Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 500/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 500/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-05-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 500/A/2015

Ședința publică de la 14 mai 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: L. C.

Judecător: A. L.

Grefier: I. M.

Parchetul de pe lângă C. de A. A. I., reprezentat de:

Procuror: A. F.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata S. L. M. împotriva sentinței penale nr. 553/22.09.2014 pronunțată de T. A. în dosarul penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.05.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 C.pr.pen., a stabilit termen pentru pronunțare la data de 14.05.2015, încheierea de ședință din data de 07.05.2015 făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

C. DE A.

Asupra apelului penal de față,

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 553/22.09.2014 pronunțată de T. A. în dosarul penal nr._, în temeiul art. 32 Cod penal nou raportat la art. 188 Cod penal nou, cu aplicarea art. 5 Cod penal nou, s-a dispus condamnarea inculpatei S. L. M., nume avut anterior H., fiica lui A. și M., ns. la 11.05.1975 în Cugir, jud. A., cetățean român, studii superioare, divorțată, economist, domiciliată în orașul Cugir, .. 30, ., locuind cu reședința în Munchen, Poststr.2,_ Grobenzell, Germania, CNP_, fără antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare cu aplic. art. 65 rap. la art. 66 lit. a, b Cod penal nou și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b Cod penal nou.

În temeiul art. 5, 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată, în condițiile legii.

În temeiul art. 25 NCPP, art. 397 NCPP raportat la art. 1357 și următoarele cod civil nou au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile S. Județean de Urgență A. I. și H. M. și inculpata a fost obligată:

- la plata sumei de 2739,17 lei cheltuieli de spitalizare, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume până la achitarea integrală a debitului, în favoarea Spitalului Județean de Urgență A. I.;

- la plata sumelor de_ lei despăgubiri materiale și_ euro daune morale în favoarea părții civile H. M..

În temeiul art. 276 NCPP inculpata a fost obligată la plata sumei de 1500 lei în favoarea părții civile H. M., cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de părți, reprezentând onorariu apărător ales.

În temeiul art. 274 NCPP inculpata a fost obligată la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 454/P/2012 înregistrat la instanță la data de 11 ianuarie 2013, a fost trimisă în judecată inculpata S. L. M., nume avut anterior H., fiica lui A. și M., născută la data de 11.05.1975 în Cugir, jud. A., cetățean român, studii superioare, divorțată, economist, domiciliată în orașul Cugir, ..30, ., ., locuind cu reședința în Munchen, Poststr. 2,_ Grobenzell, Germania, posesoare a C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP Cugir, CNP-_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal, arătându-se că în seara zilei de 28.02.2009, aflându-se în locuința comună, pe fondul unor discuții contradictorii cu persoana vătămată H. M., concubinul său, i–a aplicat acestuia o lovitură cu un cuțit de bucătărie în zona abdominală, cauzându-i leziuni de organe interne ce au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpata S. L. M., în vârstă de 37 ani, a fost căsătorită în anul 1999 cu persoana vătămată H. M., în vârstă de 42 ani, cei doi locuind pe raza orașului Cugir, jud. A.. În anul 2000 cei doi au divorțat, iar la scurt timp și-au continuat relația ca și concubini, locuind în apartamentul aparținând inculpatei și părinților ei, situat în orașul Cugir, ..30, ., până în toamna anului 2009 când această relație a încetat.

Părțile au fost asociați în S.C. ADESSO L & M S.R.L. Cugir, având ca obiect principal de activitate intermediere transport persoane. Din anul 2010 există un litigiu la T. A. (dosar nr._ ) privind starea de insolvență a acestei societăți.

Pe parcursul relației lor, între părți au apărut discuții contradictorii, motivate în principal de aspecte legate de firma la care erau asociați.

În data de 28.02.2009, în jurul orelor 21,00, în timp ce părțile se aflau în apartamentul din Cugir susmenționat, au avut loc astfel de discuții care au culminat cu agresarea persoanei vătămate H. M. de către inculpata S. L. M..

Astfel, în timp ce persoana vătămată se afla în bucătăria locuinței, fiind așezată pe un colțar după masă, inculpata a luat un cuțit cu o lamă având o lungime de circa 20-25 cm, dintr-un set de cuțite de bucătărie aflat pe mobila din aceea încăpere și, ținându-l în mâna dreaptă, a amenințat persoana vătămată că îi suprimă viața și, cu acest obiect, a încercat să lovească persoana vătămată de două ori, nereușind pentru că persoana vătămată s-a apărat cu o bucată de lemn, respectiv dog, pe care l-a interpus între ei, parând astfel loviturile de cuțit.

Apoi, persoana vătămată s-a ridicat în picioare lăsând dogul pe masă, cu intenția de a o imobiliza pe inculpată și a o deposeda de cuțit, moment în care inculpata i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu cuțitul pe care-l ținea tot în mâna dreaptă, lovind de la dreapta spre stânga, în partea stângă abdominală a persoanei vătămate.

Imediat, incidentul a luat sfârșit iar cei doi s-au deplasat la S. Cugir pentru ca părții vătămate să i se acorde îngrijiri medicale. De aici persoana vătămată a fost transportată de urgență la S. Județean de Urgență A. I. unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale. După externare, la scurt timp persoana vătămată a fost din nou internată în aceeași unitate de spital, deoarece starea de sănătate a acesteia nu se ameliorase, fiind din nou supusă unei intervenții chirurgicale.

Ulterior, medicul legist a constatat că leziunile suferite de persoana vătămată necesită 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și că leziunile au pus în primejdie viața victimei.

În ce privește analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale, s-a arătat că la data de 09.04.2012 persoana vătămată H. M. a formulat plângere penală împotriva inculpatei, atașând acestei plângeri și copiile biletelor de ieșire din spital (filele 2-5).

Persoana vătămată H. M. a dat declarații în cauză în care a arătat împrejurările în care inculpata a încercat să-i suprime viața (filele 7-11).

Din raportul de constatare medico-legală nr. 2304/II/A/48 din data de 17.08.2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală A., urmare examinării persoanei vătămate H. M. și a actelor medicale, rezultă următoarele concluzii:

„1. Din documentația medicală a cazului reiese că susnumitul a prezentat la data de 28.02.2009 o plagă înțepată abdominală, penetrantă, cu leziuni de organe interne abdominale și cu peritonită generalizată, iar în evoluție au survenit complicații postoperatorii (eventrație).

2. Astfel de leziuni pun în primejdie viața victimei, necesită în principiu 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, posibil cuțit de bucătărie.

3. În documentația medicală se consemnează existența unei singure plăgi înțepate abdominale, deci lovirea cu corpul tăietor – înțepător este unică.

4. Este posibil ca leziunile abdominale suferite să se fi produs cu victima și agresorul în ortostatism și față în față.” (fila 14).

