Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 88/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-02-2015
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 88/A/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Judecător A. D. B.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror
Pe rol se află apelurilor penale declarate de inculpații C. S. C. și C. I. F. împotriva sentinței penale nr. 51/19.08.2014, pronunțată de J. Hațeg în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocații:
- B. A., apărător ales pentru inculpatul apelant C. S. C.;
- Ș. A., apărător ales pentru inculpatul apelant C. I. F.;
- P. G., apărător ales pentru intimat persoană vătămată C. M. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin S. Registratură s-a depus la dosar completare a motivelor de apel formulate de inculpatul apelant C. I. F.,
după care:
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorii părților și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. A., apărător ales pentru inculpatul apelant C. S. C., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, a se dispune reducerea cuantumului daunelor morale.
Invocă art. 998 cod civil și art. 6.1 din CEDO.
Precizează că atât doctrina cât și jurisprudența în materia cuantificării indemnizației destinate reparării daunelor morale statuează principiul conform căruia criteriul gravității prejudiciului „trebuie alăturat și criteriul echității, cu valoare orientativă, astfel încât asemenea sume să nu se transforme în amenzi excesive pentru persoanele răspunzătoare și nici în venituri nejustificative pentru victime”.
Arată că sentința de la instanța de fond este complet nemotivată, referindu-se la daunele morale doar într-o jumătate de frază și apreciind fără nici un fel de probă.
Avocat Ș. A., apărător ales pentru inculpatul apelant C. I. F., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, a se dispune,
- pe latura penală, aplicarea dispozițiilor art. 18/1 din Vechiul Cod penal cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 225/2013 și solicită achitarea inculpatului raportat la conduita sa, profesia și fapta comisă. Arată că inculpatul este medic specialist;
- pe latura civilă, solicită reducerea cuantumului daunelor morale acordate în cauză și arată că este o disproporționalitate în raport cu fapta comisă și trebuie să se probeze suferințele fizice și psihice. Din materialul probator administrat în cauză nu s-a demonstrat că partea vătămată a rămas cu sechele (raportul de expertiză medico-legală fila 152-153). Invocă și declarația martorilor B. D. (fila 95-96) și B. A. N. (f.96-97).
Precizează că nu există un prejudiciu de imagine.
Menționează că, cuantumul este foarte ridicat și trebuie să existe un echilibru.
Invocă practica Curții de A. A. I..
Avocat P. G., apărător ales pentru intimat persoană vătămară C. M. B., solicită respingerea apelurilor formulate de inculpați ca nefondate și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare în apel.
Precizează că din probatoriul administrat în cauză, inculpații au avut o atitudine agresivă și violentă, iar pe perioada cercetărilor, au avut o atitudine de nesinceritate.
Solicită respingerea apelurilor și pe latura civilă. Arată că sunt doi inculpați care au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor.
Învederează că din probatoriul administrat în cauză, cei doi inculpați împreuna cu alte 3-4 persoane au fost la nuntă, au fost refuzați și s-au întors ca să se răzbune. Precizează că s-a vorbit și despre o legitimă apărare, însă nu poate fi vorba despre așa ceva
Solicită a se avea în vedere faptul că partea vătămată este student, a ratat sesiunea de examene și are probleme de respirație.
Avocat Ș. A., apărător ales pentru inculpatul apelant C. I. F., în replică, arată că nu există dovezi că partea vătămată a lipsit de la sesiunea de examene. Solicită a se avea în vedere pct. 5 din concluziile raportului de medicină-legală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că apelurile sunt admisibile în privința laturii civile.
C. DE A.
Asupra apelurilor penale de față, constată:
P. sentința penală nr. 51/19.08.2014, pronunțată de J. Hațeg în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
Au fost condamnați inculp inculpații C. S.-C. și C. I.-F. la câte 250 (douăsutecincizeci) lei amendă penală fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 cod penal de la 1969 (art. 193 Cod penal), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e Cod penal de la 1969 și art. 5 Cod penal.
