Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 290/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 290/2014
Ședința publică de la 16 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Grefier D. M.
D.- Serviciul Teritorial A. I. reprezentat prin:
I. F.- procuror
Pe rol se află soluționarea contestație formulată de D.- Serviciul Teritorial A. I., împotriva încheierii penale din 12.05.2014 pronunțată de Tribunalul A. - Secția penală în dosar nr._ 0.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- Inculpatul intimat B. S. C. – „S.”, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Aiud, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat T. I..
- Inculpatul intimat C. M., aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Aiud, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. G..
- Inculpatul intimat G. F. R. „C.”, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Aiud, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. F..
- Inculpatul intimat O. L. – „Liviuț”, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Aiud, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebat fiind inculpatul intimat B. S. C. – „S.”, arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu, avocat T. I. și nu dorește să de-a declarații în fața instanței de apel.
Întrebat fiind inculpatul intimat C. M., arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. G. și nu dorește să de-a declarații în fața instanței de apel.
Întrebat fiind inculpatul intimat G. F. R. „C.”, arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. F. și nu dorește să de-a declarații în fața instanței de apel.
Întrebat fiind inculpatul intimat O. L. – „Liviuț”, arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. T. și nu dorește să de-a declarații în fața instanței de apel.
Avocat C. G., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. M., depune la dosar un document emis din partea Asociației „Clubul Sportiv Superpro R.” care atestă acestuia calitatea de sportiv amator legitimat.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită admiterea contestației formulată de D. Serviciul Teritorial A. I. prin care se critică încheierea pronunțată în ce privește dispoziția înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu luată față de inculpați.
Criticile vizează nelegalitatea hotărârii pe care o apreciază prin omisiunea instanței de dispune această măsură pe o durată determinată așa cum prevăd dispozițiile art. 221 C.pr.pen. care reglementează conținutul măsurii arestului la domiciliu și prin care fiecărui inculpat i se stabilesc obligațiile pe care le au în conformitate cu dispozițiile legale. Consideră că încheierea este parțial nelegală și solicită ca această neregulă să fie complinită în cazul în care instanța va dispune menținerea măsurii arestului la domiciliu.
În ceea ce privește temeinicia, raportat la considerentele încheierii prin care instanța de fond a reținut ca motiv principal pentru care măsura arestului preventiv nu mai este actualitate, termenul rezonabil fiind depășit având în vedere cele 8 luni de arest preventiv, măsură luată față de inculpați ca urmare a încălcării obligațiilor impuse acestora inițial prin măsura neprivativă de libertate de a nu părăsi țara, prevăzută de vechile dispoziții ale codului penal.
Consideră că motivele pentru care instanța a apreciat, procedând la examinarea și motivarea în concret în ce privește termenul rezonabil, sunt insuficiente pentru a justifica o altă măsură preventivă, raportat la probele care au fost efectiv administrate în cele 60 de zile, completate fiind de complexitatea cauzei, justificată de numărul mare de persoane implicate în procesul penal, gravitatea și natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, a martorilor care au fost audiați și acelora care mai sunt de audiat în cauză, conduita inculpaților, justificată de fișele de cazier ale acestora și nu în ultimul rând, comportamentul de care aceștia au dat dovadă începând cu data de 04.10.2010, dată la care s-a dispus punerea lor în libertate și până la momentul la care s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive. De asemenea, sunt menționate sesizările existente la dosar cu privire la conduita inculpaților privind obligațiile impuse în sarcina acestora de a nu lua legătura unii cu ceilalți, aceștia fiind surprinși cu camerele de luat vederi în timp ce luau legătura unii cu ceilalți în sala de fitness, față de infracțiunile reținute în sarcina consideră că la acest moment nu poate să primeze la acest moment trecerea timpului în ceea ce privește modificarea măsurii arestului preventiv și pentru toate aceste considerente, solicită admiterea contestației, desființarea parțială a încheierii atacate cu privire la înlocuirea măsurii preventive dispusă față de inculpați și în rejudecare, conform dispozițiilor art. 208 C.pr.pen., menținerea arestului preventiv pentru cei patru inculpați ca fiind unica măsură care să răspundă scopului pentru care ea a fost impusă.