În cauză s-a solicitat efectuarea unei completări la raportul de constatare medico-legală, în care medicul legist a formulat următoarele concluzii:

„1. Din noile documente medicale avute la dispoziție reiese că numitul H. M. a prezentat la data de 28.02.2009 o plagă penetrantă abdominală situată în partea stângă a regiunii periombilicale.

2. Având în vedere că în documentația medicală nu se descrie direcția canalului plăgii, nu putem face aprecieri asupra direcției lovirii cu corpul delict, care poate fi un cuțit cu lungimea lamei de 20-25 cm.

3. Ambele versiuni privind mecanismul de producere a leziunilor sunt posibile, cu precizarea că, în cazul de față, din punct de vedere medico-legal, nu se pot face aprecieri asupra caracterului accidental/intențional al loviturii.” (fila 17).

Ulterior acestor acte medico-legale, a fost efectuat raportul de expertiză medico-legală nr. 3303/II/A/59 din data de 05.11.2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală A., din care rezultă următoarele concluzii:

„1. Numitul H. M. a suferit la data de 28.02.2009 o plagă înțepată abdominală penetrantă cu leziuni de organe interne, care a necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale și a pus în primejdie viața victimei.

2. Nu se poate stabili direcția de lovire cu cuțitul corp delict.

3. Luând în calcul gravitatea leziunilor interne (perforații ileale multiple, perforații de mezenter ileal cu hemoragie internă și peritonită generalizată), apreciem că mecanismul de producere a fost de lovire activă cu un corp înțepător – tăietor (de ex. cuțit), atât victima cât și agresorul în ortostatism și față în față.” (fila 21).

Conform notei medicului legist care a efectuat raportul de expertiză, s-a cerut avizarea acestuia de către Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Cluj-N..

Din adresa nr. 7999/XI/211 din 12.11.2012 a Institutului de Medicină Legală Cluj-N. reiese că Comisia de avizare și control a actelor medico-legale a avizat atât conținutul cât și concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 3303/II/A/59 din data de 05.11.2012 (fila 23).

La dosarul cauzei au fost depuse, în copie, mai multe acte medicale întocmite cu ocazia internării persoanei vătămate H. M., respectiv foile de observație clinică de internare și filele din registrul de primiri-urgențe (filele 24-92).

Martorii T. V., N. G., M. M., au confirmat, în declarațiile lor, starea de fapt reținută (filele 96-103).

Martorii S. A. N., I. L. M. și P. C. A., propuși de către inculpată, atestă în declarațiile lor împrejurările în care au aflat despre comiterea faptei, precizând că au aflat fie de la inculpată, fie de la persoana vătămată, că persoana vătămată ar fi avut un „accident” și că aceasta s-ar fi autolezat cu un cuțit în timp ce încerca să desfacă o conservă (filele 104-109).

În cauză a dat declarație olografă și martorul S. A. G. (fila 110).

Prin raportul de expertiză criminalistică asupra comportamentului simulat prin folosirea tehnicii poligraf privitor la persoana vătămată H. M., s-a concluzionat că pentru răspunsurile la întrebările relevante cauzei nu au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat (filele 116-120).

Pe parcursul cercetărilor, inculpata S. L. M. a refuzat să fie confruntată cu persoana vătămată H. M., astfel că s-a întocmit proces-verbal (fila 121).

Printr-o adresă a Poliției Cugir s-a constatat că inculpata figurează în bazele de date ale acestei unități de poliție cu o sancțiune contravențională sub forma avertismentului scris, pentru comiterea unei contravenții la Legea nr. 61/1991, sancțiunea fiind aplicată la data de 01.11.2008. La dosar s-a mai depus adeverință medicală privind unele afecțiuni medicale ale martorului N. G. (filele 123-124).

Inculpata S. L. M. nu a recunoscut comiterea faptei (filele 94-95) și a declarat că persoana vătămată s-a autolezat cu un cuțit în timp ce încerca să desfacă o conservă. Nu a fost de acord să fie confruntată cu persoana vătămată și a refuzat să fie supusă testului poligraf.

S-a reținut că apărarea inculpatei nu este relevantă întrucât se bazează strict pe declarațiile unor martori indirecți, nesusținută de probe cu caracter științific. În plus, acești martori indirecți sunt fratele inculpatei (S. A. N.), prietena inculpatei (I. L. M.) și nașa de cununie a părților (P. C. A.), astfel că declarațiilor lor pot fi apreciate ca având o doză mare de subiectivism.

Pe de altă parte, s-a constatat că probele în acuzare sunt stabilite pe un suport științific, întrucât declarațiile martorilor indirecți în acest sens, respectiv ale numiților T. V. (finul de cununie al părinților inculpatei), N. G. (prieten cu părțile) și M. M. (concubina actuală a persoanei vătămate), se coroborează atât cu declarațiile persoanei vătămate, cât și cu concluziile actelor medico-legale privind leziunile persoanei vătămate, concluzii avizate de Institutul de Medicină Legală Cluj-N., care atestă că mecanismul de producere al acestor leziuni este doar unul de lovire activă directă cu un corp înțepător – tăietor (de ex. cuțit), atât victima cât și agresorul fiind în ortostatism și față în față, și nu un mecanism de autolezare, astfel cum invocă inculpata. În plus, deși inculpata a refuzat testul poligraf, persoana vătămată a fost de acord cu acesta, iar prin raportul de expertiză efectuat s-a stabilit că aceasta este sinceră în răspunsurile cu privire la întrebările relevante ale cauzei.

Sub aspectul laturii civile, în cursul urmăririi penale s-a reținut că persoana vătămată H. M. a declarat că dorește să participe în calitate de persoană vătămată în acest dosar și că se constituie parte civilă în cauză, cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței de judecată.

În privința internării persoanei vătămate în S. Județean de Urgență A. I., s-a solicitat acestei unități de spital să comunice dacă se constituie parte civilă în cauză cu cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate H. M., în perioadele:

- 28.02.2009 – 06.03.2009, în secțiile Chirurgie 2 și A.T.I., conform F.O. nr.5463/2009,

- 14.03.2009 – 23.03.2009, în secțiile Chirurgie 1 și A.T.I., conform F.O. nr.7876/2009.

Ca acte și măsuri procesuale, s-au reținut în Rechizitoriu următoarele:

- prin rezoluția din 26.07.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale (fila 1);

- prin procesul-verbal din 20.08.2012, s-a procedat la aducerea la cunoștința persoanei vătămate H. M. a drepturilor sale procesuale (fila 6);

- prin procesul-verbal din 21.08.2012, s-a procedat la aducerea la cunoștința inculpatei S. L. M. a învinuirii, a obligațiilor și a drepturilor sale procesuale (fila 93);

- în cauză nu s-a dispus luarea unor măsuri preventive, ori luarea de măsuri de siguranță, ocrotire, asiguratorii, restabilirea situației anterioare ori restituirea lucrurilor;

- prin procesul-verbal din data de 21.12.2012, s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală al cauzei, inculpatei S. L. M. (fila 174).

