Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 267/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-04-2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.267/A/2014
Ședința publică din 14 aprilie 2014
Președinte: S. I. M. -judecător
A. D. B. -judecător
T. C. -grefier
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpata G. B. împotriva încheierii penale pronunțate la data de 10.03.2014 de către Tribunalul A. în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocat T. B., în substituirea avocatului T. P., apărătorul ales al inculpatei contestatoare G. B. și al părții responsabile civilmente . precum și avocat Mancaș E., apărătorul ales al părților vătămate T. V. și T. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța pune în discuție calificarea prezentei căi de atac exercitate de inculpata G. B. ca fiind contestație sau apel.
Avocat T. B., în substituirea avocatului T. P., apărătorul ales al inculpatei contestatoare G. B. și al părții responsabile civilmente . învederează că prezenta cale de atac reprezintă o contestație împotriva încheierii instanței de fond și nu apel. Susține că nu este prevăzută expres de lege contestația, dar aceasta se circumscrie dispozițiilor art. 347 Cod procedură penală.
Avocat Mancaș E., apărătorul ales al părților vătămate T. V. și T. Adrian precizează că prezenta cale de atac reprezintă un apel inadmisibil.
Reprezentantul parchetului relevă că prezenta cale de atac constituie un apel inadmisibil.
Constatând că prezenta cale de atac este formulată împotriva unei încheieri interlocutorii pronunțate de instanța de fond, învestită cu soluționarea cauzei în procedura prev. de art. 278/1 lit. c CPP din 1968, după admiterea plângerii împotriva ordonanței procurorului și reținerea cauzei spre judecare, C. califică prezenta cale de atac ca fiind apel.
Instanța acordă cuvântul asupra apelului, punând în vedere părților să se pronunțe și cu privire la admisibilitatea prezentei căi de atac.
. Avocat T. B., în substituirea avocatului T. P., solicită admiterea căii de atac, pentru motivele invocate în scris, apreciind că aceasta este admisibilă.
Avocat Mancaș E., apărătorul ales al părților vătămate T. V. și T. Adrian solicită respingerea apelului ca inadmisibil.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului ca inadmisibil.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin încheierea penală din 18.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 12, în baza art. 2781 alin.8 lit. c Cod procedură penală, s-a admis plângerea formulată de petenții T. V. și T. A., s-a desființat Ordonanța nr. 905/II/2/2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă C. de A. A. I., precum și Ordonanța nr. 757/P/2011 din 28.09.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul A. în ceea ce privește soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei G. B. pentru săvârșirea infracțiunii de determinarea sau înlesnirea sinuciderii, prev. de art. 179 alin.1 Cod penal și s-a reținut cauza spre judecare față de această învinuită, în complet legal constituit.
S-a menținut soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin ordonanțele susmenționate, față de numiții M. B. și M. L..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub dosar nr._ 12 și precizată ulterior prin avocat, petenții T. V. și T. A. au atacat în procedura prev. de art. 2781 Cod procedură penală ordonanța nr. 757/P/2011 din 28.09.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul A. și au solicitat în principal, în baza art. 2781 pct. 8 lit.b Cod procedură penală, desființarea ei și trimiterea cauzei la P. pentru redeschiderea urmăririi penale, iar în subsidiar, în baza art. 2781 pct.8 lit.c Cod procedură penală, desființarea ordonanței și reținerea cauzei spre judecare în complet legal constituit.
În motivarea plângerii, s-a arătat că prin ordonanța atacată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților G. B., M. L. și M. B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 179 Cod penal fără ca urmărirea penală să fie completă. În acest sens, petenții au menționat că nu s-a cercetat cauza în raport de prevederile din dreptul muncii încălcate, nu s-a cercetat în ce temei legal a condus G. B. firma, nu s-a ținut cont de înscrisurile conform cărora la controalele ITM, victima a semnat procesele verbale, toată răspunderea apăsând pe umerii săi, nu s-au cercetat atribuțiile membrilor Consiliului de Administrație și dacă aceștia au verificat cum își îndeplinea administratorul atribuțiile, nu s-au cercetat toate persoanele care au tolerat atmosfera de degradare umană, dictatorială, din firmă, creată de G. Grigida, nu s-au coroborat declarațiile martorilor cu refuzul de acceptare a demisiei victimei, împrejurarea că aceasta era bolnavă și cu conduita învinuiților care au plecat din țară după sinuciderea victimei, ceea ce semnifică o recunoaștere a vinovăției lor și în fine, nu s-a efectuat o expertiză psihiatrică prin care să se stabilească dacă activitatea îndelungată cu programul care i s-a impus victimei și tratamentul la care a fost supusă, era de natură să determine victima să-și ia viața.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, Tribunalul a reținut următoarele: prin ordonanța nr. 757/P/2011 din 28.09.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul A. s-a dispus în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților M. L. și M. B. și în baza art. 10 lit.d Cod procedură penală, a învinuitei G. B., pentru săvârșirea infracțiunii de determinare sau înlesnirea sinuciderii prev. de art. 179 alin.1 Cod penal.
