Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 622/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 622/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-11-2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 622/2014

Ședința publică de la 18 noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. E. C.

Grefier: C. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror M. C.

Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații D. I. M., B. R. G. împotriva încheierii penale din 12 noiembrie 2014 pronunțată de T. S. - Secția penală în dosar nr._ 4.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns:

- inculpatul contestator D. I. M., aflat în stare de arest la domiciliu, asistat de apărător ales, avocat M. A.;

- inculpatul contestator B. R. G., aflat în stare de arest la domiciliu, asistat de apărător ales, avocat B. V.;

- avocat M. M., apărător desemnat din oficiu pentru inculpații D. I. M. și B. R. G.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

La interpelarea instanței contestatorii inculpați D. I. M. și B. R. G. arată că își mențin contestațiile formulate.

Avocat M. M., apărător desemnat din oficiu pentru inculpații contestatorii D. I. M. și B. R. G. față de prezența apărătorilor aleși ai contestatorilor solicită a constata încetat mandatul său și a se face aplicarea protocolului.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatului contestator D. I. M., avocat M. A., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale din 12 noiembrie 2014 și solicită a se dispune în baza art.242 alin.2 C.p. pen înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu controlul judiciar apreciind că această măsură este suficientă pentru îndeplinirea scopului măsurilor preventive.

Precizează că a trecut mai mult de 5 luni de zile de când inculpatul a fost arestat la domiciliu, perioadă în care acesta și-a îndeplinit obligațiile impuse.Mai mult arată că inculpatului i s-a permis să se deplaseze la locul de muncă, având un program pe care acesta l-a respectat pe deplin, neîncălcând raza teritorială și timpul ce i s-a permis pentru a se deplasa la locul de muncă.

Prin urmare reținând cele expuse precum și practica CEDO, conform căreia atunci când se solicită menținerea măsurii de detenție, trebuie să se aibă în vedere măsuri neprivative de libertate, având în vedere că odată cu trecerea timpului pericolul descrește, și raportat la perioada de timp de 11 luni de detenție și 5 luni de zile de când a fost arestat la domiciliu, apreciază că nu se mai impune a fi menținută măsura arestului la domiciliu, solicitând înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar.

Referitor la motivarea încheierii prin care se arată că menținerea acestei măsuri preventive este necesară pentru a asigura scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal arată că dosarul este înregistrat de 6 luni pe rolul instanței și că nu este vina inculpatului că nu s-a început faza cercetării judecătorești, apreciind că măsura controlului judiciar poate asigura îndeplinirea acestui scop. De asemenea solicită a se avea în vedere conduita procesuală a inculpatului nu a impietat buna desfășurare a procesului penal și decizia Curții de A. A. I. prin care s-a arătat că trecerea timpului impietează asupra acestei măsuri.

Apărătorul ales al inculpatului contestator B. R. G., avocat B. V., solicită în principal revocarea măsurii arestului la domiciliu. Arată că măsura arestului la domiciliu este nelegală întrucât în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art.223 C.pr. pen.

În acest sens arată în speță este vorba de săvârșirea unei infracțiuni de abuz în serviciu care conform art.13 indice 2 din Legea nr.78/2000 limitele de pedeapsă se majorează cu o treime. Prin urmare pedeapsa maximă care se poate aplica inculpatului este de 4 ani, care este mai mică decât pedeapsa prevăzută de art.223 al.1 C.pr.pen.

Precizează că există Carta Europeană a Drepturilor Omului care arată că se aplică pedeapsa cea mai ușoară, sens în care depune la dosar extras din Carta Europeană a Drepturilor Omului. Astfel arată că atunci când există prevederi Cedo acestea se aplică și sunt obligatorii, nemaifiind aplicabile deciziile ICCJ.

Arată că art.223 C.pr.pen prevede 2 ipostaze de aplicare a măsurii arestării preventive: prima când există niște condiții expres prevăzute de lege atunci când se poate lua măsura arestului preventiv și cea de-a doua ipoteză, când se vorbește de anumite infracțiuni, dar cerința esențială este ca pedeapsa închisorii să fie de 5 ani sau mai mare.