S-a constatat că la data intrării în vigoare a noilor coduri penale, dosarul se afla în faza de cercetare judecătorească în conformitate cu art. 7 din Legea 255/2013, care a fost continuată de același complet, nemaiîntorcându-se în camera preliminară.

Sub aspectul laturii civile în cursul cercetării judecătorești, s-a reținut că persoana vătămată H. M. s-a constituit parte civilă (fila 13 dosar instanță), solicitând obligarea inculpatei la despăgubiri civile după cum urmează:

I. suma de 63.000 lei – despăgubiri materiale, constând în:

- 53.000 lei venit nerealizat pe timp de 6 luni cât nu a putut desfășura niciun fel de activitate în perioada de vindecare și recuperare medicală a leziunilor produse prin actul de agresiune al inculpatei;

- 1.000 lei costul asistenței medicale pentru tratament la domiciliu;

- 4.000 lei costul injecțiilor periodice pentru recuperare;

- 5.000 lei costul medicamentelor antidepresive recomandate și achiziționate ca tratament de la data incidentului și până în prezent;

II. suma de 434.000 lei/100.000 euro daune morale pentru acoperirea prejudiciului moral suferit ca afect al actului de agresiune prin înjunghiere comis asupra sa de către inculpată.

Persoana vătămată a precizat că prin actul de înjunghiere i s-a produs o suferință teribilă, atât fizică, cât și psihică. De asemenea, a arătat că a fost operat de două ori datorită complicațiilor apărute și rănilor profunde care i-au fost cauzate de către inculpată, fiind nevoit sa stea imobilizat la pat mai bine de 6 luni, nemaiputând face efort fizic și având, totodată, și amețeli continue, viața sa fiind total schimbată în rău de la acea dată.

A mai arătat că în urma actului de înjunghiere, precum și a operațiilor chirurgicale care s-au impus, abdomenul său este practic mutilat, fiind plin de tăieturi vizibile, astfel că nu mai poate să se dezbrace la un ștrand, handicapul său fiind evident, iar din punct de vedere psihic se simte inferior și profund marcat de modul în care arată, mai ales că toată viața trebuie să se confrunte cu această problemă.

Nu în ultimul rând, a arătat că în urma actului de agresiune, a rămas cu o stare de anxietate, de teamă și insecuritate permanentă, fiind necesar să recurgă la tratament cu antidepresive recomandat de medic.

De asemenea, S. Județean de Urgență A. I. (fila 30 dosar instanță) a precizat că înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 2.739,17 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate H. M., precum și dobânda legală aferentă acestei sume până la achitarea integrală a debitului.

S-au depus acte medicale doveditoare ale costului spitalizării (filele 30-49 dosar instanță).

S-a reținut, de asemenea, că au fost invocate conform prevederilor Codului de procedură penală vechi, mai multe excepții care tindeau la restituirea cauzei la P. conform art. 332 alin. 2 Cod procedură penală și art. 300-302 Cod procedură penală, excepții respinse prin Încheierea din 03.06.2013 (fila 68 dosar instanță).

În cuprinsul acestei încheieri, s-au reținut următoarele:

a) În primul rând, T. a constatat că inculpata a solicitat restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale conform art. 332 al. 2 Cod procedură penală, motivându-și în cuprinsul cererii scrise solicitarea și în temeiul art. 300, 301, 302 Cod procedură penală.

S-a reținut astfel că temeiurile invocate sunt diferite, fiind instituții juridice distincte, atât ca și conținut, cât și ca moment procesual, în care pot fi invocate art. 332 al. 2 Cod procedură penală fiind incident ulterior începerii cercetării judecătorești, iar art. 300 Cod procedură penală este o instituție prealabilă în care instanța verifică regularitatea actului de sesizare. Deși ambele instituții au ca finalitate de remediere a eventualelor deficiențe de legalitate restituirea cauzei la procuror, ele sunt evident total diferite. Astfel că instanța le-a privit distinct, urmând să le analizeze ca atare. S-a mai reținut că în cauza de față dosarul se află în etapa primei zile de înfățișare, ocazie cu care s-a verificat regularitatea actului de sesizare, cf. art. 300 Cod procedură penală.

b) Cu privire la art. 300 Cod procedură penală:

S-a invocat lipsa de apărare din cursul urmăririi penale (aducerea la cunoștință a învinuirii peste un termen rezonabil, neîncunoștiințarea inculpatei despre probele ce urmau a fi administrate), precum și nelegalitatea expertizei, atât ca procedură conform regulamentului specific, cât și ca lipsă a unui expert parte.

Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat, pe bună dreptate, cu titlu de practică de speță (Decizia nr. 377/2010) că în conformitate cu dispozițiile art. 300 alin. 1 Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice, din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare. Verificarea rechizitoriului, ca act de sesizare a instanței, efectuat în temeiul art. 300 alin. 1 Cod procedură penală, poartă asupra actului de sesizare propriu-zis, asupra îndeplinirii condițiilor prev. de lege cu privire la conținutul actului de sesizare și asupra respectării dispozițiilor art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, iar nu asupra modului în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale.

Prin urmare, dacă rechizitoriul a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și de conținut, prev. în art. 262, art. 263 și art. 264 Cod procedură penală, instanța nu poate dispune restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii rechizitoriului, potrivit art. 300 alin. 2 Cod procedură penală cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale, întrucât examinarea modului în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale este o activitate distinctă de examinarea regularității actului de sesizare și rezultă din existența, distinctă, a art. 300 Cod procedură penală și a art. 332 Cod procedură penală, care reglementează restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Jurisprudența și doctrina în majoritate opinează că verificările cf. art. 300 alin. 1 Cod procedură penală poartă asupra actului propriu zis al rechizitoriului, asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în ce privește conținutul actului de sesizare și a respectării art. 264 alin. 3 rap. la art. 263 Cod procedură penală.

Or, din examinarea rechizitoriului de față s-a constatat că acesta respectă cuprinsul prev. de art. 263 Cod procedură penală, respectiv se limitează la fapta și persoana pentru care se efectuează urmărirea penală și cuprinde, pe lângă mențiunile prev. în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatei, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, precum și dispoziția de trimitere în judecată. În rechizitoriu se arată, se arată numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate. Având în vedere că urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul cuprinde și datele suplimentare prev. în art. 260 Cod procedură penală.

De asemenea, s-a constatat că este verificat cf. art. 264 Cod procedură penală, sub aspectul legalității și temeiniciei, de procurorul competent.

În consecință, T. nu a constatat existența vreunui motiv de restituire a cauzei cf. art. 300 Cod procedură penală.

c) Cu referire la art. 332 Cod procedură penală s-a reținut, așa cum s-a mai arătat, existența distincției față de aspectele ce se au în vedere la restituirea cf. art. 300 Cod procedură penală și, în plus, împrejurarea că aspectele referitoare la desfășurarea urmăririi penale (încălcarea dreptului la apărare și administrării probei cu expertiza) sunt invocate anterior începerii cercetării judecătorești.

