Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 885/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 885/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-11-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 885/A/2014
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. M.
Judecător C. M. M.
Grefier D. M.
P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul G. M. E. și persoana vătămată B. E. împotriva sentinței penale nr. 47/10.06.2014 a Judecătoriei A..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 noiembrie 2014, care fac parte din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față
I. Constată că prin sentința penală nr. 47/10.06.2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._ în baza art. 180 al. 2 vechiul C.p., pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, cu aplicarea art. 5 N.C.p., a fost condamnat inculpatul G. M. E., fiul lui E. si I., născut la data 13.02.1987, în S., domiciliat în localitatea Arpasu de Jos, nr.179, jud. S., cetățean român, studii medii, administrator, necăsătorit, fără antecedente, CNP_, la pedeapsa de 4 luni închisoare.
In baza art 205 al. 1 NCP, cu aplicarea art. 5 N.C.p., pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prin schimbarea incadrarii juridice din art 189 vechiul cod penal, a condamnat pe acelasi inculpat la un an inchisoare .
În temeiul art. 33 lit. a din vechiul Cp, cu aplicarea art. 10 din legea 187/2012, a constatat că infracțiunile reținute prin prezenta în sarcina inculpatului se află în concurs real .
În temeiul art. 33 lit. a coroborat cu art. 34 lit. b din vechiul Cp, cu aplicarea art. 10 din legea 187/2012, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute doar pedeapsa închisorii de 1 an.
În baza art. 67 alin. 1 NCP, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de un an.
În baza art. 54, raportat la art. 65 alin. 1 NCP, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 81 alin. 2 din vechiul Cp, cu aplicarea art. 5 NCp, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an .
În temeiul art. 82 alin. 1 din vechiul Cp, cu aplicarea art. 5 NCp, a fost stabilit un termen de încercare de 3 ani. În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, cu aplicarea art. 5 NCp, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din vechiul Cp privind revocarea suspendării pedepsei.
În baza art. 25 NCPP, raportat la art. 1.349 și 1.357 C.civ., a fost obligat inculpatul să plătească partii civile B. E., suma de 861 lei din care: 101 lei reprezintă contravaloare certificat medico-legal si contravaloare expertiza, 60 lei contravaloare transport si 800 lei daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 NCPP, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 125 lei.
În baza art. 276 al. 1 si 2 NCPP, a fost obligat inculpatul sa plătească partii civile suma de 1500 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 27.06.2013, partea vatamata B. E. a fost lovita de inculpatul Ghetea M. E. si a fost tinuta cu forta inchisa in barul . din localitatea Arpasu de Jos timp de aproximativ 3 ore . In urma exercitarii actelor de agresiune persoana vatamata a suferit leziuni ,care s-au putut produce prin lovire repetata cu corpuri dure ,si care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de ingrijiri medicale, conform concluziilor certificatului medico-legal I/a/639/2013 emis de Serviciul de Medicina Legala S..
În urma loviturilor primite, persoana vătămată B. E. a suferit leziuni fizice conform certificatului medico-legal nr. I/a/639 din 01.07.2013 (f. 12 dup) care pentru vindecare au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt astfel reținută de către instanță și vinovăția inculpatului G. M. E. în săvârșirea faptei de loviri sau alte violențe si a liposirii de libertate in mod ilegal rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza de judecată.
Astfel, martorii: B. C., I. M. si V. L. (f. 37-40 dup) au precizat faptul că in momentul in care au mers la barul . din localitatea Arpasu de Jos, in jurul orelor 22, au constatat ca usa era inchisa, iar dupa ce au intrat au constatat ca inculpatul o lovea pe partea vatamata si la incercarile acesteia de a pleca inculpatul o trantea cu forta pe scaun si o impiedica astfel sa plece din bar.
Martorul I. M. (f 39 d urm. pen. si f. 99-100 ds. Instn. ) a arătat că inculpatul a tras-o cu forta pe persoana vatamata, pe care apoi a impins-o si a trantit-o pe scaun in bar ,persoana vatamata avea hainele rupte, era plina de sange si era uda, iar cand aceasta il ruga pe inculpat sa- o lase sa plece inculpatul ii spunea ca nu o lasa sa plece nicaieri, o trantea din nou pe scaun si o lovea cu palma peste umar .
Martorul V. L. (f. 41 dup) a aratat ca inculpatul nu o lasa pe persoana vatamata sa plece din bar tragand-o sa stea pe scaun, in bar erau sticle sparte iar persoana vatamata a era lovita la fata si avea arcada ochiului stang sparta si sangera .
