Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 131/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 131/A/2014
Ședința publică de la 10 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător A. I. P.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală cu numărul de mai sus privind apelurile declarate de inculpatul Ț. V. S. și partea civilă G. S. P. împotriva sentinței penale nr. 1583/2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2014, când s-a stabilit termen de pronunțare la data de 27 februarie 2014, precum și în încheierea pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2014, când s-a amânat pronunțarea la data de 10 martie 2014, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Deliberând asupra apelurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 1583 din 23 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice înaintată de partea vătămată și civilă G. S. P. din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 al.2 C.p. în infracțiunea de tentativă la omor,prev. și ped. de art.20 rap la art.174,175 lit. a C.p.
A fost condamnat inculpatul :Ț. V. S.,zis „S.”,fiul lui D. și C.,născut la data de 04.12.1989 în D., jud. Hunedoara, cu domiciliul în D., Aleea Streiului, ., jud. Hunedoara, cetățean român,studii gimnaziale, necăsătorit, fără antecedente penale,fără ocupație,stagiul militar nesatisfăcut,posesor al C.I. . nr._,CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 al.2 C.p.
A fost privat inculpatul de executarea drepturilor civile prev. și ped de art.64 lit.a,teza II și art.64 lit. b C.p în condițiile art.71 C.p.
În baza art.81,82 și art.71 al.5 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea stocării datelor la SNDGJ.
În baza art.11 pct.2 lit.b C.p.p. rap. La art.10 lit.h C.p.p., art.132 și art.180 al.4 C.p., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. C. N.,porecla „Chiț”, fiul lui Nicușor și E., născut la data de 07.12.1984 în D.,jud. Hunedoara,domiciliat în D.,.,.,jud. Hunedoara,cetățean român,studii 11 clase,fără antecedente penale, fără ocupație,stagiul militar nesatisfăcut, posesor al C.I. .,nr._,CNP_,pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe,prev. și ped. de art.180 al.1,2 C.p.ca urmare a împăcării inculpatului cu partea vătămată G. M. D.,domiciliat în Comuna I., .,jud. Hunedoara.
S-a constatat că S. de Urgență D. nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art.14 al.3 lit. b C.p.p., a fost obligat inculpatul Ț. Vad S. la plata sumei de 2025 lei,cu titlu de daune morale către partea civilă G. S. P.,precum și la plata sumei de 30.000 lei,cu titlu de daune morale către aceeași parte civilă.
Au fost respinse în rest,ca nedovedite, pretențiile civile formulate de partea vătămată și civilă G. S. P..
În baza art.191 al.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul Ț. V. S. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă G. S. P..
În baza art.192 pct.2 lit. b C.p.p., au fost obligați inculpatul D. C. N. și partea vătămată G. M. D.,la plata sumei de 400 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele sentinței penale nr. 1583 din 23 octombrie 2013, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește starea de fapt, s-a arătat că la data de 02.01.2009 părțile vătămate G. S. P. și G. M. D.(cei doi fiind cumnați), împreună cu martorul S. O. D.(verișor cu p.v. G. M.) și numitul Ș. C. T. s-au deplasat la barul "Cafe-R." din D., cu intenția de a sărbători plecarea în Spania a numitului Ș. C..
În incinta localului toți cei patru amici s-au așezat la o masă și au consumat băuturi alcoolice. În apropierea acestora se afla un alt grup de prieteni format din inculpații Hegeduș I. V., Ț. V. S. și D. C. N.. În timpul în care cele două grupuri consumau alcool, între p.v. G. M. și inculpatul D. C. s-au ivit discuții care au culminat cu injurii adresate reciproc.
Ulterior, în jurul orei 01.00, inculpații au părăsit localul și s-au dispus în fața acestuia, așteptând să iasă afară celălalt grup pentru a le cere explicații privind conduita din incinta barului.
După circa 10 min. părțile vătămate au ieșit afară, fiind însoțite de martorul S. O., persoană care îi cunoștea pe cei trei învinuiți.
În fața barului partea vătămată G. S. P. a fost lovită de inculpații Ț. V. S. si Hegeduș V., ambii lovind victima cu pumnii și picioarele, Iar învinuitul Ț. V., cu ajutorul unei sticle sparte, a tăiat-o în zona capului, provocându-i un șoc traumatic și hemoragie. Partea vătămată G. M. D. a fost lovită de învinuitul D. C. N.. Ambele părți vătămate au depus plângere penală prealabilă solicitând identificarea autorilor infracțiunii și tragerea la răspunderea penată. Partea vătămată G. M. D. nu a depus la dosar acte medicale.
