Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 171/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-04-2014
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 171/2014
Ședința publică din 14 aprilie 2014
Președinte: A. D. B. -judecător
T. C. -grefier
D.- S. T. A. I. reprezentat prin:
I. F. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 103/14.02.2014, pronunțată de Tribunalul H. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul contestator M. C., în stare de detenție din P. B.-M., asistat de avocat C. M., apărătorul desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Condamnatul M. C., în motivarea contestației, solicită reducerea pedepsei.
Reprezentantul D.- S. T. A. I., raportat la împrejurarea că astăzi, în data de 14.04.2014, urmează să se pronunțe Înalte Curte de Casație și Justiție asupra unei chestiuni de drept privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni solicită amânarea cauzei.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de reprezentantul D.- ST A. I..
Reprezentantul D.-ST A. I. solicită admiterea cererii de amânare.
Apărătorul condamnatului contestator nu se opune amânării cauzei.
Instanța, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul D.- ST A. I. raportat la faptul că instanța care a judecat cauza în fond nu a dat valență legii vechi în aplicarea vreunui spor de pedeapsă, astfel că apreciază că nu este necesară în cauză dezlegarea problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv problema de aștii modalitatea de aplicare a art. 6 din noul Cod penal în cazul concursului de infracțiuni.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul contestatorului și reprezentantul D. învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. M., apărătorul condamnatului contestator M. C., solicită admiterea contestației, casarea sentinței penale atacate și a se verifica dacă sunt întrunite în cauză condițiile aplicării legii penale mai favorabile, în raport de limitele de pedeapsă.
Reprezentantul D.-ST A. I. solicită respingerea contestației ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Susține că pedeapsa aplicată condamnatului se încadrează în limitele legii penale noi și nu a fost aplicat spor pentru concursul de infracțiuni.
Condamnatul M. C., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei și precizează că a executat o parte din pedeapsă.
Asupra contestației de față,
CURTEA DE APEL,
Constată:
Prin sentința penală nr. 103/14.02.2014, pronunțată de Tribunalul H. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea condamnatului M. C. de aplicare a legii penale mai favorabile, fiind obligat acesta și la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ condamnatul M. C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 239/2012 a Tribunalului H., în sensul reducerii pedepsei.
La dosarul cauzei s-a atașat fișa de evaluare întocmită de Comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită la nivelul Penitenciarului B. M., o copie a hotărârii de condamnare și o copie a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.359/2012 din 24.05.2013 emis de Tribunalul H..
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Condamnatul M. C. se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b VCP, rezultată in urma contopirii următoarelor pedepse:
- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 VCP, art.320 ind.1 VCPP, art.74 lit.a și c VCP și art.76 lit.c VCP.
- 1 an și 6 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev.de art.25 VCP, rap.la art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 VCP, art.320 ind.1 VCPP, art.74 lit.a și c VCP și art.76 lit.d VCP;
- 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b VCP, pentru instigare la infracțiunea de introducere in țară, fără drept, de droguri de risc prev.de art.25 VCP rap.la art.3 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 VCP, art.320 ind.1 VCPP, art.74 lit.a și c VCP și art.76 lit.a VCP.
La data de 1.02.2014 limitele de pedeapsă pentru infracțiunile arătate anterior s-au redus. In cazul infracțiunilor de trafic de droguri de risc aceste limite sunt intre 2 ani închisoare și 7 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, iar in cazul infracțiunii de introducere in țară, fără drept, de droguri de risc, limitele de pedeapsă sunt între 3 ani închisoare și 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
După aplicarea dispozițiilor din legea penală nouă cu privire la procedura simplificată și sancționarea infracțiunii continuate s-ar ajunge la următoarele maxime speciale de pedeapsă:
- pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc la 7 ani și 8 luni închisoare;
- pentru infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, la 9 ani și 8 luni închisoare;
Posibilitatea aplicării legii penale de favoare trebuie analizată din perspectiva articolelor 4 și 6 din Noul Cod penal in care este reglementată dezincriminarea și legea penală mai favorabilă in situația judecării definitive a unei cauze.
Astfel, art.4 NCP stabilește că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, situație in care executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate in baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.
Art.6 alin.1 NCP prevede că, atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Acest din urmă text de lege se completează cu art.4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea in aplicare a Noului Cod penal care prevede că, pedeapsa aplicată pentru infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului Penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Noul Cod penal, nu poate fi redusă in urma intrării in vigoare a acestei legi.
Analizând situația juridică a condamnatului, prima instanță constată că dispozițiile art.4 NCP nu sunt aplicabile în speța de față, întrucât nici una din infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul nu este dezincriminată.
Nici art.6 NCP nu este aplicabil in prezenta cauză, întrucât pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile componente în a căror executare se află persoana condamnată nu depășesc limitele maxime de pedeapsă prevăzute de noua lege penală, după cum se poate observa din cele mai sus reținute.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, contestație condamnatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se dispune reducerea pedepsei.
Reprezentanta D. și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestației.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate și a textelor legale pertinente, curtea reține:
Prima instanță a dat o justă interpretare dispozițiilor art. 4 și art. 6 din noul Cod penal.
În ceea ce privește art. 4 din noul Cod penal, a reținut corect că nici una dintre faptele săvârșite de inculpat, trafic de droguri de risc, una în forma autoratului și una în forma instigării și trafic internațional de droguri de risc în forma instigării, nu au fost dezincriminate.
Prima instanță a reținut în mod corect că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 6 din noul Cod penal, atât în ceea ce privește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte cât și în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, concluzionând că noile limite maxime speciale prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de inculpat depășesc pedepsele concrete aplicate pentru cele trei infracțiuni și că pedeapsa rezultantă maximă la care s-ar fi putut ajunge conform noilor reguli de la concursul de infracțiuni (art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal) ar fi fost, de asemenea, mult peste pedeapsa rezultantă aplicată conform regulilor din legea veche.
În acord cu prima instanță și curtea reține că reducere limitelor speciale de pedeapsă, în condițiile în care maximul special nu este depășit de pedeapsa concret aplicată, nu atrage incidența art. 6 din noul Cod penal atâta timp cât legiuitorul român, prin adoptarea noului cod, a înțeles să renunțe la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile, aspect ce rezultă expres din dispozițiile art. 4 din Lg. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, conform cărora pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 103/14.02.2014, pronunțată de Tribunalul H. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, condamnatul contestator va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procedura prezentei contestați.
Curtea va acorda onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului contestator în sumă de 100 lei, stabilit cf. art. 5 lit, g din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 103/14.02.2014, pronunțată de Tribunalul H. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă pe condamnatul contestator să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procedura prezentei contestați.
Acordă onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului contestator în sumă de 100 lei, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. D. B. T. C.
Red. BA/Tehnored. CT
12.05.2014, 2 ex.
J.F. C. A. D.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 704/2014.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