Martorul V. L. a ajutat-o pe persoana vatamata sa plece din bar.
Instanta a inlaturat ca nesincere declaratiile martorilor M. A.- in parte, declaratia acestui martor fiind mentinuta cu privire la faptul ca in momentul in care el s-a intors de la toaleta a observat ca persoana vatamata avea o urma de lovitura deasupra ochiului stang fiind la masa tot cu inculpatul cu care se certa si cand persoana vatamata incerca sa plece din bar inculpatul a strigat, de mai multe ori, la aceasta sa stea pe scaun -, C. D. I. deoarece declaratiile lor sunt contradictorii fata de cele doua momente in care au fost audiati, fata de declaratiile martorilor: B. C., V. L. si I. M. care au fost in bar la momentul agresiunii si sunt contradictorii si fata de concluziile certificatului medico-legal care retine ca leziunile au fost produse prin loviri repetate si nu printr-o eventuala cadere ca urmare a starii de ebrietate in care s-ar fi aflat persoana vatamata.
Daca in faza de urmarire penala martora C. D.(f 35 ds. Urm. pen) a aratat ca persoana vatamata a intrat in bar la orele 23 cand se inchidea barul si numai stie daca a servit-o sau nu cu bere, a vazut ca avea o zgarietura deasupra ochiului stang dar nu a vazut pe nimeni sa o loveasca si numitii B. C. si V. L. au vorbit doar cu inculpatul, in fata instantei aceasta a aratat ca persoana vatamata a intrat in bar la orelele 22 si era in stare de ebrietate, numitii B. C. si V. L. nu au vorbit cu cei din bar (f. 97-98 ). Aceasta martora a negat si faptul ca inculpatul se certa cu persoana vatamata (fila 97 ds inst.), fapt care a fost mentionat de toti ceilalti martori. In faza de urmarire penala martorul M. A. (f 34) a aratat ca in momentul in care el s-a intors de la toaleta a observat ca persoana vatamata avea o urma de lovitura deasupra ochiului stang fiind la masa tot cu inculpatul cu care se certa si cand persoana vatamata incerca sa plece din bar inculpatul a strigat, de mai multe ori, la aceasta sa stea pe scaun, in fata instantei (f 95-96) a aratat ca nimeni nu a oprit-o pe persoana vatamata sa plece din bar, numitii B. C. si V. L. nu au vorbit cu cei din bar. In fata instantei acest martor nu si-a mai mentinut declaratia de la urmarirea penala in care a aratat ca inculpatul se certa cu persoana vatamata.
În cursul urmăririi penale, inculpatul (f. 42-43 dup) a declarat că atunci cand a venit la bar persoana vatamata avea o leziune la arcada si ca le-a spus numitilor: B. C., V. L. si I. M. ca persoana vatamata refuza sa plece din bar, nu a lovit-o pe aceasta nici el si nici alta persoana .
Instanța a constatat faptul că declarațiile inculpatului nu se coroborează cu cele ale martorilor, I. M., B. C., V. L. si in parte si cu a numitului M. A. care a aratat ca persoana vatamata nu era lovita cand a intrat in bar, si nici cu concluziile certificatului medico-legal, motiv pentru ca le va inaltura ca nesincere .
Leziunile suferit de persoana vatamata sunt dovedite și cu certificatul medico-legal nr. I/a/ 639 din 01.07.2013 (f. 12 dup) în care s-a consemnat că prezintă leziuni traumatice s-au putut produce prin lovire repetata cu corpuri dure și pot data din 27/28.06.2013, necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanța a mai reținut și faptul că inculpatul prezintă leziuni în zona feței – ochiul stang, plaga de 4 cm lungime, echimoză de 5/3 cm, de culoare violacee neomogenă, tumefactie echimotica violacee neomogena de 4/2, 5 cm, echomoza mandibula stanga de 2 cm, escoriatie liniara de 1.5 cm lungime acoperita cu crusta hematica, pe fata gambei drepte 2 escoriatii.
Leziunile suferite de către persoana vătămată si lipsirea de libertate a acesteia in mod ilegal sunt dovedite cu certificatul medico-legal nr. I/a/639 (f. 12 dup) în care s-a consemnat că prezintă leziuni traumatice s-au putut produce prin lovire lovire repetata cu corpuri dure, putând data din 27/28.06.2013, necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu declaratiile persoanei vatamate si ale martorilor: I. M., B. C., V. L., si in parte cu declaratia martorului M. A. .