A fost admisă în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă C. M.-B. și, în consecință, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile după cum urmează:
- 480 lei, cu titlu de daune materiale;
- 50.000 lei, cu titlu de daune morale;
A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S. ORĂȘENESC HAȚEG și, în consecință, au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 1231,12 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
P. rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă J. Hațeg în dosarul de urmărire penală nr. 878/P/2010, înregistrat pe rolul Judecătoriei Hațeg sub nr._ din data de 13.07.2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. S. C. și C. I.-F., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art.180 alin. 2 Cod Penal de la 1969.
P. actul de sesizare al instanței s-a reținut, în fapt, că: la data de 28.09.2010 organele de poliție din cadrul Secției de Politie Rurală nr. 7 Baru - Postul de Politie P., au fost sesizate de către numitul C. M. B., din localitatea Petroșani, ., ., ., cu plângere penală prin care acesta reclama faptul că în noaptea de 11/12.09.2010 în timp ce se afla în fața căminului cultural din loc. P. a fost agresat de mai multe persoane de sex masculin, suferind leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare 17-18 zile de îngrijiri medicale, astfel că a solicitat luarea măsurilor legale și trimiterea făptuitorilor în judecată.
În urma cercetărilor, s-au stabilit următoarele: în noaptea de 11/12.09.2010, partea vătămată C. M. B. se afla la o nuntă organizată la căminul cultural din loc. P., în calitate de invitat. După miezul nopții, în jurul orelor 0200, acesta a ieșit în fața căminului, povestind cu alți invitați printre care și numita B. A.-L., moment în care peste drum de cămin a oprit autoturismul marca Dacia L. Break cu nr. de înmatriculare_, condus de L. G. C., din care au coborât acesta din urmă, frații C. S. C. și C. I.-F., precum și alte trei persoane.
Crezând că este chemată de către aceștia, partea vătămată s-a dus înspre ei, însă, observând că inculpații au devenit agresivi, l-a chemat pe numitul F. I. D. în ajutor, ocazie cu care între cele două tabere a izbucnit un scandal. După un schimb pe replici, inculpații C. l-au lovit pe C. M. B. cu pumnii în zona capului, astfel încât acesta a căzut la pământ, după care au continuat să îl lovească cu pumnii și cu picioarele peste cap și corp.
Tot cu aceea ocazie, L. G. C. l-a lovit pe F. I. D. cu pumnii în zona capului, dar acesta a reușit să fugă spre căminul cultural, de unde a venit cu mai multe persoane pentru a-l ajuta pe C. M. B. să se apere de agresiunile fraților C. care continuau să îl lovească, deși acesta era căzut la pământ.
Văzând că dinspre căminul cultural vin mai multe persoane, inculpații și cei care îi însoțeau au urcat în autoturism și au plecat în grabă înspre localitatea Baru.
În urma loviturilor primite, partea vătămată C. M. B. a suferit o pierdere de memorie și a fost transportată la S. Orășenesc Hațeg pentru investigații și îngrijiri medicale, unde a rămas internat circa două săptămâni.
Ulterior, acesta s-a prezentat la S.J.M.L. Hunedoara - D. unde i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr. 1283/C din 01.10.2010 potrivit căruia partea vătămată C. M. B. a suferit leziuni posttraumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale inculpații au recunoscut fapta săvârșită, însă nu au regretat cele întâmplate, motivând că au ripostat la atitudinea agresivă a părții vătămate și au comis fapta în stare de legitimă apărare.
În drept, s-a reținut că: fapta inculpaților C. S. C. și C. I.-F. care în noaptea de 11/12.09.2010 în jurul orelor 0200 l-au agresat pe numitul C. M. B., lovindu-l cu pumnii și cu picioarele în zona capului și peste corp, producându-i leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale – conform certificatului medico-legal anexat la dosar, constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal de la 1969.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 60.000 lei din care suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale iar suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați: partea civilă C. M. B. (fila 73), inculpații C. S. C. (f. 81) și C. I.-F. (f.82).