Avocat T. I., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat B. S. C.- „S.”, solicită respingerea contestației formulată de D. Serviciul Teritorial A. I. și menținerea încheierii așa cum a fost pronunțată de către instanța de fond. Consideră că inculpatul nu prezintă un grad mare de pericol social iar susținerile reprezentantei Parchetului sunt nefondate în ceea cu privește așa zisele comunicări între inculpați în sala de fitness, arătând că discuțiile care au avut loc sunt chestiuni normale care au loc într-o sală de sport, legate de activitatea sportivă din timpul antrenamentelor acestea neavând nicio legătură cu cauza.
Avocat C. G., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat C. M., solicită respingerea contestației formulată de D. Serviciul Teritorial A. I. și menținerea încheierii așa cum a fost pronunțată de către instanța de fond. Apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că odată cu trecerea timpului temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă. În ceea ce privește nerespectarea condițiilor impuse cu privire la inculpat, arată că a depus la dosar acel act din care rezultă că nu este vorba de o rea credință ci pur și simplu a fost vorba de o împrejurare care a impus acest fapt. Concluzionând, față de cele arătate, solicită respingererea contestației formulată de D. ST A. I..
Avocat B. F., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat G. F. R. „C.”, formulează concluzii de respingere a contestației formulată de D. Serviciul Teritorial A. I., față de împrejurarea că au fost respectate condițiile pentru care se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Avocat C. T., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat O. L. „Liviuț”, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulată de D. - Serviciul Teritorial A. I., menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
În ceea ce privește legalitatea încheierii consideră că omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la perioada pentru care a fost luată măsura arestului la domiciliu, poate fi complinită și de către instanța de apel.
În ceea ce privește temeinicia încheierii apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut justificarea termenului rezonabil câtă vreme s-au administrat foarte multe probe, dosarul se află într-un stadiu foarte avansat de cercetare iar aspectul că mai sunt foarte mulți martori de audiat nu justifică menținerea arestului pe o perioadă mai îndelungată.
Inculpatul intimat B. S. C.- „S.”, având ultimul cuvânt, față de împrejurarea că de aproape 2 ani de zile se află în arest preventiv, solicită judecarea în stare de arest la domiciliu, pentru a putea să-și facă apărarea, acest lucru fiind imposibil de realizat din locul de detenție.
Inculpatul intimat C. M., având ultimul cuvânt, arată că execută o pedeapsă înainte de a fi condamnat. Solicită respingerea contestației procurorului și aplicarea măsurii arestului la domiciliu. Se obligă să respecte toate condițiile impuse de instanță. Menționează că are în întreținere un copil și dorește să-i fie alături.
Inculpatul intimat G. F. R. „C.”, având ultimul solicită judecarea în stare de arest la domiciliu, pentru a putea să-și facă apărarea.
Inculpatul intimat O. L. „Liviuț”, având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației formulată de D., față de împrejurarea că probațiunea în dosar a luat sfârșit și pentru a-i da posibilitatea să-și pregătească apărarea. Arată că are un copil minor și execută o pedeapsă înainte de a fi condamnat.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin încheierea penală din 12.05.2014 pronunțată de Tribunalul A. - Secția penală în dosar nr._ 0, în baza art. 362 NCPP raportat la art. 208 NCPP și art. 242 NCPP raportat la art. 202 alin. 4 lit. d raportat la art. 221 NCPP, s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu față de inculpații:
- B. S.-C. - fiul lui S.-I. și V., născut la data de 10.06.1988 în mun. S., jud. S., domiciliat în mun. S. . ., posesor al C.I. . nr._ eliberată de P.. Mun. S. la data de 05.11.2007, CNP_, aflat în Penitenciarul Aiud,
- C. M. - fiul lui natural și natural, născut la data de 01.01.1985 în mun. S., jud. S., domiciliat în mun. S. . . ., posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP S. la data de 05.09.2008, CNP_, aflat în Penitenciarul Aiud,
- G. F.-R. - fiul lui D. și E., născut la data de 23.03.1979 în oraș A., jud. S., domiciliat în mun. S. . ., posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP S. la data de 08.01.2008, CNP_, aflat în Penitenciarul Aiud,
- O. L. - fiul lui N. și P., născut la data de 06.05.1984 în mun. S., jud. S., domiciliat în mun. S. .. 4 . ., posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP S. la data de 19.09.2007, CNP_, aflat în Penitenciarul Aiud.