Ordonanța a fost menținută de procurorul ierarhic superior, în baza art. 278 Cod procedură penală, prin rezoluția nr. 905/II/9 noiembrie 2012.
În adoptarea soluției de netrimitere în judecată s-a reținut de către P. că învinuiții au fost puși sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 179 alin.1 Cod penal, constând în aceea că în calitate de administratori ai . SA A. au obligat-o pe angajata lor - defuncta T. M. să lucreze mult peste program, o perioadă îndelungată, au supus-o la presiuni și tratamente inumane, care au epuizat-o fizic și psihic și nu i-au acceptat demisa, determinând-o prin toate acestea să se sinucidă.
Cu privire la învinuiții M. L. și M. B., s-a apreciat de către procuror că din probele administrate nu rezultă participarea acestora la comiterea faptei, fiind incident art. 10 lit.c Cod procedură penală, iar cu privire la învinuita G. B. s-a apreciat că nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii întrucât din probe nu rezultă că a exercitat presiuni și amenințări sau că a supus-o, prin prisma funcției sale de conducere, la tratamente inumane pe victima T. M., atitudinea învinuitei fiind aceeași față de toate angajatele firmei.
În plângerea formulată conform art. 2781 Cod procedură penală, împotriva soluției Parchetului, petenții T. V. și T. A. au apreciat că urmărirea penală efectuată în cauză este incompletă, încălcându-se prev. art. 2 Cod procedură penală întrucât procurorul avea obligația să cerceteze cauza sub toate aspectele și raportat la toate persoanele care nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, tolerând atmosfera dictatorială existentă în firmă.
În acest sens, în opinia petenților, se impunea cercetarea cauzei prin prisma Codului Muncii și a Legii 31/1990 în ceea ce privește atribuțiile administratorului și ale membrilor Consiliului de Administrație al firmei și de asemenea era necesară efectuarea unei expertize psihiatrice prin care să se stabilească dacă o activitate îndelungată cu programul și condițiile în care a muncit victima, era de natură să o determine pe aceasta la sinucidere.
Examinând plângerea dedusă judecății în raport de criticile formulate de petenți și de conținutul dosarului de urmărire penală nr. 757/P/2011, Tribunalul a constatat că este fondată sub aspectul prevederilor art. 2781 alin.8 lit. c Cod procedură penală, invocate de petenți în subsidiar.
S-a apreciat că prevederile art. 2781 alin.8 lit.b Cod procedură penală nu sunt incidente, în cauză neexistând motive de fapt pentru redeschiderea urmăririi penale; aceasta a fost efectuată împotriva persoanelor care scriptic ( M. B. și M. L.) și faptic (G. B.), au avut atribuții în conducerea firmei a cărei angajată a fost victima, neexistând temei pentru cercetarea penală a tuturor membrilor Consiliului de Administrație al firmei.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că nu se justifică trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice solicitate de petenți, întrucât o astfel de expertiză trebuie să aibă un subiect în viață care să fie examinat de comisia medicală și în al doilea rând, la dosarul de urmărire penală sunt suficiente probe care să justifice admiterea plângerii conform art. 2781 alin.8 lit.c Cod procedură penală în ceea ce o privește pe intimata G. B., probe care contrazic aprecierea procurorului, privind lipsa laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 179 alin.1 Cod penal.
Art. 179 alin.1 Cod penal incriminează fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc;. prin urmare, latura obiectivă a acestei infracțiuni poate îmbrăca forma determinării sau forma înlesnirii sinuciderii.
În faza de urmărire penală au fost audiați numeroși martori (filele 7-28 vol. II, Milani Fabio, D. C. M., Coneag M., R. M., Hebedeanu R., Eichinghen Felici, S. N., ș.a) din declarațiile cărora a rezultat pe de o parte firea dificilă a numitei G. B., conduita acesteia față de angajate, de natură a le crea un mediu stresant, inacceptabil, la locul de muncă și pe de altă parte suprasolicitarea psihică și fizică la care a fost supusă victima T. M. pe timp îndelungat de către aceeași G. B..
Cu privire la numiții M. B. și M. L., Tribunalul a apreciat că raportat la probele aflate la dosar, nu se conturează infracțiunea prev. de art. 179 alin.1 Cod penal, întrucât deși asociați în firmă, n-au avut o implicare efectivă în activitatea desfășurată în firmă și în conducerea acesteia, așa cum rezultă din probe că a avut numita G. B..