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost încuviințate următoarele probe:
- proba cu înscrisuri, la dosar fiind depusă, în copie, Foaia de Observație clinică generală nr. 4857/2010 (f. 102-106);
- proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii propuși prin rechizitoriu: B. A.-L. (fila 83-84) și F. I. D. (f. 165-166); persoana vătămată a propus în calitate de martori pe numiții: B. D. și B. A.-N., depozițiile acestora fiind atașate la dosar (f. 95, 96); inculpații propunând audierea martorilor L. G.-C. și P. R.-M., în cauză fiind audiat acesta din urmă (fila 204-208);
- proba cu expertiza medico-legală efectuată de S. Județean de Medicină Legală Hunedoara (f. 153-154).
Din actele și lucrările dosarului precum și din probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 11/12.09.2010, partea vătămată C. M. B. a fost agresată de inculpații C. S. C. și C. I.-F., aceștia lovind-o cu pumnii și picioarele în zona capului și peste corp, producându-i leziuni corporale.
Pentru a reține această stare de fapt, instanța a avut în vedere atât certificatul medico-legal eliberat de S. Județean de Medicină Legală Hunedoara cât și raportul de expertiză medico legală efectuat în cauză.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 1283/C din 01.10. 2012 eliberat de S. Județean de Medicină Legală Hunedoara (f. 7 – dosar urmărire penală) partea vătămată C. M. B. a fost victima unei agresiuni iar leziunile provocate au necesitat pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, dacă nu survin complicații (f. 7 – dosar urmărire penală).
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală dispusă în cauză (f. 153-154) rezultă că urmare a agresiunii din data de 11.09.2010, partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-cerebral acut închis, un traumatism facial cu hematom palpebral ochi stâng și hemoragie subconjuctivală ochi stâng, cu fractură a peretelui anterior al sinusului maxilar stâng și Hemosinus maxilar stâng.
Așadar este demonstrat cu acte medicale faptul că partea vătămată a fost victima unei agresiuni fizice, iar leziunile suferite în urma acestei agresiuni au fost provocate de inculpați, așa cum rezultă din declarațiile persoanei vătămate, coroborate cu declarațiile inculpaților și ale martorilor propuși de aceștia.
Astfel, partea vătămată declară (f. 73) că la data de 11.09.2010 se afla la o nuntă organizată la Căminul Cultural din localitatea P. și la un moment dat a ieșit în fața căminului împreună cu numita B. A.-L., stând de vorbă cu aceasta. După un timp pe partea cealaltă a drumului a oprit o mașină marca Dacia L. Break din care au coborât mai mulți bărbați iar unul l-a strigat cu apelativul „băiatu” și i-a spus să meargă până la ei. B. A.-L. a vrut să meargă să vadă ce vor întrucât i s-a părut că-i cunoaște, însă persoana vătămată i-a spus că va merge el împreună cu un prieten, participant la nuntă.
Când partea vătămată s-a apropiat de grupul de bărbați, aceștia din urmă au început să-i înjure și i-au luat la bătaie.
Partea vătămată precizează că a fost lovit în zona feței și a corpului, lovituri în urma cărora a căzut la pământ și a leșinat, fiind internat la spitalul orășenesc Hațeg unde a stat aproximativ două săptămâni, timp în care a fost vizitat de fina lui, numita B. A.-L., care i-a spus că cei care l-au agresat au fost frații C. cu care ea a fost colegă de liceu.
Declarația părții vătămate se coroborează cu actele medicale, cu declarațiile martorilor B. A.-L. (fila 83-84), B. D. (f. 95), B. A.-N. (f. 96), F. I. D. (f. 165-166) și parțial și cu declarațiile inculpaților C. S.-C. (f. 81) și C. I. F. (f. 82).
Martora B. A.-L. (f. 83-84) declară că a participat la nunta de la Căminul Cultural din localitatea P., în data de 11.09.2010. În timp ce se afla afară și stătea de vorbă cu partea vătămată, pe partea cealaltă a drumului a oprit o mașină din care cineva a strigat-o pe partea vătămată, cu apelativul „Hei băiatu”. Întrucât i s-a părut că ar cunoaște pe cineva din mașină, a spus că va merge să vadă ce vor acele persoane, însă partea vătămată a afirmat că va merge el deoarece este bărbat. În timp ce acesta mergea spre mașină i s-a alăturat o altă persoană, pe nume F. D.. Din mașină au coborât patru sau cinci persoane care au tăbărât pe partea vătămată și pe amicul acesteia.