Analizând coroborat toate aceste probe prezentate mai sus, instanța a apreciat că situația de fapt astfel reținută și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor de lovire sau alte violențe si lipsire de libertate in mod ilegal rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, cu precădere din declarația martorilor: I. M., B. C., V. L..
Instanța a apreciat că nu poate fi vorba despre leziuni produse dupa conflictul din 23.06.2013 . deoarece: din analiza certificatului medico-legal aflat la fila 12 dup se constata ca persoana vatamata a fost examinata de medicul legist in data de 28.06.2013 si nu dupa lovirea stalpului din 30.06.2013, au fost martori prezenti la momentul agresiunii si, potrivit certificatului medico-legal, leziunile au fost produse prin loviri repetate si nu prin cadere sau printr-o eventuala izbire a persoanei vatamate de stalpul terasei despre care inculpatul a aratat abia in fata instantei ca l-ar fi distrus in data de 30.06.2013 (fila 104).
În ceea ce privește aplicarea legii penale în timp cu privire la infractiunea de lovire sau alte violente, având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la 01.02.2014 Noul Cod penal, instanța a procedat la compararea tuturor reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri, pentru a putea aplica o pedeapsă legală inculpaților.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din NCp „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
Conform art. 15 alin. 2 din Constituția României „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”
Infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cp 1969 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar infracțiunea corespondent în NCp art. 193 alin. 2 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, astfel că datorită tratamentului sancționator mai blând, vechea reglementare este mai favorabilă inculpatului.
În drept, fapta inculpatului care în data de 27.06.2013 a aplicat lovituri părții vătămate, care pentru vindecare au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cp 1969, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, fiind săvârșită cu intenție directă potrivit art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cp 1969.
În ceea ce privește aplicarea legii penale în timp cu privire la infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, potrivit art. 5 alin. 1 din NCp „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Având în vedere că de la data săvârșirii faptei, 27.06.2013 și până la soluționarea cauzei a intrat în vigoare Noul Cod de Procedură penală, instanța va analiza reglementările incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri,pe instituții autonome.
Criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate in concreto sunt: conținutul infracțiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare etc.); existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire; pedeapsa și prescripția.
Noul Cod de Penal a prevăzut cu privire la sancțiunea prevăzută că art. 205 NCP prevede pedeapsa de la 1-7 ani, iar art. 189 alin 1 vechiul cod penal prevede pedeapsa de la 3 la 10 ani închisoare.
Instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal si, in baza art.386 NCPP, a dispus schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 205. Al. 1 NCP.
În drept, fapta inculpatului care în data de 27.06.2013 a impiedicat pe persoana vatamata sa plece din barul . din localitatea Arpasu de Jos timp de aproximativ 3 ore, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate in mod ilegal prevăzută de art. 205 al. NCP, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, fiind săvârșită cu intenție directă.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor: de lovire sau alte violențe si lipsire de libertate in mod ilegal , instanța a avut în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCp și anume „(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – a lovit o persoana mai in varsta producandu-i leziuni vindecabile in 8-9 zile de ingrijiri medicale si impiedicarea acesteia de a pleca acasa ; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – nu este una foarte de ridicată, partea vătămată a necesitat doar 8-9 zile de îngrijiri medicale ; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – partea vătămată a avut nevoie de 8-9 zile de îngrijiri medicale, fără complicații si a fost lipsita de dreptul de a pleca acasa ; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul nu are antecedente penale; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – inculpatul are cetățenie română, studii medii, necăsătorit, un copil minor.
În concluzie, instanța raportat la criteriile mai sus amintite și la analiza efectuată, s-a orientat spre pedeapsa inchisorii, iar în temeiul art. 180 alin. 2 Cp 1969, art. 63 alin. 3 Cp 1969 cu aplicarea art. 5 NCp, a condamnat pe inculpat la pedeapsa inchisorii de 4 luni săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe si la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 205 al. 1 NCP.
În temeiul art. 33 lit. a din vechiul Cp, cu aplicarea art. 10 din legea 187/2012, instanța a constatat că infracțiunile reținute prin prezenta în sarcina inculpatului se află în concurs real si, in temeiul art. 33 lit. a coroborat cu art. 34 lit. b din vechiul Cp, cu aplicarea art. 10 din legea 187/2012, a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute doar pedeapsa închisorii de 1 an .
În baza art. 67 alin. 1 NCP, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de un an.
În baza art. 54, raportat la art. 65 alin. 1 NCP, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP, ca pedeapsă accesorie.
In ce priveste modalitatea de executare , instanța a reținut că în raport cu gravitatea faptei săvârșită de către inculpat, fiind totuși la prima abatere de la normele sociale și penale, instanța apreciază că o modalitate de executare a pedepsei cu executare ar fi exagerată prin raportare la toate circumstanțele faptei.
Prin urmare, instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 Cp 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, instanța a reținut că inculpatul este la prima abatere, are un venit lunar (salariu), a avut o bună conduită în societate anterior săvârșirii infracțiunii, iar îndreptarea acestuia se poate realiza și prin suspendarea executării pedepsei .
Având în vedere aceste considerente, instanța în temeiul art. 81 alin. 1 Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, a suspendat condiționat executarea pedepsei inchisorii de 1 an inchisoare .
În temeiul art. 82 alin. 2 Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, instanța a stabilit un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal care prevede că „regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”, cu aplicarea art. 5 NCp, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cp 1969 privind revocarea suspendării pedepsei.
În ceea ce privește partea civilă, instanța a admis in parte acțiunea civilă a acesteia, pentru următoarele considerente:
În primul rând, instanța a reținut faptul că răspunderea civilă a inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 1357 NCc conform cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”
De asemenea, potrivit art. 1387 alin. 1 NCc „în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1388 și 1389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.”
Potrivit art. 1385 alin. 1 NCc prejudiciul se acoperă integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, adică atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial.
În cauză, sunt îndeplinite toate condițiile care antrenează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie: săvârșirea unei fapte ilicite constând într-o infracțiune de către inculpat, cauzarea unui prejudiciu material și moral prin loviturile aplicate în zona dreaptă a ochiului si la gamba, în urma cărora victima a necesitat îngrijiri medicale pe parcursul a 8-9 zile, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și culpa autorului faptei.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat, acesta este un prejudiciu material dovedit care constă în sumele de bani pe care partea civilă le-a cheltuit pentru certificatul medico-legal si contravaloarea expertizei (101 lei fila 22 dup), 60 lei 3 drumuri la S. la medic, și un prejudiciu moral care constă în durerile fizice și suferințele psihice pe care partea civilă le-a încercat în urma agresiunii . Partea civila nu a dovedit ca deplasarile la medic le-a facut cu masina si instanta a acordat despagubiri raportat la pretul unui bilet pe traseul Arpasu de Jos-S. si retur, tanand cont si de situatiile in care a dovedit ca a fost la S. la medic :09.07.2013 –f 20, 21, , 28.06.2013 –f 23-25, 27.06.2013 –f 26 dup .
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul material cauzat există și a fost dovedit prin mijloacele de probe administrate în cauză: certificatul medico-legal nr. I/a/673din 2013 (f. 12 dup) si expertiza medico-legala, precum si chitantele cu care a facut dovada platii acestora (fila 22 dup).
Prejudiciu moral suferit de către partea civilă există și care constă în durerile fizice și suferințele psihice pe care partea civilă le-a încercat în urma agresiunii, aceasta fiind o persoana mai in varsta care a suferit dureri la nivel fizic .Orice durere fizică presupune și o suferință psihică în funcție de fiecare persoană în parte și de sensibilitatea acestuia.
Leziunile suferite de partea civilă sunt însoțite de dureri fizice, iar intensitatea diferă în funcție de regiunea anatomică a corpului, fiind considerate jene fiziologice, iar aceste prejudicii sunt denumite în literatura de specialitate pretium doloris, denumire care semnifică de fapt reparațiile materiale pe care autorul unei daune le datorează persoanei vătămate și pe care aceasta este îndreptățită să le pretindă.
Instanța în acordarea despăgubirilor cu titlu de daune morale pentru durerile fizice și psihice resimțite de către partea civilă, a ținut cont de caracteristicile leziunilor descrise de către medicul legist, evidențiate mai sus, de vârsta părții civile la momentul agresiunii ( 62 ani), de durata zilelor de îngrijiri medicale 8-9 zile, de disconfortul fizic și psihic la care a fost supusa prin loviturile primite din partea inculpatului.
Față de toate aceste considerente expuse, instanța s-a orientat spre acordarea unei sume de 800 lei, apreciind că aceasta reprezintă o reparație justă și echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de partea civilă.
În baza art. 274 alin. 1 NCPP, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 125 lei.
În baza art. 276 al. 1 si 2 NCPP, a fost obligat inculpatul să plăteasca partii civile suma de 1500 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat (f. 76 ds. Inst.).
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art.410 C.pr.pen. inculpatul G. M. E. și persoana vătămată B. E..
II. 1 Inculpatul G. M. E. invocă inexistența probelor temeinice din acre să rezulte vinovăția sa pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și lipsire de libertate. Consideră că în mod nejustificat au fost înlăturate depozițiile celor doi martori direcți, M. A. și C. D. I., prezenți pe toată perioada desfășurării incidentului.
Apreciază că starea de fapt nu a fost corect reținută de către instanța de fond invocând faptul că este victima unei înscenări a persoanei vătămate cu complicitatea martorilor B. C., I. M. și V. L., cu care se află în relații de dușmănie de mai mulți ani. Arată că declarațiile acestor martori vin în contradicție cu cele ale martorilor înlăturați de către instanța de fond în mod nejustificat.
Precizează că leziunile descrise în certificatul medico-legal sunt rezultatul propriilor acțiuni violente ale persoanei vătămate, care în 30.06.2013, în stare de ebrietate, s-a izbit de mai multe ori cu tractorul de un stâlp din fața barului inculpatului, cu intenția de a-i distruge barul. Cu această ocazie s-a lovit de mai multe ori cu capul și pieptul de volanul tractorului, aspect observat de mai mulți consăteni. Ulterior s-a prezentat la medicină legală doar în momentul în acre inculpatul a amenințat cu plângere penală pentru distrugere.
Faptul că medicul legist a stabilit că leziunile s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure și pot data din 27/28.06-2013, nu reprezintă o probă de necontestat.
Consideră că trebuia admisă proba solicitată de inculpat pentru a se verifica listingul companiei Orange în vederea stabilirii împrejurării dacă inculpatul a solicitat telefonic în seara zilei de 27.06.2013 martorilor B. C. și I. M. să vină și să vadă partea vătămată lovită, deoarece acest lucru încalcă logica comiterii oricărei infracțiuni.
Apreciază că instanța de fond trebuia să dispusă efectuarea unei confruntări între martori, partea vătămată - inculpat și martori.
Pe latură civilă solicită exonerarea de plata despăgubirilor civile la care a fost obligat.
II. 2 Persoana vătămată B. E. a declarat apel, nemotivat, pe acre l-a retras conform înscrisului sub semnătură privată depus la fila 26 dosarul Curții de A..
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 417și urm. C. pr. pen., C. constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Apărătorul ales al inculpatului apelant a formulat cerere în probațiune la termenul din 30.09.2014, constând în solicitarea audierii în calitate de martor a numitului B. O. cu care dorește să dovedească că leziunile reclamate de partea civilă se datorează unui incident consumat ulterior datei de 27.06.2013, respectiv în 30.06.2013, când partea civilă a intrat cu tractorul în stâlpul din fața barului inculpatului, pe care l-a distrus.
Nu s-au susținut alte cereri în probațiune deși în motivarea apelului (fila 21) enumeră două tipuri de probe, neinvocate în fața instanței de control judiciar.
Din punct de vedere al rolului activ al instanței și raportat la caracterul activ pe care trebui să-l aibă magistratul „atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale” (art. 100 alin. 2 teza II C. pr. pen.), C. a apreciat că nu sunt necesare probe suplimentar celor administrate în fața instanței de fond exceptând proba testimonială încuviințată la termenul din 30.09.2014, motiv pentru care nu s-a impus discutarea din oficiu a probelor invocate în motivele de apel de către inculpat.
Legiuitorul stabilește în conținutul art. 100 alin. 2 C. pr. pen. că prioritar sunt administrate probe la cererea participanților la procesul penal enumerați în textul articolului și, subsidiar, din oficiu atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale.
Pe cale de consecință din declarația martorului B. O. de la termenul din 11.11.2014 rezultă faptul că în 30.06.2013 a fost sunat de dimineață de I. C. care l-a invitat la barul . din Arpașul de Jos. Ajuns acolo martorul spune că a constatat că persoana vătămată a intrat în prezența sa cu tractorul în terasa barului, a distrus structura metalică a terasei și s-a oprit în ușa terasei, blocând . vătămată șchiopătând. În timpul impactului persoana vătămată nu purta centură de siguranță și s-a lovit cu pieptul și fața de volan. Susține că persoana vătămată ar fi fost atunci sub efectul băuturilor alcoolice.