Arată că infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul nu este o infracțiune de corupție, ci conform art.5 al.2 2 din Legea nr.78/2000 este o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție. Precizează că în conformitate cu art.5 alin.1 din Legea nr.78/2000 sunt infracțiuni de corupți infracțiunile prevăzute la rt.289-292 C. pen. Prin urmare nu sunt întrunite dispozițiile art.223 alin.2 C.pr. pen.

Solicită a se reține că T. S. nu a motivat solicitarea inculpatului de a se revoca măsura arestului la domiciliu, fiind o hotărâre nemotivată.

Prin urmare apreciază că nu sunt întrunite condițiile prev de art.223 C.pr. pen pentru luarea față de inculpat a unei măsuri de lipsire de libertate.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.

Reprezentanta parchetului solicită respingerea contestațiilor și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică.

Cu privire la motivul invocat, în sensul că a trecut o perioadă de timp rezonabilă și că acest aspect impietează asupra acestei măsuri, arată că judecătorul fondului a motivat în acest sens arătând că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza înlocuirii măsurii preventive.

În ceea ce privește motivul invocate de inculpatul B. R. G., prin apărător ales, cu referire la art.223 C.pr.pen arată că acest articol face referire la mai multe infracțiuni, însă în speță fapta este o infracțiune de corupție pentru că este o faptă prevăzută în Legea nr.78/2000, fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art.223.

Referitor la celelalte aspecte invocate arată că acestea sunt aspecte care vizează fondul cauzei.

Prin urmare având în vedere și multitudinea de acte materiale care s-au reținut în sarcina inculpaților, respectiv 74 pentru inculpatul D. I. M. și 70 pentru inculpatul B. R. G. apreciază că se impune menținerea măsurii arestului la domiciliu.

În replicăapărătorul ales al inculpatului contestator B. R. G., avocat B. V. arată că art.5 din Legea 78/2000 arată care sunt infracțiuni de corupție și precizează că spune că infracțiunile de corupție sunt infracțiunile de la 289 la 292 din codul penal, iar la alineatul 2 spune care sunt infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție, învederând că una e infracțiunea de corupție și una e infracțiunea asimilată faptelor de corupție.

Inculpatul B.R. G., având ultimul cuvânt,apreciază că îndeplinește condițiile pentru a se dispune măsura controlului judiciar. Consideră că faptele pentru care este cercetat nu are nici o legătură cu măsura controlului judiciar, arătând că în situația în care va fi găsit vinovat va plăti pentru acestea.

Inculpatul D. I. M., având ultimul cuvânt, arată că susține concluziile apărătorului său ales și solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar. Precizează că nu a împiedicat desfășurarea procesului penal și că nu a luat legătura cu nici o parte din dosar.

C. DE A.

Asupra contestațiilor de față,

În deliberare constată că prin încheierea penală din 12.11.2014 pronunțată de către T. S. – Secția penală în dosar nr._ 4 s-a dispus:

I.În baza art. 362 alin. 2) C.pr.pen. raportat la art. 208 alin.2,4 C.pr. pen menținerea măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpații:

- D. I.-M., fiul lui I. și E., născut la data de 07.09.1981 în municipiul S., jud. A., CNP_, cetățean român, căsătorit, 1 copil minor, stagiul militar satisfăcut, studii medii, fost agent de poliție, fără antecedente penale, domiciliat în ., ., nr. 413, jud. S., posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. S., și

- B. R.-G., fiul lui G. și E., născut la data de 11.10.1986 în municipiul S., județul S., CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, studii superioare, fost agent de poliție, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul S., ., județul S., posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. S.,

prin Decizia penală nr.283/13.05.2014 pronunțată de către C. de A. A. I. în dosarul nr._ 4/a4, pe o perioadă de 60 de zile.

II. Respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar formulate de inculpații D. I. M. și B. R. G..

Pentru a dispune astfel T. S. a reținut în esență următoarele:

I.Aspecte privind sesizarea instanței și măsurile preventive adoptate în cauză pe parcursul procedurilor până la acest moment:

1. Prin încheierea penală nr.53/CC/20.13.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în baza art. 149¹ al.10 C.p.p, a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă T. S., și în consecință în baza art. 143 C.p.p. și art. 148 lit. f C.p.p. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților D. I.-M. și B. R.-G., față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 și 2 C.p. ( în forma pretinderii și primirii) raportat la art. 7 al. 1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., pe o perioadă de 29 de zile

2.Măsura arestului preventiv a fost prelungită și ulterior menținută prin încheieri succesive.

3.Prin decizia penală nr. 283/13.05.2014 pronunțată de C. de A. A. I. în dosarul nr._ 4 a fost admisă contestația formulată de inculpații D. I. M. și B. R. G. împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară la data de 05.05.2014 în dosarul nr._ 4 al Tribunalului S..

A fost desființată încheierea penală atacată cu privire la dispoziția de menținere a arestării preventive dispusă față de inculpații D. I. M. și B. R. G. și a fost înlăturată această dispoziție.

În baza art. 242 alin.2 C.pr.pen. și art. 218 C.pr.pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 13.05.2014 și până la data de 11.06.2014, față de inculpații D. I. M. și B. R. G.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților D. I. M. și B. R. G.

În baza art. 221 alin.1 C.pr.pen. s-a impus inculpaților obligația de a nu părăsi imobilele din localitatea S., ., . pentru inculpatul D. I. M., respectiv municipiul S., ., județul S. pentru inculpatul B. R. G..

4.Prin sentința penală nr. 131/23.07.2014 pronunțată de T. S. au fost admise cererile formulate de Ministerul Public și inculpați, și:

- a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. I.-M. din 74 infracțiuni de luare de mită prev. de art. 289 al.1 și 2 Cod penal raportat la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000 în 74 de infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal 1969 raportat la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal;

- a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. R. G., din 70 de infracțiuni de luare de mită art. 289 alin. 1 și 2 Cod penal raportat la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal în 70 de infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal 1969 raportat la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

– a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. H. R., din 4 de infracțiuni de luare de mită art. 289 alin. 1 și 2 Cod penal raportat la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal în 4 de infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal 1969 raportat la art. 13 ind.2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S..

Urmare a declinării de competență, cauza fost înaintată Judecătoriei S., care la data de 30 iulie 2014, prin sentința penală nr.376, a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului S., fiind constatat ivit un conflict negativ de competență, motiv pentru care a fost înaintat dosarul ala C. de A. A. I. pentru a se pronunța asupra conflictului. A fost menținută măsura arestului la domiciliu luată împotriva inculpaților și a fost menținut sechestrul asigurător instituit în speță.

C. de A. A. I., instanță competentă a se pronunța în ceea ce privește conflictul negativ de competență ivit între T. S. și Judecătoria S., prin Încheierea penală nr.79/2.09.2014 a stabilit, în baza art.51 alin.6 C.pr.pen., că este competent a soluționa cauza T. S..

Cauza a fost restituită Tribunalului S. și a fost stabilit termen de judecată la data de 24 septembrie 2014.

Având în vedere că în speță s-a apreciat de către C. de A. A. I. că a fost începută cercetarea judecătorească și împrejurarea că Judecătoria S. prin Sentința penală nr.276/30.07.2014 a menținută măsura arestului la domiciliu luată împotriva inculpaților pe o perioadă de 60 de zile, T. S., la termenul de judecată intermediar din 17 septembrie 2014 a fost menținută măsura arestului la domiciliu luată față de inculpații D. I. M., B. R. G. și M. H. R..

Aprecierile instanței în raport cu procedura de față, vizând verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a arestului la domiciliu și cererile de înlocuire a măsurii preventive formulate de către inculpații D. I. M. și B. R. G.:

1.În cauză se impune în continuare menținerea măsurii arestului la domiciliu în ceea ce îi privește pe inculpații D. I. M. și B. R. G. întrucât se apreciază și în prezent aceștia prezintă pericol pentru ordinea publică, motivat și de faptul că din materialul probator administrat până în acest moment, în faza de urmărire penală, rezultă existența unor indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit fapte incriminate de legea penală și care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, chiar dacă încadrarea juridică dată faptelor pentru care au fost trimiși în judecată a fost schimbată.

