Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1108/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1108/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-11-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 1108/2013
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. C.
Judecător: A. L.
Judecător: M. E. C.
Grefier: I. M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 111/17.06.2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ /2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat M. D., asistat de apărătoarea aleasă, avocata M. A. – E. și de avocatul T. B., care se prezintă în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocatului I. M., lipsă fiind intimata parte civilă J. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul T. B., care se prezintă pentru inculpatul intimat M. D., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocatului I. M., solicită instanței să ia act de încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu raportat la prezența apărătoarei alese a inculpatului.
Avocata M. A. – E., apărătoare aleasă a inculpatului intimat M. D., depune acte la dosarul cauzei. Totodată, apărătoarea solicită instanței să îi acorde un termen de pronunțare în vederea traducerii actului depus la dosar în limba germană.
Reprezentanta Parchetului, ca cerere prealabilă, solicită instanței, ca dacă consideră necesar, să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2/1 lit. c Cod penal în infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cod penal, respectiv în infracțiunea de tâlhărie săvârșită în loc public.
Instanța pune în discuție cererea reprezentatei Parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului intimat M. D..
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului în infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cod penal, întrucât tâlhăria a avut loc pe stradă, în loc public.
Avocata M. A. – E., apărătoare aleasă a inculpatului intimat M. D., arată că este admisibilă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului în infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cod penal. Apărătoarea precizează că în acte, fapta a fost calificată ca sustragere de bunuri în loc public.
Instanța pune în vedere inculpatului intimat M. D. că prin recursul parchetului se urmărește majorarea pedepsei care i-a fost aplicată.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului intimat M. D. faptul că are dreptul de a da o declarație în fața sa.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul intimat M. D. arată că își menține declarațiile și nu dorește să facă precizări suplimentare.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de parchet așa cum a fost formulat și motivat în scris, precizând că în mod greșit instanța fondului l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2/1 lit. c Cod penal, în condițiile în care corecta încadrare juridică a faptei era art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cod penal.
De asemenea, reprezentanta Parchetului critică netemeinicia hotărârii atacate, precizând că instanța fondului a aplicat circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului M. D. și a coborât mult pedeapsa aplicată acestuia raportat la faptul că inculpatul a acostat partea vătămată, a strâns-o de gât și i-a luat lănțișorul, iar apoi s-a ascuns.
Reprezentanta Parchetului susține că pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare aplicată inculpatului M. D. este prea blândă, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare.
Concluzionând, reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului și aplicarea în sarcina inculpatului a unei pedepse mai mari, cu executare în regim de detenție.
Avocata M. A. – E., apărătoare aleasă a inculpatului intimat M. D., solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea sentinței penale atacate ca temeinică și legală.
Cu privire la primul motiv de recurs al parchetului privind neregularitatea actului de sesizare al instanței, apărătoarea arată că solicitarea nu este întemeiată, precizând că dacă era cazul se mergea pe dispozițiile art. 197 C.pr.pen., se anulau actele efectuate și se trimitea dosarul la parchet.
Apărătoarea susține că fapta descrisă, aceea de sustragere pe loc public, este tâlhărie și consideră că s-a produs o eroare de dactilografiere când s-a trecut în hotărâre art. 211 alin. 2/1 Cod penal, acesta nefiind un motiv de neregularitate a sentinței penale.
Apărătoarea arată că dacă se merge pe susținerile parchetului, toate actele de urmărire penală sunt nule și ar fi necesară refacerea urmăririi penale.
Apărătoarea precizează că inculpatul a recunoscut fapta pe care o regretă, faptă corect descrisă în actele dosarului.
Totodată, apărătoarea susține că și al doilea motiv de recurs al parchetului este neîntemeiat, având în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal și a uzat de dispozițiile art. 320/1 C.pr.pen., fapt pentru care beneficiază de reducerea cu 1/3 a pedepsei.
De asemenea, apărătoarea arată că este justificată reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului raportat la atitudinea sa procesuală.
Apărătoarea susține că scopul pedepsei poate fi atins prin pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată aplicată inculpatului, termenul de încercare fiind de 2 ani și 6 luni.
Apărătoarea învederează instanței că inculpatul M. D. a săvârșit infracțiunea pe fondul consumului de alcool, fiind un tânăr de 18 ani, care nu a mai consumat alcool niciodată și nici nu mâncase în acea zi.
De asemenea, apărătoarea arată că inculpatul nu are antecedente penale, nu este cunoscut cu abateri sau să fie recalcitrant, în prezent lucrează în Germania împreună cu mama sa, a plătit cheltuielile impuse de instanță, a înțeles gravitatea faptei, iar împrejurarea că a executat o lună de arest preventiv l-a determinat să conștientizeze periculozitatea faptei sale.