Martorul B. D. (f. 95) a declarat că partea vătămată a fost bătută de niște băieți din Baru M., că aceasta era lovită rău la față și nu putea ține ochii deschiși pentru că erau umflați. Acest martor mai declară că a transporta-o pe partea vătămată la Spital, unde a și vizitat-o de mai multe ori.
Martorul B. A.-N. (f.96) declară că a participat la nunta din P. și la un moment dat a auzit că persoana vătămată a fost bătută de niște persoane din Baru, astfel că a ieșit și a văzut-o pe aceasta lovită, cu cămașa ruptă, cu un ochi umflat și cu sânge pe față, motiv pentru care a cerut o sticlă cu apă pentru a o spăla.
Martorul F. I. D. (165-166) declară că atât el cât și persoana vătămată au fost loviți, acesta reușind să fugă după ajutor, însă persoana vătămată a rămas acolo și a fost lovită în continuare. În momentul în care s-a reîntors cu ajutoare, agresorii au urcat în mașină și au fugit.
Martorul mai arată că după incident partea vătămată arăta groaznic, era de nerecunoscut, fiind desfigurat, în urma incidentului fiind internat în spital pe o perioadă mai mare de timp. Mai arată că îi cunoștea pe agresori și știa că sunt din Baru M..
Inculpatul C. I.-F. (f. 82) deși inițial a recunoscut că lucrurile s-au întâmplat așa cum au fost descrise în rechizitoriu, ulterior a revenit și a declarat că lucrurile nu s-au petrecut așa cum s-a reținut în actul de sesizare, încercând să fabrice o întreagă poveste, declarația acestuia fiind contradictorie. Totuși, la un moment dat arată că a lovit-o pe partea vătămată, dar nu știe în ce zonă a corpului, însă în intenția de a-și apăra fratele.
Inculpatul C. S. C. (f. 81) recunoaște că a lovit-o pe partea vătămată, însă după ce el a fost lovit de către aceasta, pentru a se apăra.
În cauză prima instanță a arătat că nu poate fi reținută legitima apărare invocată de inculpați, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile acesteia, având în vedere că din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpații au fost cei care au agresat-o pe partea vătămată și nu invers, astfel că nu se poate reține că acțiunea lor a fost una de apărare. De altfel, este și greu de crezut acest lucru, pe de o parte având în vedere disproporția dintre statura celor doi inculpați, care sunt persoane bine făcute, solide, și statura părții vătămate care este o persoană mică de înălțime și slăbuță, iar pe de altă parte, ținându-se seama și de faptul că inculpații erau însoțiți de alte patru persoane, iar persoana vătămată doar de martorul F. I. D., astfel că raportul de forțe era în mod evident inegal.
Inculpații au încercat să fabrice probe în apărare și în susținerea teoriei lor de nevinovăție, însă declarația martorului P. R. M. (f. 204-208) este vizibil nesinceră și în contradicție cu celelalte probe administrate în cauză și chiar cu declarațiile inculpaților, astfel încât a fost înlăturată.
Versiunea inculpaților nu este decât o explicație puerilă în speranța de a scăpa de răspundere pentru fapta comisă, a mai apreciat prima instanță.
Din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că inculpații au săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată, a conchis prima instanță.
De la data săvârșirii faptei și până la momentul soluționării cauzei în primă instanță, a intrat în vigoare Codul penal, adoptat prin Legea nr. 286/17.07.2009, iar potrivit art. 5 alin. 1 Cod penal, se aplică legea mai favorabilă.
Procedând la stabilirea încadrării juridice a faptelor, în baza art. 5 Cod penal prima instanță a constatat că legea mai favorabilă este legea veche.
