Spălare de bani. Legea 656/2002 art. 23. Decizia nr. 723/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 723/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-08-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 723/A/2015
Ședința publică din 18 august 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. C.
Judecător: A. L.
Grefier: I. M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, reprezentat de:
Procuror: I. N.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă T. H., inculpatul S. A. și partea civilă S. R. prin M. C. împotriva sentinței penale nr. 408/09.12.2014 pronunțată de T. H. în dosarul penal nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.08.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 C.pr.pen. a stabilit termen pentru pronunțare la data de 18.08.2015, încheierea de ședință din data de 04.08.2015 făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față,
P. sentința penală nr. 408/2014 pronunțată de T. H. în dosar_ s-a dispus:
Schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. a și al. 4 Cod penal. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 280/1 Cod penal în 4 infracțiuni de furt calificat după cum urmează:
- furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. a și al. 4 Cod penal. cu aplicarea art. 280/1 Cod penal (fapta din martie 1999, prejudiciu estimat 1.000.050 euro),
- furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. a Cod penal. cu aplicarea art. 280/1 Cod penal (fapta din februarie 2001, prejudiciu estimat 6.323 euro),
- furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. a și al. 4 Cod penal. cu aplicarea art. 280/1 Cod penal (fapta din perioada 16-17 iunie 2007, prejudiciu estimat 1.560.000 euro),
- furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. a Cod penal. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 280/1 Cod penal (fapta din februarie - mai 2013, prejudiciu estimat 22.500+13.050 = 35.550 euro),
S-a constat că infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. a și al. 4 Cod penal are corespondent în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a noul Cod penal.
S-a constat că infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 Cod penal are corespondent în infracțiunea prev. de art. 367 noul Cod penal.
S-a constat că infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 29 al. 1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal are corespondent în infracțiunea prev. de art. 29 al. 1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 al. 1 noul Cod penal.
S-a constat că infracțiunea de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri prev. de art. 280/1 Cod penal nu are corespondent distinct în noul Cod penal.
S-a constat că infracțiunea de efectuare de detecții și săpături neautorizate în siturile arheologice prev. de art. 92 din Legea nr. 182/2000, nu are corespondent distinct în noul Cod penal.
Raportat la criteriul aprecierii globale a dispozițiilor cuprinse în cele doua legi penale succesive s-a constat că noul Cod penal constituie legea penală mai favorabilă inculpatului S. A., și în consecință:
A fost condamnat inculpatul S. A. – fiul lui S. și A., născut la data de 26.06.1963 în municipiul Orăștie, jud. H., cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în ., .. 53, jud. H., fără forme legale în ., satul Grădiștea de M., jud. H., și în mun. Orăștie, ., CNP –_, cu antecedente penale la:
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal (fapta din martie 1999),
- 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal (fapta din februarie 2001),
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal (fapta din perioada 16-17 iunie 2007),
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal (fapta din februarie - mai 2013),
- 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a și b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 29 al. 1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal.
În baza art.38 al.1 Cod penal, art.39 al.1 lit. b Cod penal și art.45 al.1 Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a și b Cod penal la care s-a adaugat un spor de 4 (patru) ani închisoare (1/3 din 12 ani), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a și b Cod penal.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art.65 al.3 Cod penal.
În baza art.399 al.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar instituit prin încheierea penală din data de 11.02.2014.
În baza art.72 al.1 fraza I Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la data de 3.07.2013 la data de 30 .08.2013.
În baza art. 16 al. 1 lit. b rap. la art. 17 al. 2 Cod procedură penală a fost achitat inculpatul S. A. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de efectuare de detecții și săpături neautorizate în siturile arheologice prev. de art. 92 din Legea nr. 182/2000, în formă continuată.
S-a dispus atașarea la dosar a mijloacelor materiale de probă înregistrate în Registrul corpurilor delicte și al mijloacelor materiale de probă al Tribunalului H. – Secția penală, sub nr.82/2013 ( 1 DVD cu înregistrări audio-video).
A fost menținută măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța din data de 2.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin care s-a instituit sechestrul asigurator până la concurența sumei de 13.030 Euro asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului S. A. și prin ordonanța din 21.08.2013, prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului S. A. până la concurența sumei de 2.548.300 euro.
S-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor petentei S. A. prin ordonanțele din 02.08.2013 și din 21.08.2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și aduse la îndeplinire prin procesul verbal din data de 23.08.2013 cu privire la imobilul înscris în CF 5531/14 Orăștie, nr. topo 630/_, apartament în suprafață de 62,16 mp și cota aferentă din părțile comune, situat în municipiul Orăștie, ., ., ..
În temeiul art. 112 lit. b Cod penal s-a confiscat de la inculpatul S. A. următoarele obiecte corp delict, care au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor:
-trei cagule pentru mascare, o mănușă din cauciuc, o mănușă pentru detectorul de metale, 4 aparate de emise-recepție, baterii și căști pentru detectorul de metale,
-un telefon marca Nokia, ._, cartelă S. Cosmote, seria_1834119,
- patru hărți militare reprezentând situl Sarmizegetusa Regia,
-detectorul corp delict marca Fisher C7 seria_, ridicat la data de 26 martie 2003, de la casa de vacanță a inculpatului și depus la camera de corpuri delicte a I. H..
În temeiul art. 112 lit. e Cod penal, s-a confiscat de la inculpatul S. A. suma de 100.000 lei, reprezentând partea de 100.000 mărci germane, dobândită și spălată de inculpat prin săvârșirea faptei, respectiv din valorificarea tezaurului sustras în martie 1999, și suma de 6800 euro, dobândită și spălată din valorificarea tezaurului sustras în iunie 2007.
În baza art. 19 și art. 397 Cod procedură penală raportat la art.1372 al.1 cod civil a fost obligat inculpatul S. A. la plata sumei de 2.548.300 euro către partea civilă S. R. prin M. C., cu sediul în București, Bulevardul Unirii, nr. 22, sector 3.
În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
P. rechizitoriul nr.344/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului S. A., zis A. B., fiul lui S. și A., născut la data de 26.06.1963 în mun. Orăștie, jud. H., cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în ., .. 53, jud. H., fără forme legale în ., satul Grădiștea de M., jud. H., și în mun. Orăștie, ., ., jud. H., CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 Cod penal;
- efectuarea de detecții și săpături neautorizate în siturile arheologice prev. de art. 92 din Legea nr. 182/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. a și al. 4 Cod penal. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal ;
- spălare de bani, prev. de art. 29 al. 1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
cu aplicarea art. 2801 Cod penal, în condițiile art. 41 al. 2 Cod penal și aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare al instanței în sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:
- a aderat, în perioada 1998 -2013, în vederea săvârșirii de infracțiuni la regimul de protecție a patrimoniului cultural național la asociația infracțională a inc. D. E., C. C., înv. F. C-tin A. ș.a.
- a efectuat în perioada 1998-2013, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, detecții și săpături neautorizate în siturile arheologice clasate monument istoric: Sarmizegetusa Regia, Dealul Muncelului-Fețele Albe și Vârful Muncelului .
- a sustras împreună cu susnumiții, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, următoarele tezaure:
- în martie 1999, din situl arheologic Sarmizegetusa Regia – Muchea Cetății, o brățară spiralică și 800 monede Koson din aur, 2000 de monede din argint, în valoare de 1.000.050 euro;
- în februarie 2001, din situl arheologic Dealul Muncelului, un depozit de 37 monede antice din argint (25 de denari romani și 12 tetradrahme dacice), în valoare de 6.323 euro;
- în perioada 16-17 iunie 2007, din situl arheologic Vârful Muncelului, un tezaur compus din 1200 monede Koson din aur, o pereche de brățări spiralice din aur, un vas ceramic conținând ceară, în valoare de 1.560.000 euro;
- în februarie 2013, din situl arheologic Dealul Muncelului – Banca lui B., un tezaur de 30 monede din aur, tip Lysimach, în valoare de 22.500 euro;
- în luna mai 2013, din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, Cartierul civil de Vest – La Tău, un depozit de unelte dacice, în valoare de 13.050 euro;
- a deținut, restaurat și transferat prin vânzare, împreună cu inc. D. E., C. C. și înv. F. C-tin A. ș.a. următoarele tezaure: în martie 1999, o brățară spiralică și 800 monede Koson din aur, 2000 de monede din argint; în februarie 2001, un depozit de 37 monede antice din argint (25 de denari romani și 12 tetradrahme dacice); în perioada 16-17 iunie 2007, un tezaur compus din 1200 monede Koson din aur, o pereche de brățări spiralice din aur, un vas ceramic conținând ceară; în februarie 2013, un tezaur de 30 monede din aur, tip Lysimach; în luna mai 2013, un depozit de unelte dacice;
- a dobândit suma de 100.000 mărci germane - reprezentând partea sa din valorificarea tezaurelor sustrase - a reciclat-o prin schimbarea în sistemul bancar, în suma de 1._ lei ROL, cumpărarea următoarelor bunuri mobile și imobile: două apartamente în mun. Orăștie (1999), de la martorul Droșca I., cu suma de 175 milioane lei Rol (18.000 mărci germane), apartamentul 13 rămas pe numele martorului, iar apartamentul 14 îmbunătățit cu 4.000 lei RON (2009)- sumă rezultată din valorificarea tezaurului sustras în 2007- pe care l-a donat, la 3 martie 2009, mamei sale S. A.; două autoturisme Dacia 1300, două autoturisme de teren ARO 244 (1999-2002), o casă de vacanță cu suma de 40.000.000 lei ROL (2000), pe care în 3 martie 2009 a donat-o mamei sale, S. A., iar în mai 2013 a răscumpărat-o; un ceas marca ROLEX, dobândit de la inc. D. E. (plată în natură, în val. de 8.600 euro), două autoturisme de teren (Suzuky Vitara și IMS), cumpărate cu 6.800 euro, înmatriculate pe numele altor persoane (2010), cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori a dreptului de proprietate, cu consecința pierderii bunurilor pentru patrimoniul cultural național.
ANALIZÂND ACTELE ȘI LUCRĂRILE DIN FAZA DE URMĂRIRE PENALĂ ȘI PROBAȚIUNEA ADMINISTRATĂ ÎN FAZA DE JUDECATĂ, INSTANȚA REȚINE URMĂTOAREA STARE DE FAPT:
M. C. și Patrimoniului Național a sesizat, la 18 iulie 2001 și 25 mai 2002, Inspectoratul General al Poliției Române, despre depistarea pe piața internațională a antichităților a unor artefacte de valoare excepțională, provenind din siturile Rezervației arheologice a Munților Orăștiei. În aceeași perioadă, investigațiile jurnalistice publicate în România, au relatat despre fapte de braconaj arheologic, săvârșite de inculpat și alți făptuitori, soldate cu sustragerea, din aceleași situri, a unor tezaure monetare și artefacte antice din aur și argint (sesizare, articole publicate în cotidianul „Evenimentul zilei”, vol. III, f. 4 și urm.).
Actele de urmărirea penală efectuate în cauză au descoperit o amplă activitate de braconaj arheologic, organizată de asociații infracționale specializate. Din cercetări a rezultat că acțiunile de braconaj arheologic constau în organizarea unor detecții și săpături neautorizate efectuate în siturile arheologice clasate monument istoric - ale Rezervației Arheologice din Munții Orăștiei – de către asociații infracționale specializate, în scopul localizării, sustragerii și valorificării pe piața internațională a tezaurelor arheologice aparținând Patrimoniului Cultural Național.
Organele judiciare au soluționat succesiv, următoarele cauze: dos. nr._ al Tribunalului H. privind pe condamnații N. M.-Niu, C. I. ș. a., soluționat definitiv în data de 17.12.2014 de ÎCCJ, sentința penală nr. 339/2009); dos. nr._ al Judecătoriei D.privind pe inc. C. C., dos. nr.7525/2012 al Trib. H. privind pe inc. B. Darius-L. ș.a,în curs de soluționare,_ al Tribunalului H. privind pe inculpații D. F. S. și V. I. trimiși în judecată pentru asociere in vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.de art.323 Cod penal, spălare de bani și nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri prev.de art.29 alin.1 lit.a și c din Legea 656/2002 cu aplic.art.280 ind.1 alin.2 cod penal, și art.41 alin.2 Cod penal și pe inculpații G. G. și H. V., trimiși în judecată primul pentru asociere in vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art.323 Cod penal, spălare de bani și nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri, prev.de art.29 alin.1 lit.a și c din Legea 656/2002 cu aplic.art.280 ind.1 alin.2 și art.41 alin.2 Cod penal., iar cel din urmă pentru infracțiunea de spălare de bani și nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri, prev.de art.29 alin.1 lit.a și c din Legea 656/2002 cu aplic.art.280 ind.1 alin.2 și art.41 alin.2 Cod penal.
Dosarul nr._ al Tribunalului H. este în curs de soluționare.
Din actele de urmărire penală efectuate au rezultat și faptele care formează obiectul prezentei cauze, disjunse cu ocazia soluționării dosarelor susmenționate, fapte ce vor fi expuse în continuare.
Regimul juridic de protejare a patrimoniului cultural național a fost reglementat, după anul 1989, prin Ordonanța Guvernului nr. 68/1994. Cercetările arheologice sistematice se puteau executa numai cu autorizația prealabilă a Comisiei Naționale de Arheologie și, după caz, inclusiv cu avizul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (art. 20, alin.1). Ordonanța preciza că bunurile culturale mobile descoperite ca rezultat al cercetărilor arheologice sistematice, precum și descoperirile fortuite sunt de drept proprietate publică, indiferent de regimul de proprietate asupra terenului din care acestea au fost recuperate (art. 20, alin. 3 și 4).
Dispozițiile susmenționate privind protecția bunurilor arheologice mobile, au fost preluate în art. 46 alin.1 din Legea nr. 182/2000 privind protecția patrimoniului cultural național mobil, astfel: „bunurile arheologice..., descoperite în cadrul unor cercetări sistematice cu scop arheologic ori geologic sau în cadrul unor cercetări arheologice de salvare ori având caracter preventiv, precum și cele descoperite întâmplător prin lucrări de orice natură, efectuate în locuri care fac obiectul exclusiv al proprietății publice, conform art. 136 alin. (4) din Constituția României, republicată, intră în proprietate publică, potrivit dispozițiilor legale”. Din momentul descoperirii și până la încheierea procedurii de clasare, care se declanșa din oficiu, bunurile culturale mobile descoperite în condițiile de mai sus beneficiau de regimul juridic de protecție prevăzut pentru bunurile clasate în categoria tezaur (vol. I, f. 44 și urm.).
Siturile arheologice de importanță excepțională pentru istoria și cultura națională, rezultate din mărturiile materiale, bunurile mobile ce fac parte din categoria „Tezaur al patrimoniului cultural național mobil”, precum și bunurile imobile de valoare, sunt protejate prin clasarea în categoria monumentelor istorice, precum și în Lista patrimoniului cultural mondial UNESCO (art. 2 lit. b, din Ordonanța Guvernului nr. 43/30 ianuarie 2000 republicată). Între siturile arheologice clasate în lista monumentelor istorice ce cuprind vestigii arheologice, precum și terenurile cu potențial arheologic reperat, sunt enumerate, începând din anul 1957: „Cetățile dacice din M-ții Orăștiei, ., jud. H.”.
Lista monumentelor istorice a județului H., afișată pe site-ul IMEC Institutul de Memorie Culturală București (1997, actualizată în 2004 și 2010), cuprinde între altele, monumentele istorice din zona comunei Orăștioara de Sus, la pct. 63 (cod LMI HD-I-s-A-_ - Situl arheologic Sarmizegetusa, punct „Dealul Grădiștii”), Punctul arheologic Vârful Muncelului cod LMI 2004 HD – I-s-A-_, Grădiștea de M.-Fețele Albe, cod LMI 2004 HD – I-s-A-_, și cele situate pe raza comunei Sarmizegetusa, la pct. 104 (cod LMI HD-I-s-A-_ - Colonia Ulpia Traiana A. D. Sarmizegetusa).
Siturile arheologice din Munții Orăștiei au fost incluse începând cu anul 1999 și pe Lista monumentelor patrimoniului mondial UNESCO, având nr. de identificare 906 (vol. I, f. 51 și urm.), fiind protejate, de asemenea prin Ordonanța Guvernului nr. 47/30 ianuarie 2000 privind stabilirea unor măsuri de protecție a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 564 din 19 octombrie 2001.
Aceste monumente se află în paza și administrarea Muzeului Civilizației Dacice și Romane din D., care are secții în mun. Orăștie și . class="Header"> În perioada 1998 – iunie 2007, trei asociații infracționale au sustras tezaure alcătuite din monede de aur Lysimach, Koson, denari romani etc., dosarele fiind în diverse stadii procesuale la Judecătoria H. și T. H..
1. SUSTRAGEREA DIN PUNCTUL ARHEOLOGIC „MUCHEA CETĂȚII”, A TEZAURULUI ALCĂTUIT DINTR-O BRĂȚARĂ SPIRALICĂ, 800 MONEDE LYSIMACH DIN A. ȘI 2.000 MONEDE DIN A..
Inculpatul S. A. zis A. B. este locuitor al satului grădiștea de munte - localitate cuprinsă în zona protejată a siturilor arheologice din munții orăștie - unde deține o casă de vacanță, fostă cabană forestieră, amplasată în aproprierea vestigiilor cetății S. Regia. Pentru cumpărarea acestei cabane, a investit primele sume de bani rezultate din valorificarea tezaurelor sustrase.
Inculpatul figurează cu antecedente penale și nu are o ocupație licită, fiind permanent angajat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în acțiuni ale echipelor de căutători, de sustragere a tezaurelor, cu sarcini de călăuză, săpător, operator detecții sau spălător de bani.
Astfel, începând din 1998, după ce a aflat contextul arheologic al tezaurului de monede Koson din aur - descoperit în situl Muncelul-Fețele Albe, în amonte de gospodăria martorului B. V. – inculpatul S. A., a participatla efectuarea unor detecții neautorizate, în calitate de călăuză și săpător în echipa de braconaj a inculpaților D. E., C. S. R., C. Sîmu-M., cercetați în altă cauză.Echipa se deplasa la Grădiștea de M. cu autoturismele inculpatului D. E. (marca BMW cu nr._, autoturismul de teren Mitsubishi Pajero,_, reînmatriculat cu nr._ ), care erau parcate în curtea cabanei inculpatului S. A., apoi deplasarea în sit se realiza cu autoturismul lui M. F., fost conducător auto la IFET (declarațiile martorilor G. S. vol. II. f. 478-484, vol. III, f. 272-278; R. F., vol. III, f. 259-271; B. V. vol. I, f. 218).
Inculpatul D. E. a mai fost depistat de lucrătorii Postului de poliție Grădiștea de M., la punctul de control Costești, în timp ce se deplasa spre cabana lui S. A. din Grădiștea de M., la volanul autoturismului de teren Mitsubishi Pajero, cu numărul de înmatriculare_, împreună cu inculpații C. S. R., C. Sîmu-M. și J. I. (Raport de serviciu, vol. I, f. 189).
În prima parte a lunii martie 1999, inculpatul S. a participat la detecțiile din punctul arheologic „Muchea Cetății”, utilizând aparatul corp delict Garett CX-3, cu echipa alcătuită din inc. D. E., C. S. R. și M. F. –transportată în sit cu autoturismul lui M., marca ARO,_ .
Inculpații au început prospecțiile neautorizate în acest context arheologic, situat la 300 metri, nord, de zona sacră a cetății Sarmizegetusa Regia, după ce au observat cercetările efectuate de arheologi, în toamna anului 1998.
În cursul detecțiilor, C. S. R. a identificat un semnal și săpând, au descoperit un tezaur alcătuit dintr-un „șarpe de aur”, 800-1000 monede Lysimachos din aur și 2.000 monede din argint. Imediat după descoperirea tezaurului, inculpatul D. E. le-a cerut lui S. A. și M. F. să plece în pădure pentru a supraveghea zona. În acest timp, el și C. S. R. au extras din contextul arheologic „șarpele din aur” și monedele, punându-le în rucsacul pe care îl aveau asupra lor.
În apropiere, au localizat o nouă groapă, din care au extras 17 lupe de fier întregi și alte 9 fragmente pe care, în final, le-au abandonat, fiind recuperate de arheologi în campania de săpături din anul 1999. Locul a fost marcat de braconieri, cu inscripția „Evrika” (am găsit), încrustată pe scoarța unui fag din apropiere (procesul-verbal de cercetare și planșa foto, vol. III, f. 7-39). Inculpații au urcat tezaurul în autoturismul ARO,_ și l-au transportat la Grădiștea de M., apoi în apartamentul lui D. E., din mun. D., . class="BodyText"> În zilele următoare, D. E. și C. S. R. au continuat singuri detecțiile, în sectorul arheologic „Căprăreața,” pe terasa cunoscută sub denumirea de „Șesul Căprăreței.” Aceștia au descoperit, aici, un alt tezaur alcătuit din 6 brățări spiralice de aur - dintre care o pereche având depuse, în interior,monede Koson, din aur - artefactepe care le-au sustras și care formează obiectul altei cauze (declarații S. A. vol. III, f. 42 și urm.; R. F. vol. III, f. 259-271 și declarații Andjelković G. vol. I, f. 172 și urm.; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 15.12.2000, vol. III, f. 7 și urm. ).
Bunurile sustrase au fost curățate de sol și valorificate de inculpați, în luna aprilie 1999, prin intermediarii G. Andjelković, Moderc Sinisa, Simeonovski Mitko, Ilić Ljubiša, A. Aboutaam, fiind transportate pe ruta D., Nădlac, Szeged, Budapesta, Geneva, New York, după un modus operandi ce urmează a fi descris în continuare (vol. III, f. 422 și urm).
În 15 decembrie 2000, cu ocazia anchetei desfășurate de organele judiciare pentru identificarea autorilor unui omor comis în mun. D., martorul R. F. a condus o echipă de polițiști în situl Sarmizegetusa Regia,unde a indicat contextele arheologice braconate, inclusiv locația tezaurului în discuție, efectuându-se cercetarea locului faptei. Cu aceeași ocazie, au fost marcate gropile rezultate din săvârșirea faptelor cu numere de ordine de la 1 la 10, dintre care, formează obiectul prezentei cauze gropile cu nr. 1 și 1Adin Punctul arheologic „Muchea Cetății”. (procesul-verbal, declarațiile martorilor, vol. III, f. 9 – 11 și urm.).
Organele judiciare au fost conduse, într-o altă cauză și de S. A., la gropile cu nr. 1 și 1A din Punctul arheologic „Muchea Cetății”- în locul unde inculpații au efectuat detecții și săpături neautorizate, sustrăgând tezaurul - și au constatat existența a două gropi de braconaj arheologic degradate în timp, precum și a inscripției „Evrika” pe scoarța unui fag din contextul arheologic (p.-v. de cercetare și planșa foto, vol. III, f. 25 – 27, declarație S. A., vol. III, f. 42).