Cu toate acestea neexistând o sancțiune a prematurității invocării art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, T. a urmat să examineze aspectele pe fond și a apreciat că nulitățile invocate nu sunt fondate pentru următoarele considerente:

Prealabil, a reținut că potrivit art. 332 alin. 2 Cod procedură penală instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Ca atare, motivele de restituire sunt expres și limitativ prevăzute, iar între acestea două aspectele legate de asistența juridică pot să fie examinate de instanță, iar nu cele legate de administrarea probei cu expertiza medico-legală, așa cum s-a solicitat.

Chestiunile legate de nulitatea expertizei au urmat a fi examinate de instanță, în cursul cercetării judecătorești în cadrul administrării ori contestării probelor, precum și în cursul deliberării, și ca atare exced acestui cadru procedural, ele nefiind apte să conducă la restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale.

Cât privește aspectele legate de respectarea dreptului la apărare, T. a apreciat că acestea nu sunt fondate. În pofida celor susținute, că inculpatei i s-a adus la cunoștință învinuirea, cu nerespectarea termenului ,,de îndată’’ prevăzut de CEDO, T. a observat că în cauză la data de 26.07.2012 aducerea la cunoștință fiind făcută la 21.08.2012 (fila 93).

Acest interval nu este însă unul care depășește termenul ,,de îndată’’ având în vedere și necesitatea obținerii unor lămuriri înainte de a fi audiată inculpata (urmărire penală – declarația părții vătămate, raportul de constatare medico-legală).

S-a putut observa că restul probelor inclusiv completarea raportului de constatare medico-legală, raportul de expertiză medico-legală, audierile de martori, toate au fost administrate după ce inculpatei i s-a adus la cunoștință învinuirea, astfel că nu se poate susține că sub acest aspect s-a adus o vătămare dreptului la apărare a inculpatei. Chiar și completarea la raportul de constatare medico-legală s-a solicitat după ce i s-a adus la cunoștință învinuirea.

De asemenea, inculpata a fost asistată de apărător ales, apărător în măsură să ofere o apărare calificată, inclusiv în sensul consilierii inculpatei asupra drepturilor pe care le are în cadrul administrării probațiunii.

În consecință, în temeiul art. 300 și 332 alin. 2 Cod procedură penală, T. a respins ca nefondate cererile de restituire a cauzei la procuror, precum și excepțiile de nelegalitate și nulitate a probelor invocate de inculpată prin apărătorul ei.

Cu referire la analiza probelor (declarațiile părților și actele medicale, declarațiile inculpatei date în cursul cercetării judecătorești), instanța a reținut că inculpata nu a optat pentru procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, având varianta sa în ce privește derularea incidentului, variantă care însă nu se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate, ale martorilor și nici cu actele medicale.

Astfel, în declarația sa dată în fața judecătorului (fila 71), inculpata S. L. M. și-a menținut cele declarate la urmărirea penală și expuse la punctul 3 din prezentele considerente.

A arătat că leziunea persoanei vătămate provine dintr-o autoaccidentare, el încercând în bucătărie să desfacă o conservă și rănindu-se în abdomen cu cuțitul de bucătărie. A susținut că nu s-au certat în acea seară și că persoana vătămată era foarte băut când s-a lezat.

A mai arătat că nu a fost de față când acesta s-a lovit și că el a venit la ea în cameră și i-a arătat leziunea.

A arătat în continuare că în acea perioadă persoana vătămată era stresat pentru că avea dușmani și datorii și că datorită stării de ebrietate a acestuia, nu a putut fi operat decât a doua zi.

A relatat cum ea l-a dus la spital pe persoana vătămată cu mașina pentru că el nu a dorit să cheme salvarea și că nu i-a spus niciodată fratelui ei și cumnatei că l-ar fi înjunghiat pe persoana vătămată. A considerat că martora M. a declarat în alt fel întrucât a fost concubina persoanei vătămate, iar acesta i-a donat o pensiune.

A mai arătat că persoana vătămată i-ar fi spus că îi va face plângere dacă nu achită datoriile firmei comune și că ea l-a îngrijit între operații, că s-au înțeles bine după incident cam 1 an și jumătate, și ca atare nu a fost nicio înțelegere între ei ca persoana vătămată să nu spună și să nu depună plângere împotriva inculpatei.

A arătat că nu dorește să dea detalii dacă a fost implicată într-un proces cu violență în Germania și că a mai fost implicată într-un proces cu un bărbat pentru o împingere, nu lovire.

Persoana vătămată, H. M., (fila 75 dosar instanță) a arătat că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale în sensul că inculpata l-a înjunghiat cu cuțitul de la bucătărie ca urmare a mai multor certuri și că a stat 6 luni în convalescență, fiind în casă 3 luni și apoi plimbări ușoare, și că de frică nu a depus plângere, inculpata fiind agresivă cu el în perioada respectivă.

A plecat apoi de la inculpată de frică să nu fie omorât și că și în prezent se simte panicat după cele două operații, se simte inferior față de alți bărbați, nu se poate dezbrăca la ștrand în fața altor persoane datorită cicatricilor, are depresie și stări de panică.

A mai arătat că relația cu cumnata inculpatei, martora M., a început după incident și că nu acesta a fost motivul certurilor cu inculpata și că i-a vândut acestei martore o pensiune pentru a-și achita cheltuielile cu convalescența.

Martora M. M. (fila 76 dosar instanță), fosta cumnată a inculpatei și concubina actuală a persoanei vătămate, și-a menținut declarațiile din cursul urmăririi penale în sensul că inculpata, a doua zi după incident, i-a povestit că l-a înjunghiat pe persoana vătămată și că acest lucru ea l-a spus și fratelui ei, fostul soț al martorei, care i-a relatat, la rândul său, acest aspect. Aceasta i-a spus-o cât timp se afla persoana vătămată în spital.

A mai arătat că știa de la martorul G., un apropiat al celor doi concubini, că inculpata l-a trimis pe martor, împreună cu tatăl ei, să spele sângele din bucătărie, iar martorei i-a fost frică să facă plângere deoarece știa că cei doi (inculpata și persoana vătămată) erau agresivi între ei.

A mai arătat că persoana vătămată a suferit din cauza agresiunii, nu a putut munci, are tăieturi pe burtă care se văd, a făcut atacuri de panică, chiar și în acel moment fiind pansat pentru că nu s-a vindecat de tot.

A mai arătat că a văzut-o pe inculpată agresând-o pe persoana vătămată, chiar și la ea în casă i-a dat odată cu pumnul în cap, iar altădată l-a tăiat cu cuțitul pe mână, lucru pe care l-a știut de la amândoi care au povestit ce s-a întâmplat. A mai precizat că persoana vătămată nu a ripostat când a fost lovită cu pumnul, ci s-a apărat.

