Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 282/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 282/A/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător S. T.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul S. R. A. împotriva sentinței penale nr. 40 din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul apelant S. R. A. asistat de apărător ales, avocat S. L. și apărător desemnat din oficiu, avocat N. V., lipsă fiind partea civilă intimată . S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat N. V., față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului solicită să se constate încetat mandatul său.
Instanța, față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului apelant S. R. A., ia act de încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, avocat N. V..
Reprezentanta Ministerului Public, având în vedere concluziile ce urmează a le formula, solicită instanței să-l întrebe pe inculpat dacă, în eventualitatea aplicării unor anumite dispoziții legale, este de acord să presteze muncă în folosul comunității.
Apărătorul ales al inculpatului apelant S. R. A., avocat S. L., învederează că nu pot opta pentru o asemenea modalitate de executare a pedepsei, având în vedere că merg pe achitare.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul apelant S. R. A., arată că dorește să dea declarație în fața instanței de apel, împrejurare față de care se procedează la ascultarea acestuia, declarația sa fiind consemnată într-un proces verbal separat atașat la dosarul cauzei.
C. constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului apelant S. R. A., avocat S. L., arată că își menține concluziile susținute în fața instanței de fond.
Arată că prin sentința penală nr. 40 a Judecătoriei Petroșani se reiterează concluziile făcute de primul procuror cu ocazia admiterii plângerii formulate împotriva rezoluției. Învederează că prejudiciul este derizoriu și se pune problema dacă acest prejudiciu s-a produs, deoarece nu sunt probe cu privire la producerea lui. Precizează că societatea comercială a depus la dosar un raport de expertiză făcut într-un alt dosar, dar situația respectivă nu se referă la cazul în speță.
Apreciază că prea ușor se joacă cu soarta acestor oameni și că este un modus operandi a acestei firme care, dacă observă minusuri în gestiune, recurge la această modalitate. Precizează că în urma controlului efectuat de ITM s-au găsit nereguli la această firmă.
Învederează că prim procurorul a avut dubii cu privire la cuantumul prejudiciului, având în vedere că acesta a spus că dacă inculpatul acceptă să plătească costurile unei expertize să se efectueze acest raport de expertiză, dorind astfel că facă probe împotriva inculpatului pe banii acestuia.
Concluzionând, solicită achitarea inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b din codul de procedură penală, respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat și menținerea sentinței penale nr. 40/2014 a Judecătoriei Petroșani, apreciind că există probe administrate în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată care să conducă la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Arată că există acea plângere penală formulată de reprezentantul părții vătămate care se coroborează cu fișele de inventar, dar și cu declarațiile martorilor audiați în cele două faze ale procesului penal.
Mai arată că din înscrisurile depuse de partea vătămată s-a constatat lipsă atât la sumele de bani, dar și la marfa pe care inculpatul o avea în gestiune.
Precizează că inculpatul a încercat să explice lipsa sumelor de bani, dar apărările acestuia au fost contrazise de celelalte probe, martorul S. a observat aparatul personal al inculpatului pentru care era folosita marfa părții vătămate, la fel și martorele Stoicuța N. și C. R..
Consideră că, raportat la probele administrate și împrejurarea că inculpatul nu a înștiințat partea vătămată că ar exista o defecțiune la aparatul societății, există probe care să dovedească împrejurarea că lipsa din gestiune a fost provocată de inculpat cu intenție.
Învederează că ar fi formulat concluzii de admitere a apelului cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și aplicarea art. 83 din codul penal, având în vedere că erau îndeplinite condițiile și este o instituție mai favorabilă, dar în lipsa acordului inculpatului de a presta acele munci nu poate susține o asemenea modalitate de executare a pedepsei.
Cu privire la legea penală mai favorabilă apreciază că dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile în ce privesc limitele de pedeapsă pentru că pedeapsa aplicată de instanță este în minim de 1 an, iar actualele dispoziții prevăd un minim de 2 ani.
În replică, apărătorul ales al inculpatului apelant S. R. A., avocat S. L., arată că a omis să precizeze că acel aparat introdus de inculpat aparține acestuia, iar această fapta nu dovedește existența unei sustrageri, folosiri din gestiunea lui și nu poate proba delapidarea. Cu privire la martorul S. precizează că acesta era directorul de zonă în Valea Jiului și el este cel care a identificat cafeaua după gust, apreciind că trebuie înlăturată declarația acestuia, având în vedere răspunsul acestuia și împrejurarea că era directorul firmei. Precizează că prevederile art. 72 al. 2 din vechiul cod penal prevăd condițiile în care o persoană poate să stea în fața instanței ca martor, și anume, să nu existe un conflict de interese.