Concluzionând, apărătoarea solicită respingerea recursului declarat de parchet, precizând că pedeapsa aplicată inculpatului M. D. este suficientă și conformă cu scopul pedepsei, acela de reeducare a inculpatului și de reintegrare în societate.
Inculpatul intimat M. D., având ultimul cuvânt, arată că a fost o greșeală, pe care o regretă și subliniază faptul că s-a schimbat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 111/17.06.2013 pronunțată de J. B. în dosar penal nr._ inculpatul M. D., fără antecedente penale, a fost condamnat la:
- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev și ped. de art.211 alin.1 și 2¹ lit.c Cod penal, cu aplicarea art.320¹ Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit.a, b, c Cod penal și art.76 lit.c Cod penal, în dauna părții vătămate J. M., domiciliată în B., ., jud. A..
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art.71 alin.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II și art.64 lit. b Cod penal, până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus ca pe durata suspendării executării pedepsei închisorii să fie suspendată executarea pedepselor accesorii.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în baza de date a SNDGJ.
În baza art.5 din Legea nr.76/2008 inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.
A fost dedusă din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 20.05.2013 la zi.
În baza art.350 alin.3 lit.b Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.5/21.05.2013 emis de J. B. în dosar nr._, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul în valoare de 1.200 lei fiind recuperat prin restituire.
În baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați A. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului în instanță.
Determinând vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 20.05.2013 inculpatul s-a deplasat din municipiul A. I. în municipiul B., s-a interesat la gară la ce oră are tren spre localitatea D., apoi s-a deplasat spre centrul orașului, pe . un local a consumat băuturi alcoolice, apoi a mers pe . de la un magazin de pe această stradă a cumpărat o doză de bere marca Timișoreana pe care a consumat-o în apropierea magazinului.
În jurul orelor 15:45, inculpatul a plecat din nou spre centrul orașului pentru a-și cumpăra țigări, moment în care a observat-o pe partea vătămată J. M., care se deplasa și ea în aceeași direcție, că poartă la gât un lănțișor din aur, iar în momentul în care partea vătămată s-a apropiat, inculpatul s-a întors spre aceasta, a prins-o cu o mână în zona gâtului, punând-o astfel în imposibilitatea de a striga sau a se apăra, iar cu cealaltă mână i-a smuls prin violență lanțul din aur cu medalion în formă de inimioară, lanț care avea o greutate de 7-8 grame și o valoare de 1200 lei, după care a traversat . linia ferată și s-a ascuns în tufișurile de pe marginea liniei ferate. Fiind în fața imobilului cu nr.56, partea vătămată a intrat în curtea locuinței familiei C. pe care i-a rugat să sune la poliție pentru a sesiza cele întâmplate.
După câteva ore inculpatul a ieșit din locul în care era ascuns și a fost observat de către angajații de la o spălătorie auto care se afla în apropiere, iar aceștia l-au prins și au anunțat organele de poliție, care după identificarea inculpatului au găsit asupra lui lănțișorul din aur pe care l-a sustras de la partea vătămată.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în considerarea materialului probator administrat în cursul urmăririi penale: plângerea părții vătămate procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița locului faptei din care rezultă că fapta a avut loc în fața imobilului cu nr.56, iar doza de bere a fost identificată în fața imobilului cu nr.72 de pe . verbal de identificare a inculpatului; declarația părții vătămate din care rezultă că inculpatul a prins-o cu mâna în zona gâtului iar cu cealaltă i-a smuls lănțișorul din aur pe care îl purta la gât, după care a traversat . spre linia ferată; dovada de ridicare de la inculpat și predare către partea vătămată a lănțișorului din aur cu medalion în formă de inimioară cu piatră de culoare albă; declarațiile inculpatului, care recunoaște că a sustras lănțișorul de la gâtul părții vătămate, negând faptul că a prins-o cu mâna de gât în timp ce i l-a smuls de la gât, declarația acestuia fiind infirmată de declarația părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorelor C. A. și M. S., care au observat la scurt timp după săvârșirea faptei urme de degete pe gâtul părții vătămate; declarațiile martorelor C. A. și M. S., F. A. și M. M.; procesul verbal de ridicare a dozei de bere și raportul de expertiză a urmelor papilare ridicate de pe aceasta, din care rezultă că aparțin inculpatului, și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală coroborate cu declarația inculpatului date în fața instanței prin care acesta recunoaște integral săvârșirea infracțiunii, înțelegând să se prevaleze de disp. art. 320/1 C.pr.penală vizând procedura simplificată întemeiată pe pledoaria de vinovăție (f. 70 dosar fond).
În drept, fapta inculpatului săvârșită în împrejurările descrise mai sus a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 211 alin.1, alin.2/1 lit. c cod penal cu reținerea disp. art. 74 lit. a, b, c cod penal art. 76 lit.c cod penal și în condițiile art. 320/1 C.pr.penală,
Sub aspectul laturii civile prima instanță a reținut că prejudiciul în valoare de 1200 lei cauzat părții vătămate J. M. a fost integral recuperat prin restituire, astfel încât aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385/3 C.pr.penală P. de pe lângă J. B., aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte, expuse în memoriul scris depus la filele 7-8 dosar recurs:
1. Aspectul de nelegalitate:
Încadrarea juridică dată faptei atât în actul de sesizare cât și în hotărârea instanței este greșită.
Astfel, săvârșirea faptei într-un l,oc public sau într-un mijloc de transport este încriminată de art. 211 alin.2 lit.c cod penal și nu de art. 211 alin.2/1 lit.c cod penal și care sancționează săvârșirea faptei într-o locuință sau dependințe ale acesteia.
Prin urmare, în mod greșit instanța fondului a calificat fapta ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 211 alin.2, alin.2/1 lit.c cod penal și nu ale art.211 alin.1, alin.2 lit.c cod penal.
2. Aspectul de netemeinicie:
Instanța nu a făcut o justă apreciere a gradului de pericol social în raport cu criteriile enunțate în textul de lege sus citat, iar pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și nu este în măsură să realizeze scopul coercitiv și reeducativ al măsurii de constrângere.
Acest punct de vedere este motivat de împrejurarea că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă pedepsită de lege cu închisoarea de la 5 la 20 de ani, iar aplicarea uni pedepse atât de blânde sub minimul special prevăzut de lege nu corespunde scopului pedepsei prevăzut de art. 52 cod penal.
Modalitatea de executare a pedepsei nu satisface de asemenea, cerințele prevăzute de art. 81 cod penal neexistând date că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea efectivă.
Curtea a pus în vedere inculpatului M. D. că are posibilitatea de a fi ascultat raportat la criticile formulate de către P. prin care se urmărește înrăutățirea situației sale, însă acesta nu a dorit să facă precizări suplimentare.
La dosarul cauzei au fost depuse de către inculpat prin apărătorul ales, înscrisuri în circumstanțiere: caracterizare, adeverință, declarații, precum și foaia matricolă eliberată de Școala Gimnazială Șeleuș – D. (f. 20 - 25).
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele statuate de art.385/6 alin.3 Cod procedură penală Curtea constată următoarele:
1.Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale: plângerea părții vătămate procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița locului faptei din care rezultă că fapta a avut loc în fața imobilului cu nr.56, iar doza de bere a fost identificată în fața imobilului cu nr.72 de pe . verbal de identificare a inculpatului; declarația părții vătămate din care rezultă că inculpatul a prins-o cu mâna în zona gâtului iar cu cealaltă i-a smuls lănțișorul din aur pe care îl purta la gât, după care a traversat . spre linia ferată; dovada de ridicare de la inculpat și predare către partea vătămată a lănțișorului din aur cu medalion în formă de inimioară cu piatră de culoare albă; declarațiile inculpatului, care recunoaște că a sustras lănțișorul de la gâtul părții vătămate, negând faptul că a prins-o cu mâna de gât în timp ce i l-a smuls de la gât, declarația acestuia fiind infirmată de declarația părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorelor C. A. și M. S., care au observat la scurt timp după săvârșirea faptei urme de degete pe gâtul părții vătămate; declarațiile martorelor C. A. și M. S., F. A. și M. M.; procesul verbal de ridicare a dozei de bere și raportul de expertiză a urmelor papilare ridicate de pe aceasta, din care rezultă că aparțin inculpatului, și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală coroborate cu declarația inculpatului dată atât în fața procurorului, cât și în faza de judecată prin care acesta recunoaște integral săvârșirea infracțiunii, înțelegând să se prevaleze de disp. art. 320/1 C.pr.penală vizând procedura simplificată întemeiată pe pledoaria de vinovăție (f. 70 dosar fond).
2. Curtea arată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor de la dosar, în conformitate cu cerințele impuse de art.63 al.2 Cod procedură penală, stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului M. D. în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare.
3. Curtea va reține în esență la rândul său, sub raportul bazei factuale că în data de 20.05.2013 pe raza localității B. inculpatul M. D. a sustras prin violență, în loc public, lănțișorul de aur pe care partea vătămată J. M. îl purta la gât după care a fugit cu bunul sustras spre linia ferată, ascunzându-se în tufișurile de pe marginea acesteia.