Revenind la probele testimoniale menționate anterior, acestea au relevat că la locul de muncă al victimei s-a instaurat, după venirea numitei G. B., un regim de adevărată teroare, că susnumita era o fire nervoasă, se lua de toată lumea și avea momente în care urla efectiv la o persoană, că impunea un ritm de lucru și stabilea durata timpului de muncă după bunul său plac, astfel că tot mai multe angajate au ajuns să fie diagnosticate cu stări depresive și atacuri de panică (fila 14 martora D. C. M.) sau să-și dea demisia (fila 15 martora Coneag M., fila 26 martora Hebedeanu R.), iar cele rămase să se gândească la formarea unui sindicat (fila 28 martorul S. N.).
Extrem de relevante pentru a înțelege relația G. B.- T. M., s-a reținut că sunt declarațiile martorelor R. M. (fila 18) și Hebedeanu R. (fila 26) în care se menționează că până la venirea lui G. B. în firmă, victima era o persoană optimistă, muncitoare, extrem de devotată firmei, dar după instalarea numitei G. B. la conducere, starea de spirit a victimei s-a schimbat întrucât era ținută de noua șefă pe secție până la orele 15-16 și abia după aceea era lăsată să lucreze la serviciul personal unde era angajată. În declarația celei de-a doua martore se menționează că victima lucra peste program și înainte de venirea numitei G. B. în firmă dar își făcea doar munca ei la sectorul personal, ori după instalarea noii șefe, aceasta o ducea pe victimă peste tot în fabrică, o striga tot timpul, o punea să lucreze alături de angajatele de la producție, îi cerea socoteală pentru orice o deranja în firmă, o acuza că în raporturile conducere-angajați era de partea acestora și că din vina ei producția nu mergea deloc bine și culmea absurdului, când șefa certa un angajat, o certa în același timp și pe T. M..
Majoritatea martorilor audiați în faza de urmărire penală au făcut referire la starea de epuizare psihică și fizică în care ajunsese la un moment dat victima T. M. și care a determinat-o ca în septembrie 2009 să-și prezinte demisia, motivând că are probleme de sănătate.
Din declarația martorului Milani Fabio (f. 7-9) a rezultat că acesta, în calitate de director executiv al filaturii, împreună cu numita G. B. i-au ,,solicitat’’ victimei ,,să-și ia un pic de concediu medical, timp în care să-și rezolve problemele de sănătate, după care să se întoarcă la serviciu’’.
Problemele de sănătate ale victimei care suferea de nevroză depresivă, conform actelor medicale de la dosar, nu se puteau rezolva cu ,,un pic de concediu medical’’, dar acceptând ideea că martorul Milani Fabio nu le cunoștea, despre G. B. nu se poate spune același lucru, ci pur și simplu că nu o interesa acest aspect, o interesa doar ca victima să rămână în firmă pentru că era capabilă, ,,serioasă și știa să-și facă treaba’’, calități relevate de același martor Milani Fabio (f.8), care, la un moment dat pe parcursul declarației mai menționează încă un lucru extrem de relevant și anume că victima era atât de stresată de „parcă avea o sabie deasupra capului.”
Probele testimoniale la care s-a făcut referire sunt doar parte a unui probatoriu extrem de vast, administrat în faza de urmărire penală și care, în opinia instanței, nu au justificat soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei G. B., dată de procuror.
Pentru a fi în prezența infracțiunii prevăzute de art.179 alin.1 Cpen- varianta determinării sinuciderii, este necesar ca victima să hotărască să-și pună capăt propriei vieți ca urmare a presiunilor ori amenințărilor ori tratamentelor inacceptabile la care este supusă sau ca urmare a unor îndemnuri, amăgiri, insinuări, care sunt de natură a orienta victima gestul sinuciderii.
În cauza de față, din probele administrate în faza de urmărire penală a rezultat fără nici un dubiu că victima T. M. a fost supusă la locul de muncă, presiunilor, amenințărilor, stresului și tratamentelor inacceptabile, motiv pentru care s-a apreciat că este incident art. 2781 alin.8 lit.c Cod procedură penală în ceea ce o privește pe numita G. B., urmând ca după judecarea cauzei de completul legal constituit, să se stabilească dacă sunt întrunite sau nu cerințele art. 345 alin.2 Cod procedură penală.
În acest sens, Tribunalul a admis în baza art. 2781 alin.8 lit.c Cod procedură penală plângerea petenților T. V. și T. A., a desființat Ordonanța nr.905/II/2/2012 a Parchetului de pe lângă C. de A. A. I. și Ordonanța nr. 757/P/2011 din 28.09.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul A. în ceea ce privește soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei G. B. pentru săvârșirea infracțiunii de determinare sau înlesnirea sinuciderii prev. de art. 179 alin.1 Cod penal și a reținut cauza spre judecare față de această învinuită, în complet legal constituit.
Totodată s-a menținut soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin ordonanțele susmenționate, față de numiții M. B. și M. L..
Prin încheierea penală interlocutorie din 10.03.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 12, s-a dispus:
I. Raportat la prevederile art. 15 din Legea nr. 255/2013 unde se arată că plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanței la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege, iar numai în cazul în care instanța admite plângerea conform art.278 ind.1 alin.8 lit.c C.pr.pen., soluție dispusă după data de 01.02.2014, se va trimite cauza în cameră preliminară, or, cum în speță plângerea a fost admisă cu mult înainte de . noului Cod de procedură penală, s-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, motiv pentru care s-a respins cererea de trimitere a cauzei în camera preliminară formulată de apărătorul inculpatei G. B. și a părții responsabile civilmente . SA.
II. Raportat la împrejurarea că la termenele de judecată anterioare au fost încuviințate alte cereri de amânare a cauzei formulate de av. T. P. pentru aceleași considerente, punându-i-se, totodată, în vedere să-și asigure substituirea, s-a respins cererea de amânare, apreciind că aceasta este neîntemeiată și s-a dispus amendarea acestuia cu suma de 300 lei conform art.198 lit.b ind.1 C.pr.pen..
III. Având în vedere că asistența juridică a inculpatei în prezenta cauza este obligatorie, s-a dispus amânarea cauzei și emiterea unei adrese către Baroul A. pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpata G. B., urmând a asigura apărarea acesteia dacă avocatul ales nu se va prezenta la următorul termen de judecată fixat în cauză.
IV. S-a amânat judecarea cauzei la data de 24.03.2014, pentru când părțile au termen în cunoștință potrivit art. 291 alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, a formulat contestație inculpata G. B., solicitând prin apărător ales desființarea încheierii atacate și trimiterea cauzei în camera preliminară, apreciind că în mod greșit a reținut Tribunalul A. incidența în cauză a dispozițiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, câtă vreme în prezenta cauză, plângerea împotriva rezoluției procurorului a fost deja soluționată, instanța pronunțând o soluție de admitere.
C. a calificat prezenta cale de atac ca reprezentând apel, câtă vreme este formulată împotriva unei încheieri interlocutorii pronunțate de instanța de fond, învestită cu soluționarea cauzei în procedura prev. de art. 278/1 lit. c CPP din 1968, după admiterea plângerii împotriva ordonanței procurorului și reținerea cauzei spre judecare.
Astfel, C. apreciază că nu poate fi primită susținerea inculpatei în sensul că această cale de atac ar fi contestația, conform art. 347 CPP, câtă vreme prezenta cauză nu se află în procedura de cameră preliminară.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor invocate în calea de atac a apelului, cât și din oficiu, C. constată că prezentul apel formulat de inculpata G. B. este inadmisibil, pentru următoarele motive:
C. constată că de la momentul pronunțării încheierii din 18.03.2013 și până în prezent, a intervenit o modificare legislativă, respectiv în 1.02.2014 a intrat în vigoare noul CPP. Dispozițiile art. 278/1 alin. 8 lit. c CPP din 1968 își găsesc corelativul în prevederile art. 341 alin. 6 și 7 CPP.
C. constată că încheierea atacată prin prezenta cale de atac este o încheiere interlocutorie, prin care s-a respins solicitarea inculpatei G. B. și a părții responsabile civilmente F. de B. SA A., de trimitere a cauzei în camera preliminară.
C. apreciază că prezenta cale de atac, calificată ca fiind apel, este inadmisibilă, încheierea interlocutorie putând fi atacată doar odată cu hotărârea pronunțată în soluționarea fondului cauzei.
Astfel, potrivit art. 8 din Legea nr. 255/2013, hotărârile pronunțate în primă instanță după . legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă.
Potrivit art. 408 alin. 2 CPP, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. Ori, încheierea de față nu este pronunțată într-o procedură care să prevadă o cale de atac expresă împotriva ei.
Această excepție a inadmisibilității căii de atac împiedică instanța de control judiciar să analizeze în fond solicitarea inculpatei, cu referire la dispoziția instanței, de respingere a cererii de trimitere a cauzei în camera preliminară.
Ca atare, în temeiul art. 421 pct.1 lit. a CPP,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de inculpata G. B. împotriva încheierii penale pronunțate la data de 10.03.2014 de către Tribunalul A. în dosarul nr._ 12.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpata apelantă să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în prezentul apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. I. M. A. D. B.
GREFIER.
T. C.
Red. MIS
Tehnored. CT 2 ex/15.05.2014
J.F. F. M. E.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 296/2014. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