Tot în probațiune s-a depus fotocopia ordonanței de clasare sub aspectul infracțiunii de distrugere de care a fost acuzat persoana vătămată B. E. pentru lipsa gradului de pericol social al unei infracțiuni raportat la atingerea minimă adusă patrimoniului persoanei vătămate – inculpat apelant ( în această cauză), prejudiciul fiind evaluat la 150 lei. (fila 42 dosar CA).
Reanalizând întregul probatoriu administrat în cele două etape procesuale în raport de exigențele impuse de art. 417 alin. 2 C. pr. pen. C. de A. constată că declarațiile martorilor M. și C. sunt contradictorii în legătură cu aspecte esențiale cauzei: locul și tipul rănii pe care o avea pe frunte persoana vătămată, persoanele care au intrat în bar în timp ce persoana vătămată era acolo (M. pomenește doar de I. M. și V. L. și într-un context separat pomenește pe B. V., fără să efectueze vreo conexiune între ei în timp ce martora C. îi pomenește pe cei trei martori venind în același timp), martora C. susține că inculpatul nu este în dușmănie cu martorii acuzării dar aceștia ar avea astfel de sentimente față de inculpat, fără să poată detalia această împrejurare.
De asemenea, C. constată că pe tot parcursul derulărilor procedurilor judiciare partea civilă a manifestat o atitudine constantă iar informațiile furnizate de acesta sunt similare celor rezultate din declarațiile martorilor I. M., B. V. și V. L. ( ultimul audiat în faza de urmărire penală –fila 41 d.u.p).
Apărarea inculpatului este înlăturată pe fondul coroborării probelor testimoniale cu raportul de expertiză medico-legală efectuată de Serviciul de Medicină Legală Județean S. aflat la filele 13-15 d.u.p. din care rezultă că persoana a fost prima dată consultat la UPU S. în data de 28.06.2013 cu FO nr._ și s-a stabilit diagnosticul: „Agr. Contuzie cranio-facială stângă, contuzie hemitorace stâng.”
În data de 01.07.2013 s-a eliberat certificatul medico-legal nr. 1/a/639 care a consemnat în mod detaliat leziunile prezentate de persoana vătămată (la nivelul sprâncenei stângi, arcadei stângi și gambei drepte) cu privire la care a stabilit că s-au putu produce prin lovire repetată cu corpuri dure și pot data din noaptea de 27/28.06.2013, necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Raportul de expertiză reține că leziunile traumatice constând în echimoze, excoriații, plăgi contuze la nivelul arcadei sprâncenoase stângi și gambei drepte s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure ( posibil cu pumnii și/sau picioarele).
În baza tuturor acestor probe în mod justificat s-a stabilit că inculpatul a prezentat o situație falsă, necorespunzătoare adevărului iar incidentul din 30.06.2013 este ulterior datei producerii leziunilor descrise în foaia de observație la data de 28.06.2013.
Referitor la declarația martorului B. O. vom preciza că este lipsită de utilitate în contextul în care incidentul reclamat de persoana vătămată este anterior celor descris de către martor și nu are legătură cu fondul acuzațiilor, motiv pentru care va fi înlăturată în raport de disp. art. 103C. pr. pen.
Reținem că inculpatul apelant nu a probat o stare de fapt contrară celei reținută de judecătorul fondului și nici nu există dubii în legătură cu momentul comiterii faptei, persoana care a săvârșit cele două infracțiuni, locul incidentului și modul de desfășurare al acesteia.
Constatând că dincolo de orice îndoială rezonabilă faptele de care este acuzat inculpatul există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpat va menține hotărârea atacată deoarece apelul este nefondat, prin raportare la dispozițiile art. 421 pct.1 lit. b C.pr.pen.
În raport de poziția procesuală manifestată în apel de persoana vătămată, conform art. 415 C. pr. pen. ia act de retragerea apelului declarat de persoana vătămată B. E. împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va obligă inculpatul să achite statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel și persoana vătămată să achite statului cu același titlu suma de 200 lei.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, va fi avansată din fondurile M.J.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. M. E. împotriva sentinței penale nr. 47/10.06.2014 pronunțată de J. A. în dosar nr. _ .
Ia act de retragerea apelului declarat de persoana vătămată B. E. împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă inculpatul să achite statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel și persoana vătămată să achite statului cu același titlu suma de 200 lei.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, va fi avansată din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2014.
Președinte, Judecător,
A. G. M.C. M. M.
Grefier
D. M.
Red./tehn/CMM/DM
2.ex.11.12.2014
Jud.fond N. P. V.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 875/2014. Curtea... → |
|---|