În baza art. 221 alin. 1 NCPP s-a impus inculpaților ca pe durata arestului la domiciliu să nu părăsească domiciliile în care locuiesc fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza, astfel:
- inculpatul B. S.-C., cu domiciliu situat în mun. S. . . .;
- inculpatul C. M., cu domiciliu situat în mun. S. . . .;
- inculpatul G. F.-R., cu domiciliu situat în mun. S. . .;
- inculpatul O. L., cu domiciliu situat în mun. S. .. 4 ..
În baza art. 221 alin. 2 NCPP, pe durata arestului la domiciliu, fiecare inculpat va avea următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alți participanți la comiterea infracțiunii, cu martori ori experți, precum și cu alte persoane stabilite de organul judiciar.
S-a dispus ca Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul IPJ S. să supravegheze respectarea măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor impuse inculpaților B. S.-C., C. M., G. F.-R. și O. L..
În baza art. 221 alin. 4 s-a atras atenția fiecărui inculpat că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii și a obligațiilor ce le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului B. S.-C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1/2013, a inculpatului C. M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2/2013, a inculpatului G. F.-R., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 3/2013 și a inculpatului O. L., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/2013, emise de Tribunalul A. în data de 09.09.2013, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
În considerente instanța a reținut următoarele:
Față de inculpații B. S.-C., C. M., G. F.-R. și O. L. a fost înlocuită măsura preventivă neprivativă de libertate cu măsura arestării preventive la data de 09.09.2013, moment de la care au trecut aproximativ 8 luni de zile.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea procesului în bune condiții (cauza Tamasi vs. Franța).
Prin dispozițiile art. 5 din CEDO s-a proclamat dreptul la libertate și la siguranță, instituindu-se astfel garanția că nici o persoană nu poate fi lipsită de libertatea sa în mod arbitrar, ci numai în cazurile prevăzute expres în acest text al Convenției.
Potrivit prevederilor art.5 alin.1 lit.b din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a făcut obiectul unei arestări, conform legii.
Arestarea preventivă dispusă față de inculpații B. S. C., C. M., G. F. R. și O. L. este legală, însă temeiurile care au determinat-o nu se mai mențin și în prezent.
După aproximativ 8 luni de la rearestarea inculpaților (ca urmare a înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi țara conf. art. 145/1 Cpp vechi, pentru nerespectarea obligațiilor impuse) rezonanța socială negativă în cazul înlocuirii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă, arestul la domiciliu, nu mai are efectele inițiale, ea diminuându-se în timp.
Chiar dacă inculpații au fost rearestați pentru nerespectarea obligațiilor unei măsuri mai ușoare, beneficiind de o înlocuire a arestării preventive, ar părea că nu vor oferi garanția că vor respecta nici la acest moment măsurile și obligațiile unei alte măsuri mai ușoare conf. NCPP, nu se poate concluziona că aceștia nu ar mai avea dreptul la o altă măsură mai puțin intruzivă, întrucât legea nu prevede o asemenea interdicție, respectiv de a mai beneficia de o nouă înlocuire a arestării, după ce prima înlocuire a fost revocată.
În consecință, la acest moment procesual, instanța trebuie, ca în acord cu practica CEDO, să ia în considerare măsuri alternative la detenție și să aprecieze dacă menținerea inculpaților sub măsura arestării preventive și plasarea lor în penitenciar mai corespunde exigențelor de proporționalitate în raport cu scopul urmărit, acela de protejare a ordinii publice.
Prin trecerea timpului și apariția unor noi instituții de drept care reglementează măsurile preventive (arestul la domiciliu, controlul judiciar sau pe cauțiune), Tribunalul nu poate ignora posibilitatea plasării inculpaților în regim de arest la domiciliu, aceasta fiind o măsură cu restricții clare, cu supraveghere corespunzătoare și libertate de mișcare limitată, precum și cu obligația de a nu lua legătura cu părțile, martorii și alți participanți la proces, aceasta fiind mult mai adecvată situației și comportamentului inculpaților, decât arestarea preventivă, și mult mai restrictivă în raport de măsura anterioară, ale cărei obligații le-au încălcat (art. 145/1 Cpp vechi).