Inculpatul apelant S. R. A., având ultimul cuvânt, arată că la predarea gestiunii totul a fost în regulă. Precizează că comisia a fost formată din martorul S. și noul angajat, pe care l-ar fi propus ca martor, însă în prezent este plecat din țară. Precizează că din declarația martorei Stoicuța rezultă doar că el alimenta aparatul, dar precizează că achiziționarea cafelei era realizată din en-gros.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 40 din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul S. R. – A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 al.2 C.pen.
În baza art. 81 C.p. s-a dispus dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C.p..
În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.p. anterior .
În baza art. 71 al. 2 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În temeiul art.71 alin. 5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 14, art. 346 alin. 1, cu referire la art. 1357 C.Civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.366 lei, către partea civilă S.C. ,,S. I.’’ SRL.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani nr. 2666/P/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. R. A. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, faptă prevăzută de art.215 ind. 1 alin.1 C.p., constând în aceea că, în calitate de gestionar la S.C. ,,S. I.’’ SRL, și-a însușit suma de 741 lei rezultată din vânzarea de băuturi calde, a folosit la un aparat personal de băuturi calde produse aparținând societății, încasând și însușindu-și banii rezultați din vânzare, însușindu-și produse în valoare totală de 6.625 lei, prejudiciul total cauzat societății fiind de 7.366 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține, în fapt, în esență, că inculpatul S. R.-A., începând cu data de 16.03.2009 a fost angajat la S.C. ,,S. I.’’ SRL, în funcția de gestionar, inițial pe o perioadă de 3 luni, ulterior fiind prelungit cu acordul părților până în anul 2011.
Obiectul principal de activitate al firmei era comerțul cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor și piețelor, prin intermediul automatelor de vândut produse care erau amplasate la beneficiari în baza unor contracte de comodat. Atribuțiile inculpatului au fost stabilit prin fișa postului, acesta având, printre alte atribuții, și acelea de a ține evidența automatelor de băuturi calde situate în raza de competență, asigurarea service-ului automatelor de cafea din raza sa de competență, astfel încât acestea să funcționeze în condiții optime, asigurarea automatelor de cafea cu produsele necesare (cafea, zahăr, pahare, palete ) astfel încât acestea să funcționeze în condiții optime, răspunde de marfa ce o recepționează, descărcarea gestiunii făcându-se pe baza bonurilor de consum, potrivit rețetarului aprobat de unitate și a numărului, respectiv a tipului de selecții de produse, ridicarea zilnică a banilor și predarea lor la unitate sau bancă, pe baza monetarului, foii de vărsământ sau în alt mod, convenit de conducerea unității.
Ca urmare a sesizării managerului zonal al S.C. ,,STATUL I.’’ SRL făcută de inculpat în cursul lunii aprilie 2011, cu privire la necesitatea mutării aparatului de cafea amplasat în spațiul comercial S.C.,,COMSELECT I.’’ SRL, întrucât administratorul societății și-ar fi montat propriul aparat de cafea, martorul S. L. D. s-a deplasat la societatea respectivă cu care avea încheiat contractul de comodat în vigoare la acel moment.
Cu această ocazie, martorul S. L. D., reprezentantul zonal al firmei la care lucra inculpatul, a constatat că în acea locație era amplasat un aparat de cafea care deși nu aparținea S.C. ,,STATUL I.’’ SRL, folosea jetoane aparținând S.C.,,STATUL I.’’ SRL, rețetarul lipit pe aparat aparținea de asemenea acestei societăți și folosea produse „ Daily Cage” ce erau folosite numai de S.C.,,STATUL I.’’ SRL.
În urma acestei constatări, conducerea societății la care lucra inculpatul a dispus efectuarea unui inventar a întregii gestiuni a inculpatului, în perioada 04.01._11, în urma căruia s-a constatat: minus la banii ridicați din aparatele de cafea, în valoare de 741 lei, marfă lipsă din gestiune în valoare de 6.425 lei, minus la unele piese, componente ale aparatelor și piesele deteriorate în valoare totală de 5.583, 30 lei.
Starea de fapt reținută anterior rezultă din proces verbal de sesizare din oficiu, sesizarea formulată de S. L. D., sesizarea părții civile, copia contractului de muncă, copia fișei postului, decizia de desfacere a contractului de muncă, centralizatoarele inventarierii bunurilor, raportul de inventariere, declarațiile martorilor Stoicuța Giculina, C. R., S. L. D., copia certificatelor ISO, declarațiile inculpatului.
Fiind audiat, inculpatul a declarat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa prin actul de inculpare, însă se reține că probele dosarului fac dovada vinovăției acestuia sub aspectul comiterii faptei de delapidare în dauna părții vătămate ..
In drept, fapta inculpatului S. R. A. constând în aceea că în perioada 04.01._11, în care a fost angajat în calitate de gestionar la S.C. ,,S. I.’’ SRL, și-a însușit suma de 741 lei, rezultată din vânzarea de băuturi calde, precum și încasarea și însușirea de bani rezultați din vânzarea de produse aparținând părții vătămate, în valoare de 6.625 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, faptă prevăzută de art.215 ind. 1 alin.1 C.p., cu aplic. art. 41 al.2 C.pen.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, gradul social concret al infracțiunii săvârșite, circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului - lipsa de antecedente penale ( fișa de cazier judiciar) și prejudiciul creat.
Față de cele reținute, instanța, în baza art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. urmează să aplice inculpatului o pedeapsă de un an închisoare.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins fără executarea efectivă a pedepsei având în vedere cuantumul mic al prejudiciului cauzat părții vătămate, precum și faptul că inculpatul este cunoscut fără antecedente penale.
Cu privire la latura civila a cauzei, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1357 C.Civ., astfel că, în baza art. 14, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., cu referire la art. 1357 C. Civ. va obliga inculpatul la plata sumei de 7.366 lei, către partea civilă S.C. ,, S. I.’’ SRL.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs în termenul prevăzut de lege inculpatul S. R. A..
C. de A. precizează că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal și Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală .
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
În lumina acestor prevederi legale și raportat la infracțiunea dedusă judecăți și la împrejurarea că prezenta cauza s-a aflat pe rolul anterior datei de 1 februarie 2014, prezenta cauza va fi judecată conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel – art. 408- 425 C. pr.pen.
În susținerea orală a cererii de apel apelantul inculpat S. R. A., personal și prin apărătorul ales, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecată a cauzei a se aduce o soluție de achitare de sub învinuirea comiterii infracțiunii de delapidare, motivând, în esență, că la dosar nu există probe de vinovăție, că societatea comercială presupus prejudiciată a depus la dosar un raport de expertiză făcut într-un alt dosar, că este un modus operandi a acestei firme care, dacă observă minusuri în gestiune, recurge la această modalitate. Se mai arată că procurorul anchetator a avut dubii cu privire la cuantumul prejudiciului, însă nu a efectuat din oficiu o expertiză contabilă, deși se impunea în cauză.
În apel a fost ascultat inculpatul S. R. A. – f. 16 .
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de inculpatul apelant, precum și din oficiu, potrivit art. 5 C. pr. penală, a art. 417 C. pr.penală, dar în limitele prevăzute de art. 418 alin. 2 C. pr.penală, C. de apel constată că apelul declarat de inculpat nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
I. C. de A. constată că, sub aspectul stării de fapt, aceasta a fost corect reținută, probatoriul administrat fiind bine interpretat și coroborat și care a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existența faptei și forma de vinovăție cu care acesta a acționat.
Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză – plângerea formulată de reprezentantul legal al părții civile, centralizatoare privind inventarierea bunurilor și raport de inventariere, fișa postului, copia certificatelor ISO, declarațiile martorilor Stoicuța Giculina, C. R., S. L. D., rezultă, în esență, că inculpatul S. R. A., în perioada 04.01._11, în care a fost angajat în calitate de gestionar la S.C. ,,S. I.’’ SRL, și-a însușit suma de 741 lei, rezultată din vânzarea de băuturi calde, precum și încasarea și însușirea de bani rezultați din vânzarea de produse aparținând părții vătămate, în valoare de 6.625 lei.
Relativ la această stare de fapt, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că la dosar există probe certe de vinovăție a inculpatului și a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.
În cauză organul de urmărire penală și instanța s-a conformat obligației prevăzute de art. 62 C.pr.pen. anterior ( art. 100 C. pr.pen.), respectiv de a lămuri cauza sub toate aspectele în vederea aflării adevărului, pe bază de probe.
Asemenea - și cu atât mai mult în cauza de față, dat fiind specificul acesteia, respectiv nerecunoașterea fapte de către inculpat, aprecierea fiecărei probe a fost făcută în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, așa cum impun prevederile art.63 alin. 2 C.pr.pen. ( art. 130 alin. 1 C. pr.pen.).
Conform materialului de la dosar, în cauză au fost audiați în calitate de martori, atât administratorul, cât și angajata societății unde era amplasat, în baza contractului de comodat, un aparat de cafea aparținând părții civile, și s-au depus înscrisuri, respectiv, centralizatoare privind inventarierea bunurilor, raport de inventariere și un raport de expertiză extrajudiciar, probe care îl indică pe inculpat ca fiind persoana care și-a însușit suma de 741 lei, rezultată din vânzarea de băuturi calde, precum și încasarea și însușirea de bani rezultați din vânzarea de produse aparținând părții vătămate, în valoare de 6.625 lei.
C. de A. constată că probele în cauză au fost legal administrate și judicios analizate, rezultând din coroborarea acestora, dovezi certe de vinovăția a inculpatului S. R. A..
Instanța în precedent a analizat, individual, fiecare probă din care rezultă elemente de fapt care, apoi examinate în ansamblul lor, au condus la stabilirea vinovăției inculpatului în comitere faptei de delapidare în formă continuată.
Inculpatul, în tot cursul procesului penal, precum și prin motivele de apel, a declarat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei de delapidare, întrucât niciodată nu și-a însușit vreo sumă de bani din încasări, lipsa din gestiune reprezentând lipsă marfă, fiind datorată faptului că unele din aparate consumau o cantitate mai mare de produse decât ar fi trebuit, societatea având cunoștință despre acest aspect deoarece pe avizele de însoțire a produselor era menționat faptul că unele aparate trebuie reglate, el nefiind specializat în acest sens.
Analizând probele dosarului se reține că în mod corect instanța a înlăturat aceste apărări ale inculpatului, ele fiind de circumstanță în scopul sustragerii de la răspunderea penală.
Astfel, C. constată că inculpatul, în faza de urmărire penală a negat faptul că ar fi amplasat un aparat de cafea în incinta S.C. ,,COMSELECT I.’’ SRL, pentru ca în fața instanței de judecată să revină asupra acestor declarații și să recunoască faptul că a amplasat un aparat de cafea personal, însă în momentul în care se stricase aparatul societății la care era angajat și niciodată nu a folosit produsele și rețetele societății la care a lucrat, respectiv S.C.,,S. I.’’ SRL, sau produse Daily Cafe.
Susținerile inculpatului referitor la faptul că lipsa din gestiune în cuantum de 6.625 lei, reprezentând lipsă marfă, ar putea rezulta din consumul mai mare înregistrat de unele aparate, nu poate fi reținută. Aceasta deoarece din fișa postului rezultă că inculpatul avea obligația de a asigura service-ul automatelor de cafea din raza sa de competență, astfel încât acestea să funcționeze în condiții optime ( f. 13 ds. u.p. ), iar inculpatul nu a făcut dovada faptului că s-a adresat cu o sesizare în acest sens societății în perioada cât a fost angajat al părții civile.
Referitor la apărarea inculpatului că nu a folosit la aparatul pe care l-a amplasat în sediul S.C.,,COMSELECT I.’’ SRL jetoane aparținând S.C. ,,S. I.’’ SRL, nu poate fi primită fiind dovedit cu declarația martorului S. L. D. ( f. 119 ds. u.p., f. 149 ds. jud.) că la momentul la care s-a deplasat la S.C. ,,COMSELECT I.’’ SRL a constatat că pe automatul de cafea, altul decât cel pentru care se încheiase un contract de comodat, era afișat un rețetar al firmei pe care o reprezenta, iar produsele cu care era alimentat aparatul aparțineau aceleiași firme, precum și jetoanele folosite. Declarațiile martorului S. L. D., care este, în adevăr, angajat al părții civile în calitate de manager zonal, sunt confirmate de declarațiile martorilor Stoicuța Giculina - administratorul S.C. ,,COMSELECT I.’’ SRL și C. R., angajată în calitate de vânzătoarea a magazinului aparținând S.C. ,,COMSELECT I.’’ SRL, că inculpatul aproviziona cu produsele necesare automatul de cafea pe care el l-a adus și pe care s-a găsit rețetarul societății la care încă era angajat și că pentru acest automat de cafea se foloseau fisele Daily Caffe ( f. 89, 118 ds.u.p.).
Inducerea necesității orientării spre existența unor defecțiuni la automatele de cafea, defecțiuni care în opinia inculpatului justifică lipsa din gestiune, este o direcție falsă, nesusținută de nicio probă de la dosar. Instanța de fond a înlăturat motivat și întemeiat această apărare în contextul în care s-a dovedit că automatele comerciale sunt asimilate caselor de marcat, având certificate ISO 9001:2000 și ISO_:2004, iar din punct de vedere electronic, electromecanic sunt prevăzute cu sisteme specifice de contorizare a ceaiului și cafelei, înregistrând fiecare operație reprezentând ceai sau cafea consumată ( art. 2 și 3 din O.G. nr. 28/1999).
Este adevărat că printre mijlocele de probă reținute de procuror pentru trimiterea în judecată a inculpatului a fost indicat și un raportul de expertiză extrajudiciar, însă aceasta împrejurare nu are nicio relevanță juridică atâta timp cât soluția de condamnare a instanței de fond nu s-a bazat pe această probă.
Este cert stabilit cu înscrisuri depuse la dosar și necontestate de inculpat - inventarul efectuat de societate pentru perioada 01.01._11, chitanțele de depunere numerar și desfășurătorul cu sumele transmise la bancă în perioada respectivă, că între sumele transmise de aparat - suma de 53.873 lei, și sumele depuse la bancă de inculpat - suma de 53.132 lei, a rezultat o diferență de 741 lei, astfel că nu poate fi reținută susținerea inculpatului potrivit căreia nu-și explică de unde s-a constatat această lipsă din gestiune întrucât ultimele încasări au fost predate înlocuitorului său numitul C. M..
Din verificările efectuate se constată că la data de 06.06.2011 inculpatul a predat numitului C. M. suma de 1.829 lei conform procesului verbal de predare - primire ( fila 47 d.u.p.), însă această sumă se află înscrisă în desfășurătorului cu sumele transmise la bancă ( fila 25 ds. u.p.), suma totală depusă la bancă de 53.132 lei, incluzând și această sumă.
Relativ la critica inculpatului privind neadministrarea de către procurorul anchetator a unei expertize contabile, se reține, pe de o parte, că inculpatul nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize contabile, deși procurorul anchetator i-a adus la cunoștință acest drept ( f.121 ds. u.p. ), iar, pe de altă parte, nici în cursul cercetării judecătorești nu a solicitat administrarea unei atari probe. În acest context se apreciază că inventarul efectuat de societate și concluziile acestuia sub aspectul constatării în gestiune inculpatului a unei lipse în sumă de 7.366 lei, pentru perioada 04.01._11 sunt corecte.
Față de toate probele de la dosar, C. apreciază că instanța de fond a reținut corect vinovăția inculpatului, astfel încât solicitarea acestuia de a fi achitat este neîntemeiată.
II. C., analizând sentința penală atacată din oficiu, potrivit art.417 alin. 2 C. pr.pen., constată că apelul formulat de inculpat ar fi ipotetic fondat în legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal.
Potrivit art. 5 din noul Cod penal ( denumit în continuare Cod penal) în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, în perioada 04.01._11.
Ulterior datei săvârșii faptei și până la judecarea prezentului apel a intrat în vigoare, la 1 februarie 2014, Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, astfel cum se prevede în art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286 /2009 privind Codul penal, modificată prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale și Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, astfel cum se prevede în art. 103 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale .
Așadar, în cauză se impune verificarea incidenței dispozițiilor art.5 din noul Cod penal, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, context în care urmează a fi analizate, conținutul incriminării, cât și al tratamentului juridic sancționator aplicabil, rezultat din legile aflate în conflict.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpat instanța de apel urmează să analizeze atât influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat ( în examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică), consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării apelului ( în examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei).
Referitor la condițiile de incriminare a faptei sub legea penală veche și sub legea penală nouă, se constată că art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen. anterior, încrimina însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează. Pedeapsa prevăzută de același text al legii penale pentru astfel de fapte, era închisoare de la unu la 15 ani.
În noul Cod penal infracțiunea de delapidare este încriminată în art.295 cu denumirea marginală ,,Delapidarea’’.
Astfel, potrivit art.295 Cod penal ,, (1) Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.’’
Art. 308 C. pen. încriminează infracțiunile de corupție și de serviciu comise de alte persoane.
Astfel, art. 308 C. pen.prevede că: ,, (1) Dispozițiile art. 289 - 292, 295, 297 - 301 și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.’’
Comparând conținutul actual, în vigoare de la data de 01.02.2014, se constată că fapta prevăzută de art. 215 ind. 1 C.pen. anterior, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se regăsește încriminată cu același conținut în art. 295 alin. 1, rap. la art. 308 Cod penal .
Referitor la tratamentul juridic sancționator se constată că ipotetic legea nouă este mai favorabilă limitele speciale de pedeapsă fiind reduse. Însă, în speță, raportat la pedeapsa aplicată de instanța de fond și la împrejurarea că în cauză a formulat apel doar inculpatul, C. va reține, în baza dispozițiilor art. 5 C. pen. că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche, legea sub care inculpatul a comis infracțiunea.
Relativ la aplicarea legii penale mai favorabile referitor la forma continuată a infracțiunii, C. reține că în aplicarea art. 5 C. pen. se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile. În acest sens, nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condițiile de existență și sancționare ale infracțiunii în formă continuată.
În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, C. reține că din interpretarea dispozițiilor art. 72 C. pen. anterior care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei rezultă că stabilirea și aplicarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
C. de apel, particularizând criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal anterior la prezenta cauză, constată că pedeapsa de un an închisoare aplicat de instanța de fond corespunde unei juste individualizări a pedepsei, fiind avute în vedere atât gravitatea faptei, cât și persoana inculpatului, care nu a recunoscut fapta, nu are antecedente penale, este tânăr și s-a prezentat în fața organelor judiciare unde a dat declarații care au fost de natură a concura la stabilirea adevărului judiciar în cauză.
C. are în vedere și prejudiciul cauzat părții civile și nerecuperat – valoarea de 7.366 lei, prejudiciu care nu este unul de neglijat, așa cum susține inculpatul, context în care pedeapsa aplicată de instanța de fond este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în art. 52 alin. (1) C. pen. anterior, potrivit căruia scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Referitor la pedeapsa accesorie, C. are în vedere dispozițiile art. 12 din Legea nr.187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În cauză, așa cum s-a expus anterior, a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă legea veche, context în care se va aplica regimul de reglementare a pedepsei accesorii prevăzut de art. 71 C. pen. anterior.
Se reține sub acest aspect că potrivit art. 71 C. pen. anterior, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a –c C. pen. anterior. Ori, în baza acestor dispoziții legale și raportat la datele concrete ale cauzei de față, se constată că în mod corect instanța de fond a dispus privința inculpatului apelant, conform art. 71 al. 2 C. pen. anterior, interzicerea exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, iar, în temeiul art.71 alin. 5 C.pen. anterior, suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, C. reține că Legea nr. 187/2012 stabilește legea mai favorabilă, distinct față de cea stabilită în raport de încadrarea juridică și sancțiune, în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei, situație în care voința legiuitorului este clară și neechivocă, în aplicarea principiului constituțional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situația concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituțiilor incidente fiecărui caz în parte.
Pentru aceste motive, instanța reține că aplicarea dispozițiilor din legea veche privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, este mai favorabilă inculpatului.
Față de toate considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art. 421 pct.1 lit. b ) din Codul de procedură penală, instanța va respinge apelul declarat de inculpatul S. R. A., cu consecința obligării apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel conform dispozitivului.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru, în sumă de 100 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. R. A. împotriva sentinței penale nr. 40 din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr._ .
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru, în sumă de 100 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2014.
Președinte,Judecător,
G. L. OdagiuSanda T.
Grefier,
C. M. N.
Red. / Tehnored. S.T.
2 ex./ 04.06.2014
Jud. fond A. I.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