De asemenea, a arătat că nu este în dușmănie cu părțile și că își menține toate celelalte aspecte legate de relatările fostului său soț și de faptul că persoana vătămată a fost în stare gravă la spital.

A arătat, totodată, că la o săptămână după ce persoana vătămată a fost externată, se afla în locuința celor doi și a ajutat-o pe aceasta la bucătărie, ocazie cu care inculpata a scos din setul de cuțite cel mai mare cuțit și i-a spus că acesta este cuțitul cu care l-a tăiat. A precizat că inculpata nu era supărată, ci râdea.

A mai susținut că persoana vătămată lucra în Germania la un restaurant și câștiga cam 2.000 euro pe lună. Știa că acesta a stat cam 6 luni imobilizat și că nici la acel moment nu lucra.

A mai arătat că avea cunoștință că, după incident, persoana vătămată a mai stat un an în locuința soției și că venea o asistentă, care era plătită de acesta, pentru a-l îngriji, venind cam 6 luni. De asemenea, știa de la persoana vătămată că pe asistentă o plătea cu_ lei vechi/lună, aproximativ, și ea venea zilnic la el să-l panseze. A mai precizat că și în acel moment persoana vătămată avea nevoie de medicamente și că a avut permanent, inclusiv pentru depresie, cam 100 lei noi/lună.

Totodată, a arătat că persoana vătămată a avut 2 operații și 4 cusături pe burtă orizontale și una verticală, neputându-se dezbrăca, întrucât dacă s-ar dezbrăca, s-ar uita lumea urât, iar în acel moment încă îi mai curgea puroi din ele, neștiind ce s-a întâmplat de nu s-au vindecat. A apreciat că persoana vătămată se simte prost față de alți bărbați, acesta fiind motivul pentru care nu se dezbracă, umblând cu o burtieră tot timpul.

A mai arătat că persoana vătămată avea coșmaruri și la acel moment și că atunci când inculpata i-a spus că ea l-a înjunghiat pe persoana vătămată, de față era și fostul său soț, care a mai fost de față și la incidentul cu pumnul.

A mai precizat că nu știe cum o cheamă pe asistenta care l-a îngrijit pe persoana vătămată, ci doar că era o vecină din . mai susținut că nu are cunoștință ca persoana vătămată să fi fost bătut de inculpată și nici să fi fost lăsat fără cunoștință pe marginea unui râu.

De asemenea, a arătat că persoana vătămată nu o agresa pe inculpată, el doar apărându-se și că nu știe de ce n-a depus plângere, știind doar că după incident au fost ceva discuții legate de faptul că inculpata avea datorii către persoana vătămată, necunoscând dacă acestea avea legătură cu dosarul penal.

Nu în ultimul rând, a arătat că inculpata este o fire agresivă, inclusiv ea fiind agresată verbal și, de asemenea, și fratele ei a fost agresat fizic în sensul că s-au bătut în parte. A mai arătat că știe din auzite că inculpata se bătea cu alte persoane, însă nu își amintește detalii. A apreciat că inculpata se bătea din gelozie dar nu cunoaște persoane cu numele.

Martorul T. V. (fila 85 dosar instanță) și-a menținut, de asemenea, declarațiile din cursul urmăririi penale în sensul că a aflat de la fiul său imediat după incident că inculpata l-a înjunghiat pe persoana vătămată și că l-a vizitat pe acesta la cabană după 2 săptămâni, când era în convalescență, l-a văzut speriat și pansat la abdomen, inculpata fiind agitată.

Victima i-a povestit martorului că inculpata l-a înjunghiat în abdomen după o ceartă, cu un cuțit de bucătărie, că s-a apărat de două ori de lovitura cu cuțitul cu un dog, dar a treia oară nu a mai reușit. I-a mai spus persoana vătămată că nu are unde locui cât e bolnav decât cu inculpata și că le-a zis doctorilor că s-a autolezat accidental când deschidea o conservă, de teamă și de șoc.

Același martor a mai arătat că o cunoaște pe inculpată de mică, fiind fiica nașilor săi și că o știe agresivă fizic și verbal cu alte persoane.

A mai relatat că mai multe persoane vorbeau în oraș că inculpata l-a înjunghiat pe persoana vătămată și că persoana vătămată a suferit mult, inclusiv după a doua operație care a fost mai dificilă, că are niște cicatrici mari pe abdomen și că la operație i-au fost scoase afară intestinele și apoi puse la loc, iar persoana vătămată a rămas traumatizat ca bărbat, nu se poate dezbrăca la ștrand și că după incident câteva luni a fost îngrijit de inculpată.

Martorul N. G. (fila 86 dosar instanță) și-a menținut declarațiile de la urmărirea penală în sensul că a fost sunat de inculpată să meargă la spital la chirurgie, unde era internat persoana vătămată, ca să le ducă încărcătoare de telefon, ocazie cu care inculpata l-a trimis să spele sângele din bucătărie cu tatăl ei, ceea ce a și făcut. A arătat că nu a văzut deranj în apartament sau urme de luptă, că a vorbit după incident cu victima și că acesta a zis că a fost lovit cu un cuțit de către inculpată iar inculpata l-a îngrijit ca pe un copil câteva luni după incident.

La finalul declarației sale, după ce i s-au pus întrebări de către apărare, martorul a oscilat, încercând să nuanțeze declarația în favoarea inculpatei. Această parte de declarație urmează a fi înlăturată de instanță, având în vedere și starea emoțională a martorului care a fost îngrijit de ambele părți și era foarte apropiat de aceștia, fiindu-i greu să declare împotriva inculpatei, care era de față, urmând să rețină doar aspectele care se coroborează cu ale celorlalți martori și ale persoanei vătămate, în sensul că inculpata i-a spus că l-a înjunghiat pe persoana vătămată și la trimis să șteargă sângele din bucătărie și că l-a îngrijit după incident.

Martora P. C. (fila 92 dosar instanță), nașa de cununie a părților, a arătat că își menține declarațiile din cursul urmăririi penale, în sensul că știe de la părți că persoana vătămată s-a autolezat desfăcând o conservă cu cuțitul și că a fost operat în următoarea zi, fiind în stare de ebrietate, iar după ieșirea din spital, a fost îngrijit de inculpată și de o vecină asistentă care era plătită pentru a-l îngriji.

A susținut că nu știe de certuri între părți sau că ar fi violenți, declarație care însă nu poate înlătura celelalte declarații ale martorilor în sensul că inculpata este violentă.

De asemenea, instanța a observat că aceste susțineri nu pot înlătura nici celelalte declarații de martori expuse care se coroborează cu ale persoanei vătămate în sensul că acesta a fost înjunghiat de inculpată.