În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpaților de a o lovi pe partea vătămată provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Sub aspect obiectiv, din probatoriul administrat rezultă că inculpații au realizat elementul material al infracțiunii prev. de art. 180 alin.2 Cod penal, prin aplicarea loviturilor asupra părții vătămate; din actele medicale și constatările cuprinse în raportul de expertiză medico-legală rezultând și legătura de cauzalitate între acțiunea acestora și urmarea produsă.
Sub aspect subiectiv, instanța apreciază că fapta a fost comisă cu intenție directă, datorită loviturilor multiple și repetate, aceștia urmărind în fapt provocarea de suferințe victimei, așa cum este prevăzut de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal de la 1969.
Față de aceste considerente, prima instanță i-a condamnat pe inculpați astfel cum mai sus s-a arătat.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a arătat că a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal de la 1969 și anume: pericolul social concret al faptei, persoana făptuitorului, consecințele faptei, limitele pedepsei precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest context ținând cont că deși modul de săvârșire al faptei a fost unul violent, pe de o parte, însă pe de altă parte, având în vedere că inculpații sunt elemente tinere, fără antecedente penale, că unul dintre ei este student, prima instanță le-a acordat circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal de la 1969, astfel că aceștia au beneficiat și de prevederile art. 76 lit. e Cod penal de la 1969, respectiv de coborârea pedepsei sub limita minimă generală prevăzută de lege pentru această infracțiune, aplicându-le doar o amendă penală în cuantum de câte 250 lei, considerând că și această formă de sancțiune este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, prev. de art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește pretențiile, prima instanță le-a admis în parte, apreciind că persoana vătămată a suferit atât un prejudiciu moral (estetic, psihic și fizic), în urma loviturilor primite, precum și unul material, astfel că inculpații în virtutea dispozițiilor legale privind răspunderea delictuală, au fost obligați să repare prejudiciul creat prin fapta lor, având în vedere legătura de cauzalitate directă între fapta comisă și urmările ei (expertiza medico-legală – f. 154), motiv pentru care, în baza art. 19, art. 25 Cod proc. pen. și art. 998 Cod civil de la 1868 prima instanță a admis în parte acțiunea civilă a persoanei vătămate C. M. B., obligându-i pe inculpați la plata despăgubirilor mai sus arătate.
Prima instanță a admis și cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S. Orășenesc Hațeg, cum mai sus s-a arătat.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen, apel inculpații.
Inculpatul C. S. C. a solicitat desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, a se dispune reducerea cuantumului daunelor morale, cu motivarea consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.
Inculpatul C. I. F. a solicitat desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, a se dispune, pe latura penală, achitarea pe baza legitimei apărări (motiv invocat exclusiv în memoriul scris de apel) sau aplicarea dispozițiilor art. 181 din Vechiul Cod penal cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 225/2013, iar pe latura civilă, reducerea cuantumului daunelor morale, cu motivarea consemnată, de asemenea, în partea introductivă a prezentei decizii.
Persoana vătămată constituită parte civilă C. M. B., prin apărător ales, și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelurilor, cu motivarea consemnată în partea introductivă a prezentei decizii. A mai solicitat și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare efectuate în apel.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul admiterii apelurilor doar în ceea ce privește latura civilă, cu consecința reducerii sumei acordate cu titlu de daune morale.
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate de către cei doi inculpați dar și, potrivit art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea reține următoarele:
Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, astfel cum aceasta rezultă din interpretarea materialului probatoriu în acord cu dispozițiile art. 103 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură penală.
Interpretarea coroborată a declarațiilor martorilor, ale persoanei vătămate dar și ale inculpaților relevă că aceștia din urmă l-au lovit pe persoana vătămată, în noaptea de 11/12.09.2010, în fața Căminului cultural din localitatea P.. Din aceleași declarații mai rezultă că cei doi inculpați, care se aflau într-un grup de prieteni și care au avut inițiativa luării legăturii cu persoana vătămată, nu au acționat în stare de legitimă apărare. Relevantă sub acest aspect este mai ales declarația martorei B. A. L. (f. 83 din dosarul primei instanțe), care arată cum cineva din mașina inculpaților l-a chemat pe persoana vătămată și cum din acea mașină au ieșit mai multe persoane, care au tăbărât pe persoana vătămată, fără ca acesta să provoace sau să atace în vreun fel.