4. Realizând propriul demers analitic în raport cu aspectul de nelegalitate invocat de către P. Curtea constată că instanța fondului a dat o calificare juridică greșită faptei săvârșite de către inculpat și care nu se circumscrie textului de incriminare prev. de alin.2 /1 lit. c al art. 211 cod penal (săvârșirea faptei într-o locuință sau dependință a acesteia), ci alin. 2 lit.c al aceluiași articol care incriminează săvârșirea faptei de tâlhărie într-un loc public, conform bazei factuale reținute în cauză.
5. Referitor al aspectul de netemeinicie invocat de către P., Curtea realizând propriul examen în raport cu ansamblul probator existent la dosar și care reliefează atât gradul de pericol social concret al faptei cât și elementele circumstanțiale ce caracterizează persoana inculpatului, constată că pedeapsa aplicată în cuantum de 6 luni închisoare nu satisface exigențele art. 52 cod penal și nu corespunde necesităților și posibilităților reale de reeducare ale inculpatului .
6. În acest sens, Curtea arată că stabilirea unei pedepse cu mult sub minimul de 5 ani închisoare prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, în speță 6 luni închisoare, nu este în măsură să ofere garanții suficiente în ce privește valorizarea funcției de fermitate, exemplaritate și intransigență a măsurii de constrângere.
7. Se impune a fi subliniat faptul că în loc public inculpatul a prins-o pe partea vătămată de gât punând-o în imposibilitate de a striga sau a se apăra iar cu cealaltă mână i-a smuls prin violență lanțul din aur după care a fugit în vederea păstrării bunului, aspect ce imprimă faptei un pericol social semnificativ și justifică pe deplin aplicarea unei sancțiuni penale eficiente și proporționale cu comportamentul manifestat.
8. În sensul celor reținute mai sus Curtea consideră că o pedeapsă de 1 an închisoare reprezintă o sancțiune proporțională atât cu gradul de pericol social concret al faptei cât și cu elementele ce definesc persoana inculpatului.
9. Relevante în ceea ce privește persoana inculpatului, comportamentul său familial și social, educația și anturajul in care face parte sunt înscrisurile depuse la dosarul cauzei și care atestă conduita sa ulterioară adecvată. Rezultă din actele depuse că inculpatul este supravegheat îndeaproape de către mama sa și acesta contribuie în mod activ la realizarea veniturilor familiei.
10. Aspectele evidențiate mai sus reprezintă argumente serioase ce or fi avute în vedere de către Curte atât la individualizarea pedepsei cât și a modalității de executare a acesteia.
11. Fără a nega gradul de pericol semnificativ al faptei săvârșite, Curtea nu va accepta solicitarea scrisă a Parchetului de aplicare a unei pedepse într-un cuantum mai mare după cum apreciază ca neîntemeiată cererea de schimbare a modalității de executare a sancțiunii penale.
12. Înscrisurile depuse la dosar al acest termen de judecată, precum și celelalte date care conturează profilul socio-moral al inculpatului cu referire specială la conduita sa procesuală adecvată și lipsa antecedentelor penale, sunt în măsură să convingă instanța asupra împrejurării că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
13. Aplicarea unei pedepse cu executare în regim privativ de libertate ar reprezenta în opinia Curții o sancțiune excesivă și disproporțională în raport cu posibilitățile sale reale de reeducare.
14. Față de cele ce preced, constatând incidența cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C.pr.penală, în temeiul art . 385/15 pct. 2 lit.d C.pr.penală Curtea va admite recursul Parchetului, casând sentința penală atacată numai sub aspectul încadrării juridice date faptei săvârșite de către inculpat pe care o va recalifica în infracțiunea prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c cod penal și a individualizării judiciare a pedepsei pe care o va majora de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare în condițiile art. 81 cod penal.
Va stabili termenul de încercare la 3 ani, conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. 3 C.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr.111/2013 pronunțată de J. B. în dosar nr._ /2012.
Casează sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale privind cuantumul pedepsei aplicate și durata termenului de încercare, precum și calificarea juridică a faptei și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul M. D. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.c Cod penal, cu aplic art.74 alin.1 lit.a, b, c Cod penal și 76 lit.c Cod penal, precum și a art.320/1 Cod procedură penală, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 și 2/1 lit.c Cod penal, cu aplic art.74 alin.1 lit.a, b, c Cod penal și 76 lit.c Cod penal, precum și a art.320/1 Cod procedură penală .
În temeiul art.81, 82 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, în sumă de 50 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07 Noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. C. A. L. M. E. C.
Grefier,
I. M.
Red. MEC
Dact. IM/2 ex./11.11.2013
Jud. fond F. C.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1109/2013. Curtea de Apel... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1117/2013. Curtea... → |
|---|