Instanța a considerat că este foarte probabil ca nașa de cununie să nu cunoască aspecte și detalii intime din relația celor două părți câtă vreme ea nu făcea parte din apropiații celor doi, iar martorii din anturajul apropiat al părților au relatat aspecte de care au luat la cunoștință în mod direct de la părți și care nu susțin varianta oferită de inculpată privind modul de desfășurare a faptelor.

A mai arătat această martoră că, după aprecierea sa, persoana vătămată a depus plângere abia după un timp de la incident întrucât exista un litigiu comercial între cei doi, aspect ce nu este primit de instanță, explicația persoanei vătămate că i-a fost teamă de inculpată fiind plauzibilă datorită stării sale de vulnerabilitate după două operații grele, care l-au costat pecuniar și mai ales moral, având depresie și anxietate, grefate peste caracterul violent al inculpatei și anterior incidentului, iar aplicarea loviturii a dovedit că aceasta este capabilă de orice fel de agresiune. Acest aspect este confirmat și de martorii apropiați care, așa cum s-a arătat, l-au văzut supravegheat de inculpată pe durata convalescenței.

Ca atare, instanța a reținut că există mai multe și mai pertinente probe (declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor) care să conducă la concluzia că într-adevăr inculpata l-a înjunghiat pe persoana vătămată cu un cuțit și, după ce, inițial, a recunoscut apropiaților că ea l-a lovit, ulterior, conștientizând efectele penale ale faptei sale, a denaturat adevărul, l-a ținut supravegheat îndeaproape pe persoana vătămată pe durata convalescenței pentru a nu spune ce s-a întâmplat, profitând de vulnerabilitatea sa datorată afecțiunii fizice și mai ales psihice, motiv pentru care persoana vătămată nu a depus plângere decât după momentul în care a fost sigur ca starea sa s-a îmbunătățit și are o persoană în apropiere care l-ar putea îngriji în cazul în care leziunile sale ar necesita noi intervenții chirurgicale.

S-a apreciat că eventualele discuții legate de împărțirea patrimoniului între cei doi nu sunt motive atât de puternice pentru a nu se depune o plângere penală, date fiind gravitatea leziunilor, agravarea lor, atitudinea inculpatei și comportamentul ei agresiv ca și trăsătură generală, accentuat de aducerea la îndeplinire a acțiunilor violente în cel mai grav mod asupra persoanei vătămate.

Depoziția martorului S. A. N., fratele inculpatei și fostul soț al actualei concubine a persoanei vătămate, este total singulară și în contradicție cu celelalte declarații de martori și urmează a fi înlăturată, dat fiind caracterul de subiectivism al acesteia, fiind o ocazie de a-și apăra sora și de a se răzbuna pe persoana vătămată care i-a luat soția. El a arătat că persoana vătămată a încercat să-și procure martori pentru a poza în victimă, aspect nesusținut nici de martori, nici chiar de inculpată și că persoana vătămată avea un caracter violent, aspect care nu a fost relevat de ceilalți martori care au arătat că, dimpotrivă, inculpata se comporta agresiv cu victima și cu alte persoane.

Martorul I. V. (fila 138 dosar instanță), doctorul care l-a operat pe persoana vătămată, a arătat că în opinia sa medicală, leziunile persoanei vătămate nu s-au putut datora desfacerii unei conserve ori prin autolezare, rănile fiind specifice unei înjunghieri cu un cuțit mișcat în abdomen în mai multe direcții, leziunile fiind multiple, operațiile dificile și complicațiile grave.

A mai arătat că aceste leziuni au lăsat cicatrici urâte și vizibile pe abdomenul persoanei vătămate foarte sever, fiind de asemenea leziuni multiple și severe asupra vaselor și intestinelor, cu risc major de deces.

Această declarație se coroborează cu actele medico-legale, respectiv raportul de constatate medico-legală, expertiza medico-legală și avizarea acesteia la Comisia de Avizare și Control, aflate în dosarul de urmărire penală, anume:

Din raportul de constatare medico-legală nr.2304/II/A/48 din data de 17.08.2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală A., urmare examinării părții vătămate H. M. și a actelor medicale, rezultă următoarele concluzii:

3. În documentația medicală se consemnează existența unei singure plăgi înțepate abdominale, deci lovirea cu corpul tăietor – înțepător este unica.

4. Este posibil ca leziunile abdominale suferite să se fi produs cu victima și agresorul în ortostatism și față în față.” (fila 14).

În cauză s-a solicitat efectuarea unei completări la raportul de constatare medico-legală, în care medicul legist a formulat următoarele concluzii:

„1. Din noile documente medicale avute la dispoziție reiese că numitul H. M. a prezentat la data de 28.02.2009 o plagă penetrantă abdominală situată în partea stângă a regiunii periombilicale.

Ulterior acestor acte medico-legale, a fost efectuat raportul de expertiză medico-legală nr.3303/II/A/59 din data de 05.11.2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală A., din care rezultă următoarele concluzii:

2. Nu se poate stabili direcția de lovire cu cuțitul corp delict.

Din adresa nr.7999/XI/211 din 12.11.2012 a Institutului de Medicină Legală Cluj-N. reiese că Comisia de avizare și control a actelor medico-legale a avizat atât conținutul cât și concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.3303/II/A/59 din data de 05.11.2012 (fila 23).

Referitor la aceste expertize, instanța a constatat că în sistemul judiciar român a fost adoptat principiul liberei aprecieri a probelor – acestea neavând valoare mai întâi stabilită, aprecierea expertizelor făcându-se prin prisma examinării tuturor probelor administrate în cauză.

În practica judiciară s-a arătat că expertizele ce conțin concluzii neargumentate nu pot constitui temeiul convingerii instanței și deci a soluției în cauză, impunându-se completarea ori refacerea acesteia. În situația în care în aceeași cauză au fost efectuate două sau mai multe expertize, instanța trebuie să se oprească la aceea pe care o consideră mai fundamentată științific, mai concordantă cu realitatea și care se coroborează cu probele de la dosar (I. N., D. procesual penal parte generală, fila 377).

S-a reținut, deci, că atât raportul de constatare tehnico-științifică, cât și raportul de expertiză avizat de Comisa superioară de avizare și control, nu conțin elemente contradictorii ori neargumentate, mai mult se coroborează pe deplin cu declarația medicului chirurg care l-a operat pe persoana vătămată, așa încât solicitările apărării de efectuare sau completare a expertizei au fost respinse justificat și motivat, așa cum se poate constata din încheierile de ședință.

Cât privește valoarea probatorie a testării comportamentului simulat – testul poligraf – instanța a reținut că acesta nu este enumerat de legiuitorul român între mijloacele de probă însă acest text de lege nu are caracter strict limitativ.

Prin urmare poligraful nu este nici prevăzut de lege, dar nici interzis.

Acest mijloc de testare, însă, are un suport profund științific și este un procedeu ce oferă date și indicii prin care se ajunge la descoperirea unor probe sau mijloace de probă care conduc la aflarea adevărului în cauză.