Din actele medicale la care și prima instanță s-a referit rezultă că loviturile aplicate de inculpați persoanei vătămate i-au provocat acestuia din urmă leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt mai sus descrisă a fost corect încadrată juridic de către prima instanță în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1969, lege mai favorabilă inculpaților prin prisma limitelor de pedeapsă însemnat mai reduse (închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă) față de cele prevăzute de noul Cod penal (închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amendă, potrivit art. 193 alin. 2 din noul Cod penal).
În procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților prima instanță a dat dovadă de o clemență nejustificată față de inculpați, prin stabilirea unor pedepse de 250 lei amendă penală, în urma reținerii de circumstanțe atenuante indefinite și prin suspendarea condiționată a executării acestora, suspendare complet nemotivată. Cu toate acestea, curtea nu poate, învestită fiind exclusiv de apelurile inculpaților, să îndrepte acest aspect de netemeinicie, oprită fiind de principiul neagravării situației inculpaților în propriile lor căi de atac, principiu expres prevăzut de art. 418 alin. 1 din noul Cod de procedură penală.
Reținând clemența nejustificată a primei instanțe față de inculpați, curtea a răspuns, implicit, solicitării nejustificate a inculpatului C. I. F. de achitare în temeiul art. 181 din Codul penal din 1969, fapta săvârșită de acesta conținând, prin modul concret de săvârșire (împreună cu fratele său, cu ocazia unei nunți) și prin urmările produse (spitalizarea persoanei vătămate care a avut nevoie de 17-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare) gradul de pericol social al unei infracțiuni, în accepțiunea vechiului Cod penal.
C. va reține, însă, ca întemeiate criticile inculpaților sub aspectul cuantumului daunelor morale.
Este adevărat, așa cum mai sus s-a arătat, că faptele inculpaților au provocat spitalizarea persoanei vătămate, care a avut nevoie de 17-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor provocate la nivelul capului și al toracelui, dar, în încercarea de a stabili cel mai bine un just echilibru între, pe de o parte, necesitatea dezdăunării persoanei vătămate (care, incontestabil, a suferit o traumă fizică și psihică importantă în urma loviturilor inculpaților) și, pe de altă parte, necesitate evitării unei îmbogățiri fără justă cauză, curtea apreciază că cel mai potrivit cuantum al daunelor morale ar fi acela de 35.000 lei.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, curtea va admite apelurile declarate de inculpații C. S. C. și C. I. F. împotriva sentinței penale nr. 51/19.08.2014, pronunțată de J. Hațeg în dosarul nr._, pe care o va desființa numai sub aspectul cuantumului daunelor morale la plata cărora au fost obligați în solidar inculpații și, rejudecând în aceste limite:
Va reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora au fost obligați în solidar inculpații C. S. C. și C. I. F. către partea civilă C. M. B. de la 50.000 lei la 35.000 lei.
C. va menține, în rest, dispozițiile sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 276 alin. 6 din noul Cod de procedură penală, curtea, având în vedere că apelurile inculpaților au fost admise, aceștia neaflându-se, așadar, în culpă procesuală în apel, va respinge cererea părții civile C. M. B. de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate în apel.
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpații C. S. C. și C. I. F. împotriva sentinței penale nr. 51/19.08.2014, pronunțată de J. Hațeg în dosarul nr._, pe care o desființează numai sub aspectul cuantumului daunelor morale la plata cărora au fost obligați în solidar inculpații și, rejudecând în aceste limite:
Reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora au fost obligați în solidar inculpații C. S. C. și C. I. F. către partea civilă C. M. B. de la 50.000 lei la 35.000 lei.
Menține, în rest, dispozițiile sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 276 alin. 6 din noul Cod de procedură penală, respinge cererea părții civile C. M. B. de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate în apel.
În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
Președinte, Judecător,
S. I. M. A. D. B.
Grefier,
D. M. H.
Red./Tehnored.
A.D.B./D.M.H.
02.04.2015, 2 ex.
J. Fond O. M. S.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 89/2015.... → |
|---|