De asemenea, arestul la domiciliu presupune o supraveghere mult mai strictă decât fosta măsură preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În consecință, instanța, în cadrul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor patru inculpați, a apreciat că se impune înlocuirea acesteia cu arestul la domiciliu și, în consecință, în baza art. 362 NCPP raportat la art. 208 NCPP și art. 242 NCPP raportat la art. 202 alin. 4 lit. d raportat la art. 221 NCPP, a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu față de inculpații B. S.-C., C. M., G. F.-R. și O. L..
În baza art. 221 alin. 1 NCPP a impus inculpaților ca pe durata arestului la domiciliu să nu părăsească domiciliile în care locuiesc fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza, astfel:
- inculpatul B. S.-C., cu domiciliu situat în mun. S. . . .;
- inculpatul C. M., cu domiciliu situat în mun. S. . . .;
- inculpatul G. F.-R., cu domiciliu situat în mun. S. . .;
- inculpatul O. L., cu domiciliu situat în mun. S. .. 4 . jud. S..
În baza art. 221 alin. 2 NCPP, pe durata arestului la domiciliu, fiecare inculpat va avea următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alți participanți la comiterea infracțiunii, cu martori ori experți, precum și cu alte persoane stabilite de organul judiciar.
S-a dispus ca Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul IPJ S. să supravegheze respectarea măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor impuse inculpaților B. S.-C., C. M., G. F.-R. și O. L..
În baza art. 221 alin. 4 s-a atras atenția fiecărui inculpat că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii și a obligațiilor ce le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului B. S.-C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1/2013, a inculpatului C. M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2/2013, a inculpatului G. F.-R., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 3/2013 și a inculpatului O. L., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/2013, emise de Tribunalul A. în data de 09.09.2013.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație D.- Serviciul Teritorial A. I..
Prin contestația formulată D.- Serviciul Teritorial A. I. a solicitat admiterea acesteia, desființarea încheierii penale și rejudecând, menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpați.
Criticile vizează nelegalitatea hotărârii constând în omisiunea instanței de dispune această măsură pe o durată determinată așa cum prevăd dispozițiile art. 221 C.pr.pen. care reglementează conținutul măsurii arestului la domiciliu și prin care fiecărui inculpat i se stabilesc obligațiile pe care le au în conformitate cu dispozițiile legale. Se consideră că încheierea este parțial nelegală și se solicită ca această neregulă să fie complinită în cazul în care instanța va dispune menținerea măsurii arestului la domiciliu.
În ceea ce privește temeinicia, raportat la considerentele încheierii prin care instanța de fond a reținut ca motiv principal pentru care măsura arestului preventiv nu mai este actualitate, termenul rezonabil fiind depășit având în vedere cele 8 luni de arest preventiv, măsură luată față de inculpați ca urmare a încălcării obligațiilor impuse acestora inițial prin măsura neprivativă de libertate de a nu părăsi țara, prevăzută de vechile dispoziții ale codului penal.
Se consideră că motivele pentru care instanța a apreciat, procedând la examinarea și motivarea în concret în ce privește termenul rezonabil, sunt insuficiente pentru a justifica o altă măsură preventivă, raportat la probele care au fost efectiv administrate în cele 60 de zile, completate fiind de complexitatea cauzei, justificată de numărul mare de persoane implicate în procesul penal, gravitatea și natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, a martorilor care au fost audiați și acelora care mai sunt de audiat în cauză, conduita inculpaților, justificată de fișele de cazier ale acestora și nu în ultimul rând, comportamentul de care aceștia au dat dovadă începând cu data de 04.10.2010, dată la care s-a dispus punerea lor în libertate și până la momentul la care s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive.
De asemenea, au fost menționate sesizările existente la dosar cu privire la conduita inculpaților privind obligațiile impuse în sarcina acestora de a nu lua legătura unii cu ceilalți, aceștia fiind surprinși cu camerele de luat vederi în timp ce luau legătura unii cu ceilalți în sala de fidness, față de infracțiunile reținute în sarcina consideră că la acest moment nu poate să primeze la acest moment trecerea timpului în ceea ce privește modificarea măsurii arestului preventiv.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu se constată a fi nefondată contestația formulată de D.- Serviciul Teritorial A. I., din următoarele considerente:
D.- Serviciul Teritorial A. I. a criticat încheierea atacată în principal cu referire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă – cea a arestului la domiciliu, apreciindu-se că, raportat la inculpați și conduita acestora precum și la împrejurările săvârșirii faptelor de care sunt acuzați, această înlocuire nu se impune.
Examinând încheierea atacată se constată că aceasta este legală și temeinică.
Inculpații intimați au fost arestați preventiv în cauză la data de 11.06.2009, respectiv 27.08.2009, în ce-l privește pe inculpatul G. F. R..
Prin decizia penală nr. 150/4.10.2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr._, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților contestatori cu măsura obligării de a nu părăsi țara, reținându-se că inculpații au fost arestați preventiv de aproximativ 1 an și 4 luni, iar cercetarea judecătorească a cauzei nu începuse încă efectiv, la acel moment. Arestarea preventivă a fost menținută în considerarea complexității cauzei, a existenței unor indicii temeinice că inculpații ar fi săvârșit infracțiuni grave – în condițiile unui grup infracțional organizat, că punerea în libertate a acestora ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică și prin posibilitatea ca lăsarea în libertate a inculpaților să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Dacă inițial motivele expuse au fost suficiente pentru a menține detenția provizorie a inculpaților recurenți, cu trecerea timpului aceste motive s-a apreciat că au ajuns insuficiente și nu mai justifică starea de arest preventiv.
Prin încheierea din 9.09.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 0, s-a admis cererea formulată de D. – Serviciul Teritorial A. I. și s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive a inculpaților.
S-a constatat că inculpații au încălcat obligația stabilită prin Decizia nr. 150/2010 a Curții de Apel A. I., respectiv cea de a nu se întâlni și de a nu comunica între ei, existând un dosar penal în care a fost începută urmărirea penală împotriva lor pentru indicii privind săvârșirea unei infracțiuni comise împreună, fiind îndeplinită cerința prev. de art. 145 alin. 3 Cod procedură penală.
În mod corect instanța de fond a reținut că după încă 8 luni de la rearestarea preventivă a inculpaților, temeiurile care au determinat-o nu se mai mențin.
Se constată că în prezent durata arestării preventive în cauză a inculpaților intimați este de aproximativ 2 ani, perioadă care – prelungită excesiv, ar duce la depășirea unui termen rezonabil, înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă fiind în acord cu practica CEDO, astfel că sub acest aspect contestația este nefondată.
Nefondată este apreciată a fi și critica subsidiară a D. referitoare la faptul că instanța de fond nu a stabilit durata în timp a măsurii arestului preventiv la domiciliu.
Examinând prevederile legale se constată că instituția arestului la domiciliu este reglementată în disp. art. 218 și urm. C.p.p.
În ce privește durata măsurii preventive a arestului la domiciliu, disp. art. 222 C.p.p. stabilesc această durata la un termen de 30 de zile doar în cursul urmăririi penale, legea nespecificând un termen al acesteia în cursul judecății.
Se constată că nici în disp. art. 242 C.p.p. referitoare la înlocuirea măsurilor preventive nu se specifică expres o durată a măsurii arestului la domiciliu.
Dispozițiile legale enunțate mai sus trebuie a fi coroborate cu disp. art. 208 C.p.p. referitoare la verificarea măsurilor preventive în cursul judecății.
Se constată că în al. 4 al. art. menționat se arată că în cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
În aceste condiții, nespecificându-se un anume termen pentru care se dispune măsura preventivă a arestului la domiciliu în cursul judecății, coroborat cu disp. art. 208 al. 4 C.p.p. se constată că și în cazul în care această măsură a fost dispusă ca urmare a înlocuirii arestului preventiv, durata măsurii arestului la domiciliu nu trebuie stabilită, ci va fi verificată periodic de instanța de judecată, dar nu mai târziu de 60 de zile.
Față de cele expuse, în baza art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p., contestația formulată de D.- Serviciul Teritorial A. I. va fi respinsă ca nefondată.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în cuantum de 400 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de D.- Serviciul Teritorial A. I., împotriva încheierii penale din 12.05.2014 pronunțată de Tribunalul A. - Secția penală în dosar nr._ 0.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în cuantum de 400 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.05.2013.
Președinte, Grefier,
D. G. D. M.
Red./tehn. D.G./2ex/22.05.2014
Jud.fond. D. maria S.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 385/2014.... → |
|---|