S-a arătat că probele nu au valoare dinainte stabilită și prin urmare rezultatul testării poligraf trebuie coroborat cu celelalte probe și mijloace de probă administrate în cauză.

Prin raportul de expertiză criminalistică asupra comportamentului simulat prin folosirea tehnicii poligraf, privitor la persoana vătămată s-a concluzionat în cauză că pentru răspunsurile la întrebările relevante ale cauzei nu au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat (fila 116 – 120 urmărire penală).

În concluzie, rezultatele testării poligrafe întăresc versiunea persoanei vătămate care se coroborează atât cu declarațiile majorității martorilor, precum și cu actele medicale, în sensul că persoana vătămată a fost înjunghiat cu un cuțit și în niciun caz nu s-a autolezat.

S-a constatat că toate aceste probe indică dincolo de orice dubiu starea de fapt descrisă în Rechizitoriu, respectiv că inculpata S. L. M., în seara zilei de 28.02.2009, aflându-se în locuința comună, pe fondul unor discuții contradictorii cu persoana vătămată H. M., concubinul său, i–a aplicat acestuia o lovitură cu un cuțit de bucătărie în zona abdominală, cauzându-i leziuni de organe interne ce au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor.

Cât privește aplicarea legii penale mai favorabile, s-a reținut că după începerea cercetării judecătorești în cauză au intrat în vigoare dispozițiile noilor coduri penale.

Inițial, conform Codului penal vechi, fapta a fost încadrată la art. 20 rap. la art. 174 Cod penal din 1969, conform căruia pedeapsa este de 5-10 ani închisoare (întrucât se reduc cu ½ limitele pentru tentativă) și interzicerea unor drepturi.

Conform noului Cod penal fapta este încadrată la art. 32 rap. la art. 188 noul Cod penal, pedeapsa fiind tot de la 5 la 10 ani închisoare (redusă cu ½ pentru tentativă) și interzicerea unor drepturi.

Ca atare, pedeapsa principală are aceleași limite în ambele coduri penale.

Însă, analizând pedeapsa complementară care trebuie aplicată, s-a constatat că potrivit Codului penal vechi durata pentru care se pot aplica pedepsele complementare este mai mare decât cea prevăzută de noul cod (art. 53 pct. 2 lit. a Cod penal din 1969 – de la 1 la 10 ani și art. 66 noul Cod penal – de la 1 la 5 ani).

Ca atare, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este legea penală nouă, respectiv noul Cod penal, care a fost aplicată în integralitate conform Deciziei 265/2014 a Curții Constituționale, potrivit căreia este neconstituțională combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 noul Cod penal.

În consecință, în baza art. 32 Cod penal nou raportat la art. 188 Cod penal nou, cu aplicarea art. 5 Cod penal nou, a fost condamnată inculpata S. L. M., nume avut anterior H., fiica lui A. și M., ns. la 11.05.1975 în Cugir, jud. A., cetățean român, studii superioare, divorțată, economist, domiciliată în orașul Cugir, .. 30, ., locuind cu reședința în Munchen, Poststr.2,_ Grobenzell, Germania, CNP_, fără antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 5 ani închisoare cu aplic. art. 65 rap. la art. 66 lit. a, b Cod penal nou și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b Cod penal nou.

În temeiul art. 5, 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată, în condițiile legii.

În temeiul art. 25 NCPP, art. 397 NCPP raportat la art. 1357 și următoarele Cod civil nou au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile S. Județean de Urgență A. I. și H. M. și inculpata a fost obligată:

- la plata sumelor de_ lei despăgubiri materiale și_ euro daune morale în favoarea părții cvile H. M..

În temeiul art. 274 NCPP inculpata a fost obligată la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat că persoana vătămată a suferit un prejudiciu material și moral, fiind îndreptățit la despăgubiri civile pentru daune materiale și daune morale, daune acordate cu titlu de despăgubiri civile, 63.000 lei reprezintă venitul nerealizat de persoana vătămată în perioada de 6 luni de recuperare cât a durat convalescența și vindecarea sa (53.000 lei), costul asistentei medicale pentru tratament la domiciliu (1.000 lei), costul îngrijirilor periodice pentru recuperare (4.000 lei), costul medicamentelor antidepresive de la incident până în prezent (5.000 lei), toate dovedite cu martori și acte medicale.

Suma acordată cu titlu de daune morale reprezintă compensarea pecuniară a prejudiciului moral suferit de persoana vătămată ca urmare a faptei inculpatei, stabilită la suma de 50.000 euro, aceasta fiind proporțională cu suferința fizică dar și psihică a persoanei vătămate, fără a constitui o îmbogățire fără just temei.

S-a reținut că prejudiciul moral încercat de persoana vătămată cuprinde:

- durerile fizice ale acesteia cu ocazia înjunghierii, a operațiilor, a complicațiilor în perioada de refacere;

- gravitatea leziunilor și dificultatea operaților, precum și consecințele fizice asupra corpului –intern și extern;

- durata convalescenței efective care s-a întins pe 6 luni, ocazie cu care persoana vătămată a fost sub tratament medicamentos, inclusiv injecții;

- imposibilitatea de a se îngriji singur în această perioadă, fapt ce l-a plasat sub autoritatea inculpatei și i-a creat o stare de anxietate peste anxietatea că nu se reface și că apar complicații periodice după operații;

- suferința psihică a persoanei vătămate datorată loviturii, operaților, vulnerabilității sale în fața inculpatei, faptul că se simțea supravegheat permanent de inculpată după operații pentru a nu spune adevărul;

- prejudiciul estetic este unul însemnat și permanent, cicatricile constatate de actele medicale și doctorul chirurg fiind inestetice și profunde, afectându-i imaginea persoanei vătămate, care are ca bărbat sentimente de inferioritate când se dezbracă ori când merge la ștrand, trebuind să stea acoperit, și nu normal ca toți ceilalți oameni.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere:

- gravitatea faptei și urmările ei profunde asupra persoanei vătămate;

- atitudinea de nerecunoaștere a inculpatei care a oferit instanței o variantă care nu s-a dovedit reală și a ridicat complexitatea procedurilor și a probelor pentru aflarea adevărului;

- pe de altă parte, instanța nu poate ignora lipsa antecedentelor penale ale inculpatei și faptul că este o persoană relativ tânără cu posibilități reale de reeducare.

Astfel, a apreciat că o pedeapsă de 5 ani cu închisoare este în măsură să păstreze un echilibru între aspectele în favoarea dar și în defavoarea inculpatei arătate mai sus, fiind o pedeapsă proporțională cu scopul aflictiv și moralizator al pedepsei penale.

Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpata S. L. M..

Apelul a fost declarat în termen și a fost motivat în scris.

În motivarea scrisă și orală a apelului inculpata a criticat sentința penală atacată, solicitând achitarea în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a și b C.pr.pen., iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen..