Raportul de expertiză arheologică efectuat în cauză de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei Cluj-N., instituție care deține responsabilitatea conducerii săpăturilor arheologice de cercetare în acest sit, a formulat următoarele concluzii:
„1. Groapa în discuție se află pe „Muchea Cetății”, pe culmea ce duce spre Vârful Muncelului. În acel loc se remarcă intervenția omului, fiind amenajat un platou orizontal ce putea fi utilizat la ridicarea unor construcții. De altminteri în câteva locuri de pe suprafața lui au fost efectuate săpături arheologice ale căror urme se mai pot încă vedea. În anul 1999 pe acea terasă consemnată în Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 1999, București 2000, p. 41, sub numele de „terasa de sub curmătură” s-a descoperit o „groapă informă ce conținea 17 lupe de fier întregi și alte 9 jumătăți de lupe, foarte probabil un depozit de fier brut”.
La aproximativ 10 m în aval față de această groapă se puteau vedea în momentul săpăturilor din 1999 și resturile destul de proaspete ale gropii aflate acum în discuție. Ea are pereții rotunjiți, este săpată evident fără grija specifică arheologilor, din pereți ieșind numeroase rădăcini și mici fragmente de piatră locală.
Cu certitudine atât groapa aceasta în care se presupune că s-au găsit piesele din metal prețios cât și cea conținând fier brut au fost săpate cândva în intervalul septembrie 1998 – iulie 1999. Presupunem că ambele gropi sunt opera aceluiași detectorist doar că lupele de fier mari și grele neinteresându-l le-a abandonat la fața locului. Pe aceeași terasă, în 1995, au mai fost identificate câteva mici gropi făcute de braconieri, iar alături de ele piese dacice din fier, masive, ce nu i-au interesat (brăzdar de plug, rașpilă).
2. Groapa se află în arealul unui sit arheologic binecunoscut, pe culmea dealului ce unea în antichitate, așa cum o face și acuma,Vârful Muncelului, cu urme de locuire dacică, și cetatea Sarmizegetusa Regia. Piesele descoperite în acel loc și păstrate la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj–N. se datează în sec. I e.n. – începutul sec. II e.n.
3. Groapa putea conține artefacte arheologice aparținând epocii dacice.
4. Această groapă, ca și cea conținând lupe de fier, din vecinătate, socotim că a fost săpată în momentul iminentei confruntări cu romanii(...).
Conform constatărilor noastre în acea zonă a existat un atelier de făurărie”(vol. III, f. 253 și p-v de investigații vol. III, fila 255).
Din declarației martorului Andjelković G. rezultă că la 23 martie 1999 când au început bombardamentele NATO asupra fostei Iugoslavii, la închiderea granițelor și oprirea traficului internațional, a fost surprins pe teritoriul României. În această situație, a rămas inițial în Reșița, apoi și-a închiriat o locuință în mun. A., cartierul Podgoria, reușind după câteva zile să-și aducă familia.
Spre sfârșitul lunii martie 1999, acesta a fost contactat telefonic de inc. D. E., care i-a comunicat că are „marfă”, apoi i-a trimis pe S. A. și C. S. R., cu autoturismul Dacia 1300 condus de G. S. care l-au transportat la D., pentru a vedea artefactele.
Conform declarației martorului Andjelković G., în apartamentul săusituat în mun. D., . i-a arătat o brățară spiralică din aur cu capete de șarpe și cca. 800-1000 de monede Lysimachos din aur, pe care inculpatul le-a aranjat astfel încât și-a scris cu ele numele: „E.”, apoi le-a fotografiat. Din locuința lui D., martorul a contactat câțiva dealeri internaționali, printre care Mc Faden de la Clasical Numismatic Group și pe Simeonovski Mitko, aflat la Belgrad, anunțându-l că avea „marfă”. Au convenit apoi să se întâlnească pentru a efectua tranzacția la Hotelul P. din Budapesta (p.v de verificări - vol. III, f. 313), D. E. urmând să scoată tezaurul din țară (vol. I, f. 172 și urm.).
Conform declarației lui Ilić Ljubiša, după câteva zile de la începutul bombardamentului, la 30 – 31 martie 1999, în timp ce se afla refugiat cu familia la Budapesta și locuia în Hotelul P. împreună cu alți conaționali, a fost contactat telefonic de Simeonovski Branko (în prezent decedat, tatăl lui Simeonovski Mitko). Acesta l-a rugat să se întâlnească cu Andjelković G. la Budapesta „pentru că avea intenția să facă comerț cu E.” (inc. D. E.), precizându-i că el nu putea să iasă din țară. Apoi, urma să-i facă cunoștință lui D. E. cu comerciantul de antichități din Geneva (vol. III, f. 294-299, f. 559 - 575.).
Ilić Ljubiša, curios fiind, a acceptat și s-a deplasat împreună cu Andjelković G. la D. spre a vedea tezaurele. Au convenit apoi cu D. E. să se întâlnească peste câteva zile la Hotelul P. din Budapesta pentru a realiza tranzacția. Între timp, Simeonovski Branko l-a contactat telefonic, din Belgrad, pe comerciantul de antichități din Geneva pentru vânzarea a 6 brățări spiralice din aur. (proces- verbal intrări-ieșiri la frontieră vol. III, f. 301 și urm, declarații Ilić Ljubiša, vol. III, f. 294-299, f. 559-575).
În perioada 6-7 aprilie 1999, primul tezaur alcătuit dintr-o brățarăspiralică și 800 monede Lysimachosa fost scos din țară, prin vama Nădlac, fiind ascuns în rezervorul de carburant al autoturismului unui „prieten” al lui D. E.. Întâlnirea lui D. E. cu cetățenii sârbi și predarea primei părți a tezaurului s-a realizat în parcarea restaurantului „Csarda” de la ieșirea din orașul Szeged.
Brățara spiralică și 800 monede Lysimach au fost transferate în autoturismul Mercedes Jeep al cetățenilor sârbi Moderć Siniša și Peric Vojislav zis V., care au plătit pentru monede 640.000 mărci germane, apoi au plecat. „Prietenul cu autoturismul de trecere” s-a întors în țară, iar inculpații D. E. și C. S. R. cu autoturismul BMW, având nr. de înmatriculare_ și-au continuat drumul la Budapesta. Andjelković G. a condus autoturismul lui D. de la . la Hotelul P.unde au fost cazați (proces-verbal intrări-ieșiri la frontieră vol. III, f. 299 și urm, declarații Andjelković G. vol. I, f. 172 și urm., și rapoarte de investigații, vol. III, f. 301 și urm).
Conform declarațiilor lui Ilić Ljubiša, dată în fața autorităților judiciare sârbe, întrucât comerciantul nu a avut să plătească pe loc suma convenită, la solicitarea lui Simeonovski Branko, Ilić Ljubiša a ridicat din contul său franci elvețieni în valoare de 95.000 USD, pe care i-a achitat lui D. E.. Pentru diferența de preț, Simeonovski Branko urma să-i trimită lui D. E., prin Andjelković Svetomir (tatăl lui Andjelković G.) și S. N. din Timișoara, cantitatea de 3,231 kg bijuterii contemporane, din aur (coliere, brățări, inele etc.) și ceasuri Rolex, în valoare de până la 240.000 DM.
În perioada care a urmat, S. N. din Timișoara, însoțit de prietenul său Dumitrașciuc M.-D., zis D., lucrător vamal la Punctul de Frontieră Stamora Moravița, s-a deplasat cu autoturismul marca Mercedes Cobra cu nr. de înmatriculare_, la domiciliul tatălui lui Andjelković G. din B. Crkva (Biserica Albă), de unde a luat valuta și valorile, lăsate de Simeonovski Branko (fapt confirmat de Andjelković Svetomir) și le-a transportat la domiciliul său din Timișoara, . C, ..
Conform relatării sale, în prima etapă, când a mers singur, a primit și transportat 65.000 mărci germane, 700 gr de bijuterii din aur și 6 ceasuri Rolex (4 bărbătești și 2 de damă), pe care le-a predat inc. D. E., însoțit de Andjelković G., în mun. Timișoara. În etapa a doua, după o săptămână, când a fost însoțit de vameș, a transportat 2,531 kg bijuterii evaluate la 50.000 mărci germane și le-a predat lui D. E., la domiciliul său.
Tezaurul compus din brățară de aur și 800 monede pseudo-Lysimach din aur, a fost vândut, în aprilie 1999, de inculpatul D. E. și C. S. R., prin intermediul lui Moderć Sinisa, lui A. Tkalec, administratorul Tkalec A. G. Zurich, care le-a pus în vânzare la Sotheby’ Londra (declarația lui Andjelković G., vol. I, f. 172 și urm). Acesta a transmis, apoi, brățara în SUA, prin firma sa Damastion Classical Coins&Antiquities LTD, agentului său comercial Steven Rubinger administratorul Antiqua Inc., Woodland Hills, California,_, fiind transportată cu zborul Swiss Air 2720/5.09.1999 din Zurich. În factura din 1.09.1999, piesa este prezentată ca fiind „brățară celtică din aur”, cu scopul vădit de a i se ascunde sau disimula originea infracțională.
Aceasta a fost expusă de Rubinger la vânzarea Casei Christie´s din New York, în 8 decembrie 1999, la prețul de 80._ USD. P. nevândută a fost restituită dealer-ului, în prezent fiind urmărită prin Interpol. O parte din monedele Lysimach au fost depistate la vânzările publice organizate, în perioada 2000-2013, de firmele Tkalec AG, L. Numismatic, Frank Sternberg Zurich, Numismatica Ars Clasica etc., fiind în curs investigații pentru recuperarea lor prin cereri de comisie rogatorie internațională adresate autorităților din SUA, Elveția (vol. III, f. 45 – 121, declarație Steve Rubinger, vol. I, f. 186).
Conform concluziilor raportului de expertiză, efectuat în cauză, a rezultat că: „toate elementele stilistice și tehnice ale artefactului supus analizei indică în mod indubitabil că avem de face cu o brățară polispiralică de aur, dacică, decorată cu protome de șarpe, databilă în sec. II-I î.e.n.
Brățara scoasă la vânzare de firma Christie’s New York, din Rokefeller Plaza, New York, N.Y._ la data de 8 decembrie 1999, provine din mâna aceluiași meșter și din același atelier care a produs și brățara nr. 9. Culoarea patinei care acoperă brățara, ca și a celor 12 brățări dacice recuperate de S. R., indică faptul că toate piesele au fost îngropate, vreme îndelungată, în aceeași arie pedologică, cea a Sarmizegethusei Regia” (vol. III, f. 286).
După valorificarea tezaurului, s-a înregistrat o vizibilă creștere a situației materiale și a modului de viață al participanților contrar avertismentului lui Ilić Ljubiša de a nu se „etala printr-un stil de viață opulent”. Membrii echipei de braconaj arheologic și-au achiziționat numeroase bunuri de valoare, urmărind constant ascunderea sau disimularea originii ilicite a bunurilor dobândite și a sumelor investite.
Ceasurile Rolex dobândite drept plată în natură au fost distribuite astfel: câte un ceas bărbătesc pentru inculpații D. E., C. S. R., S. A. și Andjelković G. (oferit în iunie 1999, la cabană, cu ocazia unei noi tranzacții), câte un ceas de damă pentru D. S. (soția inc. D.) și pentru soția lui C. S. R..
Ceasul corp delict ridicat cu ocazia percheziției din 12 martie 2009, efectuată la domiciliul inc. D. (în altă cauză), a fost identificat de S. A., precum și de martorii S. N. și G. S. ca fiind unul dintre ceasurile Rolex primite, în contrapartidă, pentru artefactele valorificate, de la partenerii sârbi (declarație S. A. vol. III, f. 42, vol. III, f. 444, B. V., vol. I. f. 218). Cu aceeași ocazie, au fost ridicate spre confiscare de la domiciliile inculpaților D. E. și C. S. R. bijuteriile corp delict care corespund descrierii martorilor ca fiind o parte din compensația în natură trimisă de dealerii sârbi pentru tezaurele vândute (proces verbal percheziție domiciliară vol. III, f. 438 planșe foto vol. III, f. 444).
Inculpatul S. A., care anterior avea o situație materială foarte modestă, a primit și a reciclat suma de 100.000 mărci germane, rezultată din valorificarea tezaurului, pe care a schimbat-o în suma de 1._ lei în sistemul bancar, apoi a dobândit următoarele bunuri mobile și imobile: două apartamente situate în mun. Orăștie, ., . (1999), cumpărate de la martorul Droșca I., cu suma de 175 milioane lei Rol (18.000 mărci germane); apartamentul 13 a rămas pe numele martorului, iar . 4.000 lei RON (2009) l-a donat, la 3 martie 2009, mamei sale S. A.; două autoturisme Dacia 1310 înregistrate sub același nr.,_: primul (accidentat de inc. la 1 decembrie 1999 pe ruta D.-Orăștie), oferit drept plată în natură de D. E. (proprietatea soacrei sale A. M., căreia la 20. 04. 1999 i-a cumpărat un autoturism nou marca Dacia 1310, cu 42.068.899 lei ROL, pe numele socrului A. A., iar al doilea cumpărat din Ungaria cu 2.500 mărci germane); două autoturisme de teren marca ARO 244(1999-2002):_ cumpărat de la N. A. D., iar al doilea cumpărat pentru piese de rezervă; cabana IFET-ului în care era cazat(cumpărată cu 40.000.000 lei ROL), situată în satul Grădiștea de M., ., Jud. H., devenită casa de vacanță și bază de operații pentru asociația infracțională, unde și-a angajat îngrijitor pe martorul R. F..
În 3 martie 2009, a donat casa de vacanță mamei sale, S. A., iar în mai 2013 a răscumpărat-o. În mai 1999, a mai primit de la inculpatul D. E., după valorificarea tezaurului antic, cu titlu de plată în natură, bijuterii contemporane din aur și un ceas marca ROLEX, în valoare de 8.600 euro, pe care apoi le-a vândut.
În anul 2010, după valorificarea tezaurului sustras din situl Vârful Muncelului, inculpatul a mai dobândit două autoturisme de teren (marca Suzuky Vitara, prin intermediul martorului F. C. A. și marca IMS, accidentat în 2011), cumpărate cu 8.800 euro, înmatriculate pe numele altor persoane (procesul-verbal de investigații Vol. III, f. 622).
D. E. (urmărit penal în altă cauză) figurează în evidențele oficiale cu numeroase imobile situate în ., ., compuse din: fânaț la poalele satului, casa de vacanță, cabană, căsuță din lemn, chioșc din lemn, 3 bazine de apă (5100 mp), înstrăinate ulterior la Universitatea Ecologică, prețul de vânzare fiind de 4._ lei. Conform evidențelor Serviciului Public Impozite și Taxe Locale D., inculpatul a cumpărat și înstrăinat, în perioada 1999 – 2009: două imobile și 10 mijloace de transport. În baza de date a Registrului Comerțului figurează ca asociat unic și administrator la . SRL (J_ ).
C. S. R. (urmărit penal în altă cauză), muncitor forestier cu venituri modeste, a cumpărat de la D. E., în vara anului 1999, autoturismul marca BMW cu nr._, apoi înstrăinat, cumpărându-și un alt autoturism BMW, mai performant, și două autoturisme de teren marca Suzuki. În decembrie 1999, C. S. R. și-a abandonat intempestiv meseria de muncitor forestier la S.C. Sargetia Orăștie, devenind un prosper om de afaceri. A cumpărat ori a înființat, conform datelor existente la Registrul Comerțului, cinci societăți comerciale.
După valorificarea tezaurelor, pentru a recompensa echipa de braconieri și protectorii acesteia, în data de 07. 05. 1999, inculpatul D. E. a închiriat Cabana – pensiune „Dumbrăvița” situată pe Rîul M. Retezat și a organizat un chef, la care au participat, alături de el și soția D. S., ca invitați: inculpatul S. A. cu viitoarea soție, C. S. R. cu viitoarea soție C. L. M., martorul G. S. cu soția, D. O. (asociatul lui G.) cu soția; fostul șef de post G. A. cu soția, T. A. (fost ofițer la UM 0215, Serviciu H.) cu viitoarea soție, col. C. P. (la acea dată Inspector șef adj. la I.P.J. H.) cu soția, ultimul fiind însoțit de „o familie de prieteni din București”. Invitații au fost transportați de la Orăștie la Cabana Dumbrăvița de martorul G. S. cu autodubița F. Ducato cu nr. de înmatriculare 2 – HD – UFT (rapoartele de investigații, declarație B. V., vol. I, f. 218, declarație G. S., vol. II. f. 478-484, vol. III, f. 272-278, G. D., fostă S., vol. II, f. 486).
Înainte de chef, martorul i-a transportat pe cei prezenți, la invitația lui D. E., la cabana acestuia, situată în apropiere. Conform declarației martorului G. S.: „La cabana sa, D. a oferit participanților de băut pepsi și whiski marca Johny Walker, apoi a scos din lada fotoliului o pungă din plastic aproximativ de dimensiunile unei mingi de fotbal care era plină cu bijuterii din aur: lănțișoare, coliere și inele. Acesta le-a pus pe masa din camera respectivă spunându-le celor prezenți să-și ia fiecare ce dorește, fără să precizeze la ce cantitate să se limiteze. Fiecare dintre femeile prezente și-a luat câte un lănțișor din aur și inelul care i-a plăcut. De asemenea bărbații și-au ales câte un lănțișor din aur. Care au avut copii și-au luat câte un lănțișor pentru aceștia. Soția mea care în prezent se numește P. Lorina și-a ales 3 lănțișoare de aur și un inel, care, după divorț, au rămas la ea. La chef a cântat formația Brevis din Orăștie condusă de L. B., care i-a cântat melodii cu dedicație inspectorului șef” (vol. II. f. 478-484, vol. III, f. 272-278).
În luna noiembrie 2009, Dušan Djurić și martorul Andjelković G. au sesizat autoritățile române despre disponibilitatea de a coopera la recuperarea unui lot de 400 monede Lysimach și două brățări spiralice provenind din tezaurele sustrase de la Sarmizegetusa Regia (vol. III, f. 475-481).
Astfel, aceștia au descris ofițerilor poliției judiciare iter criminis urmat de o parte din tezaurele sustrase: loturile tranzacționate de intermediarii sârbi (Moderć Siniša, Dušan Djurić etc.) de la inculpații români, erau transportate la Munchen și predate agentului firmei Harlan Berk Ltd. din Chicago, SUA. Monedele erau trimise prin serviciile poștale firmei americane, iar cele nevîndute în SUA, unde piața este mai pretențioasă, erau restituite prin serviciile Federal Express la Munchen. După plata taxelor vamale, artefactele „spălate” astfel își pierd originea infracțională având aparența provenienței americane și sunt puse la vânzare în casele de licitații din Munchen (vol. III, f. 528 și urm.).
Din investigarea ofertelor caselor de licitații privind monede Lysimah purtătoare ale amprentei de identificare a ștanței specifice tezaurului sustras, începând cu anul 1999, organele judiciare au identificat loturi de monede Lysimah, Asander și Pharnakes expuse spre vânzare de următoarele case de licitații: Clasical Numismatic Group Inc (CNG), Freeman &Sear, Harlan J. Berk Ltd Chicago, Lanz și Gorny&Mosch Munchen etc. Loturi din tezaurele de 800 stateri (descoperit de echipa inc. D. E. ș.a.), respectiv 3.600 stateri (descoperit de inc. B. Darius ș.a.), sustrase din situl Sarmizegetusa Regia, au fost examinate și publicate de expertul american Harlan J Berk în decembrie 1999, la scurt timp după expunerea la licitația Clasical Numismatic Group, Inc, Triton III, 30 nov-1 dec. 1999. (vol. I. f. 190 și urm.)
Astfel, în cuprinsul articolului „Brutus Revizitat” expertul american indică structura tezaurului precizând că „monedele Pharnakes al II-lea și Asander au fost găsite cu stateri anonimi bătuți în numele lui Lysimachos. Am obținut această informație nu doar din partea unor persoane aflate in poziția de a cunoaște acest aspect(!) dar și ca urmare a examinării microscopice a încrustațiilor de pe o monedă a lui Asander în calitate de arhon și a numeroși stateri din aur ai lui Brutus bătuți în numele lui Lysimachos. Urmele de depuneri prezente pe toate aceste monede sunt identice. Sunt de un alb murdar cu pete negre vizibile numai sub microscop. Aceste caracteristici, în special petele negre, reprezintă elemente de individualizare specifice acestui lot, dovedind apartenența acestora la același tezaur” (procesul-verbal de investigații și articolul publicat, vol. III, f. 554 și urm.).
În articolul „Staterii din aur ai lui Brutus,” publicat în decembrie 1999, expertul Harlan J. Berk arată că „recent a apărut pe piață un mare lot de stateri de aur de tip Lysimachos (bătuți în monetăriile din Callatis, Tomis și Histria). Diverse companii din domeniul numismatic vând aceste monede ca emisiuni ale lui Mithridates al VI-lea din Pontus, pe Internet și pe alte mijloace, bazându-se pe literatura actuală. În componența tezaurului, format în mare parte din acești stateri din aur anonimi, se află o . monede reprezentând portretele lui Pharnakes al II-lea din Pont (63-47 î.e.n.) și Asander din Pont ca și arhont (47-42 î.e.n.) Monedele lui Pharnakes prezintă urme minime de utilizare, fiind în stare foarte bună, în timp ce monedele lui Asander (deși bătute cu ștanțe slab gravate), sunt noi.” (articolul publicat, vol. III, f. 555 și urm.).
Într-un alt articol, publicat la sfârșitul anului 2005, tot de Harlan J. Berk, în versiunea electronică a periodicului Mint error news.. Gold Staters of Brutus, expertul arată că: „recent a apărut pe piața numismatică un grup de stateri de aur de tip Lysimachos postumi, bătuți la Callatis, Tomis și Istros” pe care le-a cercetat și a constatat că făceau parte „dintr-un tezaur care mai conținea și stateri de aur de la Asander”. Între aceste monede a identificat un stater Lysimachos emis de atelierul de la Tomis care era surfrapat (bătut de două ori), scos la licitație la prețul de 2.750 USD și care era într-o stare de conservare excepțională, practic în aceeași condiție în care a părăsit atelierul (procesul-verbal de investigații, articolul publicat și imaginea fotografică a staterului, vol. III, f. 557 și urm.).
2. SUSTRAGEREA DIN PUNCTUL ARHEOLOGIC „DEALUL MUNCELULUI”, A UNOR TEZAURE DE TETRADRAHME DACICE ȘI DENARI ROMANI DIN A..
În același scop, de a se îmbogăți sustrăgând din situl arheologic tezaure antice, în perioada decembrie 2000 - februarie 2001 inculpatul S. A., a împrumutat, conform declarației sale, un detector de la inculpatul D. E., aspect confirmat și de martorul B. I. A.. Apoi, în mod repetat, a efectuat, împreună cu martorii B. I. A. și H. R. V., detecții și săpături neautorizate în Punctul arheologic Dealul Muncelului, de unde a sustras tezaure de tetradrahme și denari romani din argint.
Cu ocazia cercetărilor, un lot de 25 denari romani din argint, a fost descoperit ascuns în toaleta din curtea casei de vacanță a inculpatului, iar 12 tetradrahme dacice din argint au fost recuperate de la martorul M. V. din Orăștie, care le-a cumpărat de la făptuitori cu 200 mărci germane.