Potrivit raportului de expertiză medico-legal nr. 302.541/B/ 22.10.2010, în urma agresiunii, partea vătămată G. S. P. a suferit leziuni vindecabile în 30-31 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile suferite au pus în primejdie viața victimei.(f.20-22).
Fiind audiați cei trei inculpați au prezentat versiuni diferite, după cum urmează; - inculpatul D. C. N. afirmă că el a lovit doar pe p.v. G. M., susținând că învinuiții Ț. V. și Hegeduș V. ar fi lovit p.c. G. S.(f.54-56-59); - inculpatul Ț. V. arată că p.v. G. S. a fost lovită de învinuitul D. C., iar el împreună cu Hegeduș V. l-au lovit pe G. M.(f.61-62); în același sens declară și învinuitul Hegeduș V. (f. 51);
Având în vedere declarațiile contradictorii ale învinuiților, s-a apreciat că acestea nu sunt în măsură să contribuie la aflarea adevărului în cauză, motiv pentru care starea de fapt a fost reținută pe baza declarațiilor părților vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, p.v. G. S. P. arată că "a simțit o lovitură puternică in cap din spate… care nu putea să-i aparțină lui D. C. întrucât aceasta se afla în fața mea" . Mai menționează că a mai fost lovit încă o dată în zona capului, apoi a căzut jos, unde a fost lovit cu picioarele(f. 15-16. 18).
Partea vătămată G. M. declară că, în timp ce cumnatul său, p.v. G. S., era agresați, a fost la rândul său lovit în zona feței și a corpului, iar în urma loviturilor s-a dezechilibrat și a căzut. Precizează că autorul agresiunii este inculpatul D. C., pe care l-a recunoscut după ce organul de cercetare ia prezentat un album foto(f. 27.29). Mai declară că, imediat după ce a fost lovit, s-a ridicat de la pământ și a intrat în incinta localului, împrejurare în care a aflat că și p.v. G. S. a fost agresată.
Martorul S. O. D. afirmă că a observat cum p.v. G. M. (verișor al martorului S. O.) era lovită de inculpatul D. C., iar p.v G. S. P. tocmai ce se ridica de la pământ, plin de sânge, iar în apropierea acesteia se aflau inculpații Hegeduș V. și Ț. V., despre care afirmă că numai aceștia ar fi putut să o lovească(f.37).
Martorul Bolșa M., agent de pază la barul "Cafe-R." declară că a intervenit pentru aplanarea conflictului desfășurat în fața localului. Relatează că "afară am observat că grupul era împărțit în două tabere: doi contra trei. Cei doi nu au reușit să riposteze, iar unul din aceștia a fugit. Cred că acesta a fost lovit de unul dintre cei trei. Cert este că cel de-al doilea, care nu a reușit să fugă, era căzut la pământ fiind lovit de ceilalți doi, unul cu părul mai blond (inc. Hegeduș V.) si celălalt cu tatuaj pe gât (inc. Țcpeș V. - fila 43, verso). Persoana care era lovită de cei doi a recunoscut-o după fotografia prezentată de organul de cercetare penală ca fiind G. S. P.. (f. 43). Menționează că "pe celălalt agresor cu tatuaj în zona gâtului(Țcpeș V.) l-am ridicat de pe partea vătămată care sângera abundent în zona feței ... în momentul în care l-am ridicat pe cel cu tatuaj am auzit un zgomot de sticlă. ..m-am uitat pe jos și am văzut gâtul unei sticle sparte care probabil a fost scăpată din mână de cel cu (tatuaj"(f.44)
S-a concluzionat că susținerile inculpaților Ț. V. și Hegeduș V., potrivit cărora aceștia au lovit p.v. G. M., iar inculpatul D. C. pe p.v. G. S., nu sunt conforme stării de fapt rezultate din coroborarea celorlalte mijloace de probă. Mai mult decât atât, cei doi inculpați sa contrazic în declarații, astfel:
- La data de 05.03.2005, în fața organului de cercetare, inculpatul Ț. V. declară că " din înăuntru și-a făcut apariția tânărul care ne-a adresat cuvinte jignitoare (In interiorul barului discuțiile/injuriile au fost purtate între G. M. și grupul format din inculpați), însoțit de O. (martorul S. O.) și încă un băiat pe care nu-1 cunosc (G. S.). Acest tânăr a început din nou să ne înjure, iar la un moment dat D. (inc. D. C.) l-a lovit cu pumnul în figură, timp în care a vrut să intervină tânărul care ieșise din local cu O. ...atât eu cât și H. am intervenit sâ-1 împiedicăm pe acest tânăr să ajungă la D.... astfel că Hegeduș l-a lovit undeva în zona capului iar eu i-am aplicat o lovitură cu piciorul. Între noi a intervenit un agent de pază al localuluiBalșa M.> (f. 62 verso) ; ulterior, la data de 24.02.2010, susține că el și Hegeduș l-au lovit p.v G. M., iar inculpatul D. C. a lovit p.v. G. S.(f.65);
Inculpatul Hegeduș V. afirmă în fața organului de cercetare că " din local a ieșit primul O., împreună cu un tânăr, despre care am aflat ulterior că este verișor al lui O. (p.v. G. M.) aceștia doi au trecut pe lângă noi. moment in care i-a urmat imediat D.. Undeva pe alee, la aproximativ 4-5 m de local, D. l-a ajuns din urmă și imediat am observat când D. l-a lovit cu pumnul în față pe tânărul care era însoțit de O. ....unul dintre băieții cu care ieșiseră din locul am observat că are intenția să meargă la locul unde s-a provocat scandalul, dar eu cu Soso (inc. Ț. V.)l-am tras în spate după care l-am lovit cu pumnul, după care i-am pus piedică și a căzut jos unde Soso l-a lovit cu piciorul. Între noi au intervenit oamenii de ordine și ne-au despărțit" (f 47 verso).
Prin urmare, primele declarații date de inculpații Hegeduș V. și Ț. V., coroborate cu declarația agentului de pază care a intervenit pentru aplanarea conflictului (martorul Balșa M.) și declarația martorului S. O., conturează împrejurarea că cei doi inculpați arătați anterior au lovit p.v G. S., iar p.v. G. Mircca a fost lovită do către inculpatul D. C.. De asemenea, se constată că inculpații Hegeduș V. și Ț. V. afirmă în declarațiile ulterioare că inculpatul D. C. le-ar fi spus că el ar fi tăiat p.v. G. S. în zona feței cu un cuțit, pe care l-a aruncat imediat în zona verde a locului unde s-a săvârșit infracțiunea, instrument pe care l-au recuperat împreuna in următoarea zi. Susținerile acestora sunt neconforme realității, având în vedere faptul că leziunile din zona capului p.v. G. S. sunt provocate de un instrument ascuțit(sticlă) potrivit certificatului de constatare medico legală(f.11) care arată că leziunile p.v G. S. au putut fi produse prin lovire cu un corp dur cu muchii ascuțite, care nu presupune folosirea unui cuțit, ipoteză în care medicul legist ar fi folosii sintagma "obiect înțepător - tăios". în raportul de expertiză medico legală este consemnat "pacient agresat adresat în UPU pentru plăgi ale scalpului și faciale prin tăiere cu obiect ascuțit(sticlă)... De altfel, din fotografiile efectuate p.v. G. S. se observă că plăgile faciale nu sunt netede, caracteristice tăierii cu un cuțit, ci prezintă aspecte care sugerează că acestea au putut fi produse de sticlă, așa cum s-a reținut si în raportul de expertiză medico-legală efectuat în prezentul dosar, împrejurarea că la agresarea p.v. G. S. s-a folosit o sticlă spartă este susținută și de declarația martorului Bălța M.(f.44). Pentru aceste considerente, s-a apreciat că ultimele declarații date de inculpații H. V.( la 22.03.2010) si Ț. V. (la 24.02,2010) sunt nesincere, de natură a disimula realitatea, astfel că nu sunt apte să servească la aflarea adevărului.
În considerarea celor expuse s-a reținut faptul că inculpatul Ț. V. S. și inculpatul H. I. V. au lovit partea vătămată G. S. cu pumnii și picioarele, iar primul inculpat i-a aplicat și două lovituri cu o sticlă spartă în zona feței, în timp ce inculpatul D. C. a agresat p.v. G. M., lovind-o cu pumnii și picioarele în zona capului și a corpului.
În drept, s-a reținut că fapta inculpaților Ț. V. S. și Hegeduș I. V. care în cursul nopții de 02/03.01.2009 au agresat p.v G. S. P. lovind-o cu pumnii și picioarele în zona corpului și a feței, iar inculpatul Ț. V. S. a tăiai-o cu ajutorul unei sticle sparte în zona capului, provocându-i acesteia leziuni care au necesitai pentru vindecare 30-31 zile de îngrijiri, punându-i în primejdie viața victimei, întrunesc clementele constitutive ale infracțiunii de:
- vătămare corporală gravă, faptă prev. de art.182 al.2 C.p. Fapta învinuitului D. C. care în cursul nopții de 02/03.01.2009 a agresat partea vătămată G. M., lovind-o cu pumnii și picioarele în zona capului și a corpului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:
- lovirea sau alte violențe, faptă prev. de art.I80 al.l C.p
În faza de urmărire penală inculpații nu au recunoscut fapta comisă, fiecare având o versiune proprie.
În fața instanței, partea vătămată G. M. D. a declarat că înțelege să se împace cu inculpatul D. C. N. în ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.p. și că nu are nici o pretenție materială sau morală față de acesta. În legătură cu starea de fapt petrecută la data de 02/03.01.2009 partea vătămată a arătat că nu își mai amintește exact cum s-au petrecut lucrurile, dar el a depus plângere împotriva inculpatului D. C. N..( fila 109 dos.).
Pentru clarificarea stării de fapt, respectiv pentru a ști care dintre inculpați au lovit-o pe partea vătămată G. M. D., instanța a dispus reaudierea acestei părți vătămate ocazie cu care aceasta a arătat că: „ …am primit un pumn din partea inculpatului D.….Știu că am fost lovit de inculpatul D. pentru că a intervenit S. O. care i-a spus inculpatului D. să nu mă lovească.” Această declarație se coroborează cu cea dată de martorul S. O., în faza de urmărire penală ( fila 3941 dos.) și cu cea a martorului Balșa M., care a relatat în fața instanței în mod amănunțit ceea ce a văzut personal la data comiterii faptelor. ( filele 41-45 dos. u.p. și 148 dos. fond.).
Inculpatul D. C. N. a arătat că s-a împăcat cu partea vătămată G. M. D. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 C.p. ( fila 110 dos. fond).
În legătură cu fapta comisă de inculpatul Ț. V. S. instanța a reținut următoarele:
Inculpatul nu recunoaște comiterea faptei de vătămare corporală gravă reținută în dauna părții vătămate G. S. P., susținând că nu se consideră vinovat cu nimic, că i-a dat doar un picior părții vătămate G. M. D. deoarece era picat peste H. I. V. și că, în drum spre casă s-a întâlnit cu inculpatul D. care i-a arătat că are sânge pe mânecă și în zona spatelui la geacă, iar acesta i-ar mai fi spus că l-a lovit cu un briceag pe G. S. P.. ( fila 111 dos. fond).
Versiunea inculpatului Ț. V. S. este susținută de inculpatul decedat H. I. V. ( fila 46-48 dos. u.p.), precum și de martora I. ( fostă H.) B., însă, martora declară că aceste aspecte le cunoaște de la inculpatul Ț. V. S..( fila 134 dos. fond).
Pentru lămurirea modalității de participare a acestui inculpat la comiterea faptei de care este învinuit instanța a avut în vedere declarațiile părții vătămate G. M. D. și a martorilor oculari S. O. D. și Balșa M..
Astfel, martorul S. O. D. în declarația dată la data de 16.02._ arată că l-a văzut pe inculpatul D. lovindu-l pe G. M. D., iar, la 4-5 m, pe . l-a observat și pe G. S. P. care tocmai se ridica de jos, era plin de sânge în partea stângă a feței și, lângă el se aflau inculpații H. I. V. și Ț. V. S..( fila 37 verso dos. u.p.).
Martorul ocular Balșa M. arată că:”Menționez încă o dată că inculpatul D. C. N. despre care am spus că am observat că avea un tatuaj în zona gâtului și îl identific astăzi în instanță o lovea pe partea civilă G. M. D. care astăzi nu este prezent.”( fila 148 dos. fond).
Aceste declarații certe și concludente conduc la concluzia clară că partea vătămată și civilă G. S. P. a fost lovit de inculpatul decedat H. I. V. și inculpatul Ț. V. S., iar versiunea inculpatului Ț. V. S. reprezintă doar modalitatea sa prin care a încercat să-și facă apărarea. În aceste condiții instanța urmează a înlătura declarația martorei I. ( fostă H.) B., martoră care nu are cunoștință în mod direct de starea de fapt petrecută la data de 02/03.01.2009, ci cunoaște aspecte doar din relatările făcute de inculpatul Ț. V. S. .
În ceea ce privește declarațiile părții vătămate și civile G. S. P. care într-o primă fază susține că a fost lovit de către inculpații H. I. V. și Ț. V. S. ( fila 16 dos. u.p.), apoi susține că crede că a fost lovit de către inculpatul D. C. N. ( fila 116 dos. fond), raportat la faptul că sunt incerte iar partea civilă era confuză datorită traumatismului suferit instanța nu le va lua în considerare. De altfel, în declarația dată în instanță, partea civilă G. susține că nu crede că partea vătămată G. M. D. ar fi fost lovit de Ț. ori de către H.. Ori, în această situație ar reieși că doar inculpatul D. C. N. l-ar fi lovit atât pe el, cât și pe numitul G. M. D., ceea ce, în mod fizic ar fi imposibil, având în vedere faptul că lovirile au avut loc în aceeași împrejurare și interval de timp, iar, din declarațiile martorilor oculari reiese faptul că lângă partea civilă G. S. P. se aflau inculpații H. I. V. și Ț. V. S., iar inculpatul D. C. N. a fost oprit pentru a nu-l mai lovi pe G. M. D..
În ceea ce privește folosirea vreunui cuțit la data comiterii faptelor, instanța constată faptul că martorii și părțile civile arată că nu au văzut vreun obiect tăietor de genul cuțitului, iar, din analiza fotografiilor depuse de către partea civilă G. S. P. la dosar ( fila19 dos. u.p.) și din raportul de expertiză medico-legală ( fila 20 dos. u.p.) care amintește de:” leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp dur cu muchii ascuțite și cu corp dur”, se constată că leziunile cauzate părții civile G. sunt mai degrabă rezultatul unui ciob de sticlă.
La termenul de judecată din data de 11.12.2012 partea vătămată și civilă G. S. P. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 C.p. în tentativă la infracțiunea de omor, prev. și ped. de art. 20 C.p., rap. la art. 174, art. 175 lit. a C.p., susținând că viața părții civile a fost pusă în pericol.
Instanța a reținut aspectul potrivit căruia din expertiza medico-legală efectuată în cauză reiese faptul că viața părții civile G. S. P. a fost pusă în pericol, însă, potrivit laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 C.p. punerea în primejdie a vieții reprezintă o modalitate alternativă de comitere a infracțiunii.
Distincția dintre această infracțiune și orice infracțiune contra vieții a fost tratată definitiv în doctrina penală, iar, aspectul esențial după care încadrarea juridică este atrasă de infracțiuni contra vieții este intenția de a suprima viața. Ori, în speța de față nu reiese intenția clară a inculpatului de a suprima viața părții vătămate, astfel că nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă la infracțiunea de omor, prev. și ped. de art. 20 C.p., rap. la art. 174, art. 175 lit. a C.p. ( a se vedea CSJ, s. pen., dec. Nr. 3037/24.11.1998, dec. Nr. 2012/06.12.1991, dec. Nr. 1967/12.11.1991., în Probleme de drept din jurisprudența Curții Supreme de Justiție în materie penală 1990-2000. pag. 166, 177, 173.).
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere prevederile art. 72 C.p., respectiv: lipsa antecedentelor penale, atitudinea total nesinceră a inculpatului din cursul urmăririi penale și a judecății, precum și gravitatea faptelor comise de inculpat.
Având în vedere persoana inculpatului, astfel cum s-a motivat anterior, precum și prev. art. 52 C.p., referitoare la scopul pedepsei, raportat și la gravitatea faptelor comise s-a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și în situația suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate, conform art. 81 C.p.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că la data de 18.09.2012 partea vătămată G. S. P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 26.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând costuri medicamente, îngrijiri medicale, diferența de venit ca urmare a spitalizării și concediului medical, alimentația suplimentară necesară și costul operațiilor estetice care se vor efectua în viitor, precum și cu suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale.( fila 91 dos.).
Având în vedere justificările obiective depuse în ceea ce privește daunele materiale solicitate, respectiv factura proformă depusă la dosar( fila 136) reprezentând servicii medicale, în baza art.14 al.3 lit. b C.p.p., instanța a obligat pe inculpatul Ț. V. S. la plata sumei de 2025 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă G. S. P. și va respinge, ca nedovedite, restul pretențiilor materiale solicitate .
În ceea ce privește daunele morale, având în vedere suferința fizică și psihică a părții civile G. S. P. instanța a considerat că suma de 30.000 lei este proporțională și posibil de achitat de către inculpatul Ț. Vad S., astfel că îl va obliga pe inculpat la plata acestei sume către partea civilă G. S. P., cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal, partea vătămată-parte civilă G. S. P. și inculpatul Ț. V., instanța urmând a avea în vedere dispozițiile art. 10 alin.2 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile aflate în curs de judecată la data de 1 februarie 2014, declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
Prin apelul declarat, partea vătămată-parte civilă G. S. P. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 al.2 C.p. în infracțiunea de tentativă la omor,prev. și ped. de art. 32 din Codul penal rap. la art. 188 din Codul penal, majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea comisă și admiterea în întregime a cererii de despăgubiri.
Prin motivele scrise de apel, s-a arătat în esență că, prin modul în care făptuitorii au acționat, având în vedere atât instrumentele folosite ( un cuțit și o sticlă spartă), precum și având în vedere regiunea corpului lovită, cu luarea în considerare a numărului de lovituri și a intensității acestora, viața părții vătămate a fost pusă în primejdie.
Inculpatul Ț. V. a solicitat desființarea sentinței penale nr. 1583/2013 a Judecătoriei D. și în rejudecare, reanalizarea materialului probatoriu și achitarea inculpatului, în temeiul art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 lit. c din Codul de procedură penală.
În motivarea apelului s-a arătat că, din eroare, instanța de fond a făcut confuzie în sensul identificării persoanei ce a lovit cu cuțitul pe partea vătămată .
Inculpatul a spus că nu a avut conflict cu partea vătămată G., iar martorul Balșa M., a cărui declarație se află la filele 41, 43 din dosarul de urmărire penală, a spus că a intervenit în încăierare și a observat că o persoană cu un tatuaj a lovit cu cuțitul persoana căzută la pământ.
La fila 17 din dosarul de urmărire penală există declarația părții vătămate, precum și declarația dată în fața instanței de fond, din care rezultă că a fost lovită de persoana cu tatuaj pe gât. De asemenea, la fila 110 există declarația inculpatului D. care relevă că are tatuaj pe gât.
Având în vedere toate aceste aspecte s-a apreciat că inculpatul D. este cel care l-a lovit pe partea vătămată cu un cuțit.
Starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, care face însă confuzie cu privire la persoana agresorului, deoarece acolo unde se menționează la persoana agresorului, instanța de fond spune în paranteză Ț., dar acesta nu are nici un tatuaj.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu conform art.10 din Legea nr.255/2013 raportat la art.417 din Codul de procedură penală, C. de A. constată următoarele:
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța constată că starea de fapt reținută de prima instanță este, în mare parte, corectă, în sensul că la data de 02.01.2009 părțile vătămate G. S. P. și G. M. D., împreună cu numiții S. O. D. și Ș. C. T. s-au aflat în barul "Cafe-R." din D., unde au consumat băuturi alcoolice iar în apropierea acestora se afla un alt grup de prieteni format din Hegeduș I. V., Ț. V. S. și D. C. N..
În timpul în care cele două grupuri consumau alcool, între partea vătămată G. M. și inculpatul D. C. s-au ivit discuții care au culminat cu injurii adresate reciproc.
Ulterior, în jurul orei 01.00, inculpații au părăsit localul și au așteptat în fața acestuia să iasă afară celălalt grup pentru a le cere explicații privind conduita din incinta barului.
După aproximativ 10 minute, părțile vătămate au ieșit afară, fiind însoțite de numitul S. O., persoană care îi cunoștea pe cei trei învinuiți.
În fața barului partea vătămată G. M. D. a fost lovită în zona ochiului stâng de inculpatul D. C. N., iar în același timp partea vătămată G. S. P. a fost lovită de inculpații Ț. V. S. si Hegeduș V..
Potrivit raportului de expertiză medico-legal nr. 302.541/B/ 22.10.2010, în urma agresiunii, partea vătămată G. S. P. a suferit leziuni vindecabile în 30-31 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile suferite au pus în primejdie viața victimei.
Referitor la modul și împrejurările în care au fost agresate cele două părți vătămate, instanța va avea în vedere declarațiile date în cursul urmăririi penale ( la un moment apropiat incidentului) de părți și de martorii oculari S. O. D. și Balșa M. .
Astfel, partea vătămată G. M. D. a declarat la data de 12.02.2009 că, în timp ce a fost lovită în zona ochiului stâng, cumnatul său a fost lovit în ceafă, aspect pe care i l-a relatat ulterior acesta din urmă.
Ulterior, la data de 10.06.2009, partea vătămată a declarat că a recunoscut cu certitudine pe agresorul său ca fiind inculpatul D. C. N.. În același sens a declarat partea vătămată și la data de 28.07.2009.
În declarația din 7 mai 2010 acesta a declarat că Hegeduș sau Ț. l-au lovit în cap pe G. P. S..
Partea vătămată G. P. S. a relatat prin plângerea penală din 9.02.2009 faptul că un tânăr se îndrepta spre el, înjurându-l, moment în care a simțit din spate o lovitură puternică în cap, după care a mai primit o lovitură în zona feței, a căzut jos și a primit câteva picioare.
În declarația din 15.02.2009 partea vătămată a relatat că agresorii sunt D. C. N., Hegeduș I. V. și un băiat poreclit Soso.
La data de 2.07.2009, partea vătămată a relatat că a simțit o lovitură puternică în ceafă și imediat o lovitură în zona feței, iar inculpatul D. se afla în fața lui și nu l-a lovit el. A mai arătat că nu poate preciza care dintre ceilalți doi l-a lovit, dar cu certitudine unul dintre ei pentru că nu mai era nimeni de față. În același sens a declarat partea vătămată și la data de 12 aprilie 2010.
Martorul S. O. D. a relatat în declarația din 16.02.2009 că l-a văzut pe inculpatul D. lovindu-l pe G. M. D., iar, la 4-5 m, pe . l-a observat și pe G. S. P. care tocmai se ridica de jos, era plin de sânge în partea stângă a feței și, lângă el se aflau inculpații H. I. V. și Ț. V. S.. A precizat că nu a văzut când acesta a fost lovit, dar numai cei doi puteau să-l lovească. În același sens a declarat martorul și la data de 12.08.2009.
Martorul Bolșa M., agent de pază la barul "Cafe-R." a declarat la data de 17.02.2009 că un grup de tineri se băteau și a intervenit să-i despartă. Unul dintre tinerii agresați era căzut la pământ fiind lovit de ceilalți doi, unul cu părul mai blond si celălalt cu tatuaj pe gât.
În declarația din 28.10.2009 martorul a arătat că l-a ridicat de pe partea vătămată pe cel cu tatuaj pe gât, moment în care a auzit un zgomot de sticlă, s-a uitat în jos și a văzut gâtul unei sticle sparte, care probabil a scăpat din mâna celui cu tatuaj.
În fața primei instanțe, martorul Balșa M. a arătat că inculpatul D. C. N. despre care a spus că a observat că avea un tatuaj în zona gâtului o lovea pe partea civilă G. M. D..
Inculpații, prin declarațiile date, au prezentat diferit împrejurările în care a avut loc incidentul: inculpatul D. C. N. a afirmat că el a lovit doar pe partea vătămată G. M., susținând că Ț. V. și Hegeduș V. ar fi lovit pe G. S.; inculpații Ț. V. și învinuitul Hegeduș V. au relatat că G. S. a fost lovit de D. C., iar ei au lovit și l-au doborât la pământ pe celălalt.
Astfel cum a reținut și prima instanță, este cert că inculpatul D. C. N. este cel care a lovit pe partea vătămată G. M., aspect care rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză.
Referitor la . suferită de partea vătămată G. P. S., C. reține de asemenea, că s-a dovedit în cauză că acesta a fost lovit, din spate, în zona capului cu un obiect ascuțit ( sticlă), în spatele acestuia aflându-se inculpatul Ț. V. și numitul H. I. V..
Pe de altă parte, instanța constată că nu s-a probat, dincolo de orice dubiu, faptul că inculpatul Ț. V. este cel care a lovit pe partea vătămată G. P. S. cu o bucată de sticlă în zona capului, provocându-i leziunile care i-au pus în primejdie viața.
Niciuna dintre părțile vătămate nu a putut preciza cu exactitate care este autorul acestei agresiuni și nici cei doi martori oculari nu au identificat în mod cert agresorul. Martorul Balșa M. s-a referit în declarațiile date în cursul urmăririi penale la o persoană care avea tatuaj în zona gâtului, or singurul care are un asemenea tatuaj este inculpatul D. C. N.. De asemenea, martorul a precizat că a văzut gâtul unei sticle sparte, care probabil a scăpat din mâna celui cu tatuaj.
Lecturând toate declarațiile date în cursul urmăririi penale și coroborând faptele și împrejurările ce rezultă din aceste declarații, C. reține că deși declarațiile date de inculpatul Ț. V. și de numitul Hegeduș V. sunt nesincere, fiind dovedit că aceștia l-au agresat pe G. P. S. și nu pe G. M. D., în ceea ce privește leziunile cauzate părții vătămate G. în zona capului și care i-au pus în primejdie viața, nu s-a putut stabili cu certitudine că autorul acestora este inculpatul Ț. V..
Prima instanță a analizat judicios atitudinea contradictorie a celor doi în declarațiile date, atitudine care însă nu a fost suficientă pentru a determina instanța de apel să considere, contrar celor reținute în hotărârea atacată, că inculpatul Ț. V. este cel care i-a aplicat și două lovituri cu o sticlă spartă în zona capului, părții vătămate G. P. S..
În acest sens este de remarcat și atitudinea părții vătămate G. S. P. care inițial a declarat că a fost lovit de către Ț. V. și Hegeduș I. V. pentru ca ulterior în fața primei instanțe să declare apoi că, crede că a fost lovit de către inculpatul D. C. N. .
În Codul de procedură penală român, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 4 alin.1 și 2 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”.
Ca atare vinovăția unei persoane se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției, iar sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului.
Inculpatul nu au recunoscut niciodată că ar fi săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă, iar materialul probatoriu administrat în cauză nu confirmă săvârșirea faptei de către acesta.
Față de toate aceste aspecte și având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert și nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, C. de apel consideră că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului”.Aceasta deoarece o hotărâre de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Cum în fapt s-au administrat probele considerate necesare în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd la acest moment, ori pur și simplu nu există, se constată că îndoiala asupra vinovăției inculpatului persistă și trebuie interpretată în favoarea sa.
Referitor la solicitarea părții vătămate-parte civilă de a se dispune schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de omor, C. consideră, în acord cu prima instanță, că este neîntemeiată, întrucât în cazul tentativei la infracțiunea de omor infractorul acționează cu intenția de ucidere și prin urmare, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu și-au produs efectul, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost comise - că infractorul a avut intenția de a ucide (ceea ce nu s-a dovedit în cauză), iar nu intenția generală de vătămare corporală a unei persoane.
Pentru toate considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art. 421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, instanța va admite apelul declarat de inculpatul Ț. V. S. împotriva sentinței penale nr. 1583/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, va casa sentința penală atacată în ceea ce îl privește pe inculpatul Ț. V. integral și, procedând la rejudecare:
În baza art. 396 alin. 5 cu raportare la art. 16 alin. 1 lit. c din Codul de procedură penală, va achita pe inculpatul Ț. V. S., zis „S.”, fiul lui D. și C., născut la data de 04.12.1989 în D., jud. Hunedoara, cu domiciliul în D., Aleea Streiului, ., jud. Hunedoara, C.N.P._ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 al.2 din Codul penal din 1969.
Va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă G. S. P. și cererea acestuia de obligare a inculpatului Ț. V. S. la plata cheltuielilor judiciare.
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în cursul urmăririi penale și în primă instanță cu privire la inculpatul Ț. V. S. vor rămâne în sarcina statului.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de partea vătămată-parte civilă G. S. P. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, va obliga pe partea vătămată-parte civilă G. S. P. să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul Ț. V. S. împotriva sentinței penale nr. 1583/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ și, în consecință:
Casează sentința penală atacată în ceea ce îl privește pe inculpatul Ț. V. integral și, procedând la rejudecare:
În baza art. 396 alin. 5 cu raportare la art. 16 alin. 1 lit. c din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul Ț. V. S., zis „S.”, fiul lui D. și C., născut la data de 04.12.1989 în D., jud. Hunedoara, cu domiciliul în D., Aleea Streiului, ., jud. Hunedoara, C.N.P._ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 al.2 din Codul penal din 1969.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă G. S. P. și cererea acestuia de obligare a inculpatului Ț. V. S. la plata cheltuielilor judiciare.
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în cursul urmăririi penale și în primă instanță cu privire la inculpatul Ț. V. S. rămân în sarcina statului.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea vătămată-parte civilă G. S. P. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe partea vătămată-parte civilă G. S. P. să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul Ț. V. S., în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2014.
Președinte,Judecător,
G. L. O. A. I. P.
Grefier,
C. M. N.
RED. / Tehnored. P.A.I.
2 ex./ 18.04.2014
Jud. fond N. D. P.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 104/2014. Curtea de... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 128/2014. Curtea... → |
|---|
