208 al. 1 - 209 al.l lit. a,e,g,i Cod penal ) și pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a uniu autoturism fără să posede permis de conducere prev de art. 86 al 1 OUG 195/2002 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea este nelegală întrucât în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului S. C. A. în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 86 al.l OUG 195/2002 cu aplic. art. 41 al.2, reținând că doar inculpatul S. a recunoscut faptul că a condus autoturismul, recunoaștere care nu s-a coroborat cu alte probe. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul S. a condus autoturismele, acesta a recunoscut în cursul urmăririi penale când a fost audiat în prezența apărătorului din oficiu - declarație care se coroborează cu declarația inculpatului V. ( fila 113 punctele 2 și 3) care arată că au condus autoturismele alternativ dar și cu declarația martorei O. A. care declară în fața instanței ( fila 82 ) că „ la volan era S., iar în partea dreaptă era prietenul meu V.. Apoi aceștia au plecai cu mașina.”
Faptul că inculpatul V. a fost condamnat pentru infracțiunile comise în datele de 25/26.03.2010 și 14/15.04/2010 nu exclude posibilitatea ca în acele date să fi condus alternativ autoturismul și inculpatul S. lucru care de altfel s-a și întâmplat așa cum rezultă din probele mai sus arătate.
S-a mai arătat că hotărârea este nelegală întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de furt prev de art. 208 al. 1 și4 rap . la art. 209 al. 1 lit a,e, g,i cu aplic. art. 41 al.2 ( 2 acte materiale ) în infracțiunea de furt prev . de art. 208 al. 1 ș 4 rap . la art. 209 al. 1 lit a,e, g,i cu aplic. art. 41 al.2 ( 2 acte materiale în concurs cu infracțiunea de complicitate la furt prev. de art. 26 C.p. rap la art. 208 al.l - 209 al.l lit. a,e,g,i solicitată de reprezentantul Ministerului Public în ședința publică din 20.03.2012.
Instanța trebuia să schimbe încadrarea întrucât prin rechizitoriul Parchetului,
inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune continuată de furt de folosință a două autoturisme în datele de 25/26.03.2010 și 14/15.04/2010 (două acte materiale), însă se arată că în data de 14/15 după ce au sustras autoturismul părții vătămate B. L. M. în scopul de a-1 folosi pe nedrept, respectiv după ce s-au plimbat și înainte de a-1 abandona, inculpatul V. a sustras radiocasetofonul și o pereche de ochelari de soare, timp în care inculpatul S. era cu el, (a se vedea declarația p.v. B. L. fila 60 u.p. și dovada de restituire a ochelarilor de soare cu inscripția Ray B.-fila 61 up.) . Din declarația inculpatului V. ( fila 114) rezultă că după ce au sustras bunurile a vândut radiocasetofonul unei persoane necunoscute iar banii i-au folosit pentru a se întoarce de la C. la S..
Furtul bunurilor s-a săvârșit în baza unei noi rezoluții infracționale (respectiv
pentru a le vinde și a face rost de bani) diferită de rezoluția sustragerii autoturismelor pentru plimbare - aspect reținut și de instanță în considerentele hotărârii. Mai mult și prin sentința penală 580/18.10.2010 instanța a dispus schimbarea încadrării juridice în maniera arătată mai sus față de inculpatul V. reținând totodată că fapta a săvârșit-o împreună cu o altă persoană respectiv inculpatul S..
II. P. recursul formulat inculpatul S. C. A. a solicitat în principal ,in baza art.385 ind.15 pct.2 litc Cod procedură penală, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art.385 ind.9 pct.10 Cod procedură penală.
În subsidiar, s-a solicitat în baza art.385 indice 15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art.385 ind.9 pct. 18 Cod procedură penală, rejudecarea cauzei și achitarea acestuia în baza art.11 pct 2 lit a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală.
În motivarea recursului s-a arătat că inculpatul apreciază faptul că, așa cum a susținut, P. de pe lângă J. S. consideră că furtul bunurilor s-a săvârșit în baza unei noi rezoluții infracționale, în scopul de a vinde bunurile și a face rost de bani, rezoluție diferită de rezoluția sustragerii autoturismelor pentru plimbare,acest ultim aspect fiind reținut și de către instanța de fond în motivarea sentinței penale.
Deși la ultimul termen de judecata,la data de 20 martie 2012, s-a solicitat de către reprezentanta Ministerului Public, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt cu doua acte materiale, în infracțiunea de furt prevăzută de art.208,alin.l-art.209, alin.l lit.a,e,g,i Cod penal (un act material), respectiv complicitate,având în vedere faptul ca inculpatul S. ar fi fost împreună cu inculpatul V. când acesta a luat casetofonul, pe care l-a vândut unei persoane,iar banii i-au împărțit împreună,cu toate acestea,cu toate că s-a amânat pronunțarea sentinței penale la data de 03.04.2012, în motivarea acesteia nu se face nicio referire cu privire la aceasta solicitare pusa in discuția părților,în sensul ca aceasta a fost respinsa sau admisa.
In aceste condiții, în situația în care instanța de fond nu s-a pronunțat asupra respectivei solicitări de schimbare a încadrării juridice, s-a apreciat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina acestuia prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți,de natura sa garanteze drepturile lor si sa influențeze soluția procesului.
În ceea ce privește solicitarea de a se dispune achitarea inculpatului, s-a arătat că singurele probe care l-ar incrimina pe inculpat constau în alte hotărâri ale altor instanțe în cazuri similare, și prin urmare, faptele sunt neprobate, urmând a se da întâietate prezumției de nevinovăție, în sensul achitării inculpatului. De altfel sentința penala a instanței de fond nu cuprinde motivele pentru care inculpatul a fost condamnat se rezuma doar la a relua situația descrisa in rechizitoriu, fără a face vreo precizare cu privire la probele care îl incriminează pe inculpate care sunt argumentele care conduc la o eventuala condamnare a inculpatului S. C. A..
In plus, instanța de fond retine în motivarea sentinței penale faptul ca inculpatul S. C. A. a fost trimis in judecata exclusiv pe baza unor mijloace de probă administrate într-un alt dosar de urmărire penală, din care inculpatul S. a fost disjuns,astfel că singurele probe care compun dosarul de urmărire penală,au fost atașate în copie la cauza de față.
Niciun alt mijloc de probă nu a fost efectuat în timpul urmăririi penale,cu excepția declarației luate inculpatului S. C. A.,inculpat care în cursul cercetării judecătorești a precizat faptul că nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa,iar declarațiile date în cursul urmăririi penale, în care a recunoscut inițial comiterea faptelor, au fost date în timp ce se afla în stare de arest și sub presiune ca nu va primi pachet de la mama sa,daca nu recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Instanța de fond, în lipsa unor motive și argumente ale vinovăției acestuia, în sensul comiterii faptelor reținute in sarcina sa, s-a rezumat doar la o scurtă prezentare a limitelor de pedepse pentru infracțiunile din rechizitoriu,la faptul ca acestea prezintă un pericol social redus, iar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei a apreciat în raport de prejudiciu,de gradul de instruire al inculpatului, de vârsta acestuia, de posibilitățile sale reale de reinserție socială, fără a indica în concret care sunt probele care îl incriminează în mod indubitabil pe inculpat și care este motivarea în acest sens.
Prealabil analizării pe fond a motivelor de recurs invocate de recurenți, care vizează cazurile de casare prevăzute de art.385 ind.9 pct. 17, 17 ind.2 și 18 din Codul de procedură penală, Curtea, în raport cu efectul juridic al motivelor de recurs, va analiza prioritar motivul formal al recursurilor declarate de Ministerul Public și de inculpat, care vizează cazul de casare prevăzut de art. 385 ind.9 pct. 10 Cod procedură penală, acesta conducând la soluția prevăzută de art. 385/15 pct. 2 lit. c) Cod procedură penală "rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată".
Din actele dosarului rezultă că inculpatul S. C. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul procurorului din 27.07.2011 dat în dosarul nr.4113/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin 1, 4, art. 209 alin 1 lit a, e,g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal ( 2 acte materiale) si conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin 1 din O.U.G.nr.195/2002 cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal (2 acte materiale), totul cu aplicarea art 33lit a Cod penal.
S-a reținut, ca stare de fapt, că în noaptea de 25/26.03.2010 inculpatul V. E. A. aflându-se împreună cu inculpatul S. C. A. în orașul S., s-au înțeles în a sustrage autoturisme pentru a se plimba, deși nici unul dintre ei nu posedă permis de conducere. Astfel cei doi au ajuns in cartierul Turnișor iar aici pe . observat un autoturism marca Dacia 1310 break având nr. de înmatriculare_ care era parcat . Inculpatul S., cu ajutorul unei chei a deschis portiera autoturismului, urcându-se la volan și tot cu ajutorul acelei chei a pornit autoturismul . Inculpatul V. s-a așezat în față dreaptă, iar cei doi au pornit spre localitatea Alțîna. la prietena inculpatului. In continuare aceștia, s-au mai plimbat prin comună însă de data acesta la volan aflându-se inculpatul V. E. care însă neștiind să conducă a lovit autoturismul de un pom aflat pe marginea drumului, avariindu-l la bara de protecție față . In aceste condiții cei doi au abandonat mașina pe marginea drumului.
În baza aceleiași rezoluții infracționale la data de 14/15.04.2010 inculpatul V. E. A. s-a întâlnit cu inculpatul S. C. A. în municipiul S. pe . în dreptul imobilului cu nr. 25 au observat in curte un autoturism marca Daewoo având nr. de înmatriculare_ aparținând părții vătămate Blăgutiu L. M. . Cei doi au intrat in curtea imobilului, poarta fiind deschisă iar aici au constatat ca portierele mașinii erau deschise, iar cheile de contact se aflau pe banchetă. In aceste condiții cei doi au deschis poarta mare a imobilului si au scos mașina fără a porni motorul tocmai in ideea de a nu face zgomot. Învinuitul S. s-a urcat la volan, iar celalalt inculpat pe locul din dreapta fata si amândoi au plecat spre localitatea C. jud B.. Aici mașina a fost abandonata de cei doi întrucât s-a terminat combustibilul, insa din ea aceștia au sustras radiocasetofonul marca Sony si o pereche de ochelari de soare marca Ray B. . Radiocasetofonul a fost vândut unei persoane necunoscute contra sumei de 100 lei, iar ochelarii de soare au fost vânduți de către inculpatul V. unui var de-al sau din loc Alțîna.
Din examinarea încheierii de consemnare a dezbaterilor și de amânare a pronunțării sentinței, din 20 martie 2012, rezultă că reprezentantul Ministerului Public, înainte ca instanța să declare terminată cercetarea judecătorească, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul S. C. A. a fost trimis în judecată din infracțiunea de furt prev de art. 208 al. 1 și 4 rap . la art. 209 al. 1 lit a,e, g,i cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal ( 2 acte materiale ) în infracțiunea de furt prev . de art. 208 al. 1 ș 4 rap . la art. 209 al. 1 lit a,e, g,i cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal ( 2 acte materiale), în concurs cu infracțiunea de complicitate la furt prev. de art. 26 raportat la art. 208 al.l, art.209 al.l lit. a, e, g, i Cod penal.
Deși în aceeași încheiere s-a consemnat că instanța urmează a se pronunța cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice prin hotărâre, la soluționarea cauzei instanța a omis a analiza cererea formulată de procuror și a se pronunța prin minuta întocmită cu ocazia deliberării și, implicit în dispozitivul sentinței, cu privire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice.
P. omisiunea instanței de a se pronunța asupra acestei cereri de schimbare a încadrării juridice a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, în sens larg, fiindu-i lezate interesele legitime în proces, ceea ce echivalează, practic, cu o nesoluționare a fondului cauzei cu care a fost învestită instanța .Totodată, cererea, chiar dacă a fost formulată de către reprezentantul Ministerului Public, era de natură să influențeze soluția procesului, întrucât, în urma examinării acesteia, exista posibilitatea de a se pronunța o altă soluție, nu numai cu privire la încadrarea juridică, dar și cu privire la stabilirea pedepsei, ca urmare a reținerii concursului de infracțiuni.
Curtea de apel nu poate împărtăși solicitarea Parchetului de rejudecare a cauzei direct de către instanța de recurs și de condamnare a inculpatului și pentru infracțiunea de complicitate la furt prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin.l, art.209 alin.l lit. a, e, g, i, Cod penal ( constând în sustragerea radiocasetofonului marca Sony si a unei perechi de ochelari de soare marca Ray B.), având în vedere faptul că, în situația în care ar considera admisibilă cererea formulată de procuror, instanța de recurs, consecință a schimbării încadrării juridice în 2 infracțiuni în loc de o infracțiune cum a fost trimis inculpatul în judecată prin rechizitoriul procurorului, s-ar dispune condamnarea acestuia direct în calea de atac pentru o faptă care, deși în materialitatea ei a fost descrisă în expozitivul actului de sesizare, nu a fost reținută distinct ca o infracțiune de sine stătătoare.
Este adevărat că încadrarea juridică a faptelor este atributul exclusiv al instanței de judecată, care prin hotărârea pe care urmează să o pronunțe, este obligată să dea o încadrare corectă faptelor deduse judecății indiferent de cea dată de procuror, deoarece încadrarea juridică a faptei presupune realizarea de către organele judiciare a unei concordanțe între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al acesteia.
Aceste neregularități nu ar putea fi însă înlăturate direct de către instanța de recurs întrucât s-ar încălca principiile unui proces echitabil prevăzute în art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care recunosc dreptul acuzatului de a fi informat cu privire la fundamentul acuzațiilor ce i se aduc, adică a faptelor materiale ce îi sunt reținute în sarcină și cu privire la încadrarea juridică dată respectivelor fapte, și aceasta într-o manieră detaliată și cu respectarea unor garanții procedurale.
Pentru considerentele expuse mai sus, luând în considerare încălcările constatate care atrag, așa cum s-a arătat, nelegalitatea hotărârii, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, fără a mai fi necesar a se analiza motivele de recurs substanțiale susținute de procuror și de inculpat cu privire la greșita achitarea a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 și respectiv greșita condamnare a acestuia pentru infracțiunea de furt calificat și lipsa motivelor pe care se întemeiază această soluție de condamnare, aceste aspecte urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
În consecință, față de cele arătate, Curtea de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind.15 pct. 2 lit. c din Cod procedură penală, va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. S., dar și al inculpatului S. C. A., care a invocat de asemenea cazul de casare prevăzut de art. 385 ind.9 pct. 10 Cod procedură penală, va casa sentința recurată și va dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, aceasta urmând a relua judecata cu respectarea dispozițiilor legale deja menționate, ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul fiind încheierea de ședință din 20 martie 2012.
Întrucât încheierea de dezbateri și amânare a pronunțării sentinței face parte integrantă din hotărârea pronunțată, potrivit art. 355 Cod procedură penală, casarea sentinței atrage, de drept, și casarea acesteia.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va putea admite orice ale probe considerate utile și pertinente și va putea soluționa orice alte cereri apreciate ca necesare legalei și temeinicei soluționări a cauzei penale, raportat și la celelalte motive de recurs substanțiale susținute de procuror și de inculpat.
Față de soluția pronunțată, în baza disp. art. 192 alin. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. S. și inculpatul S. C. A. împotriva sentinței penale nr. 218/03.04. 2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, J. S..
Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul este încheierea de ședință din 20 martie 2012.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 3.09.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. P. E. B. A. B.
Grefier,
L. A.
Red. P.I.A./tehnored. L.A
2 ex. /11.09.2012
J.F.C. D.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr. 26/1996. Decizia nr.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 170/2012. Curtea... → |
|---|