Cele 37 monede recuperate, au fost evaluate la 6.242 euro și depuse în custodia Muzeului Național al Unirii A. I.. Toate monedele au fost supuse unei operații de restaurare de către inculpatul S. A., prin curățarea mecanică a urmelor de sol, pentru ascunderea sau disimularea originii infracționale (vol. II, f. 218 și urm)
Conform raportului de expertiză numismatică efectuat în cauză, „toate cele 37 monede reprezintă emisiuni antice de argint, respectiv 12 tetradrahme dacice (tipul Rădulești – H.), precum și 25 denari romani republicani. Structura pe emitenți a lotului, precum și starea de conservare, ca și patina comună a pieselor indică în mod cert faptul că monedele fac parte din mai multe tezaure dispersate. Unul se compunea din monede dacice, cel puțin unul conținea denari romani republicani.
Starea de conservare a majorității pieselor indică în mod cert faptul că lotul expertizat este rezultatul unei selecții deliberate efectuate după descoperire, de către unele persoane implicate cu comerțul de antichități, deoarece o parte a denarilor romani republicani rămași, chiar și cei care fac parte din tipurile sau variantele rare sunt uzați, fiind deci mai puțini interesante pentru operațiunile comerciale.
Toate monedele au fost supuse unei operațiuni de curățare mecanică, de către persoane care aveau atât cunoștințe tehnice specifice acestui gen de intervenții, cât și ustensilele necesare (vol. II, f. 271 și urm.).
Cu toată intervenția „specializată” de restaurare, mai multe piese au fost degradate în perioada de după descoperire, fie prin manipulare neglijentă sau în cursul operațiunii de curățare mecanică.
Structura pe emitenți a lotului, precum și starea de conservare, ca și patina comună a pieselor, indică în mod cert faptul că monedele fac parte din mai multe tezaure dispersate”. Prejudiciul cauzat prin sustragerea celor 37 de monede a fost evaluat la 6.242 euro (raportul de expertiză, vol. II, f. 271 și urm.).
Inculpatul S. A. a continuat detecțiile neautorizate în situl arheologic, iar la 26 martie 2003, a fost surprins de organele poliției judiciare cu detectorul corp delict marca Fisher C7 seria_, care a fost ridicat și depus la camera de corpuri delicte a I.P.J. H. (vol. II f. 277 și urm.).
3. ACTIVITATEA DE BRACONAJ ARHEOLOGIC DESFĂȘURATĂ DE INCULPATUL S. A., CU ECHIPA INCULPATULUI C. C.
În perioada 2004-2006, inculpatul S. A. și-a continuat activitatea de braconaj arheologic în echipa inculpatului C. C., o parte din membrii acesteia fiind cercetați și trimiși în judecată în dos. nr. 151/P/2005, înregistrat sub nr._ la Judecătoriei D. (a se vedea rechizitoriul în vol. I, f. 92). Pentru modul de acțiune al echipei în situl arheologic, sunt ilustrative următoarele convorbiri telefonice:
La 05.05.2005, ora 21.22 inc. C. Sîmu-M. este contactat de inc. C. C. (_), pentru a organiza o acțiune de braconaj arheologic:
CC: - No, vii să…?
S: - Când vreți să plecați, în seara asta?
CC: - Păi peste vreo jumătate de oră…mergem până la nea A. (n.n. S. A. zis „A. B.”, are casa de vacanță aproape de Cetatea „Sarmizegetusa Regia”) și după aceea vedem noi ce facem, știi…No, ceau! (vol. III, f. 588 și urm.).
La 07.05.2005, ora 15.00, C. Sîmu M. contactează pe C. C. (_), pentru pregătirea braconajului:
S: - Ce faci mă? Nu ești spart, nu?
CC: - Cum dracu nu! Cum mă! Am fost pe la Cetate pe acolo… Putea să vină (n.n. inc. D.)… măcar puteam să probăm acela...(n.n. detectorul nou), un cea…un ceas, două pe acolo.
S: - V. imediat încoace, el o zis că să plecăm în seara asta. Zic…unde vrei să mergi, de ce n-ai venit azi dimineață dacă tot ai vrut să mergi? Imediat vine încoace cu...(n.n. detectorul nou).No hai, că trebuie să vin să vorbesc ceva cu tine neapărat. Că deaia urcai la Costești, dar tu ai trecut și nu te-ai mai oprit.
La 08. 05. 2005, ora 12.13, C. Sîmu M. este contactat de C. C. (_), pentru a organiza acțiunea de braconaj:
S: - Cum deschide acesta telefonul (n.n. inc.D. E.) mă duc la D. și îi iau acela (n.n. detectorul nou) …
CC: - Da, îi spui, bă, să îți arate cum să... acesta și noi plecăm…să facem o probă.
S: - Da, cum! Păi, da știe nea A. (n.n. inc. S. A.) să-i dea drumul, mă gândesc eu…
CC: - Păi, știu și eu în mare așa, no…mă gândesc că tot…de fapt tot alea butoane le are…Bine Sîmule, eu sunt pe poziție pregătit (vol. III, f. 588 și urm.).
La ora 18.14, C. C. contactează pe C. Sîmu M. (_), pentru a se pregăti de braconaj, îngrijorat că inc. S., care îi aștepta în situl arheologic, a rămas fără mâncare:
CC: - No, reușiși să-l prinzi pe acela?
S: - Da, mă, l-am prins. El zice că a plouat la D. azi toată ziua. Bă…cum să ploaie! No, o zis că ia și el niște carne și i-am zis „B_, noi l-am lăsat pe B. (n.n. inc. S. A. zis B.) la … nu are de mâncare, nu are nimic”.
CC: - Îhî…No bine, fii atent aicea că eu mă duc până la Costești și dacă cumva…eu îl sun și eu acum și dacă cumva vine, mă suni și pe mine când pleacă….vin să mă îmbrac. No bine mă!
S: - No, sună-l…să vină și să plecăm odată și eu sunt disperat… vol. III, f. 588 și urm.).
Relația strânsă de valorificare a artefactelor sustrase din siturile arheologice din România de către echipa inc. S. A.și C. C. prin intermediarii sârbi rezultă și din următoarele convorbiri:
La 28. 04. 2005, ora: 14.19, C. C. contactează pe Andjelković G. din Serbia, la telefon nr. 0038_:
G: - Salut Căline
CC: - Ce faci?
G: - Nimica, că acuma am vorbit cu…
CC: - Da… că mi-o zis el de vreo jumătate de ora să te sun, dar nu am putut că eram la spălătorie știi? - No care-i treaba ce știi de el?
G: - Nimica, că astăzi ajunge omul, când ajunge mă sună și eu vă dau telefon imediat
CC: - Da, ajunge aicea la noi?
G: - Da da vine în țară
CC: - No bine atuncea mă, hai că ne auzim atuncea mai târziu (vol. III, f. 584 și urm.).
La 28.04.2005, ora 19.13, C. C. contactează din nou pe Andjelković G. din Serbia la telefon nr. 0038_ pentru a afla despre plecarea colectorului intermediar în vederea preluării „mărfii”:
CC: - Da care-i treaba mai…, nu mai apare astăzi, ha?
G: - Căline fii atent, omu a … cu omu am vorbit…
CC: - Am înteles, am înteles, că plecam într-o oră dacă nu…asta e
G: - Ce să fac, ce să fac eu, el mi-o spus când ajunge, când apare în România, te sun, dar trebuie să vină la mine să-i dau ceva, că am de vorbit…..
CC: - În seara asta nu mai ajunge, sigur, nu?
G: - El o zis că ajunge azi, azi ajunge
CC: - No azi în … noi plecam peste o oră, mă! Numai dimineață…
G: - Păi el oricum rămâne două, trei zile aicea
CC: - No bun, hai că ne auzim atuncea mâine (vol. vol. III, f. 585 și urm.).
În 29.04.2005, ora: 10.26, C. C. este contactat de Andjelković G. din Serbia la telefon nr. 0038_ cu precizări suplimentare privind „omul” care va intermedia afacerea:
G: - O ajuns omu, i-am dat de azi noapte, i-am dat numărul de telefon al…la prieteni, știi la care… Și a spus că sună...
CC: - Da, no bine!
G: - Ce este nou acolo ?
CC: - Nu-i nimic, no bine hai că ne auzim atunci (vol. vol. III, f. 585 și urm.).
La 04. 05. 2006 ora 15:23 C. C. contactează pe Andjelković G. din Serbia, la telefon nr. 0038_, privind organizarea unei noi tranzacții cu artefacte intermediate de inculpatul C. Sîmu-M.:
CC: - Ai vorbit ceva cu Sîmu ?
G: - Da…Vorbește și tu să-ți spună… Tu nu poți să ieși afară nu?
CC: - La tine numai acolo…
G: -…..poți să ieși afară, tu!
CC: - La tine da, dar în Ungaria nu pot să ies că am interdicție
G: - În Ungaria ai interdicție?
CC: - Îhî…
G: - ….mâine să ne întâlnim acolo
CC: - Păi vine el, dacă nu
G: -…vorbește cu el, mi-a spus că mă sună mai târziu (vol. III, f. 585 și urm.).
Conexiunile internaționale multiple ale echipei C. - inc. S. A. rezultă și din convorbirea purtată la 20.04.2005 ora 10.54, la postul tel.nr._, cu Frankulovic Dragutin cetățean sârb, rezident în Viena, cu referire la un lot de monede curățate de sol, pentru disimularea originii infracționale, oferite de un membru al echipei de braconieri, „care a venit la întâlnire cu piesele în buzunar”. Frankulovic Dragutin îi oferea pentru ele suma de 3.500 Є și urma să le aducă un aparat de detecție:
CC: - Nu m-ai mai sunat atuncea...
FD: - Păi, eu te-am sunat, dar tu n-ai fost, n-ai răspuns…
CC: - Știi că te-am dus la acela de-i avea în buzunar... Știi tu, atunci la acela, la… „Sărăca” (n.n.S. T. din Sereca)
FD: - La care?
CC: - Acela de la „Sărăca” de avea…de o venit cu ei în buzunar
FD: - Aha, aha!
CC: - Cât dai pe ei? Cât ai zis atuncea
FD: - Dar de unde să știu eu acum cât îi…ai văzut că le-a adus în buzunare, eu mai știu cât….
CC: - “O, mă... că le-am spălat”, f... dracu să-l ieie să-l…o venit la mine de vreo câteva zile, apăi mă, zic p… mea să te … de ce n-ai făcut atunci?(n.n. tranzacția)
FD: - Păi nu mai lași din ea acum?... Nu le mai păstrează?
CC: - Cum să le păstreze, nu mă, îi trebe „cașcavalul” (banii)
FD: - Pe unde știu unde sunt... tu le-ai cumpărat, nu?
CC: - Păi încă nu mă, vreau să le iau să văd știi ce să fac, nu știu ce să fac, p.. mea, știi ce să fac, no, că ce să fac eu cu ele dacă…fac și eu ceva fac, dacă nu, nu le iau, nu…
FD: - Da. Păi dă-i trei, trei cinci sute pe ele și gata...
CC: - No! bine, mă... Nu mi-ai adus acela, așa-i?
FD: - Acela, aparatul, nu…
CC: - Și nu ne-ntâlnim să-ți arăt „prostiile” alea de care ți-am povestit eu de ele? Nu ne-ntâlnim să-ți arăt alea ce ți-am povestit eu de ele?
FD: - Păi, putem da, da,…acum n-am viză cu…să fac pașaport nou că nu mai am loc unde să pună viză.
CC: - Aha, no păi vezi ce faci și te mai sun eu bă!
FD: - B., bun! (vol. III, f. 584 și urm.).
Legătura echipei inc. S. A. și C. C., cu Franculovic Dragutin, colector zonal din Viena, precum și conștiința lor vinovată rezultă clar din convorbirile telefonice ale acestora:
La 10.05.2005, ora 17.06, C. C. contactează pe dealer-ul Frankulović Dragutin din Viena din Austria (0043_), pentru o nouă ofertă cu artefacte sustrase împreună cu C. Sîmu-M.:
CC: - Ce faci, vii, nu vii, că dacă nu eu mâine, poimâine fac ceva cu alea bă, nu le mai țin!
FD: - ….ți le ia G. acum, nu?
CC: - Păi, eu nu știu, la oricine le dau... Mie îmi trebuie bani. Am și vreo trei sute de dinari ... O aplică cu două capuri, ... că îmi trebuie bani bă! Ce să fac?
FD : - Că mi-ai spus tu că ai dinari, că nu mi-ai spus că ai dinari?
CC: - Păi, nu ți-am spus, dar or apărut acum de două, trei zile, no păi, tot ție ți-i dau…dar dacă veneai… nu? No și mai era acela care știi despre el, o aplică așa de vreo zece centimetri cu două capuri de oameni din ăia…și…tot felul de prostii.
FD: - Apăi, eu acum nu pot să vin de vreo două săptămâni dacă le dai, le dai, ce să fac?
CC: - No, hai să văd ce fac cu ăștia no, dar nu mă tot încurca toată ziua, mă omule! Cu acela ce-ai făcut?
FD: - Cu cine?
CC: - Cu scula aia (n.n. detectorul).
FD: - Păi ce-ți mai trebuie scula atunci dacă ai om la care să le dați, atunci lucrați cu omul acela, ce vă mai trebuie atunci? Mă, omule eu nu…. Auzi eu nu te mint, dar eu trebuie, auzi eu pot să-ți dau…N-am timp, dar tu dacă ai timp, eu uite îți dau adresa, îți dau telefonul…
CC: - Eu am timp bă ...eu umblu pe dealuri bă, eu n-am timp să umblu!
FD: - Eu am avut încredere în tine, ți-am lăsat și bani, ți-am lăsat și tot, dar tu n-ai încredere în mine, ce dracu?
CC: - Păi, eu am încredere mă, dar deja-s trei luni de când zici că vii peste două săptămâni, nu? Așa mi-ai zis și în februarie „bă peste două săptămâni, peste două săptămâni,” ce-mi spui tu le spun și eu la ăștia (n.n. braconierii din echipă), mai zice „cât două săptămâni, alea cât sunt mă, doi ani”?
FD: - ….. eu nu știu la care ai avut tu ce să spui la altul
CC: - Da. Am spus că mai am…și trebuie să-ți spun la telefon tot exact ce și cum!... Mai am niște „brățări de bronz”, niște p... mea, nu mă tot fă să vorbesc la ăsta!...
FD: - Tu acum te-ai prins…te-ai luat cu G. și acum te uiți de mine…
CC: - Eu îmi ... în G. bă, eu nici nu vorbesc cu el, bă, pe mine nu mă….Vorbește poate cu Sîmu sau cu cineva, cu mine nu vorbește.
FD: - El circulă cu Sîmu cu acela, dar nu circulă cu tine, bine, nu-i problemă?
CC: - Probabil, cu Sîmu da, dar cu mine nu. Deci, dacă te interesează îmi spui și le țin, dar nu mă faci să stau…că și eu sunt cum sunt, mă?
FD: - ….până încoace, ce-i problema?
CC: - Băi, tu nici nu știi că am și interdicția aia de nu pot să ies?
FD: - Poate Sîmu să iasă...Și el nu vine cu ele…ce problemă să vină el cu ele?
CC: - No, când vrei să vină?
FD: - Când vrea să vină, că eu sunt acum în Austria, să vină aicea că eu sunt aicea acuma.
CC: - Bă, până în Ungaria vii și tu dacă nu?
FD: - Ha?
CC: - Până în Ungaria vii și tu dacă nu!
FD: - Nu-i problemă și până în Ungaria și până aicea în Austria unde vrea să vină, nu-i problemă.
CC: - No bine, no fii atent că te sun mâine că…vorbesc și cu acesta (vol. III, f. 587 și urm.).
Analiza listingurilor privind frecvența contactelor telefonice ale membrilor echipeide braconaj, realizată cu programul investigativ de calculator a permis realizarea unor riguroase hărți relaționale care pun în evidență legăturile acestora(vol. I, anexa Rechizitoriu)
4. SUSTRAGEREA DIN PUNCTUL ARHEOLOGIC „VÂRFUL MUNCELULUI”, A UNUI TEZAUR DE 1.200 MONEDE KOSON ȘI DOUĂ BRĂȚĂRI SPIRALICE DIN A..
Începând cu anul 2002, inculpatul S. A. a participat la prospecțiile neautorizate ale echipei lui F. C. A., cercetat pentru fapte de braconaj arheologic, iar o mare parte din detecții și săpături au fost efectuate în zona proprietății pe care F. a cumpărat-o de la fostul pădurar B. V., în situl arheologic Dealul Muncelului-Fețele Albe.
F. C. A. asigura echipei compusă din inculpatul S. A. și S. M. M. logistica necesară pentru detecții și săpături, punându-le acestora la dispoziție autoturisme de teren, detectoare, hrană ș.a. Astfel, în casa cumpărată de F. C. A. a fost instalat un localnic S. M. M., cu familia. Cu banii reciclați, F. C. A. i-a cumpărat o motocicletă de teren Yamaha, un autoturism de teren marca Toyota Land Cruiser nr._ și detectoare de metale pentru a efectua prospecții ilegale în situl arheologic, ziua și noaptea, călăuzit și ajutat de inculpatul S. A. (vol. II, f. 331 și urm.).
În perioada 16-17 iunie 2007 în Punctul arheologic Vârful Muncelului, sit înscris în lista Monumentelor istorice, cod LMI 2004 HD - J-D-A-_, inculpatul S. A. și S. M. M. au fost transportați cu autoturismul de teren, de F. C. A. pentru a efectua prospecții neautorizate.
În aceste circumstanțe la distanța de 30 m de crucea amplasată pe Vârful Muncelului, au localizat și sustras un tezaur conținând 1.200 de monede Koson din aur și o pereche de brățări spiralice din aur, fiecare având greutatea de până la 500 gr. Tezaurul a fost descoperit alături de alte artefacte, între care o oală din lut, conținând ceară, care a fost sustrasă, de asemenea. Cu ocazia examinării contextului braconat al sitului arheologic, a fost constatat un grup de gropi între care una proaspăt săpată, de formă tronconică, cu adâncimea de 60 cm. și diametrul de 62 cm. Pe marginile gropii au fost descoperite și ridicate fragmentele unei lupe din fier, fragmente de coif militar, potcoavă, lamă de ferăstrău, cuie și topor, care au fost depuse în custodia Muzeului Civilizației Dacice și Romane D., fiind evaluate ca artefacte de factură dacică, în valoare de 638 lei RON.
Monedele au fost împărțite între inculpatul S. A. pe de o parte și F. C. A., cu S. M. M., pe de altă parte.
Pe drumul de acces, în apropierea gropilor, au fost descoperite cu ocazia cercetării, 4 fragmente de foi de arc pentru autoturismul de teren, rezultând că acestea provin de la autoturismul marca Toyota Land Cruiser nr._, vândut de F. lui S. M. M. și înmatriculat pe numele tatălui său, S. S..
Conform declarației lui S. M. M., arcurile s-au rupt la mijlocul lunii iunie 2007, în contextul unei „plimbări de senzație” realizate cu acest autoturism de teren, pe Vârful Muncelului, de către F., avându-l ca pasager pe S. M. M. (declarație S. M. M., vol. II, f. f. 404).
A fost identificat martorul ocular R. F., care culegea fructe de pădure în zonă și a observat detecțiile neautorizate efectuate de inculpatul S. A., F. C. A. și S. M. M., apoi a descoperit groapa proaspătă. La scurt timp după sustragerea tezaurului, inculpatul i-a relatat că S. M. împreună cu A., au „descoperit un tezaur de monede Koson în Vârful Zăcătoarei” (n.n. Vârful Muncelului) (vol. II, f. 405 și urm.).
Imediat după sustragerea tezaurului, F. C. A. și S. M. M. au plecat pe litoral pentru a sărbători evenimentul. Cu ocazia percheziției din iulie 2013, organele poliției judiciare au fost descoperit în casa de vacanță a inculpatului S. A., o carte poștală trimisă de la mare, cu urarea „Din „Mamaia”, Lisymach îți transmite spor la sapă și lopată!”(vol. II, f. 120).
După sesizarea Poliției și declanșarea cercetărilor, F. C. A. l-a trimis pe S. M. M. în Spania, pentru a zădărnici investigațiile în curs. Totodată, martorul R. F. a fost angajat la exploatarea forestieră, în echipa lui S. M. M., pentru a-l ține sub supraveghere, reușind astfel să temporizeze cercetările.
În septembrie 2009, pentru a-și lua măsuri de protecție, F. C. A. a predat autorităților lotul de 142 monede Koson din aur, susținând că acestea fac parte din colecția mătușii sale din S., deși prezentau urme vizibile de sol (vol. I, f. 225 și urm). Totodată, a precizat că în cazul în care Muzeul Național de Istorie a României îi va da o despăgubire mai mare decât prețul care i-a fost oferit în Germania, va mai preda încă două loturi similare, precum și mai multe brățări spiralice din aur având greutatea până în 500 gr.
Ulterior, în anul 2010, nemulțumiți de răspunsul primit, F. C. A. și membrii echipei au valorificat alte loturi de monede Koson rămase pe „stoc”, exportându-le neautorizat în Ungaria, Austria, Germania și Marea Britanie. Monedele au fost puse in urmărire prin Interpol.
Din supravegherea exercitată de organele poliției judiciare a rezultat că exporturile ilegale au fost realizate de F. C. A. și C. C. (semnalați, în 2010, cu numeroase deplasări în Ungaria, precum și la A., Timișoara), conform modului de operare care rezultă din interceptări: întâlnirile aveau loc, de regulă, în Ungaria sau Austria, unde intermediarii Frankulovic Dragutin, R. H. Camil, Moderc Sinisa, Mehmet Turkuncu ș.a., se prezentau pentru a vedea mostrele, apoi preluau pentru valorificare loturi de 150-200 monede.
Inculpatul C. C., aflat în curs de judecare, împreună cu inculpatul R. H. Camil, la Judecătoria D., pentru fapte similare, a fost semnalat în decembrie 2010 cu o ofertă de 1000 monede Koson din aur și 18.000 denari romani, în piața de autoturisme din A..
În februarie 2010, inculpatul D. Djuric a sesizat autoritățile române, personal și prin avocatul său, despre faptul că era contactat telefonic din România de un intermediar care i-a oferit spre vânzare o pereche de brățări spiralice din aur „una mai mare și alta mai mică,” precum și un lot de monede Koson ale căror fotografii le-a pus la dispoziția organelor judiciare (vol. II, f. 505 și urm.).
În urma valorificării acestor loturi, în perioada 2009- 2010, inculpatul S. A., și-a achiziționat două autoturisme. P. F. C. A. a cumpărat un autoturism Suzuki Vitara, cu prețul de 3.800 euro, înmatriculat sub nr._ . Autoturismul a rămas înscris pe Cabinetul veterinar D. N. din Săsciori, jud. A., căruia inculpatul i-a plătit ulterior 100 de euro pentru a accepta această situație, până își va „rezolva problemele judiciare”.
Inculpatul S. A. și-a mai achiziționat un autoturism marca IMS cu prețul de 3.000 de euro, pe care l-a accidentat în anul 2011, căzând într-o râpă, noaptea, când conform declarației sale, a încercat să tracteze autoturismul de teren condus de F. C. A.. Deși inculpatul s-a accidentat cu această ocazie, cei doi au omis să sesizeze organele de poliție. Conform investigațiilor organelor poliției judiciare, după exportul și valorificarea loturilor monetare, inculpatul S. A. și-a mai realizat, în 2009-2010, îmbunătățiri ale apartamentului în valoare de 4.000 lei, a efectuat și alte cheltuieli în valoare de 4.000 lei (procesul-verbal, vol. III. f. 6124).
