Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 295/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 295/2014
Ședința publică din 20.05.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. M.
Grefier: C. F. B.
D.I.I.C.O.T. – S. T. A. I., reprezentat de:
Procuror - I. D. F.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 186/03.03.2014 pronunțată de Tribunalul H. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul Cădărar A., aflat în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat P. M. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată faptul că prezentul dosar a fost repus pe rol întrucât a încetat temeiul care a determinat suspendarea cauzei, ca urmare a pronunțării de către ÎCCJ - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a Deciziei nr. 1/ 14 aprilie 2014 – dosar nr._ /HP/P.
Apărătorul condamnatului contestator și reprezentanta D.I.I.C.OT arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul C. A. solicită admiterea contestației împotriva sentinței penale nr. 186/03.03.2014 pronunțată de Tribunalul H., urmând ca instanța să aprecieze dacă pedeapsa condamnatului se încadrează în dispozițiile legii penale mai favorabile.
Reprezentanta D. solicită respingerea contestației ca nefondată având în vedere decizia ÎCCJ, pedeapsa rezultată, stabilită prin sentința în executarea căreia se află condamnatul, este mai mică decât rezultanta care ar reieși prin aplicarea dispozițiilor art.39 C. pen.
Având ultimul cuvânt condamnatul C. A. solicită aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației de față
I. Prin sentința penală nr. 186/2014 pronunțată de Tribunalul H. în dosar nr._/2014, s-a respins, ca nefondată, cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de condamnatul C. A., fiul lui T. și A., născut la data de 10.08.1975 în ., jud.Sibiu, CNP_, deținut în Penitenciarul B. M., jud.H., iar în baza art.275 al.2 C.pr.pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 30 lei – cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.61/16.03.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.707/13.03.2012 a Î.C.C.J., inculpatul CăldărarAdămuț a fost condamnat la:
- 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de 12 al.1 și 2 lit.a) raportat la art.2 pct.2 lit.b) și e) din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. și art.3201 C.pr.pen.,
- 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art.13 al.1, 2 și 3 raportat la art.2 pct.2 lit.b) și e) din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. și art.3201 C.pr.pen.
În baza art.33 lit.a) C.pen. și art.34 lit.b) C.pen., au fost contopite pedepsele stabilite, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
Pentru verificarea incidenței, în cauza de față, a dispozițiilor art.6 N.C.pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, instanța a analizat, prin raportare la conținutul sesizării care a învestit instanța, dacă pedepsele aplicate pentru infracțiunile săvârșite depășesc maximul special prevăzut de legea nouă pentru aceste fapte.
Infracțiunea de trafic de persoane, prev. de 12 al.1 și 2 lit.a) raportat la art.2 pct.2 lit.b) și e) din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. și art.3201 C.pr.pen., are corespondent în art.210 al.1 lit.a) C.pen. actual, cu aplicarea art.35 al.1, 36 al.1 C.pen. actual și art.396 al.10 C.pr.pen. actual, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii, al cărei maxim special este de 8 ani și 8 luni închisoare (10 ani + 3 ani sporul prev. de art.36 al.1 C.pen. actual = 13 ani; 13 ani – 1/3 x 13 = 8 ani și 8 luni).
Infracțiunea de trafic de minori, prev. de art.13 al.1, 2 și 3 raportat la art.2 pct.2 lit.b) și e) din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. și art.3201 C.pr.pen. are corespondent în art.211 al.1 lit.a) teza I C.pen. actual, cu aplicarea art.35 al.1, 36 al.1 C.pen. actual și art.396 al.10 C.pr.pen. actual și este sancționată cu pedeapsa închisorii, al cărei maxim special este de 10 ani (12 ani + 3 ani sporul prev. de art.36 al.1 C.pen. actual = 15 ani; 15 ani – 1/3 x 15 = 10 ani).
Constatăm, astfel, că pedepsele aplicate condamnatului pentru faptele infracționale nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea acestora.
Referitor la tratamentul juridic sancționator al concursului de infracțiuni, s-a reținut că, potrivit art. 39 al.1 lit.b) N.C.pen., când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Aplicând acest criteriu la prezenta cauză și contopind cele două pedepse, s-a concluzionat că celui condamnat i se poate aplica o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare (pedeapsa de bază de 10 ani plus o treime din cealaltă pedeapsă, de 6 ani închisoare, adică 10 ani + 1/3 x 6 ani = 11 ani închisoare).
S-a constatat, astfel, că pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată condamnatului nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea acesteia.
II. Împotriva acestei soluții a formulat contestație în termenul legal prevăzut de art.23 alin.9 din Legea nr.255/2013 persoana condamnată C. A., care solicită aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei.
III. Curtea verificând hotărârea contestată în raport de dispozițiile art.23 din Legea nr.255/2013 raportat la art.6 alin.1 C. pen și cu referire la art.425 1 C.pr.pen constată că această contestație este nefondată pentru următoarele motive:
Potrivit disp. art. 6 C. pen. „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”.
Tribunalul a examinat situația juridică a persoanei condamnate în raport de noile dispoziții legale care reglementează infracțiunile comise de acesta și limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal actual.
În mod justificat pe fondul neîndeplinirii condiției reglementate de art. 6 C. pen. Tribunalul a apreciat ca neîntemeiată cererea persoanei condamnate.
În speță, pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare a fost verificată prin prisma componentelor care o compun, evaluându-se situația juridică analizată în raport de incidența art.6 C. pen. cu privire la pedepsele individuale și ulterior rezultanta a fost verificată din perspectiva posibilei depășirii a maximului la care se poate ajunge în baza legii noi potrivit tratamentului juridic sancționator al concursului de infracțiuni.
Tribunalul a operat corect analiza situației juridice în care se găsește persoana condamnată, în concordanță cu opinia exprimată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.1/2014, ce reprezintă o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând aplicarea legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni.
Incidența legii penale mai favorabile nu presupune o reindividualizare judiciară a pedepsei rezultante ci aplicarea efectivă a normei reglementată de art. 6 alin. 1 C. pen. actual, expusă anterior. Persoana condamnată nu se află în circumstanțele reglementate de acest text de lege.
IV. În raport de dispozițiile art.4251alin 7.pct.1 lit.b C.pr.pen va respinge ca nefondată contestația formulată de persoana condamnată C. A. împotriva sentinței penale nr. 186/2014 pronunțată de Tribunalul H. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga contestatorul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din bugetul Ministerului Justiției în favoarea Baroului de avocați A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de persoana condamnată C. A. împotriva sentinței penale nr. 186/2014 pronunțată de Tribunalul H. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă contestatorul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din bugetul Ministerului Justiției în favoarea Baroului de avocați A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2014.
Președinte, Grefier,
C. M. M. C. F. B.
Red.CMM
Tehnored.BCF/2 ex/Data22.05.2014
Jud. f.D. V.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 378/2014.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