2. La menținerea măsurii arestului s-a avut în vedere atât natura și cât gravitatea faptelor ce sunt imputate inculpaților, numărul mare de fapte presupus a fi comise, circumstanțele concrete bănuite de săvârșire a acestora, de scopul pretins a fi urmărit (obținerea ilicită de bani), de elementele ce caracterizează persoanele inculpaților (care au fost agenți de poliție, sunt tineri, nu au antecedente penale).

3. S-a apreciat că în speță există pericol public, care rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor presupus săvârșite de către inculpații, avându-se în vedere și reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori. Se mai are în vedere natura faptelor de care sunt acuzați inculpații, a căror gravitate rezultă din modalitatea și mijloacele în care se presupune că ar fi fost comise faptele, calitatea profesională pe care o aveau aceștia la momentul săvârșirii presupuselor fapte, sens în care se apreciază că menținerea măsurii arestului la domiciliu luată împotriva inculpaților este de natură să contribuie la o bună desfășurare a procesului penal.

4.Raportat la cele expuse anterior, se apreciază că de la momentul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpaților D. I. M. și B. R. G. cu măsura arestului la domiciliu nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza înlocuirii măsurii preventive sens în care urmează să fie menținută măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 60 de zile, motivat și de faptul că cel puțin la acest moment procesual, niciuna din celelalte măsuri preventive mai puțin restrictive nu este de natură a garanta apărarea ordinii publice și este necesară pentru înlăturarea stării de pericol.

5. În ceea ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar formulate de inculpații D. I. M. și B. R. G., prin apărători aleși, se arată că potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 și 2 C.p.p. o măsura preventivă luată se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, precum și dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, iar în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei personale a inculpaților se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.p.p., aceasta putând fi revocată din oficiu sau la cerere.

6. Se menționează că măsura controlului judiciar se poate dispune dacă măsura preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut de lege, dar aceasta este o măsură facultativă și nu obligatorie pentru instanță, legea statuând în mod explicit că „judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune”, și, în speță, se apreciază că nu au încetat temeiurile care au determinat-o și nici nu au apărut alte temeiuri noi din care rezultă necesitatea luării unei alte măsuri preventive și mai ușoare.

7.Astfel, se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea măsurii arestului la domiciliu întrucât că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și în prezent, nu s-au modificat și nici nu au intervenit elemente noi care să poată justifica înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv cu cea a controlului judiciar.

8. Se mai are în vedere că, chiar dacă împotriva inculpaților a fost luată măsura preventivă a arestului la domiciliu, această măsură nu este extrem de restrictivă, aceștia având posibilitatea, dacă doresc, să se angajeze pentru a realiza venituri și a-și întreține familia, având în vedere dispozițiile art. 221 alin. 6 C.pr.pen. care prevăd că „la cererea scrisă și motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învățământ sau de pregătire profesională ori la alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.”

9.Raportat la cele de mai sus în cauză sunt incidente dispozițiile art. 208 alin. 2), 4) C.pr.pen. astfel încât urmează a fi menținută măsura arestului la domiciliu luată față de inculpați D. I. M. și B. R. G. cererile de înlocuire a măsurii urmând a fi respinse.

Împotriva încheierii au formulat contestație în termenul legal prev. de art. 206 C.pr.pen. inculpații D. I. M. și B. R. G. aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

Inculpatul B. R. G., motive expuse în memoriul scris aflat la filele 3-4 din dosar și completate oral prin apărătorul ales:

A.Măsura arestului la domiciliu luată față de inculpat este nelegală întrucât în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 223 C.pr.pen..

●În acest sens se arată că în speță este vorba de săvârșirea unei infracțiuni de abuz în serviciu care conform art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege a cărei limite se majorează cu o treime.