În septembrie 2010, inculpatul R. H. Camil (cercetat în altă cauză) a fost depistat de autoritățile britanice din departamentul Kent în timp ce se deplasa cu autoturismul, având 145 monede Koson din aur, puse în urmărire prin Interpol, spre Osnabruck, Germania.
Din actele de urmărire a rezultat că inculpatul R. H. Camil, efectuează în mod curent, la Fritz R. Kunker Gmbh Osnabruk, tranzacții ilegale de reciclare a bunurilor sustrase din siturile românești, cu un reprezentant al casei de licitații.
Autoritățile române s-au sesizat despre fapta lui R. H. Camil în noiembrie 2010, iar prin cererea de comisie rogatorie internațională nr. 300/P/2010 din 29.11.2010, adresată autorităților competente din Marea Britanie, s-a solicitat restituirea lotului de 145 monede Koson.
Raportul de expertiză efectuat la 26. 10. 2011 de către dr. Ernest Oberlander –T., Director General al Muzeului Național de Istorie a României și dr. A. Dowler, Șef al Departamentului Monede și Medaliidin cadrul British Museum, a confirmat apartenența lotului de 145 monede koson la tezaurul sustras din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, România (vol. I, f. 240).
În fața autorităților britanice, inculpatul R. H. Camil a recunoscut că a primit monedele la mijlocul lunii august 2010, în Ungaria - pentru a le vinde cu un comision de 10% - de la un intermediar cetățean român, căruia i-au fost încredințate de „proprietarul” cetățean român, ale căror nume nu le poate spune deoarece ar avea de suferit din partea autorităților române.
Din cercetările efectuate prin asistență judiciară internațională, a rezultat că la 2.02.2010 Casa de licitații Fritz R. Kunker din Osnabruck, frecventată de inculpatul R. H. Camil, a mai vândut 60 de stateri Koson, aparținând aceluiași tezaur, cu suma de 34.200 euro firmei Bruno Barett SARL, Paris, conform facturii nr._/os. Două dintre aceste monede Koson, au fost expuse la licitația organizată de International Coins Exchange Ltd. Dublin în 11 februarie 2011. P. cerere de comisie rogatorie internațională, monedele au fost indisponibilizate de Poliția Irlandeză. În iunie 2012 Curtea Penală din Dublin a dispus restituirea celor 2 monede Koson proprietarului de drept S. R.. După restituire, monedele au fost depuse alături de lotul recuperat, în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României (vol. f. 211 și urm).
5. ACTIVITATEA DE BRACONAJ ARHEOLOGIC A INCULPATULUI S. A., ÎN ECHIPA INCULPATULUI D. F. S. –M. A. P.
La data de 22.05.2013, cercetătorul științific A. Pețan a sesizat unitatea de jandarmi și organele de poliție despre apariția unor gropi proaspete în așezarea civilă din apropierea porții de vest a Cetății Sarmizegetusa Regia, pe care le-a și fotografiat. La cercetarea locului faptei, organele de poliție au recuperat 4 unelte dacice provenind dintr-un depozit de artefacte, care au fost depuse la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din D..
Urmând firul investigației în dosarul privind pe inculpatul D. F. S., organele judiciare au ajuns la S. A.. Cu ocazia percheziției efectuate la 03.07.2013 la domiciliul inc. S. A., a fost descoperit un alt lot de 18 unelte dacice ascunse sub dușumeaua anexelor gospodărești (vol. II, f. 120), care conform expertizei, aparțin aceluiași depozit (vol. II, f. 215 și urm.).
La domiciliul inculpatului au mai fost descoperite și ridicate următoarele obiecte corp delict care au fost folosite la săvârșirea faptelor: 3 cagule pentru mascare, o mănușă, altă mănușă pentru detectorul de metale, 4 aparate de emise-recepție, baterii și căști pentru detectorul de metale, precum și o carte poștală trimisă de la mare de un membru al echipei cu urarea „Din „Mamaia”, Lisymach îți transmite spor la sapă și lopată”.
De asemenea, au mai fost descoperite înscrisuri și 4 hărți militare reprezentând situl Sarmizegetusa Regia, la scară mică, având marcate zonele de cercetare arheologică.
Conform evaluării Muzeului Național Unirii A. I. și raportului de expertiză al Institutului de Arheologie al Academiei Române, Cluj - N., artefactele recuperate sunt originale, provin din situl S. Regia, Județul H., aparțin civilizației dacice, prezintă urme de sol și au o valoare de circulație de 13.050 euro.
Prejudiciul în sumă de 13.050 euro, produs Statului R. a fost recuperat prin ridicarea și predarea artefactelor Muzeului Național al Unirii A. I. (vol. II, f. 200 și urm., f. 215 și urm.).
Continuând actele de urmărire penală, în cauză, organele judiciare au constatat că în perioada ianuarie – aprilie 2013, inculpatul S. A. și S. I., ambii din localitatea Grădiștea de M., jud. H., au efectuat detecții și săpături neautorizate în situl arheologic Dealul Muncelului - Fețele Albe. În locul numit „Banca lui B.”, au efectuat săpături pe o suprafață de 6 m2și au sustras 30-40 monede din aur, tip Lysimach (vol. II, f. 96 și urm).
Dintre piesele din aur sustrase, 3 monede tip Lysimach au fost recuperate de la D. A., comerciant de antichități din Timișoara. Monedele au fost cumpărate în perioada 27-29 aprilie 2013 de la inculpații D. F. S. și V. I. trimiși în judecată la T. H. în dos.nr.105/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (dosar_ ).
Conform raportului de expertiză numismatică efectuat în cauză „cei 3 stateri de tip pseudo – Lysimach emiși de Tomis și Callatis, ridicați de la înv. D. A., sunt emiși cu aceleași ștanțe de avers – revers ca și piesele din lotul de 27 monede recuperate anterior și fac parte din tezaurele sustrase de la Sarmizegetusa Regia și parțial recuperate. Monedele prezintă urme de sol și se înscriu în . provenite din tezaure scoase la iveală prin operațiuni ilicite de detecție efectuate în zona cetăților dacice din zona Munților Orăștiei, piese care au apărut în mod masiv pe piața numismatică internațională după 1999”.
Toate operațiunile de curățare/restaurare a monedelor și inelului medieval ridicate de la numitul D. A. (...) necesită atât existența unui personal specializat în astfel de activități, cât și a unei dotări tehnice minimale” (Rechizitoriu 105/P/2011 inc. D., vol. II, f. 279).
Din actele de urmărire penală a rezultat, de asemenea, că legătura inculpatului D. F. S. cu braconierii din sit, era asigurată de M. A. P. și R. C. din echipa de căutători a inculpatului S. A., care prestau și servicii de transport în situl arheologic Sarmizegetusa Regia pentru turiștii aduși de D. F. S..
De altfel, M. A. P. și R. C. și inculpatul S. A. au fost depistați de agenții Postului de poliție Orăștioara de Sus, de mai multe ori, în toamna anului 2012, deplasându-se în sit cu D. F. S.. Acesta transporta cu autoturismul său, înmatriculat în Bulgaria, persoane aparent turiști, cetățeni români și străini, cazați la pensiunea sa, pe ruta Sarmizegetusa Ulpia Traiana - Grădiștea de M..
Cu ocazia percheziției efectuate în dos. nr. 105/P/2011, din care s-a disjuns prezenta cauză, la domiciliul inculpatului D. F., au fost descoperite și ridicate următoarele corpuri delicte care îi indică preocupările în materie de braconaj arheologic și sarcinile de colector intermediar: costum de camuflaj, 2 aparate de emisie-recepție, manualul de utilizare a detectorului de metale Garrett GTI 2500, fragmente ceramice, 252 monede. Au mai fost ridicate cataloage numismatice ale caselor de licitații Gorny und Mosch și Lanz, din Germania etc., firme care vând monede identificate ca aparținând tezaurelor urmărite prin Interpol și formează obiectul anchetei (Rechizitoriu 105/P/2011 inc. D., vol. II, f. 279).
Pentru alte fapte despre care există date că au fost comise de C. C., S. A., F. C. A., D. F. S., V. I., G. G., H. V. și D. A., A. L., M. A. P., S. I. și R. C., cauza a fost disjunsă în vederea continuării urmăririi penale și elucidării integrale a situației de fapt.
ANALIZA PROBAȚIUNII ADMINISTRATE ÎN FAZA DE URMĂRIRE PENALĂ ȘI ÎN FAZA DE JUDECATĂ:
Instanța reține că pe parcursul cercetărilor inculpatul S. A. a avut o atitudine oscilantă, a optat să colaboreze cu organele de anchetă, dar această opțiune a fost abandonată pe parcurs. Apărarea sa s-a axat pe decredibilizarea declarațiilor martorilor, pe minimalizarea implicării sale și pe o nerecunoaștere a faptelor.
Nu a oferit explicații credibile cu privire la sursa veniturilor sale, dovezile invocate (venituri realizate din bocșerit împreună cu familia) nefiind suficiente pentru justificarea bunurilor dobândite în condițiile în care din anul 1993 acesta nu a mai avut un loc de muncă.
Apărările inculpatului vor fi detaliate în cele ce urmează, însă nu sunt suficiente pentru a înlătura probele de vinovăție în săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a Cod penal, constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 al. 1 Cod penal și spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 al. 1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, în condițiile noului Cod penal, infracțiuni pentru care poate fi antrenată răspunderea penală a inculpatului.
I. Referitor la infracțiunea de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri prev. de art. 280/1 Cod penal, instanța constată că aceasta nu are corespondent distinct în noul Cod penal, însă elementele acesteia se regăsesc în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a noul Cod penal, care sancționează cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani furtul asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural.
Infracțiunea de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri, prev. de art. 2801 Cod penal, consta în înstrăinarea, ascunderea sau orice altă faptă prin care se pricinuiește pierderea pentru patrimoniul cultural național a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond.
Siturile arheologice clasate monument istoric ce cuprind vestigii arheologice, precum și terenuri cu potențial arheologic reperat sunt proprietatea publică a Statului R. reprezentat prin M. C., fiind atribuite în administrarea instituțiilor publice, muzeele (art.7 și 8 din O.G. nr. 68/1994 privind protecția patrimoniului cultural național, art. 3 și art. 10-16 din O.G. nr. 43/2000 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2000).
Bunurile descoperite într-un sit sunt proprietate publică și din momentul descoperirii, beneficiază de regimul de protecție prevăzut pentru bunurile clasate în categoria “Tezaur”. Bunurile însușite au aparținut patrimoniului cultural național chiar dacă nu au fost supuse, decât după sustragere, procedurii de clasare, deoarece ele aparțin unui monument istoric deja clasat, iar conform legii sunt protejate încă de la luare din sit.
II. Infracțiunea de efectuare de detecții și săpături neautorizate în siturile arheologice prev. de art. 92 din Legea nr. 182/2000, nu are corespondent distinct în noul Cod penal și a fost abrogată în mod expres prin art. 88 al. 3 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal.
III. Infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 vechiul Cod penal pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. A., are în prezent corespondent în infracțiunea prev. de art. 367 noul Cod penal.
Conform art. 367 Cod penal, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
P. grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni, în speță infracțiuni de furt calificat în dauna Statului R..
Acțiunile de inițiere s-au materializat în elaborarea unui plan de acțiune pentru braconarea siturilor declarate monument istoric din Munții Orăștiei, prin organizarea echipei și asigurarea logistică: identificarea locațiilor siturilor, planurilor de urbanism (inc. D. și D.), asigurarea surselor de informare, autoturismelor de teren, detectoarelor de metale, instrucțiunilor de utilizare, aprovizionarea cu alimente etc.
Constituirea s-a realizat prin împărțirea sarcinilor unor grupuri specializate, ce cuprindeau: operatori detecții: C. C., D. E., C. S. R. care dispuneau de călăuze și „pălmași” ca inculpatul S. A., pentru efectuarea săpăturilor neautorizate; colectori locali, restauratori ca inculpatul D. E., C. C., D. F. S., F. C. A.; curieri - intermediari: inculpatul V. I., vorbitor de limba engleză, G. G., Dušan Djurić, vorbitori de limba germană care preluau „marfa” pentru a o plasa pe piața antichităților.
Pentru spălarea banilor rezultați din comiterea faptelor, grupul infracțional a apelat la tehnici consacrate cum sunt schemele tipice de reciclare: curățarea artefactelor de sol și compuși chimici, restaurarea artefactelor, cumpărarea și revânzarea prin intermediari a bunurilor culturale, invocarea provenienței din „colecția unui profesor,”.
Ermetismul și conspirativitatea, trăsături ale grupărilor infracționale, care derivă din nevoia obiectivă de autoprotecție, rezultă din măsurile de protecție a comunicărilor ambientale și a convorbirilor telefonice ale învinuiților și inculpaților, prin: utilizarea de stații de emisie recepție (inc. S. A. și D. ), utilizarea unui mare număr de cartele telefonice (F. C. A.) și schimbarea frecventă a cartelelor (apel pe o cartelă, răspuns de pe alta, sau de pe un telefon public - inc. C. și Frankulovic, D. și G.); discuții codificate (“vederi” pentru monede); utilizarea de autoturisme cu numere de înmatriculare în Bulgaria (inc. D.) sau înmatriculate pe numele altor persoane (S. A., F. C. A., C. C., D. E.) etc.
Legăturile membrilor grupului infracțional alcătuit din: inculpatul S. A., C. C., D. E., D. F. S., V. I., F. C. A., G. G. etc. și încercarea de ascundere a activităților ilegale (evidențiată de schimbarea cartelei (vol. III f. 596) sau utilizarea unui telefon public pentru pregătirea unei tranzacții ilegale) rezultă din interceptări, precum și din analiza contactelor telefonice ale acestora (anexa Rechizitoriului).
Sarcinile inculpaților în cadrul grupului infracțional organizat, respectiv rolul inculpatului D. E. de colector local, al inculpatului S. A. și C. Sîmu-M. de „pălmași”, al lui Andjelković G. de „colector zonal”, sunt foarte bine ilustrate de următoarea convorbire telefonică:
La 11.12.2003, ora 14.54, D. E. este contactat de G. (0038._ – nr. de Serbia), care dorește să identifice persoana care avea oferta de vânzare pentru 1700 denari romani, pentru a „colecta marfa”:
DE: - Da, domnul G.!
G: - Alo! Ce faci? Spune-mi exact ce este… cu o mie și ceva?... Cine a luat dinarii? A luat dinarii mei…o mie și cât sunt?
DE: - Mă, omule! Dacă tu suni pe alții să te interesezi de treburi de genul acesta, nu știu de ce mai apelezi la mine?
G: - Sîmu mi-a spus!…Păi el m-a sunat și el mi-a spus!…eu știu cine are?…De unde să știu eu? Când am vorbit cu tine, tu nu mi-ai spus nimic…Ai spus ceva?
DE: - Nu mai sunt!
G: - Păi și de ce m-a sunat acela? Pălmașul tău…cine! (n.n. C. Sîmu M., vol. III, f. 618).
Sentimentul de vinovăție al inculpaților rezultă din modul de operare: aceștia obișnuiau să schimbe cartela telefonică sau să vorbească de pe un telefon public:
Astfel, la 09.07. 2005, ora 00,02, C. C. este contactat de Frankulovic Dragutin, din Austria (_):
CC: - Alo!
FD: - Păi nu mă suni?
CC: - Nu găseam cartelă. Zii pe acesta, dă-l în .… mea!
FD: - A!
CC: - Nu găsesc de aia, cartelă de aia…bag … în ea. Acum dacă mă sunași, zii pe ăsta!
FD: - Păi, ce aud acia, că a fost vreun vânt? (n.n. arestările din mai 2005)
CC: - A fost un vânt de toată p… Dă-l dracului să-l ieie!
FD: - Pe... cu Dule, cu care?
CC: - Aha!
FD: - Pe Dule și acela cu C.? (Djurić Dušan zis D.)
CC: - Îhî!
FD: - Păi ce, baremi ți-o adus ceva să-i dai la acela?
CC: - Cum?
FD: - Baremi te-a pus să-i vinzi la acela ceva ori ce?
CC: - Nu mă, nu cu aia…Cu alte treburi a fost cu ăia, nu…Pe la mine nu…Vreau să-i cheme și pe ăia…pe aicea, prin România pentru ăia, cu brățările alea…
FD: - Eu auzii că cu Dule a fost ceva!
CC: - Și cu G.!
FD: - Și cu G.?
CC: - Aha!
FD: - Păi nu, așa auzii, îmi spusă acela îmi spusă Americanul care ai fost tu cu mine când fusăi eu cu acela la vilă, dacă ții minte atunci.
CC: - Da
FD: - Acela îmi spusă că a fost vânt cu Dule și cu astea...
CC: - Îhî!
FD: - Păi da. Păi ce, a fost vânt mare ori…
CC: - Aha!
FD: - Bă…
CC: - Hai că dacă mai stai tu 20 de minute te sun eu (n.n. schimbă cartela)
FD: - Hai…hai… (vol. III, f. 596 și urm.).
IV. Referitor la infracțiunea de spălare a banilor
Infracțiunea de spălare a banilor incriminată în art. 29 alin. 1 din Legea nr.656/2002 a fost comisă de inculpatul S. A. în formă continuată și în două modalități:
- schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau a disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau de la executarea pedepsei (art. 29 alin.1, lit. a).
- dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni” (art. 29 alin. 1 lit. c).
Infracțiunea de spălare a banilor comisă de inculpați și învinuiți are un caracter corelativ, derivat din infracțiunea principală (furtul calificat, comis în condițiile grupului infracțional organizat), întrucât existența ei este condiționată de săvârșirea prealabilă a infracțiunii din care să provină bunurile arheologice supuse operației de spălare.
Obiectul juridic al infracțiunii de spălare a banilor îl reprezintă relațiile sociale de tip patrimonial, care se nasc și se dezvoltă în legătură cu normala circulație a valorilor în cadrul circuitelor financiare, bancare, de credit și de afaceri, iar valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare o reprezintă derularea legală a fluxurilor de bunuri și valori prin intermediul instituțiilor specializate (inclusiv muzeale) împotriva acțiunilor ilicite de deturnare și subminare a acestora, ca urmare a injectării de valori provenite din infracțiuni. (C. V., Al. B. și colaboratorii, Dreptul penal al afacerilor, C.H. B., București, 2006, p. 279)
Obiectul material al infracțiunii de spălare a banilor îl reprezintă bunurile arheologice și sumele rezultate din săvârșirea infracțiunii principale care sunt supuse actelor de spălare.
Astfel, inculpatul S. A. a prestat servicii de „spălare de artefacte (monede)” și reciclare a sumei de 100.000 mărci germane pentru sine și ceilalți autori ai infracțiunii principale. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor în prima variantă, prevăzută în art. 29 alin. (1) lit. a), constă în acțiunile de schimbare prin curățare-restaurare, respectiv schimbare a valutei și transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată.
Transferul de bunuri desemnează acțiunea de transmitere a unui drept de proprietate sau a unor obligații de la inculpat la alte persoane, respectiv, trecerea dintr-o stare sau dintr-o parte în alta a unei valori, a unui bun sau a unui drept. Sunt asimilate transferului de bunuri și actele de vânzare-cumpărare, având ca obiect artefacte arheologice, bunuri mobile ori imobile (inclusiv actele de donație).
Acțiunile de transfer de bunuri au fost realizate de inculpat cu scopul evident al ascunderii, respectiv al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, care provenind din siturile protejate și având vizibile urme de sol, conform regimului juridic special, nu pot fi deținute de persoane fizice sau persoane juridice, altele decât instituțiile muzeale. Urmarea imediată constă în ascunderea sau disimularea originii ilegale a bunurilor arheologice transferate.
Faptele de transfer de imobile prin donație către mama sa S. A., respectiv de a răscumpăra casa de vacanță, au fost comise de inculpat scopul, de a ascunde, respectiv de a disimula originea ilicită, precum și dreptul de proprietate asupra a acestor bunuri. În același scop, al disimulării, dobândind dreptul de proprietate asupra unor bunuri (apartamentul nr. 13, autoturismele Suzuki Vitara, IMS, un autoturism Dacia 1310 și un autoturism ARO 244), le-a lăsat înscrise pe numele foștilor proprietari.
Unele acțiuni de ascundere sau disimulare au fost efectuate, în fapt, prin realizarea de către inculpat, în condițiile participației improprii, de documente false privind proveniența, apartenența, dispoziția, circulația sau proprietatea bunurilor. Astfel, a întocmit fictiv acte de donație și vânzare-cumpărare, cu S. A., pentru imobilele cumpărate cu banii rezultați din săvârșirea infracțiunii de furt calificat de bunuri culturale, cu consecințe deosebit de grave, în forma continuată.
Elementul material al infracțiunii de spălare a banilor în a doua variantă, prevăzută în art. 29 alin. 1 lit. c din Legea 656/2002, constă în acțiunea inculpatului de a dobândi sau deține bunuri ori sume de bani, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Acțiunea de dobândire desemnează fapta de a deține cu orice titlu un bun din categoria celor precizate de lege, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.
Deținerea sau folosirea desemnează fapta inculpatului S. A. de a se bucura de apartamentul și casa de vacanță, de autoturismele înmatriculate pe numele altor persoane, de a le întrebuința și exploata gratuit pe o perioadă nedeterminată și în mod continuu, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea unei infracțiuni.
Inculpatul a comis infracțiunea de spălare a banilor, cu intenție directă, întrucât a realizat acțiunile de reciclare (schimbarea, transferul, dobândirea, deținere a unui bun arheologic), în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a bunurilor, cunoscând că acestea provin din săvârșirea unor infracțiuni.
Inculpatul S. A. în declarația dată în instanță la fila 60 a negat acuzațiile aduse, însă a precizat că îi cunoaște pe cei implicați în braconajul arheologic din Munții Orăștiei, zona sacră a cetății Sarmizegetusa Regia, respectiv D. E., C. C., ofițerul T., F. C. A.. Confirmă susținerile organelor de anchetă referitoare la găzduirea în curtea casei de vacanță a mașinii lui D. E., la participarea la petrecerea de revelion organizată de D. E. la o pensiune pe Râul M. Retezat,
A susținut că bunurile - un apartament și o cabană provin din moșteniri, însă nu a depus nici o dovadă în acest sens și că le-a donat mamei sale pentru a le sustrage partajului bunurilor comune. Instanța precizează că donația către mama sa a avut loc în anul 2009 și oricum fiind bunuri proprii nu puteau face obiectul partajului cu fosta soție.
Inculpatul a lucrat ca muncitor forestier la ., fostă UFET Orăștie în perioada 1983-1993 așa cum reiese din adeverința de la fila 248, însă a realizat venituri nesemnificative care, în absența altui loc de muncă ulterior nu justifică starea sa materială, împrejurări care susțin acuzația de spălare de bani astfel cum a fost descrisă mai sus.
A recunoscut faptul că în anul 2000, împreună cu martorii Balca I. A. și H. V. a efectuat săpături în Dealul Muncelului, cu un detector împrumutat de la D. E., ocazie cu care a găsit 30-40 monede, probabil de argint, pe care le-a predat.
Martorii audiați în instanță C. Sîmu M. (inculpat într-un dosar având același obiect-sustragere de bunuri de patrimoniu, A. A. C., G. D., fosta soție a inculpatului (filele 77, 79, 94), nu au oferit informații relevante cu privire la activitatea inculpatului, atitudinea lor fiind determinată de natura relațiilor dintre ei, iar în cazul martorului C. Sîmu M. de dorința de a nu se autoincrimina.
Martorul A. A. C. nu și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală la filele 324-329, vol. III, nu a motivat revenirea asupra declarațiilor, însă a confirmat că semnătura de pe declarațiile de la filele 321-322 îi aparține. A făcut referiri la faptul că îl cunoaște pe D. E., însă a precizat că nu are cunoștință ca în anturajul său să se fi aflat inculpatul S. A.. Confirmă că a văzut la D. E. un set de monede, presupunând că sunt de aur.
Martorul G. S. R. ( fila 100) a revenit asupra declarațiilor cu motivarea, necredibilă în opinia instanței că a fost amenințat de un ofițer de poliție că va fi „legat”.
Martorul D. N., a confirmat în declarația de la fila 98 că inculpatul i-a cerut ca cel puțin până în anul 2012 autoturismul să rămână înmatriculat pe cabinetul veterinar, întrucât are probleme judiciare, contrar celor afirmate de inculpat că a avut ca motiv neplata taxei de înmatriculare.
Martorul S. N. ( fila 78) a confirmat că îl aducea pe martorul G. Andjelcovici la D. pentru a se întâlni cu D. E. și împrejurarea că a adus din Serbia de la tatăl lui G. o pungă cu bijuterii, bani și ceasuri la solicitarea lui D. E..
Martorii H. R. V. și B. I. A. în declarațiile de la filele 101 și 102 au confirmat fără dubiu activitatea infracțională a inculpatului S. A., menționând că în anul 2000 acesta a primit un detector de metale și că ei trei, împreună și cu S. I., obișnuiau să meargă la săpături pe Dealul Muncelului să caute monede, punctul de pornire la săpături fiind cabana inculpatului.
Martorul B. I. A. a declarat că aparatul de detecție era folosit de inculpatul S. A., că ei trei ( B., H. și S.) erau folosiți ca săpători de inculpat, că au săpat în zona Gerosu și Valea Largă, iar în 1998-1999 au fost la săpături în zona Dealul Muncelului.
Ambii martori au menționat momentul găsirii vasului de lut cu monede de argint în Punctul arheologic Dealul Muncelului, de unde au sustras tezaurul de teradrahme și denari romani din argint, faptă descrisă la punctul 2.
Martorii C. C. (fila 149), F. C. A. (fila 150), S. M. M. (fila 152), R. C. (fila 153), M. A. P.(fila 151) nu au recunoscut și nu au oferit informații despre activitatea inculpatului, fapt explicabil având în vedere calitatea lor de inculpați/cercetați în alte dosare similare ca inculpați (C. C., F. C. A., R. C., M. A. P.) sau relațiile apropiate ca în cazul lui F. C. A. și S. M. M. care le-a oferit lui și părinților acestuia posibilitatea să locuiască în casa lui de la Grădiștea și loc de muncă.
Martorul S. I.( fila 154) nu a confirmat participarea sa la sustragerea tezaurului de argint din Delaul Muscelului, contrar susținerilor martorilor B. și H. și chiar a declarațiilor inculpatului și nu a oferit alte date de interes pentru cauză.
Declarația martorului R. F. de la fila 162, concordantă cu cele date în cursul urmăririi penale confirmă fără dubii activitatea infracțională a inculpatului. A precizat că în iulie 2007 l-a văzut pe inculpatul S. A. împreună cu alte 3-4 persoane, dintre care l-a identificat pe S. M., în zona Zăcătoarea din Vârful Muncelului având aparate de detecție.
Martorul afirmă și că a fost împreună cu S. A., D. E., C. S., G. S. de două ori la săpături în zona Muchia lui B. și Muchia Cetății, că a fost cu autoturismul de teren condus de F. C. A., cu S. A. și S. M. pe trasee montane. A sesizat martorul schimbarea situației materiale a inculpatului S. A., om simplu care trăia din bocșerit, după descoperirea comorilor din Munții Orăștiei.
Faptele inculpatului așa cum au fost descrise mai sus sunt dovedite cu declarațiile martorilor M. A. P., S. I. și R. C.; procese – verbale de percheziție domiciliară; procese-verbale încheiate de organele de poliție; actele de urmărire penală efectuate în dosarul nr. 408/P/2003 al Parchetului de pe lângă T. H. față de înv. S. A., precum și cele efectuate în dos. nr. 440 /P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind pe inculpatul D. E. ș.a., actele de cercetare penală efectuate în dos.pen.nr.358/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind pe înv. S. A., F. C-tin A. și S. M. M., dosar care a fost conexat la prezenta cauză; cu declarațiile martorilor B. V. B. I., Pețan A. A., G. D., V. C. S., D. N., R. L., R. F., G. S. R., H. R. V., B. I. A., Droșca I..
ÎNCADRAREA JURIDICĂ A FAPTELOR:
Raportat la criteriul aprecierii globale a dispozițiilor cuprinse în cele doua legi penale succesive instanța va constata că noul Cod penal constituie legea penală mai favorabilă inculpatului S. A., având în vedere că infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 209 al. 4 care prevedea o pedeapsă de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi nu se mai regăsește în noul Cod penal, că infracțiunea de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri prev. de art. 280/1 Cod penal nu mai este reglementată ca infracțiune distinctă, iar infracțiunea de efectuare de detecții și săpături neautorizate în siturile arheologice prev. de art. 92 din Legea nr. 182/2000, a fost abrogată expres prin art. 88 al. 3 din Legea 187/2012.
Având în vedere perioada de timp îndelungată în care au fost săvârșite infracțiunile de furt calificat ( martie 1999, februarie 2001, 16-17 iunie 2007 și februarie - mai 2013), practica fiind constantă în a considera că intervalele de timp la care se adoptă rezoluția de a săvârși aceeași infracțiune, nu pot fi foarte lungi, instanța va constata că nu a existat o rezoluție infracțională unică și astfel suntem în prezența a 4 infracțiuni de furt calificat.
A schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. a și al. 4 Cod penal. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 280/1 Cod penal în 4 infracțiuni de furt calificat după cum urmează:
- furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. a și al. 4 Cod penal. cu aplicarea art. 280/1 Cod penal (fapta din martie 1999, prejudiciu estimat 1.000.050 euro),
- furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. a Cod penal. cu aplicarea art. 280/1 Cod penal (fapta din februarie 2001, prejudiciu estimat 6.323 euro),
- furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. a și al. 4 Cod penal. cu aplicarea art. 280/1 Cod penal (fapta din perioada 16-17 iunie 2007, prejudiciu estimat 1.560.000 euro),
- furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. a Cod penal. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 280/1 Cod penal (fapta din februarie - mai 2013, prejudiciu estimat 22.500+13.050 = 35.550 euro),
A constatat că infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. a și al. 4 Cod penal are corespondent în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a noul Cod penal.
A constatat că infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 Cod penal are corespondent în infracțiunea prev. de art. 367 noul Cod penal.
A constatat că infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 29 al. 1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal are corespondent în infracțiunea prev. de art. 29 al. 1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 al. 1 noul Cod penal.
A constatat că infracțiunea de nerespectare a regimului de ocrotire a unor bunuri prev. de art. 280/1 Cod penal nu are corespondent distinct în noul Cod penal.
A constatat că infracțiunea de efectuare de detecții și săpături neautorizate în siturile arheologice prev. de art. 92 din Legea nr. 182/2000, nu are corespondent distinct în noul Cod penal.
Fapta inculpatului S. A. de a adera, în perioada 1998 -2013, în vederea săvârșirii de infracțiuni la regimul de protecție a patrimoniului cultural național la asociația infracțională a inculpaților D. E., C. C., F. C. A. ș.a. constituie infracțiunea de grup infracțional organizat prev. de art. 367 al. 1 Cod penal.
Fapta inculpatuluide a sustrage împreună cu D. E., C. C., F. C. A. ș.a., următoarele tezaure:
- în martie 1999, din situl arheologic Sarmizegetusa Regia – Muchea Cetății, o brățară spiralică și 800 monede Koson din aur, 2000 de monede din argint, în valoare de 1.000.050 euro; întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal,
- în februarie 2001, din situl arheologic Dealul Muncelului, un depozit de 37 monede antice din argint (25 de denari romani și 12 tetradrahme dacice), în valoare de 6.323 euro; întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal,
- în perioada 16-17 iunie 2007, din situl arheologic Vârful Muncelului, un tezaur compus din 1200 monede Koson din aur, o pereche de brățări spiralice din aur, un vas ceramic conținând ceară, în valoare de 1.560.000 euro; întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal,
- în mai - februarie 2013, din situl arheologic Dealul Muncelului – Banca lui B., un tezaur de 30 monede din aur, tip Lysimach, în valoare de 22.500 euro; și din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, Cartierul civil de Vest – La Tău, un depozit de unelte dacice, în valoare de 13.050 euro; întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.
Faptele inculpatului S. A. de a deține, restaura și transfera prin vânzare, împreună cu inculpatul D. E., C. C. și F. C-tin A. ș.a. următoarele tezaure: în martie 1999, o brățară spiralică și 800 monede Koson din aur, 2000 de monede din argint; în februarie 2001, un depozit de 37 monede antice din argint (25 de denari romani și 12 tetradrahme dacice); în perioada 16-17 iunie 2007, un tezaur compus din 1200 monede Koson din aur, o pereche de brățări spiralice din aur, un vas ceramic conținând ceară; în februarie 2013, un tezaur de 30 monede din aur, tip Lysimach; în luna mai 2013, un depozit de unelte dacice;
Precum și faptele inculpatului de a dobândi suma de 100.000 mărci germane - reprezentând partea sa din valorificarea tezaurelor sustrase – de a o recicla prin schimbarea în sistemul bancar, în suma de 1._ lei ROL, cumpărarea următoarelor bunuri mobile și imobile: două apartamente în mun. Orăștie (1999), de la martorul Droșca I., cu suma de 175 milioane lei Rol (18.000 mărci germane), apartamentul 13 rămas pe numele martorului, iar apartamentul 14 îmbunătățit cu 4.000 lei RON (2009)- sumă rezultată din valorificarea tezaurului sustras în 2007- pe care l-a donat, la 3 martie 2009, mamei sale S. A.; două autoturisme Dacia 1300, două autoturisme de teren ARO 244 (1999-2002), o casă de vacanță cu suma de 40.000.000 lei ROL (2000), pe care în 3 martie 2009 a donat-o mamei sale, S. A., iar în mai 2013 a răscumpărat-o; un ceas marca ROLEX, dobândit de la inc. D. E. (plată în natură, în val. de 8.600 euro), două autoturisme de teren (Suzuky Vitara și IMS), cumpărate cu 6.800 euro, înmatriculate pe numele altor persoane (2010); cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori a dreptului de proprietate, cu consecința pierderii bunurilor pentru patrimoniul cultural național, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 29 al.1 lit. a și c. din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 al. 1 noul Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru patrimoniul cultural al umanității, valoarea însemnată a prejudiciului produs prin infracțiunile săvârșite în scopul obținerii într-un mod facil de venituri ilicite, împrejurarea că inculpatul a mai fost cercetat/suspectat pentru același gen de fapte, conduita sa oscilantă după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, necolaborarea cu organele de anchetă pentru stabilirea vinovăției tuturor participanților la astfel de fapte și recuperarea bunurilor de patrimoniu.
Inculpatul S. A. a mai săvârșit fapte de natură penală, fiind condamnat în anul 1997 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279/1 Cod penal și art. 32 al. 1 lit. a și e din Legea nr. 2/1976 la pedeapsa închisorii de 1 an cu suspendarea executării acesteia, iar în anul 2003 a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 73 al. 2 din Legea nr. 182/2000, privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, însă acestea nu atrag starea de recidivă.
Pe parcursul cercetărilor inculpatul S. A. a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptelor.
În perioada 1999 - 2013, inculpatul S. A. a perseverat în săvârșirea infracțiunilor la regimul de protecție a patrimoniului arheologic, deși a fost frecvent cercetat pentru astfel de fapte. S-a constatat că inculpatul nu are nici o ocupație din care să obțină venituri licite, însă a dispus de sume mari de bani obținute din valorificarea tezaurelor pe care le-a sustras din siturile arheologice. A găzduit permanent în casa de vacanță cumpărată de la IFET, cu bani reciclați, echipele de braconaj arheologic.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța l-a condamnat pe inculpatul S. A. la:
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal (fapta din martie 1999),
- 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal (fapta din februarie 2001),
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal (fapta din perioada 16-17 iunie 2007),
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 al. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal (fapta din februarie - mai 2013),
- 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a și b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 29 al. 1 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal.
În baza art.38 al.1 Cod penal, art.39 al.1 lit. b Cod penal și art.45 al.1 Cod penal, a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a și b Cod penal la care adaugă un spor de 4 (patru) ani închisoare (1/3 din 12 ani, totalul celorlalte pedepse), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a și b Cod penal.
Pe durata executării pedepsei l-a privat pe inculpat de exercițiul drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b Cod penal în condițiile și pe durata prev. de art.65 al.3 Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat .
CU PRIVIRE LA MĂSURILE PREVENTIVE DISPUSE ÎN CAUZĂ:
P. ordonanța din 3 iulie 2013 s-a dispus reținerea pe o durată de 24 de ore a inculpatului S. A., începând cu 3 iulie 2013, ora 21,30, până în data de 4 iulie 2013, ora 21,30.
P. încheierea nr. 24/2013 din 4 iulie 2013, pronunțată în dos. nr._ a Tribunalului A., a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, fiind dispusă arestarea inculpatului S. A. pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 4.07.2013 până la data de 1.08.2013.
P. încheierea nr. 42/2013 din 26.07.2013 pronunțată în dos. nr._ T. A. a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, iar în baza art. 155 C. pr.pen. a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului S. A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 2.08.2013 până la 31.08.2013.
P. decizia penală nr. 770/30.08.2013 a Curții de Apel A. I., s-a admis recursul declarat de către inculpatul S. A. împotriva încheierii penale din 28 august 2013 pronunțată de T. H. în dosarul nr._ și în baza art. 300ind.1 raportat la art. 139 alin. 1 din Codul de procedură penală și la art. 145 din Codul de procedură penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive luate față de inculpatul S. A. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Ocolișu M., jud. H. fără încuviințarea instanței, prevăzută de art.145 din Codul procedură penală.
În baza art. 145 alin. 1 ind. 1 din Codul procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul a fost obligat să respecte mai multe obligații.
În baza art.145 alin.1 ind.2 din Codul procedură penală, instanța a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să nu se apropie de următoarele persoane, care au calitatea de învinuiți sau inculpați în alte cauze: D. E., C. S. R., C. Sîmu M., J. I., F. C. A., S. M. M., C. C., S. I., M. A. P., R. C., D. F. S. și V. S., precum și de martorii menționați în actul de sesizare în această cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S. A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 36/4.07.2013 emis de T. A. în dosarul nr._, dacă nu este reținut, arestat sau deținut în altă cauză.
P. încheierea penală din data de 11.02.2014 a Tribunalului H. s-a dispus în baza art. 211 alin. 2 NCPP raportat la art. 214 NCPP, din oficiu luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul S. A., începând cu data de 11.02.2014 și până la soluționarea definitivă a cauzei, cu obligațiile corelative, inclusiv obligația de a nu depăși limita județului H..
În baza art.399 al.1 Cod procedură penală, se va menține măsura preventivă a controlului judiciar instituit prin încheierea penală din data de 11.02.2014 și modificat ulterior.
În baza art.72 al.1 fraza I Cod penal se va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la data de 3.07.2013 la data de 30 .08.2013.
În baza art. 16 al. 1 lit. b rap. la art. 17 al. 2 Cod procedură penală, ca urmare a dezincriminării prin art. 88 al. 3 din Legea 187/2012, instanța îl va achita pe inculpatul S. A. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de efectuare de detecții și săpături neautorizate în siturile arheologice prev. de art. 92 din Legea nr. 182/2000, în formă continuată.
Va dispune atașarea la dosar a mijloacelor materiale de probă înregistrate în Registrul corpurilor delicte și al mijloacelor materiale de probă al Tribunalului H. – Secția penală, sub nr.82/2013 ( 1 DVD cu înregistrări audio-video).
MĂSURI ASIGURATORII (VOL. III, F. 624 )
Conform Ordonanței din 2.08.2013 s-a dispus în temeiul art. 163 și urm. din Codul de procedură penală instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile până la concurența sumei de 13.030 Euro (evaluare prealabilă) asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului S. A. și învinuitei S. A..
P. Ordonanța din 21.08.2013, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului S. A. până la concurența sumei de 2.551.050 Euro, conform evaluării finale, așa cum rezultă din adresa de constituire de parte civilă formulată de M. C..
P. procesul-verbal din 22.08.2013 s-a pus în executare măsura sechestrului asigurator asupra următoarelor bunuri în valoare totală de 30.000 de Euro: apartamentului situat în mun. Orăștie, ., ., jud. H., casa de vacanță proprietatea inculpatului din satul Grădiștea de M., ., jud. H., autoturismul de teren Suzuki Vitara, înmatriculat sub nr._, autoturismul de teren ARO 244 înmatriculat sub nr._, autoturismul de teren IMS, înmatriculat sub nr._ (vol. III, f. 624-625).
În baza art. 397 și 249 al. 5 Cod procedură penală în vederea recuperării prejudiciului, instanța va menține măsura sechestrului asigurator dispusă prin Ordonanța din data de 2.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin care s-a instituit sechestrul asigurator până la concurența sumei de 13.030 Euro asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului S. A. și prin ordonanța din 21.08.2013, prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului S. A. până la concurența sumei de 2.548.300 euro.
Referitor la apartamentul nr. 14 îmbunătățit cu 4.000 lei RON (2009)- sumă rezultată din valorificarea tezaurului sustras în 2007- pe care l-a donat, la 3 martie 2009, mamei sale S. A., instanța apreciază că am fi în prezența unei confiscări extinse, măsură care nu se aplică bunurilor dobândite înainte de . Legii numărul 63 din 17 aprilie 2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României.
În acest sens, prima dată în iunie 2014 Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.118² alin.2 lit. a din Codul penal din 1969 sunt constituționale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică bunurilor dobândite înainte de . Legii nr.63 din 17 aprilie 2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr.286/2009 privind Codul penal.
Ulterior, în Monitorul Oficial nr. 102 din 9 februarie 2015 a fost publicata Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112/1alin. 2 lit. a din noul Cod penal. Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că dispozițiile art. 112/1 alin.2 lit. a din Codul penal sunt constituționale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de . Legii nr. 63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Acest bun imobil (apartamentul nr. 14) a fost dobândit anterior anului 2012, respectiv în anul 1999 și donat petentei S. A. în 2009, motiv pentru care, în acord cu decizia Curții Constituționale nr. 11/15.01.2015 nu poate face obiectul confiscării extinse.
Instanța a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor petentei S. A. prin ordonanțele din 02.08.2013 și din 21.08.2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și aduse la îndeplinire prin procesul verbal din data de 23.08.2013 cu privire la imobilul înscris în CF 5531/14 Orăștie, nr. topo 630/_, apartament în suprafață de 62,16 mp și cota aferentă din părțile comune, situat în municipiul Orăștie, ., ..
În temeiul art. 112 lit. b Cod penal a confiscat de la inculpatul S. A. următoarele obiecte corp delict, care au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor:
-trei cagule pentru mascare, o mănușă din cauciuc, o mănușă pentru detectorul de metale, 4 aparate de emise-recepție, baterii și căști pentru detectorul de metale,
-un telefon marca Nokia, ._, cartelă S. Cosmote, seria_1834119,
- patru hărți militare reprezentând situl Sarmizegetusa Regia,
-detectorul corp delict marca Fisher C7 seria_, ridicat la data de 26 martie 2003, de la casa de vacanță a inculpatului și depus la camera de corpuri delicte a I. H., care a fost folosit la săvârșirea infracțiunilor de furt calificat.
În temeiul art. 112 lit. e Cod penal, a confiscat de la inculpatul S. A. suma de 100.000 lei, reprezentând partea de 100.000 mărci germane, dobândită și spălată de inculpat prin săvârșirea faptei, respectiv din valorificarea tezaurului sustras în martie 1999, și suma de 6800 euro, dobândită și spălată din valorificarea tezaurului sustras în iunie 2007.
LATURA CIVILĂ
Conform adresei Ministerului C. și Patrimoniului Național, în cazul inculpatului S. A., valoarea prejudiciului produs Statului R. prin sustragerea și valorificarea ilegală a tezaurelor de brățări dacice și monetare este de 2.551.050 euro, din care a rămas nerecuperat 2.548.300 euro (vol. II, f. 14-15).
Au fost recuperate în cursul urmăririi penale: 37 monede antice (25 denari romani și 12 tetradrahme dacice) în valoare de 6.323 euro, 149 monede Koson (142 de la înv. F., 2 din Irlanda, International Coins Exchange Ltd. Dublin, iar 5 din Germania, Hirsch Gmbh Munchen) în valoare de 2750 euro; 3 monede Lysimach, din aur, în valoare de 2.850 euro; un depozit de 22 unelte dacice în valoare de 13.050 euro.
Pentru recuperarea celor 5 monede Koson, S. R. a achitat până la data soluționării prezentei cauze, compensații echitabile prevăzute de Convenția internațională Unidroit, în sumă de 2750 Є Casei de licitații Hirsch Gmbh Munchen.
Au rămas nerecuperate: 1 brățară (450.000 euro) oferită spre vânzare la casa Christie’s, New York, aflată în urmărire internațională, 800 monede Lysimach, din aur (600.000 Euro), 27 monede Lysimach, din aur (20.250 euro); 1051 monede Koson din aur (578.050 euro) - din care 145 piese sunt indisponibilizate de autoritățile britanice la British Museum, Londra - și 2 brățări spiralice din aur (2 x 450.000 euro).
Inculpatul nu a contestat valoarea bunurilor de patrimoniu, astfel încât instanța va considera că raportul de expertiză de la fila 209 vol. III care evaluează o brățară spiralică de aur la suma de 450.000 euro, reprezintă valoarea reală a acesteia.
La stabilirea valorii de 450.000 euro pentru o brățară, valoare necontestată de inculpat, împrejurare care echivalează cu acceptarea concluziilor expertului numismat dr. Ernest Oberlander T., s-a avut în vedere calitatea de unicat, calitatea artistică, execuția tehnică și semnificația documentar istorică deosebite ale brățărilor de aur dacice descoperite la Sarmizegetusa Regia.
În baza art. 19 și art. 397 Cod procedură penală raportat la art.1372 al.1 Cod civil îl va obliga pe inculpatul S. A. la plata sumei de 2.548.300 euro către partea civilă S. R. prin M. C., cu titlu de despăgubiri civile. conform constituirii de parte civilă de la filele 14-15 vol. II dos.up.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel P. de pe lângă T. H., inculpatul și partea civilă.
P. în dezvoltarea motivelor de apel a solicitat desființarea hotărârii și, în rejudecare:
- înlăturarea schimbării încadrării juridice din furt calificat în formă continuată în concurs de infracțiuni; s-a motivat că din actele dosarului rezultă cu claritate că inculpatul a realizat la diferite intervale de timp, în baza aceleași rezoluții infracționale acțiuni care realizează conținutul aceleași infracțiuni
- pronunțarea unei soluții de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de detecții și săpături neautorizate, instanța reținând eronat că această faptă nu era incriminată deoarece se afla sub incidența art. 26 din O.G 43/2000 în forma modificată de Legea 187/2012
- reindividualizarea pedepselor aplicate în raport de prejudiciul cauzat prin cele patru infracțiuni de furt calificat
- menținerea măsurii sechestrului asigurător pe bunurile petentei S. A.
Partea civilă M. C. a solicitat desființarea hotărârii și, în rejudecare admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că în mod nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat asupra prezenților având ca obiect suma de bani plătită de statul român pentru răscumpărarea a 5 monede Koson și nici asupra cererii de restituire în natură a bunurilor sustrase.
Inculpatul a solicitat desființarea hotărârii, pronunțarea unei soluții de achitare pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, respingerea cererii de despăgubiri civile, ridicarea sechestrului asigurator și restituirea lucrurilor confiscate. În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de nici una dintre infracțiunile reținute în sarcina sa dezvoltând argumente legate de inconsistența probațiunii administrate pentru fiecare acuzație în parte.
Deliberând asupra apelurilor prin prisma motivelor invocate și, din oficiu, în limitele prevăzute de art.417 din Codul de procedură penală Curtea reține următoarele:
I. Criticile Parchetului referitoare la eronata schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de furt calificat în formă continuată în patru infracțiuni de furt calificat sunt vădit nefondate.
Pentru a exista unitatea de infracțiune este necesară o rezoluție infracțională unică. În mod evident în situația în care presupusele acte materiale se realizează la intervale deosebit de mari în timp nu se poate susține cu temei că inculpatul ar fi avut o rezoluție infracțională unică.
II. In ceea ce privește temeinicia acuzaților atât sub aspectul criticilor formulate de inculpat cât și al celor formulate de parchet Curtea reține următoarele:
II.1. Acuzația de sustragere din punctul arheologic „ Muchea Cetății” a tezaurului alcătuit dintr-o brățară spiralică, 800 de monede Lysimach din aur și 2000 de monede de argint la începutul anului 1999.
P. a susținut, cu referire la această faptă, că inculpatul:
- a participat efectiv la comiterea ei
- a contribuit la valorificarea bunurilor sustrase
- a obținut beneficii din sustragerea bunurilor primind un ceas de aur Rolex și suma de 100.000 de mărci germane
În rechizitoriu s-a reținut că în prima parte lunii martie a anului 1999, inculpatul S. A. a participat la detecțiile din punctul arheologic „ Muchea Cetății” în echipa alcătuită de D. E., C. S. R. și M. F..
În descrierea modului de derulare a faptelor se susține că C. S. R. a identificat cu ajutorul unui detector semnal și, în urma săpăturii efectuate, a descoperit un tezaur alcătuit dintr-o brățară de aur, 800-1000 de monede Lysimacos din aur și 2000 de monede de argint. Inculpatul D. E. a cerut lui S. A. și M. F. să plece în pădure pentru a supraveghea zona în timp ce el și C. S. R. a extras bunurile și le-au pus în rucsacul pe care îl aveau asupra lor.
Inculpatul D. E. ar fi valorificat apoi bunurile sustrase, la această valorificare participând și inculpatul S. A., și ar fi recompensat persoanele care au participat la sustragere și valorificare, inculpatul S. A. primind un ceas Rox și suma de 100.000 mărci germane.
În susținerea acestei acuzații P. a administrat următoarele probe: declarația inculpatului S. A., declarațiile martorilor S. A., Andjelkovic G., Ilic Ljubisa, Gavriloriu S. R., C. S. R., C. Sîmu M., S. N., proces verbal de intrări și ieșiri din țară, proces verbal privind traseul artefacetelor.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză în ce privește această acuzație Curtea reține că acesta nu oferă date suficiente pentru reținerea fără dubiu a participație inculpatului S. A. la săvârșirea acestei infracțiuni.
În declarația dată în faza de urmărire penală – fila 43 vol 3 dos. u.p.- inculpatul S. A. a fost audiat în calitate de martor. În cuprinsul declarației acesta a arătat că a aflat de la numitul C. R. că în cursul anului 1998-1999 D. E. împreună cu finul său C. S. R. ar fi găsit „ ceva tare în jurul cetății” și o să facă bani mulți. De asemenea acesta a precizat că a primit de la D. E. un ceas despre care acesta din urmă ar fi pretins că este marca Rolex pentru a-l vinde însă, întrucât nu a găsit persoane interesate să-l cumpere, a restituit ceasul. Aceleași informații le-a oferit inculpatul și când a fost audiat sub identitatea protejată de I. A.- fila 224 vol 3 dos.u.p. În procesul verbal întocmit la 18 septembrie 2007 se precizează că martorul I. A. conduce organele de cercetare penală în teren la locul numit Culmea Cetății unde le indică o groapă pe care ar fi făcut-o D. E. și C. S. R. în anii 1997-1998 și de unde aceștia ar fi sustras o brățară antică de aur și mai multe monede antice (fila 25-27 vol3 dos.u.p.).
Nici una dintre aceste declarații nu îl incriminează pe inculpat și nu indică participarea lui la săvârșirea pretinsei fapte de furt. Chiar dacă vreuna dintre declarații ar fi fost aptă să furnizeze date incriminatore ea nu ar fi putut fi folosită în acuzare deoarece potrivi dispozițiilor art.118 din Codul de procedură penală declarațiile date în calitate de martor nu pot fi folosite împotriva acestuia.
Celelalte probele care, în opinia acuzării, ar susține acuzația de participare la sustragere nu oferă date relevante.
Astfel, D. E., audiat cu privire la această faptă, a declarat că nu a fost niciodată cu S. Adian „ la căutat comori”, precizând că a folosit detectorul de metale împreună cu C. S. R. - fila 219 vol 3 dos.u.p. C. S. R.- fila 231, 234 vol 3 dos. u.p. – a arătat că nu cunoaște nimic despre detecții neautorizate, nu a participat la acestea și nu a furnizat nici o informație legată de inculpatul S. A.. În declarația aflată la fila 236 vol.3 dos. u.p. C. S. R. recunoaște că a făcut detecții neautorizate împreună cu numitul Gavriloriu S. R., însă susține că nu a găsit nimic și nu precizează vreo participare a inculpatului S. Adian.
Procesul verbal întocmit cu ocazia studierii rapoartelor de serviciu întocmite de plt. Angalița A. C. - fila 338 nu oferă nicio informație referitoare la implicarea inculpatului S. A. la presupusa săvârșire a infracțiunii.
Nici declarațiile martorilor C. S. M. – fila 241, 396 vol. 3 dos.u.p, fila 77 vol.1 dos. fond și S. N. - fila 349 și 361 vol.3 dos. u.p., fila 78 vol.1 dos. fond nu oferă nicio dată despre inculpatul S. A..
Martorul R. F. a relatat în declarația dată în 23 mai 2005 despre fapte petrecute în anul 2008 și 2000, în privința anului 1999 precizând doar că l-a însoțit pe G. S. când acesta a vândut 5 monede cosoni de aur unor sârbi. În declarația dată la 22 februarie 2010 același martor relatează despre pretinse fapte săvârșite în perioada 1996-1997, vara anului 1998 și în luna mai, iunie 1999 nici una dintre acestea nu fac obiectul prezentei acuzații. În același sens este și declarația aflată la fila 326 vol.2 dos.u.p, în plus în aceasta martorul arată că inculpatul S. A. i-ar fi arătat o groapă în din care susținea că D. E., C. S. și Muntreanu F. ar fi extras 315-360 de cosoni. Nici din declarația dată de acest martor în fața instanței de fond - fila 172 vol.1 dos. fond nu rezultă informații care să confirme implicarea inculpatului la săvârșirea unei sustrageri în primăvara anului 1999, în plus martorul revine la cele declarate și precizează că nu-și amintește dacă de la inculpat a aflat sau de la alte persoane despre descoperirea unui tezaur de monede de argint.
În ce privesc probele privind pretinsa contribuție a inculpatului la valorificarea tezaurului pretins sustras:
Martorii Ilic Ljubisa (fila 294 și 562 vol.3 dosar u.p.), Andjelkovic G. ( fila 174 vol1. dos.u.p.) și D. Djuric ( fila 512 vol3 dos.u.p.) nu fac nici o afirmație incriminatoare la adresa inculpatului S. A..
Astfel martorul Andjelkovic G. a arătat că în cursul anului 1999 D. E. a trimis după el trei oameni să vină să-l ducă din Reșița la D. iar cu acea ocazie i-a prezentat o brățară de aur ” șarpe „ și mai multe sute de monede de aur. Acuzarea a susținut că acest transport a fost făcut din dispoziția lui D. de către că martorul G. S. împreună cu inculpatul S. A. și S. R.. Această afirmație nu are nici un suport probator. Din declarația martorului G. S. R. nu rezultă că ar fi făcut un astfel de transport și în nici un caz nu rezultă că l-ar fi făcut însoțit de inculpatul S. A. ( fila 478 vol.2 dos. u.p, fila 100 vol 1 dos. fond).
Ulterior martorul Andjelkovic G. s-a mai întâlnit cu D. E. la Budapesta unde acesta a fost însoțit de două persoane dintre care pe unul știe că îl chema Stanile iar pe celălalt nu îl cunoaște. Din procesul verbal întocmit la 18 februarie 2010 ( fila 421 vol.3 dos. u.p) rezultă că în cursul lunii aprilie a anului 1999 prin punctul de frontieră Nădlac au ieșit cetățenii români D. E., C. Stanilă Raduț și D. S.. Organele de cercetare penală nu au solicitat informații despre o eventuală deplasare a inculptului S. A.. Din adresa emisă de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – fila 313 vol.3 dos. u.p.- rezultă că în perioada 12 04 1999 – 15 04 1999 au fost cazați la hotelul P. din Budapesta D. E. și Andjelkovic G.. În privința celorlalte persoane pentru care s-au solicitat a se efectua verificări, respectiv C. S. R., Ilic Ljubișa, Simeonovski Mitko și G. R. M. s-a stabilit că nu figurează în registrul de cazări. Nici în acest caz acuzarea nu a solicita informații exprese despre prezența inculpatului S. Adian.
Martorul Ilic Ljubisa în declarația sa, fila 294 vol3 u.p. confirmă întâlnirea de la hotelul P. din Budapesta cu D. E. și face vorbire despre tranzacționarea a 6 brățări de aur însă nu precizează nimic despre persoanele care l-ar fi însoțit pe D. și nu face referire la inculpatul S. A.. În același sens este și declarația acestuia aflată la fila 562 din vol. 3 dos u.p., în care precizează în plus că nu recunoaște nicio persoană dintre cele prezentate în fotografii cu excepția celei a numitului G..
În ce privește declarația numitului D. Djuric – fila 516 vol 3 dos. u.p, aceasta nu cuprinde nicio informație relevantă pentru cauză.
În consecință din nicio probă administrată în cauză nu rezultă dincolo de orice dubiu că inculpatul ar fi participat la pretinsa sustragere, ar fi înlesnit valorificarea bunurilor sustrase ori ar fi obținut beneficii în urma acesteia.
II.2 Acuzația de sustragere din punctul arheologic „ Dealul Muncelului „ a unor tezaure de tetradrahme dacice și denari romani de argint în perioada decembrie 2000 – februarie 2001, respectiv 25 denari romani de argint și 12 tetradrahme dacice .
S-a susținut în rechizitoriu că inculpatul a efectuat împreună cu martorii B. I. A. și H. R. - V. detecții în punctul arheologic Dealul Muncelului de unde a sustras un număr de 25 denari romani de argint și 12 tetradrahme dacice. Cei 25 de denari au fost găsiți ascunși în toaleta din curtea casei de vacanță a inculpatului. Cele 12 tetratrahme dacice de argint au fost înstrăinate martorului M. V. pentru suma de 200 de mărci germane, și ridicate de organele de cercetare de la acesta. Întreg prejudiciu, evaluat la 6242 euro, a fost recuperat prin restituirea bunurilor.
În declarația dată în faza de urmărire penală – fila 235 vol. 2 dos. u.p. inculpatul S. A. a arătat că pe la sfârșitul anului 2000, în preajma Crăciunului împreună cu numiții B. I. A. și H. R. a efectuat detecții la locul numit „Dealul Muncelului” cu ajutorul unui detector de metale împrumutat de la D. E. și a descoperit 25 de obiecte metalice pe care le-a păstrat deoarece a aflat că nu au valoare.
În fața instanței de fond inculpatul a susținut că în anul 2000 împreună cu B. I. A. și H. R.- V. a efectuat detecții pe Dealul Muncelului unde a descoperi 30-40 de monede pe care le-a și predat așa cum le-a găsit – fila 60 dosar fond.
Numitul B. I. A. a confirmat susținerile inculpatul arătând că la sfârșitul anului 2000 a căutat împreună cu acesta și H. R.- V. obiecte de valoare și au găsit 35 de monede de argint, dintre care 5 le-a luat el fără cunoștința celorlalți și apoi le-a vândut lui M. V. iar 30 au rămas la S. A..- fila 233, vol. 2 dosar u.p. Ulterior, în declarația dată la 01 08 2001 – fila 237 vol.2 dos. u.p. acesta a susținut că au găsit 20-30 de obiect metalice, care au rămas toate în posesia lui S. A., iar cele 5 monede pe care le-a dat lui M. V. erau ale sale fiind găsite cu altă ocazie în curtea casei sale. În fața instanței de fond martorul a susținut că toate monedele găsite au rămas la S. A.- fila 102 vol.1 dos. fond. Declarațiile acestui martor se coroborează, în parte, cu cele ale lui H. R., care în faza de urmărire penală a arătat inițial, în declarația dată la 14 02 2001- fila 234 vol.2 dos.u.p.că la începutul anului 2001 împreună cu S. A. și B. I. a găsit în urma detecțiilor efectuate în jur de 100 de monede care au rămas toate de S. A., pentru ca ulterior la data de 02 08 2001 să susțină că au fost găsite cu acea ocazie în jur de 30 de monede. În declarațiile date la 22 august 2013 H. R. și B. I. A. au reiterat faptul că au găsit împreună cu S. A. un număr de aproximativ 40 de monede de argint care au rămas în posesia acestuia din urmă - fila 500- 501 vol.2 dos.u.p.
Din declarația martorului C. C. D. - fila 228 vol.2 dos.u.p. rezultă că în luna februarie a anului 2000 a însoțit o persoană din Grădiște la numitul M. V. și acea persoană i-a vândut acestuia un număr de 12 monede pentru suma de 200 de mărci germane. Martorul M. V., audiat în faza de urmărire penală a arătat că a cumpărat de la o persoană care i-a fost prezentată de C. C. D. un număr de 12 monede cu suma de 200 de mărci – fila 230 vol. 2 dos. u.p.
Cele 37 de monede au fost expertizate prin raportul de expertiză întocmit în faza de urmărire penală – fila 271 vol. 2 dos,.. u.p și s-a concluzionat că acestea reprezintă emisiuni autentice de argint.
Din dovada de ridicare existentă la fila 225 vol .2 dosar u.p rezultă că inculpatul a predat organelor de poliție în vederea efectuării de cercetări un număr de 25 de obiecte de metal de formă rotundă, culoare argintie, 13 dintre ele având diametre cuprinse între 7 și 9 cm iar restul diametru de aproximativ 25 cm. De asemenea din Procesul verbal încheiat la 13 02 2001rezultă că organele de urmărire penală au ridicat de la numitul M. V. un număr de 12 monede
Criticile inculpatului se referă la faptul că instanța a dispus în mod nelegal o soluție de condamnare, deși bunurile au fost predate benevol de către inculpat, iar căutarea și însușirea lor, la sfârșitul anului 2000 nu era prevăzută de legea penală, cum nu era prevăzut nici un termen de restituire a unor astfel de bunuri.
Susținerea inculptului în sensul că nu a săvârșit infracțiunea de furt deoarece nu și-a însușit acele bunuri sunt nefondate.
Fapta de însușire pe nedrept a unui bun care face parte din patrimoniul cultural național era prevăzută ca infracțiune în Codul penal anterior, inclusiv în anul 2000.
În cauză este pe deplin dovedit că urmare unor acțiuni orientate în acest scop inculpatul a efectuat detecții pe Dealul Muncelului, unde a descoperit 25 denari romani de argint și 12 tetradrahme dacice pe care și le-a însușit.
Singura problemă care ar putea fi adusă în discuție este dacă aceste bunuri erau sau nu proprietatea statului la momentul în care au fost însușite de către inculpat.
Regimul juridic al acestor bunuri a fost reglementat până la data de 17 ianuarie 2001 de Ordonanța 68/1994, iar ulterior de Legea 128/2000.
Dacă reținem că fapta a fost săvârșită de inculpat în perioada decembrie 2000 - 17 ianuarie 2001( data intrării în vigoare a Legii 128/2000) acesteia îi sunt incidente dispozițiile Ordonanța 68/1994.
Potrivit dispozițiilor acestei ordonanțe:
Art.20
„ Cercetările arheologice sistematice se executa numai cu autorizația prealabilă a Comisiei Naționale de Arheologie și, după caz, și cu avizul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.
Bunurile culturale imobile descoperite ca rezultat al unor cercetări arheologice sistematice, precum și descoperirile fortuite beneficiază de regimul juridic al monumentelor istorice clasate în categoria A, pînă la definitivarea procedurii de clasare, care se declanseaza din oficiu.
Bunurile culturale mobile descoperite ca rezultat al cercetărilor arheologice sistematice, precum și descoperirile fortuite sunt de drept proprietate publica, indiferent de regimul de proprietate asupra terenului din care acestea au fost recuperate.
Din momentul descoperirii și pînă la încheierea procedurii de clasare, care se declanșează din oficiu, bunurile culturale mobile descoperite în condițiile de mai sus beneficiază de regimul juridic de protecție prevăzut în prezenta ordonanța pentru bunurile clasate în categoria tezaur.”
Față de aceste dispoziții legale Curtea reține că este mai presus de orice dubiu că bunurile monede descoperite în această perioadă se încadrează și se încadrau la data descoperirii lor în categoria bunurilor culturale mobile, fiind încadrate ope legis, de la momentul descoperirii, în categoria tezaur și devenind proprietate publică de drept din același moment.
În consecință acestea se aflau în proprietatea statului din momentul descoperirii iar însușirea lor de către o altă persoană întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.
Nu se poate pune în discuție faptul că bunul găsit de către inculpați ca urmare a unor căutări orientate în acest scop ar fi un bun găsit deoarece nu suntem în prezența unui bun pierdut ori fără stăpân. Dimpotrivă statul și-l aproprie, prin dispoziția legală sus citată, declarând în temeiul legii, un drept de proprietate și control asupra acestuia din momentul descoperirii sale.
În plus susținerea inculpatului în sensul că a efectuat predarea în mod benevol nu este exactă, întrucât acesta a predat bunurile la solicitarea organelor de poliție. De asemenea susținerea acestuia în sensul că nu avea o obligație de predare este nefondată. Oricum în speță, așa cum am arătat nu se pune în discuție existența unui „ bun găsit”.
În măsura în care s-ar reține că fapta a fost săvârșită după data de 17 01 2001 regimul juridic al bunului ar fi supus dispozițiilor Legii 182/ 25 octombrie 2000.
În temeiul acestei legi:
Art. 1 „ Prezenta lege instituie regimul juridic al bunurilor aparținând patrimoniului cultural national mobil, ca parte a patrimoniului cultural național, si reglementează activitățile specifice de protejare a acestora. „
………………………………………………………………………………”
Art.3
(1) Patrimoniul cultural național mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorica, arheologica, documentara, etnografica, artistica, științifica si tehnica, literara, cinematografica, numismatica, filatelica, heraldica, bibliofila, cartografica si epigrafica, reprezentând marturii materiale ale evoluției mediului natural si ale relațiilor omului cu acesta, ale potențialului creator uman si ale contribuției romanești, precum si a minoritarilor naționale la civilizația universala.
(2) Bunurile care alcătuiesc patrimoniul cultural național mobil sunt:
1. bunuri arheologice si istorico-documentare, precum:
a) descoperirile arheologice terestre si subacvatice, unelte, ceramica, inscripții, monede, sigilii, bijuterii, piese de vestimentație si harnașament, arme, însemne funerare, cu excepția eșantioanelor de materiale de construcție, materiale din situri, care constituie probe arheologice pentru analize de specialitate;
Art.46
(1) Bunurile arheologice, epigrafice, numismatice, paleontologice sau geolitice, descoperite in cadrul unor cercetări sistematice cu scop arheologic ori geologic sau in cadrul unor cercetări arheologice de salvare ori având caracter preventiv, precum si cele descoperite întâmplător prin lucrări de orice natura, efectuate in locuri care fac obiectul exclusiv al proprietății publice, conform art. 136 alin. (3) din Constituția României, republicata, intra in proprietate publica, potrivit dispozițiilor legale.
În consecință potrivit dispozițiilor art. 46 alin.1 din lege bunurile mobile descoperite înafara activității de cercetare devin proprietate publică dacă au fost descoperite în locuri care fac obiectul exclusiv al proprietății publice, astfel cum este el definit de art. 136 alin.3 din Constituție.
Potrivit dispozițiilor alin.3 al art. 136 din Constituție:
„Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.”
Întrucât bunurile au fost descoperite în subsol, acestea în temeiul dispozițiilor constituționale, erau proprietatea statului, însușirea lor întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.
În consecință cererea inculpatului de a se reține că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat nu este întemeiată.
Nici cererea inculpatului de a se reține încetarea procesului penal ca urmare a intervenției prescripției nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.154 ali.1 lit.c din Codul penal termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani dacă legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani care nu depășește 10 ani.
Potrivit dispozițiilor art.155 din Codul penal cursul prescripției se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. Norma nu impune ca actul de procedură să fie făcut cu privire la cel ce invocă prescripție, ci, „ în cauză”. Ori din verificarea actelor dosarului rezultă că „ în cauză” au fost efectuate acte de procedură și în cursul anului 2008 când a fost efectuat raportul de expertiză asupra monedelor.
Ca urmare a întreruperilor intervenite în cauză este incident art. 155 alin.4 din Codul penal potrivit căruia pentru a interveni prescripția este necesar ca termenele de la art. 154 să fie depășite cu încă o dată, în speță termenul urmând a fi de 16 ani, în consecință neîmplinit la data judecării prezentei cauze.
Fapta săvârșită de inculpat nu este prescrisă nici dacă se au în vedere dispozițiile Codului penal din 1968.
Astfel pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.2 lit.a din Codul penal prescripția specială era de 15 ani până la data de 22 04 2012, când a intrat în vigoare Legea 63/2012, și de 20 ani de la data de 22 04 2012, potrivit art.122 rap. la art.124 din Codul penal. În nici una dintre cele două situații termenul nu este împlinit la data soluționării cauzei. Cel mai scurt termen de prescripție se împlinea în decembrie 2015.
Față de acestea soluția de condamnare a inculptului pentru săvârșire acestei infracțiuni este legală și temeinică.
Criticile inculpatului referitoare la individualizarea pedepsei aplicate sunt însă justificate.
Individualizarea judiciară a pedepsei are în vedere criteriile prevăzute de art.74 din Codul penal și necesitatea atingerii scopului prevăzut de art.3 din Legea 254/2013.
În evaluarea cestor criterii Curtea reține că deși inculpatul are antecedență penală ea privește fapte săvârșite cu mult timp în urmă, respectiv în anul 1995, totodată de la data săvârșirii prezentei infracțiuni – anul 2000 inculpatul nu a mai fost confruntat cu legea penală. Prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, de 6242 euro, a fost în întregime recuperat în natură prin restituirea bunurilor. Totodată inculpatul a făcut declarații sincere în faza de urmărire penală și în fața instanței în privința modului de descoperire a bunurilor.
Față de acestea Curtea arată că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 2 ani cu suspendarea sub supraveghe este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și aptă să conducă la realizarea scopului.
Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia având în vedere că de la data săvârșirii infracțiunii a trecut un interval de timp îndelungat – 15 ani, în interiorul căruia inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte penale.
Totodată obligațiile care vor fi impuse inculpatului sunt apte să contribuie în mod eficient la formarea de către acesta a unei atitudini corect față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
II.3. Acuzația de sustragere din punctul arheologic „ Vârful Muncelului” a unui tezaur de 1200 monede Koson și a două brățări spiralice de aur în data perioada 16-17 iunie 2007.
P. rechizitoriu s-a susținut că în data de 16 sau 17 iunie 2007 inculpatul S. A. și numitul S. M. M. au fost transportați cu autoturismul de teren de către F. C-tin A. pentru a efectua prospecții neautorizate pe Vârful Muncelului, unde au localizat și sustras un tezaur conținând 1200 de monede Koson din aur și o pereche de brățări spiralice din aur fiecare având greutatea de până la 500 de grame.
Se mai reține că în urma valorificării bunurilor sustrase inculpatul S. Adian a achiziționat 2 autoturisme ( unul în valoare de 3800 de euro și altul în valoare de 3000 de euro), a realizat îmbunătățiri ale apartamentului în valoare de 4.000 de lei și a făcut alte cheltuieli în cuantum de 4.000 lei.
Probele pe care este întemeiată acuzația adusă inculpatului S. A. sunt, potrivit descrierii din rechizitoriu, declarația martorului R. F. și o carte poștală trimisă de F. C-tin A. și S. M. de la mare inculpatului cu urarea „ Din Mamaia” Lisymach îți transmite spor la sapă și lopată”.
Inculpatul a susținut că această acuzație nu este reală și că probele pe care se întemeiază nu sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură.
Criticile inculpatului sunt întemeiate.
În cauză în susținerea acestei acuzații au fost audiați: S. M. M., F. C. A., O. M., Aleonescu S., Balos A., G. S. și R. F..
S. M. M. în declarația dată în data de 09 07 2007 – fila 404 vol. 2 dos u.p a arătat că foile de arc prezentate de organele de cercetare penală provin de la autoturismul care s-a defectat în timp ce a efectua o plimbare, în urmă cu trei săptămâni, împreună cu numitul A. F.. În fața instanței de fond acesta, fiind audiat în calitate de martor, a arătat cu nu a participat niciodată împreună cu S. A. la săpături în punctul arheologic Vârful Muncelului.
F. C. A. a refuzat să facă declarații în faza de urmărire penală - fila 423 vol 2 u.p., iar în fața instanței a arătat că nu a făcut niciodată detecții neautorizate împreună cu inculpatul S. A. și nici nu l-a transportat pe acesta vreodată în punctul arheologic Vârful Muncelului ( fila 150 vol.1 dosar fond).
Martora O. M. a declarat că l-a văzut de mai multe ori pe S. M. mergând cu autoturismul sau cu motocicleta prin zona Muncelului. Martora a mai precizat că personal nu l-a văzut niciodată pe M. săpând în zonă, însă alte persoane pe care nu le-a precizat i-au spus că cred că acesta a căutat aur ( fila 413 vol.2 dos. u.p.) Martora nu a făcut nici o mențiune referitoare la inculpatul S. A..
În același sens este și declarația martorului Aleonescu S., care face precizări despre deplasările numitului S. M. fără să susțină că acesta ar fi căutat sau găsit obiecte de patrimoniu ( fila 415 vol.2 dos.u.p).
Martora Balos A., cercetător științific arheolog a făcut relatări în legătură cu gropile pe care le-a identificat în data de 21 06 2007 pe Vârful Muncelului și obiectele găsite în preajma acestora fără să ofere vreo informație referitoare la cine ar fi autorul acestora și eventualele bunuri sustrase ( fila 416 vol.2 dos.u.p).
Martorul G. S. oferă informații referitoare la pretinse fapte din perioada 1997-1998. În cuprinsul declarației, fără să se facă vreo precizare cu privire la o dată concretă, dar în continuarea relatării despre ceea ce numitul Ciucurescu ar fi povestit oamenilor în bufetul din . 1998, acesta arată că „ De asemenea B. ( S. A. n.n.) a spus unor persoane că S. și echipa lui a descoperit un tezaur alcătuit din 1-2 șerpi de aur și mai multe monede de aur.” Din cuprinsul declarației nu rezultă că inculpatul ar fi participat în vreun fel la această descoperire. În fața instanței de fond martorul a arătat că tot ce a declarat în faza de urmărire penală știe din informațiile pe care le-a citit la vremea aceea în ziarele locale.
În consecință nici una dintre aceste declarații nu furnizează nicio informație aptă să conducă la incriminarea inculpatului S. A..
Martorul Râmbete F. - invocat de acuzare ca martor ocular a dat declarații în faza de urmărire penală la: 06 08 2007, 11 07 2007, 17 01 2011, 23 feb 2001 și 14 nov. 2011).
În prima declarație martorul a arătat că în data de 30 07 2007, în jurul orelor 15-16, în timp ce se afla la cules de afine pe dealul Muncelului a văzut o persoană, îmbrăcată într-un trening de culoare albastră, făcând detecții cu un aparat în jurul unei grop mari făcute de căutătorii de comori. Ulterior când a coborât de pe munte s-a întâlnit cu acea persoană și a constatat că era numitul S. M. ( fila 405 vol.2 dos.u.p).
În cea de-a doua declarație martorul precizează că în data de 30 07 2007 a văzut o persoană îmbrăcată într-un trening albastru care avea în mână un detector de metale și crede că l-a recunoscut în acesta pe S. Adian. Acesta a luat-o la fugă împreună cu alte două persoane. Martorul arată că ulterior s-a întâlnit și cu S. M. însă, nu îl recunoaște pe acesta ca fiind unul dintre cei la care a făcut vorbire mai sus. Martorul precizează că nu a văzut pe cei trei făcând detecții. Acesta a motivat schimbare declarației prin aceea că la momentul luării primei declarații era sub influența băuturilor alcoolice. ( fila 418 vol.2 dos.u.p.).
La data de 17 01 2011 același martor arată că își menține declarația dată la 06 08 2007, când a spus adevărul, și că revenirea asupra ei a fost determinată de amenințările care i-au fost adresate de S. M. și de A., precum și de faptul că procurorul i-ar fi spus să aibă grijă ce declară. Martorul a susținut că de la mai multe persoane printre care și S. A. a aflat că M. și A. au făcut groapa și au descoperit în ea o comoară de Kosoni. Totodată a afirmat că își amintește că în acea perioadă la groapă din Muncel l-a văzut și pe S. A. cu S. M.. La finalul declarației martorul precizează, fără să arate ce i-a format această convingere ” Acum sînt sigur că groapa din Muncel din acea perioadă din anul 2007 a fost făcută de S. M., A. și S. A., aceștia au scos o comoară formată din monede koson, fiind vândută de către A.…” ( fila 407 vol.2 dos u.p).
La 23 februarie 2011, R. F., fiind audiat asupra acelorași împrejurări, a declarat că i-a văzut pe S. M. și S. A. săpând și folosind un detector de metale la locul numit Zăcătoarea. Acesta a mai afirmat că ulterior a aflat, și de la S. A., că din una din gropile săpate de S. M. în Vârful Muncelului a fost găsită o comoară de kosoni din aur. La finalul declarației martorul a precizat ” Sunt sigur că groapa din Vârful Muncelului a fost făcută de S. M., S. A. din S., iar comoara a fost găsită și scoasă de aceștia din una dintre acele gropi”
În declarația dată în 14 noiembrie 2011 martorul a arătat că la sfârșitul lunii iulie, în timp ce se afla la cules de afine i-a văzut în locul numit Zăcătoare pe S. M., S. A. și F. A. în timp ce efectuau detecții, aceștia îndepărtându-se când l-au observat. Ulterior, în urma unor discuții avute cu S. A. a aflat despre faptul că S. M. și cu A. ar fi descoperit un tezaur de monede koson ( fila 409 vol.2 dos. u.p.).
Audiat în legătură cu această faptă în fața instanței de fond martorul a declarat că în luna iulie a anului 2007 în timp ce era la cules de afine în zona Zăcătorea l-a văzut pe S. A. împreună cu alte trei, patru persoane cu aparate de detecție de metale și dintre aceștia a recunoscut pe S. M.. Acesta arată că nu mai poate preciza cu exactitate dacă din discuțiile cu S. A. ori cu alte persoane din . acesta și cele trei - patru persoane ar fi descoperit un tezaur din monede de argint. (fila 162 vol.1 dosar fond).
Aceste declarații ale martorului R. F. nu pot fundamenta o soluție de condamnare a inculpatului S. A., deoarece nu furnizează elemente din care să se poată reține cu certitudine săvârșirea de către acesta a vreunei fapte penale.
Distinct de inconsecvența martorului (sub aspectul persoanelor pe care le-a observat, a faptului dacă acestea făceau sau nu detecții ori săpături) în prezentarea evenimentelor pe parcursul celor șase declarații pe care le-a dat Curtea reține că acestea nu oferă nici un argument pentru a se reține în sarcina inculpatului S. A. săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Pretinsa surprindere a inculpatului S. A., în măsura în care s-ar reține declarația în care martorul susține aceasta, a avut loc la data de 30 07 2007, ori acuzarea afirmă că fapta a fost săvârșită în 16- 17 iunie 2007. Dealtfel martora Balos A., cercetător științific arheolog a făcut verificări la solicitarea organelor de poliție în data de 21 06 2007 pe Vârful Muncelului, în pretinsele gropi din care se susține că ar fi fost extras tezaurul.
Astfel prezența inculpatului în data de 30 07 2007, pe vârful dealul Muncelului chiar reală dacă ar fi nu are nici o relevanță sub aspectul probării unei fapte pretins săvârșite în data de 16 - 17. 06._.
Afirmațiile martorului R., în primele declarații au fost că știe de la inculpatul S. A. și alte persoane neprecizate că S. M. și F. C. A. ar fi găsit o comoară formată din kosoni - nu că inculpatul ar fi găsit acea comoară. Ulterior martorul arată, fără să precizeze de unde și-a format această convingere, că cu siguranță cei trei au găsit comoara formată din kosoni ( monede de argint - în declarația din fața instanței). Această simplă afirmație a martorului necoroborată cu nici o altă probă și lipsită de orice argumentare în ce privește sursa și credibilitatea informației care au dus la formarea convingerii exprimate de acesta nu poate constitui o probă suficientă pentru fundamentarea unei soluții de condamnare.
Distinct de aceasta Curtea arată că martorul R. F. nu a făcut în nicio declarație vreo precizare referitoare la numărul de monede găsite ori la găsirea cu aceeași ocazie și a unor brățări dacice de aur.
În ce privește valorificarea pretinsului tezaur nici în motivarea rechizitoriului nu sunt precizate date din care să rezulte că inculpatul S. A. ar fi participat în vreun fel la aceasta. În actul de acuzare se susține că valorificarea pretinsului tezaur s-a făcut de către F. C. A. și C. C..
Nu se poate reține în acuzare, ca probă, nici cartea poștală primită de inculpat de la F. C-tin A. și S. M. cu textul „ Din Mamaia” Lisymach îți transmite spor la sapă și lopată” întrucât acest mesaj este susceptibil de mai multe interpretări și oricum, chiar dacă ar fi interpretat ca sugerând un îndemn la săpături neautorizate, nu oferă nici o informație despre pretinsa faptă de săvârșirea căreia este acuzat inculpatul.
În consecință în raport de această acuzați se impune adoptarea unei soluții de achitare a inculpatului în temeiul art. 396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală.
II.4 Acuzația referitoare la săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată în perioada ianuarie – aprilie 2013 constând în aceea că inculpatul a sustras, în baza aceleași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane în luna februarie 2013 un număr de 30 de monede de aur de tip Lysimach în valoare de 22.500 euro și în luna mai a aceluiași an un depozit de unelte dacice în valoare de 13.050 euro.
În privința actului material din luna februarie 2013 în rechizitoriu s-a susținut că „organele judiciare au constat că în perioada ianuarie – aprilie 2013 inculpatul S. A. și inv. S. I. au efectuat detecții și săpături neautorizate în situl arheologic Dealul Muncelului- Fețele Albe. În locul numit „ banca lui B.”, au efectuat săpături pe o suprafață de 6m2 și au sustras 30-40 de monede de aur ,tip Lysimach. Ca probe au fost indicate documentele aflate în Vol II fila 96 și urm.
În rechizitoriu s-a menționat că 3 dintre monedele găsite cu acea ocazie au fost înstrăinate de D. F. S. și V. I. lui D. A. și ulterior recuperate de la acesta.
Cu referire la actul material din mai 2013 s-a susținut că cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului S. A. a fost descoperit un lot de 18 unelte dacice ascunse sub dușumeaua casei care aparțineau de depozitul de artefacte descoperit, la cercetarea la fața locului, efectuate în urma sesizării făcute de cercetătorul științific A. Pețan. În probațiune a fost indicată fila 120 și fila 215 și urm. din vol.2.
Inculpatul a susținut că aceste acuzații nu sunt întemeiate nefiind susținute probator. În ce privesc uneltele de fier găsite la domiciliul său cu ocazia percheziției a arătat că acestea au fost găsite pe un drum forestier în data de 02 07 2013 în timp ce mergea la cules de ciuperci și au fost predate cu ocazia percheziției domiciliare astfel că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale contravenției prev. de art.49 alin.1 din Legea 182/2000.
Totodată inculpatul a solicitat să se excludă din ansamblul probator procesul –verbal de percheziție domiciliară din 03 iunie 2013 susținând că acesta este viciat deoarece cu acea ocazie s-a fi încercat „plasarea” unei pretinse brățări dacice de către martorul asistent.
Deși din probațiunea administrată în cauză - respectiv declarațiile martorilor Brylinsckei V. ( fila 95 dosar fond) și P. N. ( fila 148 dosar fond) rezultă cu evidență conduita necorespunzătoare a martorului asistent Brylinsckei V. care în timpul desfășurării actului procedural a făcut o glumă prezentând o brățară contrafăcută care semăna cu o brățară autentică aceasta nu reprezintă un temei pentru înlăturarea probei. Astfel proba administrată a fost legal încuviințată și s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procedurale de către organul de urmărire penală. Conduita martorului asistent nu a fost de natură a vicia administrarea probei, nefiind nici măcar invocate chestiuni legate de lipsa de realitate a celor consemnate în procesul verbal de percheziție. Astfel inculpatul a recunoscut că la domiciliul său au fost găsite cele 22 de obiecte și a făcut și precizări cu privire la ele, neputându-se susține, cu temei, că cele reținute în procesul verbal de percheziție domiciliară nu sunt conforme adevărului.
Apărările inculpatului în ce privește lipsa de suport probator a acuzațiilor sunt însă fondate.
1.În ceea ce privește actul material din luna februarie 2013 care ar fi condus la sustragerea a 30 - 40 de monede de aur de tip Lysimach, nicio probă nu susține acuzațiile formulate.
P. procesul verbal întocmit la 26 iunie 2013 Organul de poliție Judiciară stabilește în urma investigațiilor efectuate că numitul S. A. împreună cu S. I. au efectuat detecții și săpături în locul numit „ Banca lui B.” unde, de pe o suprafață de 6 m2, au găsit aproximativ 30-40 de monede Lysimah și precizează că despre activitățile de săpare are cunoștință F. A. care este coordonatorul grupării. Din cuprinsul procesului verbal nu rezultă care sunt probele sau indiciile care au condus la formarea acestor concluzii.
La fila 96 din Vol. 2 al dosarului de urmărire penală se află procesul verbal de conducere în teren întocmit la 03 iulie 2013 în care se descrie cum numitul S. I. conduce organele de cercetare penală în locul numit „ Banca lui B.” unde sunt identificate 4 gropi, despre ultimele două martorul afirmând că au fost făcute noaptea, în urmă cu cel puțin 2 luni. În cuprinsul acestui proces verbal nu se regăsesc date despre persoanele care ar fi făcut gropile ori dacă din acestea s-ar fi extras sau nu ceva. La filele 98-107 se găsesc planșele fotografice cuprinzând capturi ale imaginilor de la cercetarea la fața locului.
În cauză au fost audiați martorii M. A. P.( fila 66 vol.2 dos u.p, fila 151 vol 1 dos. fond), S. I. ( fila 70 vol.2 dos. u.p. ), R. C. ( fila 74,76, 78 vol.2 dos.u.p.) din a căror declarați nu rezultă nici un element care să conducă la incriminarea inculpatului S. A..
Martorii B. R. Mariu și G. M. au relatat despre faptul că în data de 1 iunie 2013 inculpatul a însoțit un grup de excursioniști până la poarta de vest a cetății ( trei rezerviști și un copil) și i-a aștepta pe aceștia până s-au întors.( fila 90, 94 vol.2 dosar u.p. și fila 96 vol.1 dosar fond).
În fața instanței de apel au fost audiați martorii D. F. S. și V. I. care au declarat că nu l-au cunoscut pe inculpat decât cu prilejul audierii acestuia în calitate de martor într-un dosar în care ei au avut calitatea de inculpați. Totodată martorul D. F. S. a precizat că nu îl cunoștea pe inculpat la data pretinsei săvârșiri a faptei și că a vândut numitului Danilă A. monede de argint, care făceau parte din colecția sa personală, fără ca inculpatul să aibă vreo implicare.( fila 91-94 dosar apel)
2. În ce privești acuzația privind actul material din mai 2013 care ar fi condus la sustragerea unui depozit de unelte dacice în valoare de 13.050 euro:
La data de 22 05 2013 cercetătorul științific A. Pețan a sesizat organele de poliție despre apariția unor gropi în așezarea civilă din apropierea porții de vest a Cetății Sarmizegetusa Regia arătând că în prejma uneia dintre ele a identificat 3 obiecte arheologice - topoare. ( fila 1 vol.2 dosar u.p.). Aceasta a fost audiată în faza de urmărire penală, fila 92 vol.2 dos.u.p relatând despre modul și locul în care a descoperit gropile.
În data de 23 mai 2013 organele de poliție din cadrul Postului de poliție Orăștioara de Sus s-au deplasat la locul indicat și au descoperit cele 3 gropi precum și 4 piese din metal feros ( fila 2 vol.2 dos.u.p), efectuând și fotografii judiciare ( fila 3-6 vol.2 dos.u.p). Piesele ridicate au fost predate numitei B. A. din cadrul Direcției Județene pentru Cultură H. în vederea expertizării.
În data de 03 iunie 2013 s-a efectuat la domiciliul inculpatului S. A. o percheziție. Cu ocazia percheziției în debaraua imobilului a fost identificat un obiect de metal de formă conică introdus în plicul 2 cu sigiliul MAI nr._, într-o anexă situată în prelungirea imobilului, sub podeaua de lemn au fost un număr de 13 sape și 4 topoare întregi cu urme de rugină - introduse în coletul 6 sigilat cu sigiliul MAI nr._, în magazia de lemne a fost găsită o daltă de fier și un fragment din topor de fier - introduse în coletul 7 sigilat cu sigiliul MAI_, în colțul din stânga al WC-ului a fost găsită o sapă de fier ruginit iar lângă fundația din garaj s-a găsit o teslă din fier – introduse în coletul 8 sigilat cu sigiliu MAI nr._.( fila 116-119 vol.2 dos.u.p.), în consecință 22 de obiecte.
În aceeași zi s-a luat declarație inculpatului S. A. care a arătat, în legătură cu obiectele de fier descoperite la domiciliul său cu ocazia percheziției, că au fost găsite în data de 02 07 2013 în locul numit Dealul Pustoiului și le-a dus acasă în scopul predării Primăriei din .. În privința uneltelor găsite în colțul W.C.-ului arată că nu a avut cunoștință de existența lor. ( fila 59 . vol 2 dos.u.p.)
În data de 05 07 2013 bunurile ridicate au fost predate Muzeului Național al Unirii A. I. – fila 205 vol.2 dos.u.p. care la data de 04 07 2013 comunică Parchetului că bunurile care i-au fost predate sunt originale provenind dintr-un complex arheologic – fila 212 vil 2 dos.u.p..
P. raportul de expertiză arheologică din 16 07 2013 s-a concluzionat că cele 22 de piese prezentate spre expertizare sunt obiecte antice și în nici un caz nu reprezintă replici moderne. ( fila 200-204 vol.2 dos. fond)
Curtea arată că nu există nici o probă din care să rezulte că cele 22 de obiecte dacice ridicate de la inculpat au aceeași proveniență ca și cele 4 unele dacice descoperite în data de 23 mai 2013, precum și că nu există nici o probă în privința datei la care inculpatul a intrat în posesia acestora.
Martorul Brylynskei V. B. I. a declarat în faza de urmărire penală că, în cursul lunii mai, în jurul datei de 15-20 inculpatul S. A. a sta de vorbă cu el și cei doi jandarmi aflați în postul de pază la sitului arheologic după care a plecat. La câteva zile a fost anunțat de jandarmi că numita A. P. le-a comunicat că ar fi găsit două gropi proaspăt săpate astfel că atunci când a aflat aceste aspecte a „.. făcut legătura că groapa ar fi fost săpată în ziua în care a fost S. A. la poarta cetății, groapa fiind săpată de o altă persoană în timp ce S. A. ținea de vorbă jandarmii și personalul de față pentru a nu descoperi fapta”. Această din urmă afirmație a martorului reprezintă o simplă supoziție a acestuia neconfirmată ori susținută de vreo altă probă ( fila 86 vol.2 dos. u.p.). Martorul M. I. a declarat în faza de urmărire penală doar despre modul în care a fost sesizat de către martora A. Pețan despre existența a două gropi în zona așezării civile din zona de vest a cetății, precum și măsurile luate pentru asigurarea zonei.
Pentru incriminarea inculpatului era necesar să se dovedească faptul că acesta a descoperit bunurile ca urmare a unor detecții orientate în acest scop, într-un loc ce face obiectul exclusiv al proprietății publice și a intenționat să și le însușească pe nedrept.
În temeiul art. 49, respectiv art. 78 alin.1 lit.e din Legea 182/2000, când bunurile sunt descoperite întâmplător persoanei îi revenea o obligație de predare în 72 de ore, a cărei neîndeplinire atrage sancționarea sa contravențională.
