Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 247/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 247/2014
Ședința publică de la 29 Aprilie 2014
Completul compus din:
Judecător de drepturi și libertăți: A. G. M.
Grefier L. B.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:
M. C. – procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpatul A. S. S. împotriva încheierii penale nr. 17/23.04.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul A. S. S. asistat de apărătorul ales, avocat Poanța C.:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Poanța C., apărătorul ales al inculpatului contestator A. S. S. solicită admiterea contestației, casarea încheierii penale atacate și în rejudecare, raportat la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, să se dispună admiterea cererii și pe cale de consecință să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura prev. de art. 202 alin. 1 lit.b C. pr. pen.
Solicită a se avea în vedere că motivul care a determinat luarea măsurii arestării preventive și prelungirile ulterioare s-a schimbat în mod semnificativ. Arată că în cauză, instanța de fond și instanța de control judiciar, au apreciat că inculpatul ar avea o fire violentă, că ar fi existat un conflict și o stare de animozitate între acesta și partea vătămată anterior incidentului și raportat la aceste împrejurări s-a ajuns, din punctul de vedere al organelor de cercetare penală, la comiterea acestei infracțiuni.
Apreciază că instanța de fond trebuia să verifice în ce măsură, la momentul formulării cererii de înlocuirea a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv mai subzistă.
Cu privire la mențiunea că inculpatul ar fi o fire violentă, apreciază că aceasta este nejustificată, arătând că în acest sens s-a efectuat o adresă către parchet, care l-a rândul său a formulat o adresă către Postul de poliție B. Română din a cărui răspuns rezultă că inculpatul nu a avut nici un dosar penal pentru fapte de violență și nici vre-o amendă contravențională pentru astfel de fapte.
Apreciază că chestiunea legată de starea de animozitate dintre inculpat și partea vătămată este nedovedită de organele de cercetare penală câtă vreme din declarațiile acestora rezultă că a existat între aceștia un incident în urmă cu aproximativ 4-5 ani. Arată că din declarația părții vătămate rezultă că a fost de mai multe ori în casa inculpatului și are o relație bună cu acesta și apreciază că instanța de fond a dispus măsura arestării preventive pe argumente care nu se justifică
Arată că administrarea probei încuviințate de efectuare a expertizei tehnice-auto, care s-a reținut ca și motiv pentru prelungirea măsurii arestării preventive, nu justifică menținerea acestei măsuri. De asemenea mai arată că, au fost încuviințate de organele de urmărire penală efectuarea a două expertize: o expertiză medico-legală a părții vătămate și o expertiză de calcul retroactiv a alcoolemiei inculpatului.
Consideră că instanța de fond a ignorat deliberat un aspect esențial cu privire la faptul că inculpatul se afla pe locul din dreapta a autoturismului, și apreciază că convingerea organelor de cercetare penală cu privire la faptul că inculpații au efectuat o manevră intenționată de ciocnire a autoturismului părții vătămate este supraevaluată, având în vedere că la dosarul cauzei nu există rezultatele expertizei tehnice-auto.
Apreciază că situarea unei persoane într-un autoturism nu poate atrage consecințe penale asupra acesteia, având în vedere că nu avea posibilitate reală de a vira autoturismul, și solicită a se avea în vedere că pe traseul de deplasare au existat momente în care inculpații aveau posibilitate de a lovi mașina părții vătămate în acele împrejurări.
Apreciază că raportat la întregul material probator aflat la dosarul cauzei, la acest moment procesual nu se mai impune menținerea în stare de arest a inculpatului, iar susținerea existenței unei coeziuni psihice cu inculpatul N., aflat la volanul mașinii nu este probată, inculpatul A. aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, fără posibilitate de a dirija autoturismul.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestație formulate de inculpatul A. S. S., menținerea încheierii penale atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că aspectele invocate nu au fost demontate, încercându-se a se induce varianta unui accident de circulație din culpă. Arată că din probele administrate până în acest moment rezultă o cu totul altă variantă, respectiv cea susținută de acuzare, de comitere a infracțiunii de tentativă de omor și ultraj și apreciază că nu au intervenit elemente noi pentru a se estompa gradul de pericol social și care să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar. .
În replică, avocat Poanța C., apărătorul ales al inculpatului contestator A. S. S. arată că partea vătămată susține că a fost atacată cu un topor de către inculpatul A., dar din declarațiile martorilor existente la dosarul cauzei reiese că acel topor sau un alt corp contondent nu a existat, contradicție care nu a fosta analizată de instanța de fond
Având ultimul cuvânt inculpatul A. S. S. solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă.
C. DE A.
Constată că prin încheierea penală nr. 17 din 2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ s-a dispus respingerea cererii formulate de inculpatul A. S. S. de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că și la acest moment, subzistă datele, indiciile temeinice și chiar probe, care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat in stare de arest preventiv, respectiv că rănirea părții vătămate O. P.-N. este rezultatul unei fapte intenționate.
S-a reținut că de la respingerea cererii anterioare de înlocuire a arestării preventive cu măsura controlului judiciar prin încheierea din 02.04.2014, care are autoritate de lucru judecat relativă, și care poate fi modificată numai dacă în dosar au intervenit elemente noi, care să schimbe situația juridică de la momentul respectiv, în cauză nu au fost administrate probe care să releve o modificare a motivelor de fapt și de drept care au dus la plasarea inculpatului în arest preventiv până la acest moment și care să determine instanța să aprecieze că s-ar impune înlocuirea arestării preventive cu măsura controlului judiciar. Dimpotrivă, declarația dată de partea vătămată a indicat o situație de fapt mai serioasă decât cea avută în vedere la momentul ultimei verificări a măsurii arestării preventive.
Din probele administrate în cursul anchetei până la acest moment, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au pornit în urmărirea părții vătămate cu intenția de a-l prinde și a îl agresa, însă, nereușind să îl determine să oprească autovehiculul cu care se deplasa acesta, l-au tamponat din spate, prevăzând riscul ca viața părții vătămate să fie pusă în pericol, ceea ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit tentativă la infracțiunea de omor, cu intenție indirectă, fără ca această nouă încadrare să excludă ultrajul deja reținut la începutul cercetărilor.
Înainte de a porni in urmărirea părții vătămate, există date că inculpatul A. S. a amenințat polițistul cu acte de violență, ceea ce a determinat pe ceilalți ocupanți ai autovehiculului să coboare din mașină și să se deplaseze la locuințele lor pe jos.
Din declarația inculpatului N. I. S. și a martorului Tiroi C.-S. (fila 112) rezultă că inculpatul A. S. S. a afirmat înainte de a porni in urmărire „să vezi ce-i dau lui P.” (fila 113).
Pasagerii din autoturismul în care s-a aflat inculpatul A. au relatat că acesta a încercat să lovească pe polițist cu piciorul înainte de a porni în urmărirea acestuia și că, în trecut, inculpatul s-a mai manifestat agresiv față de partea vătămată, acesta fiind nevoit să se apere de inculpat cu un spray iritant lacrimogen.
Din declarația părții vătămate (fila 151) rezultă că autovehiculul condus de aceasta a fost lovit in partea din spate, de două ori.
S-a considerat că la acest moment, instanța nu se poate raporta la o probă ce nu a fost încă administrată, iar probele deja aflate la dosar creează presupunerea că inculpații au acționat cu intenția de a lovi autovehiculul condus de partea vătămată. Dacă probe viitoare vor modifica starea de fapt, instanța va avea în vedere aceste modificări, imediat ce ele vor surveni.
S-a apreciat că este irelevantă împrejurarea invocată de apărătorul inculpatului A. că acesta s-a aflat pe locul din dreapta și nu a putut controla fizic mașina, devreme ce acesta și-a declarat la plecarea în urmărire intenția de a prinde și agresa pe partea vătămată și chiar a încercat să îl lovească. Inculpatul N. S. S. a trecut la urmărirea părții vătămate la îndemnul și cu acordul explicit al inculpatului A., între cei doi existând coeziune psihică.
S-a concluzionat că și în prezent, cu privire la inculpat subzistă situația reglementată de art. 223 al. 1 lit. „a” și al. 2 C.pr.pen., respectiv subzistă indiciile care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea de ultraj, respectiv tentativă la infracțiunea de omor.
Măsura controlului judiciar solicitată a fi luată în locul arestării nu exclude riscul săvârșirii altor fapte violente, mai ales că din probe rezultă antecedente violente în raport cu aceiași parte vătămată dar și antecedente penale determinate de consumul de alcool, fapta pentru care este arestat inculpatul fiind comisă tot pe fondul consumului de alcool.
Împotriva încheierii a declarat calea de atac a contestației inculpatul A. S. S. solicitând desființarea ei și în rejudecare să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
În motivarea orală a contestației s-a arătat că între inculpat și partea vătămată nu a existat o stare conflictuală, iar în cauză nu există riscul de sustragere de la urmărire penală. Inculpatul a stat în locul din dreapta a șoferului fără a avea putere de direcție și control asupra autoturismului. Mai arată că inculpatul nu a comis nici o . asupra părții vătămate și nu prezintă vre-un pericol public.
Contestația este nefondată.
Instanța de fond a reținut în mod temeinic faptul că, și în acest moment, subzistă datele și indiciile temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, respectiv aceea de tentativă de omor prev. de art. 32 rap. la art. 88 C. pen.
Indiciile de vinovăție reținute cu autoritate de lucru judecat prin încheierea inițială de arestare nu au fost infirmate de elemente faptice noi care să rezulte din probațiunea administrată. Așa cum justificat a reținut instanța, inculpatul a mai formulat o cerere similară care a fost respinsă prin încheierea din data de 2.04.2014, definitivă prin decizia penală nr. 159/2014 pronunțată de C. de A. A. I.. Este evident că de la acel moment nu au intervenit modificări care să justifice o măsură preventivă mai puțin severă. Dimpotrivă declarația părții vătămate relevă un plus de gravitate a faptei în raport de aspectele avute în vedere inițial.
Nu sunt relevante, la acest moment, speculațiile pe marginea unor concluzii posibile a le expertizei criminalistice care a fost dispusă în cauză, fiind necesar să se aștepte finalizarea acestei expertize.
Argumentul că inculpatul se afla în locul din dreapta a autoturismului a fost invocat și cu ocazia cererii precedente, iar asupra lui s-a pronunțat instanța de fond și instanța care a soluționat contestația. Prin respectivele hotărâri s-au dat explicații pertinente și suficiente cu privire la subzistența temeiurilor de arestare, fără a fi necesar ca acestea să fie reluate.
Intervalul de timp scurs de la momentul arestării, respectiv 11.03.2014, și până în prezent nu conduce la ideea că pericolul pentru ordinea publică ar fi dispărut sau că s-ar depăși un termen rezonabil în raport de criteriile jurisprudențiale ale CEDO.
Față de aspectele reținute, în temeiul art. 204 C. pr. pen. se va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul A. S. S. împotriva încheierii penale nr. 17/23.04.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 275 alin 2) C.pr.pen., va obliga contestatorul să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul A. S. S. împotriva încheierii penale nr. 17/23.04.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 275 alin 2) C.pr.pen., obligă contestatorul să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.04.2014.
Judecător de drepturi și libertăți Grefier
A. G. M. L. B.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