●Prin urmare pedeapsa maximă care se poate aplica inculpatului este de 4 ani, sub limita prevăzută de art. 223 alin. 1) C.pr.pen., prag de pedeapsă cerut de lege pentru a putea lua măsura preventivă a arestării.

●Articolul 223 C.pr.pen. prevede două ipostaze de aplicare a măsurii arestării preventive:

- prima în legătură cu anumite infracțiuni expres prevăzute de acest text de lege printre care se află și infracțiunile de corupție;

- a doua care impune ca și cerință esențială ca infracțiunea să fie pedepsită cu închisoare de 5 ani sau mai mare.

Infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul B. R. G. nu este o infracțiune de corupție, ci o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție conform prevederilor art. 5 alin. 2) din Legea nr. 78/2000; în conformitate cu art. 5 alin. 1) din Legea nr. 78/2000 sunt infracțiuni de corupție infracțiunile prevăzute la art. 289 – 292 Cod penal, prin urmare nu sunt întrunite dispozițiile art. 223 alin. 2) teza I C.pr.pen..

B. Încheierea penală atacată nu conține motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a cererilor formulate de către cei doi inculpați.

În acest sens se arată că instanța fondului nu a examinat argumentele prezentate de către inculpați în susținerea cererilor lor încheierea fiind nemotivată din această perspectivă.

Inculpatul D. I. M., motive expuse oral prin apărătorul ales:

În cauză sunt întrunite dispozițiile art. 242 alin. 2) C.pr.pen. în sensul că măsura controlului judiciar este suficientă pentru îndeplinirea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1) C.pr.pen. întrucât:

- de la momentul instituirii măsurii arestului la domiciliu au trecut mai mult de 5 luni de zile perioadă în care acesta și-a îndeplinit cu strictețe obligațiile impuse;mai mult decât atât inculpatului i s-a permis să se deplaseze la locul de muncă având un program pe care acesta l-a respectat pe deplin.

- având în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene conform căreia la alegerea categoriei măsurii preventive se impun a fi avute în vedere măsuri alternative neprivative de libertate cu atât mai mult cu cât o dată cu trecerea timpului pericolul descrește, raportat la perioada de 11 luni de detenție din care 5 luni arest la domiciliu se apreciază că în cauză este justificată instituirea măsurii controlului judiciar.

- dosarul cauzei este înregistrat pe rolul instanței de aproximativ 6 luni, în cauză nefiind începută cercetarea judecătorească aspect ce nu poate fi imputabil inculpatului.

- conduita adecvată a inculpatului justifică pe deplin instituirea măsurii preventive a controlului judiciar.

Verificând încheierea penală atacată prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, în raport cu aspectele critice expuse de către cei doi inculpați C. constată următoarele:

1.Instanța fondului a dispus menținerea măsurii arestului la domiciliu luată față de cei doi inculpați în considerarea dispozițiilor art. 362 alin. 2) C.pr.pen. raportat la art. 208 alin. 2), 4) C.pr.pen. apreciind, în raport cu actele de la dosar că în cauză se mențin în continuare temeiurile care au justificat-o.

Astfel instanța fondului a avut în vedere existența în continuare a unui pericol public care rezultă din însăși natura și gravitatea faptelor ce sunt imputate inculpaților, a numărului mare de fapte presupus a fi comise, circumstanțele concrete în care acestea au fost săvârșite, scopul pretins a fi urmărit (obținerea ilicită de bani) și elementele ce caracterizează persoanele inculpaților (foști agenți de poliție, vârstă tânără, fără antecedente penale).

2. Procedând la propriul demers analitic în raport cu criticile unanime formulate de către cei doi inculpați vizând neexaminarea argumentelor aduse în susținerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive, C. constată că acestea sunt întemeiate.

3.Din parcurgerea considerentelor încheierii penale atacate (pag. 25) rezultă fără echivoc faptul că instanța fondului nu a analizat în concret motivele pe care s-au sprijinit cererile celor doi inculpați și care se impuneau a fi examinate ca atare cu atât mai mult cu cât unele dintre ele în măsura în care erau apreciate ca întemeiate justificau o soluție diametral opusă celei adoptate prin încheierea penală atacată.

4.C. constată, în urma examinării preambului încheierii penale atacate că inculpații au formulat apărări concrete argumentând cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestului la domiciliu prin invocarea unor aspecte vizând limitele de pedeapsă în raport cu acuzațiile aduse și care în opinia lor nu întrunesc pragul legal impus de art. 223 alin. 1) C.pr.pen. pentru a permite luarea măsurii preventive a arestării.

5.De asemenea se poate observa că inculpații au invocat în apărare argumente ce țin de durata rezonabilă a detenției provizorii precum și anumite elemente ce vizează derularea greoaie a procedurilor (faptul că cercetarea judecătorească nu a început deși dosarul este înregistrat de mult timp pe rolul instanței), aspecte ce în opinia lor nu mai justifică menținerea măsurii preventive a arestului la domiciliu ci înlocuirea acesteia cu o măsură mai puțin restrictivă și anume aceea a controlului judiciar.

6.Cu toate acestea, instanța nu a arătat în considerentele încheierii atacate motivele pentru care a înțeles să nu ia în considerare apărările formulate de către inculpați, rezumându-se să aprecieze într-o manieră globală că cererile de înlocuire a măsurii nu sunt întemeiate, întrucât pericolul pentru ordinea publică subzistă în continuare, iar măsura preventivă a arestului la domiciliu nu este atât de restrictivă astfel încât să justifice o măsură alternativă.

7.C. consideră că în mod nejustificat instanța fondului nu s-a aplecat asupra apărărilor formulate de către inculpați și care în opinia sa impuneau o altă abordare în ce privește oportunitatea înlocuirii măsurii preventive a arestului la domiciliu.

8. Examinând în concret primul argument expus de către inculpați cu referire strictă la neîntrunirea în speță a condițiilor prevăzute de art. 223 alin. 1) C.pr.pen. vizând luarea măsurii arestării preventive C. face precizarea că în opinia sa infracțiunile care fac obiectul acuzațiilor aduse celor doi inculpați se circumscriu infracțiunilor de corupție în accepția textului de lege arătat mai sus.

Nu prezintă relevanță faptul că infracțiunile despre care se face vorbire sunt prevăzute ca și infracțiuni asimilate corupției atâta timp cât legiuitorul a înțeles să le reglementeze prin actul normativ cu nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Ca atare în cauză au fost întrunite exigențele art. 223 alin. 1) C.pr.pen.

9. C. apreciază însă ca întemeiate celelalte aspecte invocate de către inculpați în apărare și anume derularea greoaie a procedurilor, realitate ce nu este imputabilă acestora.

C. precizează în acord cu susținerile inculpaților că în cauză nu a început cercetarea judecătorească deși dosarul se află pe rolul Tribunalului S. de aproximativ 5 luni de zile.

Având în vedere aceste împrejurări ce evident nu pot fi imputabile celor doi inculpați C. consideră că în cauză menținerea unei măsuri preventive restrictive nu mai este justificată cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei nu există date concrete care să conducă la o concluzie clară în ce privește riscul împiedicării și influențării administrării justiției.

Fără a nega sau minimaliza aspectele evidențiate de către instanța fondului cu referire strictă la natura și gravitatea infracțiunilor ce fac obiectul acuzațiilor C. arată însă că pericolul pentru ordinea publică nu mai este la acest moment real, actual și suficient de puternic pentru a justifica menținerea arestului la domiciliu.

10. Se impune a fi făcută precizarea că o perioadă de detenție provizorie de aproximativ 11 luni a fost suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1) C.pr.pen. astfel încât dispunerea la acest moment a unei măsuri mai puțin restrictive ca aceea a controlului judiciar poate fi supusă unor garanții reale și concrete care să asigure dezideratele desfășurării optime a procesului penal.

11.C. susține pe lângă argumentele expuse mai sus și împrejurarea că imposibilitatea obiectivă a instanței de a parcurge în timp util etapele procesului penal nu poate justifica o continuare a arestului la domiciliu atâta timp cât aceste aspecte nu pot fi imputabile inculpaților.