În speță nu există probe care să conducă la o concluzie certă în ce privește locul unde au fost găsite bunurile, modul descoperirii lor și nici data.
Cum, în temeiul art.4 alin.2 din Codul de procedură penală orice dubiu profită inculpatului și cum nu există probe care să răstoarne prezumție de nevinovăție de care se bucură acesta Curtea arată că nu există temei pentru a se reține în sarcina inculpatului săvârșirea acestui act material de furt calificat impunându-se pronunțarea unei soluții de achitare.
II.5 Acuzația de efectuare de detecții și săpături neautorizate în siturile arheologice prev. de art. 92 din Legea 189/2000, cu art. 41 alin.2 în perioada 1998 – 2013.
În rechizitoriu s-a susținut că în perioada 1998-2013 inculpatul în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale a efectuat detecții și săpături neautorizate în siturile arheologice clasate monument istoric: Sarmisegetusa regia, Dealul Muncelului - Fețe și Vârful Muncelului.
Instanța a dispus achitarea inculpatul reținând că fapta a fost dezincriminată.
Curtea reține că deși, în această privință criticile Parchetului sunt întemeiate, ele nu pot conduce la o soluție de condamnare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că dispozițiile art.92 din Legea 182/2000 au fost abrogate prin Legea 187/2012.
Susținerile Parchetului în sensul că accesul cu detectore de metale și utilizarea lor în zone cu patrimoniu arheologic a fost incriminată distinct și prin OG.43 /2000 sunt corecte. P. dispozițiile Legii 187/2012 textul a fost menținut cu modificări în ce privește limitele de pedeapsă.
Curtea reține însă că incriminarea ca infracțiune a accesului cu detectoare de metale și utilizarea lor în zone de patrimoniu arheologic a fost incriminată, prin O.G. 43/2000 doar începând cu data de 19 noiembrie 2003 data intrării în vigoare a Legii 462/2003, când a fost introdus articolul 232. Anterior acestei date singura faptă penală reglementată de această Ordonanță, era cea prevăzută la art. 27 ” Desființarea, distrugerea parțială sau degradarea siturilor arheologice care sunt monumente istorice se sancționează conform legii penale.”
În consecință, în temeiul acestui act normativ, poate fi pedepsită ca infracțiune „accesul cu detectoare de metale și utilizarea lor în zone de patrimoniu arheologic” doar fapta săvârșită ulterior intrării în vigoare a Legii 462/2003.
În acord cu probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost expus mai sus, în sarcina inculpatului se poate reține cu certitudine doar activitatea de detecții efectuate în perioada decembrie 2000 - februarie 2001, perioadă în care dispozițiile art.232 din O.G. 43/2000 nu erau în vigoare.
În rechizitoriu, la punctul 3. se analizează „ Activitatea de Braconaj arheologic desfășurată de inc. S. A. cu echipa inculpatului C. C..”.
Se susține în descrierea acestei fapte că în perioada 2004-2006 inculpatul a desfășurat activitate de braconaj arheologic împreună cu echipa lui C. C..
În argumentarea acestei afirmații este redat conținutul convorbirilor telefonice din data de 05 05 2005 purtate între C. Sîmu M. și C. C., 07 05 2005, 08 05 2005 purtate între C. Sîmu M. și C. C., 28 04 2005 și 04 05 2006 purtate între C. C. și Andjelkovic, 20 04 2005, 10 05 2005 purtate între C. C. și Frankulovi Dragutin.
Cu excepția discuțiilor purtate între C. C. și C. Sîmu M. în nici una dintre celelalte convorbiri nu se face referire nici măcar tangențial la inculpatul S. A..
În ce privesc convorbirile care fac referire la inculpat, din conținutul acestora nu se poate reține că acesta ar participa la efectuarea unei activități de detecții ori ar fi implicat în aceasta. În prima se precizează că cei doi se vor întâlni la „ nea A.”- organul de urmărire penală indicând că acesta este S. A., în cea de-a doua se afirmă că știe „ nea A. să-i dea drumul”- deasemenea anchetatorii precizând că s-ar vorbi despre un detector de metale și că inculpatul ar fi cel numit A. iar în cea de-a treia Sîmu afirmă „ Bă, noi l-am lăsat pe B. la… nu are mâncare, nu are nimic”.
Aceste convorbiri telefonice nu sunt coroborate cu nici o altă probă care să poată duce la concluzia că supozițiile acuzării legate de implicarea inculpatului în vreo activitate de braconaj arheologic ar fi reale și în ce a constat contribuția acestuia.
Totodată la dosarul cauzei s-a depus Ordonanța din 16 08 2013 – fila 277 vol.2 dos. u. p prin care a fost infirmată soluția emisă în dosarul 408/P/2003 de P. de pe lângă T. H. și s-a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 73 din Legea 182/2000.
În cuprinsul Ordonanței se reține că scoaterea de sub urmărire penală dispusă prin reținerea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni este netemeinică.
În raport de acestea Curtea reține că prin Ordonanța din 15 01 2004 ( fila 276 vol.2 dos.u.p.) s-a dispus scoaterea de sub urmărire a învinuitului de sub acuzația tentativei la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 73 alin.2 din Legea 182/2000 constând în aceea că în data de 26 03 2003 a fost depistat deplasându-se în locul numit Măgureana unde urma să facă săpături neautorizate. S-a reținut că în urma percheziției efectuate la domiciliul acestuia s-a descoperit un detector de metale.
P. decizia penală nr. 315/R/2004 pronunțată de T. H. în dosar 7367/2004 a fost admis recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 71/2004 pronunțate de Judecătoria Orăștie și s-a schimbat temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală reținându-se dispozițiile art.11 pct.2 lit.b și art. 10 lit.b din Codul de procedură penală, respectiv, fapta nu este prevăzută de legea penală.
Potrivit dispozițiilor art.2781 alin.11 din Codul de procedură penală anterior urmărirea persoanei față de care s-a decis prin hotărâre definitivă că nu este cazul să se înceapă sau să se continue urmărirea nu mai poate avea loc decât dacă s-au descoperit fapte ori împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală. Curtea arată că aceste fapte sau împrejurări noi trebuie să fie în legătură directă cu fapta pentru care s-a dispus soluția definitivă a instanței, ori în Ordonanța de redeschidere dată de procuror nu este menționată nici o astfel de faptă.
În condițiile în care s-ar fi descoperit alte fapte de aceeași natură nimic nu a fi putut împiedica organul de cercetare penală să înceapă o nouă activitate de urmărire penală, astfel cum a și făcut prin Ordonanța din 26 06 2013 și 03 iulie 2013.
Distinct de acestea pretinsa tentativă săvârșită la 26 03 2003 nu intră sub incidența incriminării din O.G. 43/2000.
În consecință și în privința acestei acuzații soluția de achitare este legală.
II.6 Acuzația de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.
În cuprinsul rechizitoriului se susține că inculpatul S. A. a aderat la asociația infracțională a „operatorilor de detecții” C. C., D. E., C. S. R. și a avut pentru aceștia rolul de „ călăuze, pălmași”.
Se afirmă că ilustrative pentru rolul inculpatului S. A. sunt convorbirile purtate între D. E. și G. - la 11 12 2003, C. C. și Frankulovic Dragutin la 09 07 2005.
Aceste susțineri nu sunt fondate în condițiile în care din cuprinsul acestor convorbiri nu rezultă nicio referire la inculpatul S. A.. Nici datele aflate la filele 1-8 din vol.1 dos. u.p nu oferă mai multe informații, acestea conținând o ilustrare a numerelor de telefon cu care inculpatul a purtat convorbiri, în cazul celor mai multe dintre acestea neprecizându-se cine este utilizatorul. Oricum ele nu relevă conținutul convorbirilor efectuate.
În raport de acestea Curtea reține că nu există probe suficiente care să conducă la convingerea săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de aderare la un grup infracțional și pentru această acuzație impunându-se adoptarea unei soluții de achitare.
II.7 Acuzația de săvârșire a infracțiunii de spălare de bani prev. de art.29 alin. 1 lit. a și c din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal anterior.
P. rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatului că a efectuat acte de transfer de imobile prin donație către mama sa cu scopul de a ascunde originea ilicită a acestora și dreptul de proprietate asupra acestui bun. Totodată s-a susținut că în scopul disimulării inculpatul nu a înmatriculat autoturismele Suzuki Vitara, IMS, autoturism Dacia 1310 și autoturism Aro244 pe numele său lăsându-le pe numele foștilor proprietari.
În ce privește cea de-a doua variantă, prev. de art. 29 alin.1 lit.c s-a reținut că aceasta a constat în dobândirea de bunuri ori sume de bani. În speță s-a susținut că deținerea și folosirea a constat în fapta inculpatului de a se bucura de apartamentul și casa de vacanță, de autoturismele înmatriculate pe numele altor persoane, de a le întrebuința în mod gratuit cunoscând că provin din săvârșirea unei infracțiuni.
Potrivit dispozițiilor Legii 656/2002 în forma de la momentul pretinsei săvârșiri a infracțiunii:
„ Art. 29 - (1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;
c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.
(2) Tentativa se pedepsește.
(3) Dacă fapta a fost săvârșită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii, instanța aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la art. 531 alin. 3 lit. a) - c) din Codul penal.
(4) Cunoașterea, intenția sau scopul, ca elemente ale faptelor prevăzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanțele faptice obiective.”
Pentru a se realiza conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, în oricare intre modalitățile sale, este necesară îndeplinirea unei condiții premisă, respectiv aceea ca bunurile supuse schimbului, transferului, ascunderii, disimulării, dobândirii, deținerii ori folosirii să provină din săvârșirea de infracțiuni, indiferent dacă acestea au fost săvârșite de cel acuzat ori altă persoană.
Ceea ce legea permite să se prezume, în temeiul art.29 alin.4, nu este proveniența bunurilor din săvârșirea unei fapte penale ci elementele subiective, respectiv „ cunoașterea, intenția sau scopul”.
Astfel pentru a se reține în sarcina inculpatului săvârșirea acestei infracțiuni era necesar să se dovedească în mod neîndoielnic existența unor bunuri provenite din săvârșirea unei infracțiuni.
În primul rând, potrivit celor mai sus expuse Curtea reține că nu există nicio probă în sensul că inculpatul ar fi dobândit bunuri ori valori prin săvârșirea unor infracțiuni. În ce privește fapta de furt calificat pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, prejudiciul a fost recuperat în întregime și nu s-a constat dobândirea vreunui alt folos al inculpatului din săvârșirea acestei fapte.
În consecință nu există valori ori bunuri rezultat al săvârșirii unor infracțiuni de către inculpat care să poată face obiectul infracțiunii de spălare de bani.
În al doilea rând Curtea arată că nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar fi dobândit bunuri ori valori, provenite din săvârșirea unor infracțiuni, de la alte persoane.
S-a susținut în rechizitoriu că inculpatul ar fi dobândit un ceas de aur marca Rolex de la inculpatul D. E.. Distinct de faptul că din nici o probă a dosarului nu rezultă că acest bun ar fi provenit din săvârșirea vreunei infracțiuni Curtea reține și faptul că nu există nici probe din care să rezulte că acesta era într-adevăr marca Rolex din aur. Inculpatul S. a precizat că a primit acest ceas pentru a-l vinde însă l-a restituit lui D. E. deoarece bănuit a că este un fals. În ce privește pretinsele sume de bani pe care acesta le-ar fi dobândit de la alte persoane Curtea arată că nu există nici o probă care să susțină această afirmație.
Acuzarea a mai susținut că există o discrepanță vădită între bunurile dobândite de către inculpat și veniturile sale prezumând de aici săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.
În această privință Curtea arată că în latura obiectivă a infracțiunii de spălare de bani, în toate modalitățile de săvârșire a acesteia, nu intră ca element constitutiv existența unei disproporții între venituri și bunurile dobândite și, în plus, reținerea unei infracțiuni în sarcina unei persoane nu poate avea loc doar în temeiul unei prezumții, iar în cauză nu există probe indubitabile din care să rezulte realitatea discrepanței invocate de organul de cercetare penală.
Pe de altă parte chiar dacă s-ar fi făcut această dovadă era obligația organului de cercetare penală să probeze și că ea este consecința săvârșirii unei fapte penale, întrucât în temeiul art.43 alin.8 din Constituție averea se prezumă a fi dobândită în mod licit.
III. Cu privire la criticile referitoare la dispozițiile privind confiscarea specială Curtea reține că acestea sunt întemeiate după cum urmează:
1. Instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat, în temeiul art.112 lit.b din Codul penal a:
- trei cagule pentru mascare, o mănușă de cauciuc, o mănușă pentru detectorul de metale, 4 aparate de emisie recepție, baterii și căști pentru detectorul de metale
- un telefon marca Nokia ._ cartelă sim Cosmote, seria_1834119
- 4 hărți militare reprezentând situl Sarmisegetusa Regia
- detectorul corp delict marca Fisher C/ seria_ ridicat la data de 26 martie 2003, de la casa de vacanță.
Potrivit dispozițiilor art.112 alin.1 lit.b din Codul penal sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei persoane, acesta a cunoscut scopul folosirii lor.
În privința bunurilor: cagule pentru mascare, mănușă de cauciuc, aparate de emisie recepție, telefon și hărți militare nu sunt probe în sensul că inculpatul le-ar fi folosit la săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestuia, astfel că se impune restituirea lor.
Cu referire la detectorul de metale și accesoriile acestuia Curtea reține următoarele:
Inculpatul a recunoscut că pentru a descoperi cei 25 de denari și 12 teradrahme dacice în perioada decembrie 2000 - februarie 2001 a folosit nu detector de metale pe care susține că l-a împrumutat de la D. E..
P. Ordonanța din 15 01 2004 odată cu dispunerea neânceperii urmăririi penale față de inculpat și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.73 alin.2 din Legea 182/2000, în data de 26 03 2003, s-a dispus și confiscarea unui detector de metale marca Ficher.
P. decizia 315/R/2004 pronunțată de T. H. în dosar 7367/2004 instanța a desființat ordonanța din 15 01 2004 și a dispus restituirea către inculpat a detectorului de metale confiscat. Despre acest detector inculpatul a afirmat ( filele 265 dos u.p.) că a fost achiziționat de el în cursul anului 2000 din localitatea Sântuhalm.
Având în vedere această declarație a inculpatului Curtea reține că nu este credibilă afirmația acestuia în sensul că a efectuat detecțiile în luna decembrie a anului 2000 cu un detector de metale împrumutat în condițiile în care el însuși a susținut că și-a achiziționat în cursul anului 2000 un detector de metale.
În aceste condiții, chiar dacă instanța a dispus prin Decizia 315/R/2004 restituirea acestui detector, Curtea reține că el se impune a fi confiscat, împreună cu toate accesoriile sale, pentru că a servit la săvârșirea infracțiunii din decembrie 2000- februarie 2001.
2. În ce privește dispoziția de confiscare a sumelor 100.000 lei și 6800 euro, în temeiul art. 112 lit. e din Codul penal Curtea reține că aceasta este netemeinică.
Așa cum s-a expus mai sus nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul ar fi dobândit prin săvârșirea de infracțiuni sumele de bani în privința cărora s-a dispus confiscarea. Oricum dacă această probă ar fi fost făcută ele ar fi servit despăgubirii părții civile și nu ar fi supuse confiscării.
IV. În ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei Curtea constată că sunt întemeiate criticile inculpatului apelant.
Întrucât în sarcina acestuia s-a reținut doar săvârșirea faptei de furt calificat din perioada decembrie 2000- ianuarie 2001, iar bunurile sustrase au fost recuperate integral, acțiunea formulată de partea civilă se impune a fi respinsă.
Ca o consecință a achitării inculpatului pentru celelalte acuzații de furt formulate împotriva sa Curtea va reține că este lipsită de interes analizarea apelului părții civile care privește întinderea prejudiciului stabilit de instanța de fond, acest apel urmând a fi respins.
V. Întrucât acțiunea civilă formulată în cauză a fost respinsă Curtea constată că nu mai există temeiuri pentru menținerea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză. Totodată nu există temeiuri nici pentru menținerea sechesturlui asigurător în privința numitei StoicoiAna.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 321alin.1 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală Curtea va admite apelul declarat de inculpatul S. A. împotriva sentinței penale nr.408/2014 pronunțate de T. Hunedaora în dosar_:
Va desființa sentința penală atacată sub aspectul laturii penale și civile a acuzei în ce privește:
- condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat din martie 1999, 16-17 iunie 2007, februarie –mai 2013., constituire de grup infracțional și spălare de bani
- individualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită în februarie 2001
- menținerii sechestrului asigurător dispus prin ordonanța din 02.08 2013 a parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
- măsurii confiscării speciale
- obligării inculpatului la plata de despăgubiri civile către S. R. prin ministerul C.
și procedând la rejudecare în aceste limite:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b din Codul penal în pedepsele componente de: 4 ani închisoare, 2 ani închisoare, 4 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b și 3 ani închisoare.
În temeiul art. 396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală va achita pe inculpatul S. A. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:
- furt calificat prev. de art. 229 alin.2 lit.a Cod penal cu art. 5 din codul penal ( faptă din martie 2009)
- furt calificat prev. de art. 229 alin.2 lit.a Cod penal cu art. 5 din codul penal ( faptă din 16-17 iunie 2007)
- furt calificat în formă continuată prev. de art. 229 alin.2 lit.a cu art.35 alin.1Cod penal cu art. 5 din codul penal ( faptă din februarie – mai 2013)
- constituire a unui grup infracțional organizat, prev de art.367 alin.1 Cod penal cu art.5 Cod penal
- spălare de bani prev. de art.29 alin.1 lit.a și c din legea 656/2002 cu art.35 alin.1 Cod penal
În temeiul art.91 alin.1 rap. la art.92 din Codul penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.229 alin.2 lit a, cu art.5 din Codul penal ( faptă din februarie 2001) pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
În temeiul art. 93 alin.1 din Codul penal va impune inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin.2 instanța impune condamnatului să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În temeiul art. 93 alin.3 din Codul penal va obliga pe inculpat ca pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile.
Va încredința supravegherea inculpatului Serviciului de probațiune de pe lângă T. H..
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 din Codul penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în caz de nerespectarea cu rea credință a măsurilor de supraveghere, neexecutare a obligațiilor impuse ori săvârșire a unei noi infracțiuni pe durata termenului de supraveghere.
Va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 03 07 2013 la 30 08 2013.
Va ridica sechestru asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului prin Ordonanțele din 02.08 2013 și 21 08 2013 emise de P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Va înlătura dispozițiile privind confiscarea specială a:
- unui telefon marca Nokia, ._ cartelă sim Cosmote, seria_1834119
- trei cagule, o mănușă de cauciuc, 4 aparate de emisie recepție
și dispune restituirea acestor bunuri către inculpat.
Va înlătura dispoziția privind confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100.000 lei și 6800 Euro.
Va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin M. C. împotriva inculpatului și înlătură obligarea acestuia la plata sumei de 2.548.300 euro.
În temeiul art. 321 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă T. H. și S. R. prin M. C..
În temeiul art.275 alin.2 va obliga pe apelantul parte civilă S. român să plătească suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Suma de 75 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cotă procentuală va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Suma de 425 lei reprezentând cheltuielile de transport ale martorului V. I. va fi achitată acestuia din fondurile Ministerului de Justiție.
Art. 26 - Accesul cu detectoare de metale sau utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic, fără autorizarea prealabilă prevăzută la art. 5 alin. (13), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Art. 26 - Accesul cu detectoare de metale sau utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic, fără autorizarea prealabilă prevăzută la art. 5 alin. (13), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Art. 26 - Accesul cu detectoare de metale sau utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic, fără autorizarea prealabilă prevăzută la art. 5 alin. (13), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul S. A. împotriva sentinței penale nr.408/2014 pronunțate de T. H. în dosar_:
Desființează sentința penală atacată sub aspectul laturii penale și civile a cauzei în ce privește:
- condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat din martie 1999, 16-17 iunie 2007, februarie –mai 2013, constituire de grup infracțional și spălare de bani
- individualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită în decembrie 2000 - februarie 2001
- aplicarea pedepsei accesorii
- menținerea sechestrului asigurător dispus prin ordonanța din 02.08 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
- măsura confiscării speciale
- obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile către S. R. prin M. C.
și procedând la o nouă rejudecată în aceste limite:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b din Codul penal în pedepsele componente de: 4 ani închisoare, 2 ani închisoare, 4 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal și 3 ani închisoare.
În temeiul art. 396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală achită pe inculpatul S. A. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de:
- furt calificat prev. de art. 229 alin.2 lit.a cu art. 5 din Codul penal ( faptă din martie 1999)
- furt calificat prev. de art. 229 alin.2 lit.a cu art. 5 din Codul penal ( faptă din 16-17 iunie 2007)
- furt calificat în formă continuată prev. de art. 229 alin.2 lit.a cu art.35 alin.1 și cu art. 5 din Codul penal ( faptă din februarie – mai 2013)
- constituire a unui grup infracțional organizat, prev de art.367 alin.1 Cod penal cu art.5 Cod penal
- spălare de bani prev. de art.29 alin.1 lit.a și c din Legea 656/2002 cu art.35 alin.1 Cod penal
Menține condamnarea inculpatului S. A. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificate prev. de art. 229 alin.2 lit. a, cu art.5 din Codul penal ( faptă din decembrie 2000 - februarie 2001).
În temeiul art.91 alin.1 rap. la art.92 din Codul penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.229 alin.2 lit a, cu art.5 din Codul penal ( faptă din decembrie 2000 - februarie 2001) pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
În temeiul art. 93 alin.1 din Codul penal impune inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin.2 din Codul penal instanța impune condamnatului să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În temeiul art. 93 alin.3 din Codul penal obligă pe inculpat ca pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Primăria municipiului Oraștie.
Încredințează supravegherea inculpatului Serviciului de probațiune de pe lângă T. H..
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 din Codul penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în caz de nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere, neexecutare a obligațiilor impuse ori săvârșire a unei noi infracțiuni pe durata termenului de supraveghere.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 03 07 2013 la 30 08 2013.
Ridică sechestru asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului prin Ordonanțele din 02.08 2013 și 21 08 2013 emise de P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Înlătură dispozițiile privind confiscarea specială a:
- unui telefon marca Nokia, ._ cartelă sim Cosmote, seria_1834119
- trei cagule, o mănușă de cauciuc, 4 aparate de emisie recepție
- patru hărți militare reprezentând situl Sarmisegetusa Regia
și dispune restituirea acestor bunuri către inculpat
Înlătură dispoziția privind confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100.000 lei și 6.800 Euro.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin M. C. împotriva inculpatului și înlătură obligarea acestuia la plata sumei de 2.548.300 euro.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă T. H. și S. R. prin M. C..
Obligă pe apelantul parte civilă S. român să plătească suma de 755 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Suma de 75 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Suma de 425 lei reprezentând cheltuielile de transport ale martorului V. I. va fi achitată acestuia din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 08 2015.
Președinte, Judecător,
L. C. A. L.
Grefier,
I. M.
Red. AL
Tehnored. IM/2 ex./11.09.2015
Jud. fond T.C.M
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 724/2015. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 416/2015.... → |
|---|
