Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 937/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 937/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 08-12-2014
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 937/A/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător A. D. B.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. – procuror
Pe rol se află soluționarea apelul declarat de condamnatul G. C. împotriva sentinței penale nr. 254/14.10.2014 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul G. C., aflat în stare de deținere în P. B. M., personal și asistat de avocat Tescar D., apărător desemnat din oficiu pentru condamnat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, condamnatul G. C. arată că este de acord cu asistarea sa de către apărătorul desemnat din oficiu și că este nemulțumit de soluția primei instanțe.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al condamnatului și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Tescar D., apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul G. C. solicită admiterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Condamnatul G. C. având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
Asupra apelului penal de față,
C. DE A.
Constată:
Prin sentința penală nr. 254/14.10.2014, pronunțată de J. A. I. în dosar nr._, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 469 alin. 4 Cod proc. pen. a fost respinsă cererea de admitere în principiu a redeschiderii procesului penal în cazul judecății în lipsă a persoanei condamnate, formulată de petentul-condamnat G. C. (fiul lui V. și A., născut la data de 28.08.1973 în A. I., CNP_, în prezent deținut în penitenciarul Aiud), cu privire la cauza ce a format obiectul dosarului penal nr._ al Judecătoriei Alba Iulia, ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. a fost obligat petentul-condamnat la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a constatat că onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat-avocat P. A., în cuantum de 50 lei (conform delegației nr. 3558/5.12.2013- f.20) a fost avansat din Fondurile Ministerului de Justiție, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din ședința publică din data de 27.05.2014.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 09.10.2013 petentul condamnat G. C., deținut în P. B. – M., a formulat cerere de rejudecare a cauzei după extrădare, solicitând rejudecarea cauzei, conform art.522/1 C.p.p. și, în consecință, aplicarea beneficiului disp. art.320/1 C.p.p.
În motivarea cererii petentul condamnat a arătat, în esență, faptul că, a fost condamnat în lipsă, motiv pentru care nu a avut posibilitatea de a se prevala de disp. art.320/1 C.p.p.
Prin sentința penală nr. 1701/18.11.2013 pronunțată de J. D. s-a dispus declinarea cererii de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul G. C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 25.11.2013 sub dosar penal nr._ .
La solicitarea instanței s-a atașat dosarul penal nr._, precum și a dosarului nr._ .
La termenul de judecată din data de 14.10.2014, prima instanță a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare formulată de petentul condamnat, luând concluziile părților prezente și a reprezentantului Ministerului Public.
Analizând cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul condamnat G. C., actele și lucrările dosarului nr._, precum și a dosarului penal nr._, prima instanță a reținut următoarele:
Având în vedere că a intervenit o succesiune de legi penale în timp, fiind modificate și normele procesual penale, condițiile ce trebuie avute în vedere cu ocazia judecării unei cereri având ca obiect rejudecarea după extrădare sunt cele din actul normativ mai nou adoptat, respectiv art. 466 și urm. din Noul Cod de procedură penală, în secțiunea a 4-a intitulată: Redeschiderea procesului penal în cazul judecății în lipsa persoanei condamnate, care fiind norme de procedură sunt de imediată aplicare, a reținut prima instanță.
Astfel, potrivit art. 466 alin. 2 C.pr.pen.: „Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.”
Scopul procedurii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este garantarea dreptului persoanei judecate la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărare. Aceasta presupune posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a fi audiată, de a interoga martorii sau părțile din proces, de a administra probe în apărarea sa.
În cazul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se impune, mai întâi, parcurgerea etapei procedurale a admiterii în principiu, potrivit dispozițiilor art. 469 Cod proc. pen.
În faza admiterii în principiu a procedurii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, instanța trebuie să efectueze verificări cu privire la: caracterul definitiv al hotărârii pentru care se solicită rejudecarea; modul în care a avut loc judecata inițială (în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, dacă a fost prezent); dacă cererea a fost formulată în termen și de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466; au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal; motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.
Art. 6 par.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului recunoaște celui acuzat „dreptul de a se apăra el însuși”, C. Europeană stabilind că prezența inculpatului este în principiu obligatorie la soluționarea cauzei. Se admite excepții de la regula prezenței inculpatului atunci când asigurarea acestei condiții ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii și dacă inculpatul are o culpă în absența sa. C. a mai stabilit că art. 6 par. 3 nu se aplică fugarilor (celor care se sustrag) și celor care au renunțat fără echivoc la dreptul de a se prezenta și apăra personal în fața instanței (Colozza c.Italia, Somogyi c.Italiei, Medenic c. Suedia).
Pentru a fi respectată voința legiuitorului, interpretarea corectă din punct de vedere gramatical și sistematic a sintagmei „persoane judecate și condamnate în lipsă”, nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpații condamnați ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii (urmărire penală, atât la judecarea și pronunțarea în primă instanță, cât și la judecata în apel și recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză aceste căi de atac).
Analizând aceste condiții în privința cererii de rejudecare formulate de petentul G. C., prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 469 alin. 3 raportat la art. 469 alin. 1 coroborat cu art. 466 C.pr.pen.
Astfel, petentul nu a fost judecat în lipsă în sensul dispozițiilor art. 466 alin. 2 C.pr.pen., de vreme ce acesta a fost audiat în cursul urmăririi penale (f. 51-57 dup), în cursul judecății la termenul de judecată din data de 16.11.2006 (f. 178 ds. fond), în data de 12.12.2006 (f. 205 ds. fond), iar la ultimul termen de judecată în fața primei instanțe petentul, deși nu a fost prezent personal, a fost reprezentat de apărătorul său ales F. C.. Mai mult, împotriva sentinței penale nr. 622/2007 pronunțată de J. A. I., petentul G. C. a declarat apel prin apărătorul său ales. La judecarea cauzei de către instanța de control judiciar, petentul a fost prezent personal și asistat de apărător ales, iar la termenul de judecată din data de 09.06.2008 (f. 56 ) a pus concluzii atât personal, cât și prin apărător ales.
Astfel, apărările petentului sunt neîntemeiate, din actele și lucrările dosarului nr,_ reieșind cu certitudine că petentul a avut cunoștiință că împotriva sa se derulează un proces penal și îi sunt aduse niște acuzații, așa cum s-a arătat în secțiunea precedentă petentul, condamnat fiind audiat atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății în primă instanță, dar și în apel, a mai conchis prima instanță.
Totodată raportat la dispozițiile art. 469 alin. 1 lit. c coroborate cu cele ale art. 466 alin. 1 C.pr.pen. dispoziții care sunt de imediată aplicare fiind norme procesual penale, prima instanță constată că nici condiția ca motivele în baza cărora este formulată cererea să nu fi fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitivă, nu este îndeplinită. Aceasta deoarece, petentul a mai formulat o cerere de rejudecare a cauzei după extrădare invocând aceleași motive inserate și prin prezenta cerere, la data de 19.07.2012 înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._ soluționată definitiv prin Sentința penală nr. 384/2012 prin care în urma analizării cererii s-a dispus respingerea admisibilității în principiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel condamnatul, arătând că este nemulțumit de sentința primei instanțe, fără a arăta care sunt motivele apelului.
Reprezentatul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului.
Analizând apelul potrivit art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, C. reține:
Prima instanță a realizat o corectă analiză a cererii condamnatului prin prisma dispozițiilor art. 466 și urm. din noul Cod de procedură penală, norme de imediată aplicare, dând o justă interpretare cazurilor care determină inadmisibilitatea în principiu a cereri de redeschidere a procesului penal.
În procedura filtru de analiză a admisibilității în principiu, reglementată de art. 468 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, prima instanță a constatat în mod just că persoana condamnată nu face parte din categoria celor judecate în lipsă, el având cunoștință de proces, fiind audiat chiar în cauză, declarând cale de atac și fiind reprezentat de apărător ales, astfel cum rezultă din analiza dosarului_ al Judecătoriei Alba Iulia.
De asemenea în mod corect, prima instanță a reținut și că o cerere similară, întemeiată pe dispozițiile art. 5221 din Codul de procedură penală din 1968, a fost definitiv respinsă ca inadmisibilă în principiu în dosarul nr._ al Judecătoriei Alba Iulia.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, C. va respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul G. C. împotriva sentinței penale nr. 254/14.10.2014 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală condamnatul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul G. C. împotriva sentinței penale nr. 254/14.10.2014 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta procedură, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
A. P. A. D. B.
Grefier,
D. M. H.
Red./Tehnored.
A.D.B./D.M.H.
20.02.2015, 2 ex.
J. Fond B. D. M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 913/2014. Curtea... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 971/2014.... → |
|---|
