Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 191/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 191/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul D. N. împotriva sentinței penale nr. 208 din 17 martie 2014 pronunțată de Tribunalul A., secția penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat D. N., aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat N. V. în substituirea domnului avocat B. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind de instanță, contestatorul condamnat D. N. arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat D. N., avocat N. V., arată că dacă cele învederate de contestator se circumscriu dispozițiilor art. 6 din noul cod penal, solicită admiterea contestației.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației și menținerea sentinței penale atacate, apreciind că în mod corect s-a respins cererea deoarece pedeapsa nu depășește maximul prevăzut de noile dispoziții ale codului penal.
Contestatorul condamnat D. N., având ultimul cuvânt, arată că dorește să beneficieze de prevederile noului cod penal.
C. DE A.
Deliberând asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr. 208 din 17 martie 2014 pronunțată de Tribunalul A., Secția penală în dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de condamnatul D. N., deținut în P. Aiud privind incidenței aplicării legii penale mai favorabile .
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către instanța de fond, cu referire la actele și lucrările dosarului că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dos. nr._, condamnatul D. N. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.459/2010 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 12/A/2011 a Curții de A. A.-I.
S-a arătat în acest sens că, pedeapsa principală aplicată condamnatului este mai mare decât maximul special prevăzut de Codul penal, astfel că aceasta trebuie redusă la limitele speciale prevăzute de legea nouă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 Cod penal.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de cazier judiciar a condamnatului și o copie a sentinței penale menționate, precum și stadiul executării.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține, în esență,că prin sentința penală nr.459/2010 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr. 12/A/2011 a Curții de A. A.-I. inculpatul D. N. a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art.174,175 lit.c,d art.176 lit.a Codul penal din 1969 și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II b, d Codul penal din 1969.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 493/2011 de către Tribunalul A., executarea pedepsei începând la data de 23.03.2010.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța instanța reține că infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art.174,175 lit.c,d art.176 lit.a Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 189 alin1 lit.d C. pen., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 15 la 25 de ani, iar în actualul Cod penal de la 15 la 25 ani.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 25 ani închisoare.
În privința pedepselor complementare aplicate prin hotărârea menționată, instanța reține că acestea au corespondent în noul cod penal, fiind aplicate în limitele de timp prevăzute de art. 66 din Noul cod penal, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 6 al. 1 din Noul Cod Penal.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație în termenul prevăzut de lege, condamnatul D. N., solicitând admiterea contestației și aplicarea dispozițiilor art. 6 din noul cod penal.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticii invocate de contestatorul condamnat, precum și din oficiu, potrivit art. 425 ind. 1, comb. cu art. 416 și art. 418 Cod proc.pen., C. constată că prezenta contestație nu este fondată pentru cele ce se vor expune:
C. constată că prima instanță a procedat corect la respingerea cererii condamnatului D. N. privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.459/2010 pronunțată de Tribunalul A., secția penală, modificată prin decizia penală nr. 12/A/2011 a Curții de A. A.-I., secția penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1944/2011 a Î.C.C.J., în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 6 din noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
Astfel, prin sentința penală nr.459/2010 pronunțată de Tribunalul A., secția penală, modificată prin decizia penală nr. 12/A/2011 a Curții de A. A.-I., secția penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1944/2011 a Î.C.C.J., inculpatul D. N. ( contestatorul din prezenta cauză) a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza II-a, b, d Codul penal din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art.174, art. 175 lit.c),d) și art.176 lit.a) Codul penal din 1969.
În baza sentinței penale menționate s-a emis M.E.P.I. nr. 493/2011 de către Tribunalul A., executarea pedepsei începând la data de 23.03.2010.
Pentru verificarea incidenței, în cauza de față, a dispozițiilor art. 6 din noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, urmează a fi analizate, atât condițiile de incriminare a faptei de omor calificat și deosebit de grav, sub legea penală veche și sub legea penală nouă, cât și pedeapsa stabilită pentru infracțiunea comisă, verificându-se dacă aceasta depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită.
Astfel, referitor la condițiile de incriminare a faptei sub legea penală veche și sub legea penală nouă, se constată că infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art.174, art. 175 lit.c), d) și art.176 lit. a) Codul penal din 1969, pentru care contestatorul a fost condamnat definitiv, se regăsește în conținutul dispozițiilor art. 189 alin.1, lit.h) din Noul Cod penal. Cât privește regimul sancționator, legea nouă prevede pentru infracțiunea de omor calificat pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
C. constată că pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. 1, lit. a, teza a II-a, lit. b) și d) C.pen. din 1969, aplicată condamnatului prin sentința penală de condamnare definitivă nu depășește maximul special de 25 ani închisoare și de 5 ani pedeapsa complementară, prevăzut de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea acesteia, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Față de aceste considerente, C. de A., în baza dispozițiilor art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, rap. la art. 425 ind. 1 alin. 7, pct. 1, lit. b) din Codul de procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. N., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în prezenta contestație, conform dispozitivului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat în sumă de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției .
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. N. împotriva sentinței penale nr. 208 din 17 martie 2014 pronunțată de Tribunalul A., secția penală .
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod pr.p. obligă pe numitul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în prezenta contestație.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat în sumă de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției .
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi 16 aprilie 2014.
Președinte,Grefier,
S. TrifCornelia M. N.
Red. / tehnored. S.T.
2 ex. / 30.04.2014
jud. fond Ț. T.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 296/2014. Curtea de Apel ALBA... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 282/2014. Curtea... → |
|---|