Față de cele ce preced C. în temeiul art. 425/1 alin. 7) pct. 2) lit. a) C.pr.pen. va admite contestațiile formulate de către inculpații D. I. M. și B. R. G. împotriva încheierii penale din 12 noiembrie 2014 pronunțată de T. S. în dosar penal nr._ 4., desființând încheierea penală atacată și procedând la o nouă judecată:

I. În baza art. 206 alin. 7 Cod procedură penală, raportat la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală va înlocui măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul D. I. M., fiul lui I. și E., născut la data de 07.09.1981 în municipiul S., jud. A., CNP_, cetățean român, căsătorit, 1 copil minor, stagiul militar satisfăcut, studii medii, fost agent de poliție, fără antecedente penale, domiciliat în ., ., nr. 413, jud. S., posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. S., cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală se va impune inculpatului D. I. M., respectarea următoarelor obligații, pe durata măsurii:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, se va impune inculpatului să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;

d) să nu se apropie de ceilalți participanți la comiterea infracțiunilor, de martorii din prezenta cauză precum și de persoanele vătămate/părți civile introduse sau care urmează a fi introduse în cauză, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.

În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală i se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza art. 215 alin. 4 Cod procedură penală va dispune ca supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar să se realizeze de organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește inculpatul.

În baza art. 215 alin. 5 Cod procedură penală va dispune comunicarea copiei minutei încheierii inculpatului, unității de poliție în a cărei circumscripție locuiește inculpatul, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor, Poliției de Frontieră, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin.

II. În baza art. 206 alin. 7 Cod procedură penală, raportat la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală va înlocui măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul, B. R. G. fiul lui G. și E., născut la data de 11.10.1986 în municipiul S., județul S., CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, studii superioare, fost agent de poliție, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul S., ., județul S., posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. S. cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală i se va impune inculpatului B. R. G., respectarea următoarelor obligații, pe durata măsurii:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, i se va impune inculpatului să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;

În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală i se atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpați în cotă procentuală în cuantum de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite contestația formulată de inculpații D. I. M. și B. R. G. împotriva încheierii penale din 12 noiembrie 2014 pronunțată de T. S. în dosar penal nr._ 4.

Desființează încheierea penală atacată și procedând la o nouă judecată:

I. În baza art. 206 alin. 7 Cod procedură penală, raportat la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală înlocuiește măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul D. I. M., fiul lui I. și E., născut la data de 07.09.1981 în municipiul S., jud. A., CNP_, cetățean român, căsătorit, 1 copil minor, stagiul militar satisfăcut, studii medii, fost agent de poliție, fără antecedente penale, domiciliat în ., ., nr. 413, jud. S., posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. S.,, cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală impune inculpatului D. I. M., respectarea următoarelor obligații, pe durata măsurii:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, impune inculpatului să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;

În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza art. 215 alin. 4 Cod procedură penală dispune ca supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar să se realizeze de organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește inculpatul.

În baza art. 215 alin. 5 Cod procedură penală dispune comunicarea copiei minutei încheierii inculpatului, unității de poliție în a cărei circumscripție locuiește inculpatul, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor, Poliției de Frontieră, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin.

II. În baza art. 206 alin. 7 Cod procedură penală, raportat la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală înlocuiește măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul, B. R. G. fiul lui G. și E., născut la data de 11.10.1986 în municipiul S., județul S., CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, studii superioare, fost agent de poliție, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul S., ., județul S., posesor al C.I. . nr._ eliberat de S.P.C.L.E.P. S. cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală impune inculpatului B. R. G., respectarea următoarelor obligații, pe durata măsurii:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, impune inculpatului să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpați în cotă procentuală în cuantum de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2014.

Președinte, Grefier,

M. E. C. C. B.

Red. MEC

Tehnored. IM/2 ex/05.12.2014

Jud. f. C. B.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 883/2014....		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 885/2014.... →

Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 622/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 622/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA