Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 187/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 187/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul C. A. C. împotriva sentinței penale nr. 198 din data de 17.03.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat C. A. C., aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat T. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind de instanță condamnatul arată că își susține contestația formulată.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat C. A. C., avocat T. B., solicită admiterea contestației și aplicarea unei pedepse prin raportare la incidența prevederilor mai favorabile din noul cod penal, apreciind că se impune admiterea contestației.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației și menținerea sentinței penale nr. 198/2014 a Tribunalului A., apreciind că în mod corect a fost respinsă sesizarea comisiei de evaluare deoarece pedepsele aplicate condamnatului nu depășesc maximele prevăzute de prevederile noului cod penal.
Contestatorul condamnat C. A. C., având ultimul cuvânt, arată că nu înțelege de ce s-a sesizat comisia pentru aplicarea legii mai favorabile, după care i s-a respins sesizarea. Solicită admiterea contestației, precizând că dorește să beneficieze de legea penală mai favorabilă.
C. DE A.
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 198 din data de 17.03.2014, T. A.-Secția penală a hotărât următoarele:
A respins sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G.nr.836/2013 la nivelul Penitenciarului A. privind pe condamnatul C. A. C. ns. la data de 17.11.1988 deținut în P. A..
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință a reținut T. A.-Secția penală că prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._, urmare declinării competenței de către Judecătoria A., Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G.nr.836/2013 la nivelul Penitenciarului A. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 241/2013 a Judecătoriei Alba Iulia.
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală mai sus menționată a Tribunalului A. s-a aplicat condamnatului C. A. C. pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
Întrucât o parte din faptele pentru care a fost condamnat acesta au fost săvârșite în minorat, s-a apreciat că în cauză devin incidente prev. art.114 C.pen., comisia solicitând înlocuirea pedepsei închisorii cu o măsură educativă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 23 alin.6 din Legea nr.255/2013 modificată prin OUG nr.116/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 241/2013 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul penal nr._ rămasă definitivă la data de 02.12.2013 prin decizia penală nr.1211/2013 a Curții de A. A. I. s-a aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare ca urmare a contopirii următoarelor pedepse:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 art. 209 alin. 1 lit. a, g și alin. 3 lit. f Codul penal, cu aplicarea art.99 Cod penal, în condițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală;
-3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă prev. de art. 276 alin. 1 și 3 Codul penal, corob. cu art. 99 Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură penală;
- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II și lit. b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit.a Cod penal.
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g, alin.21 lit., b Cod penal.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 314/2013 de către Judecătoria A. I., executarea pedepsei începând la data de 19.10.2011.
Conform art. 115 NCP, față de minori se pot lua măsuri educative privative sau neprivative de libertate.
Potrivit art.129 NCP (2)” În cazul savarsirii a doua infractiuni, dintre care una in timpul minoritatii si una dupa majorat, pentru infractiunea comisa in timpul minoritatii se ia o masura educativa, iar pentru infractiunea savarsita dupa majorat se stabileste o pedeapsa, dupa care:
a) daca masura educativa este neprivativa de libertate, se executa numai pedeapsa;
b) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este inchisoarea, se aplica pedeapsa inchisorii, care se majoreaza cu o durata egala cu cel putin o patrime din durata masurii educative ori din restul ramas neexecutat din aceasta la data savarsirii infractiunii comise dupa majorat;
c) daca pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita dupa majorat este detentiunea pe viata, se executa numai aceasta pedeapsa;
d) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este amenda, se executa masura educativa, a carei durata se majoreaza cu cel mult 6 luni, fara a depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta”
Din economia dispozițiilor art.22 din Legea nr.187/2012 cu referire la art.129 alin.2 lit.b NCP, rezultă că această normă tranzitorie specială este aplicabilă exclusiv cauzelor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a NCP.
Astfel Legea nr.187/2012 nu prevede vreo normă tranzitorie cu privire la acele situații în care în cadrul unei pedepse rezultante stabilite printr-o hotărâre definitivă, se regăsesc înglobate și pedepse aplicate pentru infracțiuni comise în timpul minorității.
Singura normă juridică reglementată cu privire la situația specială a infractorilor minori condamnați definitivi la data intrării în vigoare a NCP este cea prevăzută de art.21 din Legea nr.187/2012 care însă nu acoperă și situația unei pluralități alcătuite din pedepse aplicate pentru infracțiuni comise înainte și după majorat.
Așadar, voința legiuitorului trebuie interpretată în sensul că în astfel de cazuri pedeapsa rezultantă, aplicată printr-o hotărâre rămasă definitivă mai înainte de 01.02.2014, pentru o pluralitate de infracțiuni, comise parte în timpul minorității și parte după majorat, nu trebuie fracționată, în sensul înlocuirii pedepselor componente aplicate pentru infracțiuni comise în timpul minorității cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare și al executării restului de pedepse în regim privativ de libertate, ci trebuie considerată ca un tot unitar și indivizibil, în care pedepsele nu pot fi disociate.
Față de considerentele expuse, instanța a respins sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul HG nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului A. privind pe condamnatul C. A. C. ns. la data de 17.11.1988 deținut în P. A..
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a contestației contestatorul C. A. C. criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea orală a contestației sale a susținut contestatorul că este nemulțumit de sentința primei instanțe deoarece nu i s-a aplicat legea penală mai favorabilă. Arată el că atâta timp cât comisia de aplicare a legii penale mai favorabile a sesizat instanța de judecată, trebuia aplicată această lege și nu putea fi respinsă sesizarea.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, C. de A. A. I. constată că prezenta contestație este nefondată pentru considerentele ce urmează.
Din actele existente la dosar, C. de A. A. I. a ajuns la concluzia că în mod corect prima instanță, T. A.-Secția penală, a apreciat că în prezenta cauză nu se impune a se aplica legea penală mai favorabilă.
În baza propriei sale analize reține C. de A. A. I. că, prin sentința penală nr. 241/21.05.2013 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul penal nr._ rămasă definitivă la data de 02.12.2013 prin decizia penală nr. 1211 a Curții de A. A. I. s-a aplicat condamnatului C. A. C. pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal ca urmare a contopirii următoarelor pedepse:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- art. 209 alin. 1 lit. a, g și alin. 3 lit. f Codul penal, cu aplicarea art.99 Cod penal și a art. 3201 Cod procedură penală;
-3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă prev. de art. 276 alin. 1 și 3 Codul penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal și a art. 3201 Cod procedură penală;
- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal și
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a,g, alin.21 lit., b Cod penal.
Continuând analiza noastră am avut în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 6 din Codul penal, având denumirea marginală „aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Rezultă de aici că pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 din Codul penal referitoare la legea penală mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei, este necesar ca în primul rând să se verifice dacă a apărut o lege nouă și, imediat după primirea unui răspuns afirmativ, dacă legea nouă prevede o pedeapsă mai ușoară decât legea veche. Apoi, după constatarea îndeplinirii acestei duble condiții(apariția unei noi legi ce prevede o pedeapsă mai ușoară decât legea veche)trebuie să se verifice dacă sancțiunea aplicată definitiv depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită. Abia după momentul constatării ca îndeplinită și a acestei condiții se reduce pedeapsa la maximul special prevăzut de legea nouă.
Pe de altă parte în determinarea „maximului special prevăzut de legea nouă” considerăm noi că trebuie să pornim de la dispozițiile art. 187 din Codul penal potrivit cărora prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei(cum sunt de exemplu circumstanțele atenuante, starea de recidivă, infracțiunea continuată, tentativa).
Revenind la cauza de față, constatăm noi că susținerile primei instanțe potrivit cărora Legea nr.187/2012 nu prevede vreo normă tranzitorie cu privire la acele situații în care în cadrul unei pedepse rezultante stabilite printr-o hotărâre definitivă, se regăsesc înglobate și pedepse aplicate pentru infracțiuni comise în timpul minorității, este întemeiată.
Singura normă juridică reglementată cu privire la situația specială a infractorilor minori condamnați definitivi la data intrării în vigoare a Codului penal este cea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 187/2012 care însă nu acoperă și situația unei pluralități alcătuite din pedepse aplicate pentru infracțiuni comise unele în timpul minorității și altele după majorat.
În lipsa unor dispoziții legale exprese, întemeiate sunt și susținerile primei instanțe cum că voința legiuitorului trebuie interpretată în sensul că în astfel de cazuri pedeapsa rezultantă, aplicată printr-o hotărâre rămasă definitivă mai înainte de 01.02.2014, pentru o pluralitate de infracțiuni, comise unele în timpul minorității și altele după majorat, nu trebuie fracționată, în sensul înlocuirii pedepselor componente aplicate pentru infracțiuni comise în timpul minorității cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare și al executării restului de pedepse în regim privativ de libertate, ci trebuie considerată ca un tot unitar și indivizibil, în care pedepsele nu pot fi disociate.
Pe de altă parte chiar dacă am accepta ideea că s-ar putea înlocui pedeapsa închisorii stabilită pentru infracțiunile săvârșite în timpul minorității cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu cea a pedepsei închisorii(potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012) după care s-ar da relevanță dispozițiilor art. 129 alin. 2 lit. b din Codul penal si s-ar contopi pedepsele tot nu s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă ce să justifice aplicarea legii penale mai favorabile ci, dimpotrivă la una mai mare decât cea aplicată în prezent și pe care condamnatul o execută.
Pentru a concluziona, C. de A. A. I. va respinge ca nefondată contestația exercitată de condamnatul C. A. C. împotriva sentinței penale nr. 198 din data de 17.03.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga contestatorul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația exercitată de condamnatul C. A. C. împotriva sentinței penale nr. 198 din data de 17.03.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
Președinte,Grefier,
G. L. OdagiuCornelia M. N.
Red. / Tehnored. G.L.O.
2 ex./ 28.04.2014
Jud. fond M. E. F.
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 282/2014. Curtea... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