În motivarea apelului inculpata a susținut că există un dubiu privind săvârșirea faptei de către inculpată, invocând dispozițiile art. 4 alin. 2 C.pr.pen., potrivit căruia orice îndoială în favoarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

În fața instanței de apel inculpata a susținut că partea vătămată a încercat să se sinucidă.

Apelul inculpatei este fondat din următoarele considerente:

În apel au fost administrate nemijlocit următoarele probe: audierea martorilor C. A. (fila 40-42), G. N. (fila 43-44), M. S. (fila 48), C. L. (fila 59-60) și C. S. (fila 65-66) și au fost depuse înscrisuri.

Teza privind suicidul nu a fost invocată la fond, iar din probatoriul administrat în fața instanței de apel această teză nu se confirmă, existând o singură afirmație a martorului C. S. (fila 66), care apreciază că „în incident partea vătămată a încercat să se sinucidă”, probă care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Prima instanță a administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt din care rezultă că în seara zilei de 28.02.2009 pe fondul unei discuții contradictorii inculpata S. L. M. i-a aplicat părții vătămate H. M. o lovitură cu un cuțit de bucătărie în zona abdominală, cauzându-i leziuni care au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol.

Din declarația martorului I. V. (fila 138 dosar fond), medicul care a operat-o pe persoana vătămată, în opinia căruia „leziunile persoanei vătămate nu s-au putut datora desfacerii unei conserve ori prin autolezare, rănile fiind specifice unei înjunghieri cu un cuțit mișcat în abdomen în mai multe direcții, leziunile fiind multiple, iar operațiile dificile și complicațiile grave, existând un risc major de deces”, care se coroborează cu Raportul de expertiză medico-legală nr. 3303/II/A/59 din data de 05.011.2012 (fila 23 d.u.p.), avizat de Comisia de avizare și control a actelor medico-legale, din care rezultă că mecanismul de producere a fost lovirea activă cu un corp înțepător – tăietor (de exemplu cuțit), atât victima cât și agresorul în ortostatism și față în față (fila 21 d.u.p.), rezultă mai presus de orice îndoială că părții vătămate i-a fost aplicată o lovitură de cuțit care i-a pus viața în pericol.

Probele expuse mai sus se coroborează cu declarația părții vătămate (fila 75 dosar fond) și cu declarațiile martorilor indirecți M. M. (fila 76 dosar fond), T. V. (fila 85 dosar fond), N. G. (fila 86 dosar fond), din care rezultă că inculpata a fost persoana care a înjunghiat victima cu un cuțit de bucătărie.

În conturarea stării de fapt instanța reține și împrejurarea că partea vătămată s-a supus testului poligraf care a concluzionat că pentru răspunsurile la întrebările relevante ale cauzei nu au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat (fila 116-120 d.u.p.), iar inculpata a refuzat să efectueze testul poligraf și să participe la o confruntare cu victima.

Apelul inculpatei, având un caracter devolutiv integral, este fondat în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei.

Raportat la lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, la împrejurarea că părțile au fost căsătorite, în momentul incidentului având o relație de concubinaj, la atitudinea părților după săvârșirea faptelor, instanța apreciază că se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei.

Ca efect a reținerii circumstanțelor atenuante, instanța apreciază că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1968, care permite suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.

Instanța de apel reținând circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968 va aplica inculpatei o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. și ped. de art. 20 Cod penal din 1968 raportat la art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal din 1968.

Apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal din 1968 instanța va suspenda executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani, făcând aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968 privind suspendarea pedepsei accesorii.

Instanța va aplica inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b Cod penal din 1968.

Sub aspectul laturii civile instanța de apel apreciază că acordarea unor daune morale în cuantum de 20.000 lei este suficientă pentru a asigura o satisfacție echitabilă victimei pentru prejudiciul moral cauzat prin fapta inculpatei, materializat în suferința victimei ca urmare a leziunilor produse.

La stabilirea acestui cuantum instanța a avut în vedere raporturile dintre părți, care erau concubini, comportamentul acestora care au ascuns în fața organelor medicale săvârșirea faptei, victima adresându-se organelor judiciare la 09.04.2012, deși fapta a avut loc la 28.02.2009.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.pr.pen. instanța va admite apelul declarat de inculpata S. L. M. împotriva sentinței penale nr. 553/2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .

Va desființa sentința penală atacată:

I.Sub aspectul laturii penale, privind aplicarea legii penale mai favorabile și individualizarea judiciară a pedepsei,

și

II.Sub aspectul laturii civile, privind cuantumul daunelor morale,

și, procedând la o nouă judecată, în aceste limite:

I.În aplicarea globală a legii penale, potrivit art. 5 alin. 1) Cod penal, stabilește că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1968.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. și ped. de art. 20 Cod penal din 1968 raportat la art. 174 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 74 alin. 1) lit. a) și art. 76 alin. 1) lit. b) Cod penal din 1968.

În temeiul art. 71 alin. 2) Cod penal din 1968 va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1968.

În temeiul art. 65 alin. 2) Cod penal din 1968 va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1968.

În temeiul art. 81, 82 Cod penal din 1968, va suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. 5) Cod penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

Va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 și 84 Cod penal din 1968, a căror nerespectare atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii în cazul săvârșirii unei infracțiuni și în cazul neexecutării obligațiilor civile.

II. Va reduce cuantumul daunelor morale la 20.000 lei.

Va menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

Va obliga pe partea civilă H. M. să plătească inculpatei suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare avansate de inculpată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpata S. L. M. împotriva sentinței penale nr. 553/2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .

Desființează sentința penală atacată:

I.Sub aspectul laturii penale, privind aplicarea legii penale mai favorabile și individualizarea judiciară a pedepsei,

și

II.Sub aspectul laturii civile, privind cuantumul daunelor morale,

și, procedând la o nouă judecată, în aceste limite:

I.În aplicarea globală a legii penale, potrivit art. 5 alin. 1) Cod penal, stabilește că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1968.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. și ped. de art. 20 Cod penal din 1968 raportat la art. 174 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 74 alin. 1) lit. a) și art. 76 alin. 1) lit. b) Cod penal din 1968.

În temeiul art. 71 alin. 2) Cod penal din 1968 interzice inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1968.

În temeiul art. 65 alin. 2) Cod penal din 1968 aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1968.

În temeiul art. 81, 82 Cod penal din 1968, suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. 5) Cod penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 și 84 Cod penal din 1968, a căror nerespectare atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii în cazul săvârșirii unei infracțiuni și în cazul neexecutării obligațiilor civile.

II.Reduce cuantumul daunelor morale la 20.000 lei.

Menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, în sumă de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Obligă pe partea civilă H. M. să plătească inculpatei suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare avansate de inculpată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 14.05.2015.

Președinte, Judecător,

L. C. A. L.

Grefier,

I. M.

Red. LC

Tehnored. IM/2 ex./26.05.2015

Jud. fond D.M.S.

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 484/2015....		Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... →

Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 500/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 500/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA