Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1128/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1128/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-11-2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 1128/2013

Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. L. O.

Judecător A. I. P.

Judecător S. T.

Grefier C. M. N.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de

Procuror A. P.

Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală cu numărul de mai sus privind recursul formulat de inculpatul B. V. N. împotriva sentinței penale nr. 94/2013 pronunțată la data de 2 Iulie 2013 de Judecătoria S..

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 06 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 94 din data de 02.07.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria S., în baza art. 522 ind.1 raportat la art.406 Cod procedură penală a anulat sentința penală nr. 47/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ și, în rejudecare:

În temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.i Cod procedură penală, coroborat cu art.13, 74 ind.1, și art. 91 lit.c Cod penal a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. V. N., fiul lui V. și A., născut la data de 17.11.1973 în municipiul S., jud.A., având CNP_, cetățean român, cu antecedente penale, domiciliat în ..902, jud. A., în prezent aflat în detenție în Penitenciarul B. M., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. emis la data de 31.08.2011 în dosar nr.1220/P/2008 pentru săvârșirea infracțiunii de:

- înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1-3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art.33 lit.a) din Codul penal și

- infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art.246 raportat la art.258 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art.33 lit.a) din Codul penal.

A aplicat inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.

A constatat că inculpatul a achitat contravaloarea prejudiciului, părților civile S.C.TBI C. I. S.A., cu sediul în Bucuresti, ., nr.12, etaj 2, sector 1, în cuantum de 7902,84 lei, respectiv A. T., domiciliată în D. Română nr.250, jud. A. în cuantum de 2450 lei.

A constatat că partea vătămată Z. A. nu se constituie parte civilă în cauză.

A condamnat pe inculpatul B. V. N., fiul lui V. și A., născut la data de 17.11.1973 în municipiul S., jud.A., având CNP_, cetățean român, cu antecedente penale, domiciliat în ..902, jud. A., în prezent aflat în detenție în Penitenciarul B. M. la:

- 9 luni și 11 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală.

În baza art.357 alin.3 Cod procedură penală a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a- teza a doua și lit.b Cod penal pe durata înscrisă în art.71 Cod penal.

În baza art.36 alin.3 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință perioada de timp executată în detenție începând cu 22 septembrie 2012 până la data de 2 iulie 2013.

A constatat executată pedeapsa închisorii aplicată prin prezenta hotărâre.

A anulat MEPÎ nr.58/04.04.2012 emis de Judecătoria S..

În temeiul art.350 alin.1 și 3 Cod procedură penală a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B. V. N. de sub puterea MEPÎ nr.58/2012 emis de Judecătoria S. în dosarul nr._, dacă nu este deținut sau arestat în altă cauză.

În baza art.14 alin.3 coroborat cu art.445 Cod procedură penală, a anulat înscrisurile întocmite în fals de inculpatul B. V. N., constând în: Contractul de credit de consum nr._ încheiat la data de 04.03.2008 între . SA –în calitate de creditoare și A. T. – în calitate de împrumutat și Contractul de credit de consum nr._ încheiat la data de 15.08.2008 între . SA –în calitate de creditoare și Z. A. –în calitate de împrumutat.

În baza art.191 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria S. că prin cererea înregistrată la instanță la data de 19.03.2013, inculpatul condamnat B. V. N. a solicitat rejudecarea cauzei din dosarul_ în care s-a pronunțat sentința penală nr. 47/2012, arătând că formulează cererea întrucât nu a participat la judecată, consideră că pedeapsa aplicată este prea mare și de asemenea, dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 320¹ Cpp.

Prin precizarea cererii de rejudecare (f.13), condamnatul a învederat faptul că a solicitat rejudecarea sa pentru faptele care au făcut obiectul dosarului penal nr._ al Judecătoriei S. întrucât mandatul de executare al pedepsei s-a emis în baza sentinței penale nr. 47/2012. Studiind această sentință a aflat că a mai fost judecat și în dosarul penal nr._, dosar în care a fost condamnat prin sentința penală nr. 16/2011 la o pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, suspendare condiționată anulată în baza art. 85 din C.pen. și contopită apoi în pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 47/2012.

Față de cele de mai sus, a precizat că solicită să fie rejudecat în ambele dosare,_ și_ întrucât în cazul ambelor acestor două dosare judecata s-a făcut în lipsa sa, fără a avea cunoștință de procese.

Totodată, a mai arătat că va achita, în tranșe, și datoria față de partea civilă S.C. TBI C. I. S.A., iar în cazul în care instanța apreciază că cererea este admisibilă în principiu, arată că înțelege să uzeze de procedura simplificată de judecată prevăzută de art. 320¹ C.proc.pen.

Prin încheierea de ședință din data de 25 aprilie 2013, s-a admis cererea de rejudecare după executarea unui mandat european de arestare formulată de condamnatul B. V. N. în dosarul nr._, având în vedere că judecata și condamnarea inculpatului în dosarul penal nr._ al instanței s-a făcut în lipsa acestuia, care a fost citat prin afișare, că inculpatul a fost plecat din țară, că a lipsit pe toată perioada desfășurării procesului, și că nu s-a cunoscut locul unde se află acesta, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 522¹ Cod procedură penală.

În baza art.522 ind.1 raportat la art.406 Cod procedură penală instanța a anulat sentința penală nr. 47/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ și în rejudecare din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.1220/P/2008 emis la 31 august 2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. înregistrat la instanță sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. V. N., care în cursul anului 2008, folosindu-se de acte falsificate s-a prezentat la sediul filialei TBI C. SA din mun. A. I. și a indus în eroare instituția bancară cu prilejul încheierii unui contract de credit, urmărind obținerea unui folos material injust și pricinuind astfel o pagubă constând în creditul nerestituit băncii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1-3 Cod penal, infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev de art .290 Cod penal.

De asemenea, fapta inculpatului B. V. N. de a induce în eroare partea vătămată Z. A., promițându-i în mod mincinos că ii va livra materiale de construcții și determinându-l pe acesta să încheie contractul de credit cu societatea bancară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. de art. 215 al 1,3 Cod penal.

Fapta aceluiași, care a urmărit cu intenție să înlesnească, acordarea finanțării de către funcționarul cu atribuții, acceptând un contract contrafăcut pe seama numitei A. T., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, faptă prev. de art. 246 raportat la art.258 Cod penal.

S-a dispus de asemenea scoaterea de sub urmărire penală a învinuitelor T. A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, fals și uz de fals, prev. și ped. de art .26 raportat la art. 215 alin. 1,3, art.290 și respectiv 291 Cod penal și aplicarea față de aceasta a amenzii administrative în cuantum de 1000 de lei, precum si a învinuitei S. R. D., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal și aplicarea față de aceasta a amenzii administrative in cuantum de 1000 de lei.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe:

-declarațiile A. T.;

-declarațiile părții vătămate Z. A.;

-raportul de experiză nr._/2009 întocmit de către IPJ-Serviciul Criminalistic;

-procese verbale de prelevare de modele de scris pentru comparație;

-raportul de expertiză tehnică nr._/2010 întocmit de către IPJ-Serviciul Criminalistic A.;

-contractele de credit de consum încheiate în fals în numele numitei A. T., împreună cu toate actele adiacente;

-adresa nr._/2009 a ., împreună cu extrase de cont ce dovedesc . în contul ., administrată de către învinuit;

-protocolul de recepție;

-contractul individual de muncă ale învinuitelor T. A. și S. R. D., precum și fisa postului acestora în cadrul instituției bancare; adrese de căutare și procese verbale în vederea identificării învinuitului, întocmite de către organele de poliție ale municipiului S.;

-adresa de constituire de parte civilă a . SA, reprezentată de director general B. T.;

- procesul verbal de confruntare;

-declarațiile învinuitelor T. A. și S. R. D., prin care acestea au recunoscut săvârșirea faptelor și care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

La termenul de judecată din 25 aprilie 2013 s-a luat declarație părții civile Z. A. (f.33) și inculpatului care a solicitat judecarea potrivit procedurii revăzute de art.320 ind.1 Cod procedură penală (f.32).

La termenul de judecată din 6 iunie 2013 inculpatul a depus dovada achitării prejudiciului pentru care s-a constituit parte civilă . SA, așa cum a precizat prin Adresa nr.2110/04-06.2013 ( f.45) respectiv 7902,84 lei (f.59).

Analizând actele si lucrările dosarului Judecătoria S. a reținut următoarele:

Între . -administrată de inculpat și . (instituție financiară nebancară) există un protocol de parteneriat comercial, conform căruia plata bunurilor ce fac obiectul unui contract de credit de consum se realiza de către . primirea în formă completă, în copie și în original a dosarului de credit, pe baza facturii eliberate pe numele consumatorului final, titular al contractului de credit de consum".

Pe baza acestui contract de parteneriat, inculpatul a luat hotărârea infracțională să inducă în eroare instituția bancară, în vederea obținerii rapide de sume de bani, profitând și de naivitatea și încrederea oferită de către funcționarii instituției respective.

Astfel s-a deplasat la sediul filialei instituției din A. I., (având sediul central la București) și a semnat în fals, în numele parții vătămate A. T. contractul de creditare, împreună cu celelalte acte adiacente (graficul de rambursare, protocolul de recepție, cererea de credit de consum, declarația pe proprie răspundere privind veniturile realizate, etc). La data de 04.03.2008, în prezența angajatei T. A. -ce îndeplinea calitatea de consilier vânzări în cadrul instituției, inculpatul învinuitul a semnat contractul de creditare cu nr._, obiectul acestuia constituindu-l acordarea de către instituția nebancară a unui credit în cuantum de 2.350 de lei, în vederea achiziționării unor bunuri de către A. T. în calitate de împrumutat. Valoarea totală a contractului a fost de 4.459,68 lei incluzându-se avans, capital, dobânda, asigurarea și cheltuielile de dosar. Numita T. A., în calitatea pe care o avea, a purtat discuții cu inculpatul privind condițiile de creditare și în prezența acesteia, inculpatul a semnat atât contractul de creditare, cât și celelalte acte adiționale, în numele parții vătămate A. T.. La rândul său, T. A. a predat întreaga documentație de creditare către S. R. D. -ce îndeplinea funcția de agent procedural în cadrul instituției nebancare -ce avea obligația de tipărire a documentației și semnare a actelor, împreună cu clientul și furnizorul. Aceasta din urmă de altfel avea și obligația transmiterii dosarului de creditare la sediul central pentru a fi aprobat .

Inițial cele două funcționare nu au acceptat încheierea contractului fără ca partea vătămata A. T. (clienta) să fie de față, însă după câteva zile, inculpatul s-a reîntors la punctul de lucru al . SA, insistând pentru încheierea unui asemenea contract, susținând ca beneficiara contractului este o persoană în vârstă și care nu poate fi transportată, determinându-le pe acestea să accepte încheierea contractului în numele acesteia, personal de către inculpat.

Ulterior, partea vătămata A. T. l-a contactat pe inculpat la magazinul pe care îl avea deschis în municipiul S., pentru a-i solicita lămuriri, însă acesta i-a relatat în mod mincinos, că nu o mai poate ajuta deoarece pensia de care beneficiază este foarte mică și nu poate obține un credit.

Din cercetări a rezultat însă că instituția nebancară operase deja transferul interbancar în favoarea ., administrată de către inculpat -astfel cum rezultă din extrasul de cont .

Ulterior, instituția bancară a formulat plângere penală, solicitând recuperarea sumei de 3.709,68 lei de la numita A. T. ce apărea ca și împrumutat în contractul de credit. La rândul său A. T., a formulat plângere penală în cauză, arătând că a fost somată în mod nedrept de către instituția bancară să achite creditul pe care nu l-a contractat, fiindu-i reținută din pensia cuvenită suma de 70 lei lunar . Aceasta a menționat în declarațiile sale că nu a primit nici o sumă de bani și nici materiale de construcții de la inculpat,menționând că se constituie parte civilă cu suma ce i-a fost reținută până în prezent din pensia cuvenită.

Folosind același mod de operare, inculpatul a indus în eroare și pe partea vătămată Z. A. din ., după ce partea vătămată a semnat contractul de creditare în valoare de 3000 de lei, l-a asigurat că în circa o săptămână își poate ridica materialele de construcție de la magazinul său, lucru ce nu s-a mai întâmplat. Din probatoriul administrat in faza de urmărire penala a rezultat că, contractul de credit s-a depus la instituția nebancară (contractul de credit nr._) . SA, fiind transferați banii în contul . ce rezulta din cuprinsul extrasului de cont), însă inculpatul nu a mai livrat materialele promise părții vătămate Z. A..

Prin urmare, a apreciat prima instanță că fapta inculpatului B. V. N. care în cursul anului 2008, folosindu-se de acte falsificate s-a prezentat la sediul filialei TBI C. SA din mun. A. I. și a indus în eroare instituția bancară cu prilejul încheierii unui contract de credit, urmărind obținerea unui folos material injust și pricinuind astfel o pagubă constând în creditul nerestituit băncii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1-3 Cod penal, infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev de art .290 Cod penal.

Întrucât faptele de înșelăciune s-au comis în realizarea aceleași rezoluții infracționale, în speță sunt aplicabile disp.art .41 alin. 2 Cod penal.

Întrucât această inducere în eroare a avut loc cu ocazia încheierii cu partea vătămată a unui contract de credit, astfel încât fără această eroare partea nu ar fi acordat creditul, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții, prev.de art. 215 alin.3 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat B. V. N. care a urmărit cu intenție să înlesnească, acordarea finanțării de către funcționarul cu atribuții, acceptând un contract contrafăcut pe seama parții vătămate A. T., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, faptă prev. de art. 246 raportat la art.258 Cod penal.

Inculpatul prezent în instanță a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată prin actul de sesizare și a declarat că este de acord cu probele administrate în faza de urmărire penală și că plătește întreg prejudiciul produs.

Inculpatul a depus un înscris sub semnătură privată prin care A. T. arată că a primit suma de 2.450 lei și nu mai are nicio pretenție de la inculpat.

Z. A. arată că nu are nicio pretenție de la inculpat, prin declarația dată în fața instanței (f.33).

Partea civilă . SA a precizat prin adresa nr.2110/04-06.2013 suma pentru care își menține constituirea de parte civilă, 7902,84 lei ( f.45), iar inculpatul a depus dovada achitării prejudiciului pentru care s-a constituit (f.59).

Dispozițiile art. 74¹ Cod penal - reducerea pedepsei sau aplicarea unei sancțiuni administrative în cazul anumitor infracțiuni - au fost introduse prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010, dar declarate neconstituționale prin decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 363 din 25 mai 2011.

Dispozițiile legale enunțate sunt în principiu aplicabile în cauză, întrucât constituie o lege penală mai favorabilă, avându-se în vedere că prevăd că în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă (...), înșelăciune,delapidare, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu prevăzute de prezentul cod…, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.

La alin. (2) al art. 74¹ C. pen. se prevede că în situația în care prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Prin urmare, în raport cu sancțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art.33 lit.a) din Codul penal și de art.246 raportat la art.258 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art.33 lit.a) din Codul penal, dispozițiile art. 74¹ C. pen. constituie o lege penală mai favorabilă, în senul art.13 Cod penal. În acest sens s-a pronunțat ÎCCJ Secția penală, prin Decizia nr. decizia nr. 4144 din 6 decembrie 2011.

Astfel, prima instanță a constatat că sunt întrunite condițiile din acest text de lege (înșelăciune și complicitate la abuz în serviciu, prejudiciul în valoare de 7902, 86 lei respectiv 2450 lei recuperat integral până la soluționare cauzei în primă instanță), și a aplicat o amendă administrativă în conformitate cu dispozițiile art. 74 ind.1 alin. 2 Cod penal în cuantum de 1000 lei.

Așa fiind, în temeiul art.11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. i Cod procedură penală, coroborat cu art.13, 74 ind.1, și art. 91 lit.c Cod penal Judecătoria S. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. V. N., pentru săvârșirea infracțiunii de:

- înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1-3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art.33 lit.a) din Codul penal și

- infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art.246 raportat la art.258 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art.33 lit.a) din Codul penal.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal, fapta este pe deplin dovedită în cauză și recunoscută de inculpat, a apreciat Judecătoria S.. Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 9 luni și 11 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

Sub acest aspect, instanța a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, precum și de împrejurările comiterii faptei. De asemenea, a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut faptele și s-a prevalat de prevederile art.320 ¹Cod procedură penală.

În baza art.357 alin.3 Cod procedură penală Judecătoria S. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a- teza a doua și lit.b Cod penal pe durata înscrisă în art.71 Cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe durata executării pedepsei.

Nu s-a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în jurisprudența sa, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Soluționând latura civilă a cauzei prima instanță a hotărât ca în baza art.14 alin.3 coroborat cu art.445 Cod procedură penală să anuleze înscrisurile întocmite în fals de inculpatul B. V. N., constând în: Contractul de credit de consum nr._ încheiat la data de 04.03.2008 între . SA –în calitate de creditoare și A. T. – în calitate de împrumutat și Contractul de credit de consum nr._ încheiat la data de 15.08.2008 între . SA –în calitate de creditoare și Z. A. –în calitate de împrumutat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul nu a motivat în scris recursul său dar, oral, prin intermediul apărătorului ales, a arătat că sentința primei instanțe se impune a fi casată și în rejudecare se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cpp. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cpen. raportat la contractul de credit nr._ și înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cpen. Afirmă inculpatul că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată de vreme ce contractul de credit mai sus menționat nu este fals.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, conform art.3856 Cod procedură penală, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Curtea de Apel Alba Iulia constată că recursul exercitat de inculpat este fondat pentru considerentele ce urmează:

În mod corect prima instanță, Judecătoria S., a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 522¹ Cpp. și în mod corect a hotărât rejudecarea inculpatului după predarea în baza mandatului european de arestare. Argumentele expuse de prima instanță referitoare la faptul că judecata și condamnarea inculpatului în dosarul penal nr._ s-a făcut în lipsa acestuia, că a fost citat prin afișare, că inculpatul a fost plecat din țară, că a lipsit pe toată perioada desfășurării procesului, și că nu s-a cunoscut locul unde se află acesta sunt pertinente și justifică rejudecarea inculpatului.

Curtea de Apel Alba Iulia reține, în baza propriei sale analize, că, potrivit prevederilor art. 522¹ alin. 1 Cpp., în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. Prin urmare, rejudecarea cauzei de către instanța română nu este obligatorie, cererea de rejudecare formulată de condamnat putând fi respinsă dacă instanța constată că cel condamnat a avut cunoștință de procesul penal, întrucât s-a prezentat în primă instanță, apel sau recurs, părăsind ulterior țara, iar pe tot parcursul procesului penal a fost reprezentat de un apărător desemnat din oficiu sau ales.

Prevederile art. 522¹ Cpp. nu sunt aplicabile în cazul în care persoana condamnată a fost prezentă la judecata în primă instanță și, la primele termene, la judecata în apel, chiar dacă a lipsit la termenele ulterioare de judecată în apel și la toate termenele de judecată în recurs. Într-un astfel de caz, dreptul la apărare al persoanei condamnate este asigurat, dacă aceasta a fost asistată sau, după caz, reprezentată prin apărător pe parcursul întregului proces penal.

Totodată, persoana condamnată care a fost prezentă la judecarea cauzei în primă instanță și în apel, lipsind numai la judecarea cauzei în recurs întrucât a plecat în străinătate, nu constituie persoană judecată și condamnată în lipsă, în sensul prevederilor art. 522¹ Cpp. și, prin urmare, nu poate beneficia de aceste prevederi, referitoare la rejudecarea cauzei în caz de extrădare.

În raport de obiectul cererii deduse judecății, în literatura de specialitate se face referire la originea procedurii de rejudecare a condamnatului după extrădarea acestuia, si anume al doilea Protocol adițional (Strasbourg, 17 martie 1978) al Convenției europene de extrădare, încheiata la Paris, la 13 decembrie 1957. Conform acestui protocol, “când o parte contractanta cere unei alte părți contractante extrădarea unei persoane in vederea executării unei pedepse sau masuri de siguranță pronunțate printr-o hotarare data in lipsa impotriva sa, partea solicitata poate refuza extradarea in acest scop daca, dupa parerea sa, procedura de judecata nu a satisfacut minimul de drepturi de aparare recunoscute oricarei persoane invinuite de o infractiune.

Totusi, extradarea se va acorda daca partea solicitanta da asigurari apreciate ca suficiente spre a garanta persoanei, a carei extradare este ceruta, dreptul la o noua procedura de judecata care sa-i salvgardeze drepturile la aparare. Aceasta hotarare indreptateste partea solicitanta fie sa execute judecata in cauza, daca cel condamnat nu se impotriveste, fie sa urmareasca pe cel extradat, in caz contrar.

Cand partea solicitata comunica persoanei a carei extradare este ceruta hotararea data in lipsa impotriva sa, partea solicitanta nu va considera aceasta comunicare ca o noua notificare atragand efecte fata de procedura penala in acest stat.”

Dreptul la o noua procedura de judecata constituie o condiție pentru acordarea extrădării si prevederile Protocolului de la Strasbourg nu fac distincție după cum condamnatul s-a sustras sau nu de la judecata, fiind indiferent, sub acest aspect, motivul pentru care condamnatul a ajuns pe teritoriul statului solicitat. Deși Convenția garantează dreptul persoanei de a se apăra ea însăși - ceea ce presupune prezenta inculpatului in fata instanței - in practica Curții Europene a Drepturilor Omului judecata în lipsa nu constituie o încălcare a Convenției, dacă statul a depus eforturi rezonabile pentru a-l găsi și a-l cita pe inculpat. De asemenea, persoana judecata în lipsă are dreptul să ceară rejudecarea cauzei, cu excepția cazurilor in care s-a sustras de la judecata.

Rejudecarea cauzei după extrădarea condamnatului este o procedura care are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului. În raport de cele ce preced, instanța subliniază prioritatea principiului garantării dreptului la apărare față de autoritatea de lucru judecat a hotărârii de condamnare dată in lipsa condamnatului, arătând că judecarea in lipsă pare mai degrabă o procedura menită să asigure administrarea nemijlocită de către instanță a probelor si conservarea acestora până la identificarea si extrădarea condamnatului, această procedură presupunând că poate fi solicitată exclusiv de către condamnatul extrădat sau predat și numai în favoarea sa.

În raport de precizările de mai sus, se constată ca procedura rejudecării cauzei după extrădarea sau predarea condamnatului este deschisă doar la cererea persoanei judecate si condamnate în lipsă.

Cu alte cuvinte, accesul la o noua procedura de judecata nu se justifica in aceeași măsura in situația in care inculpatul a participat la judecarea cauzei in prima instanță si a avut posibilitatea exercitării dreptului la apărare, după care, condamnat fiind, a declarat apel împotriva hotărârii de condamnare, însă nu s-a mai prezentat in fata instanței de apel pentru a-și susține apelul.

Procedura rejudecării cauzei după extrădarea condamnatului presupune existenta unei faze de admitere in principiu a cererii, chiar daca acest lucru nu este prevăzut in terminis, expres in textul art. 522¹ din Codul de procedura penala. În aceasta faza, instanța va examina daca hotărârea de condamnare este definitiva, daca judecata s-a efectuat in lipsa condamnatului si va fixa limitele in care se va efectua rejudecarea, luând act de probele propuse de condamnat si pronunțându-se asupra admiterii lor.

Luând în calcul faptul că dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice și că art. 6 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale recunoaște celui acuzat „dreptul de a se apăra el însuși” și „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezența inculpatului este în principiu obligatorie la soluționarea cauzei. Curtea E.D.O. este constantă în a afirma că în cazul procedurii în apel sau în recurs, art. 6 din Convenție se aplică cu mai puțină strictețe, admițându-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audiența se desfășoară fără prezența celui acuzat. Se admit însă excepții de la regula prezenței inculpatului atunci când asigurarea acestei condiții ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă această situație a fost verificată și constatată și dacă inculpatul are o culpă în absența sa.

Revenind acum la cauza de față constatăm noi că în mod corect prima instanță a apreciat că inculpatul nu a avut cunoștință de procedura ce se derula împotriva sa și în mod temeinic și legal a admis cererea acestuia de rejudecare. Analizarea încheierilor instanței conduce la concluzia că judecata și condamnarea inculpatului în dosarul penal nr._ s-a făcut în lipsa acestuia, că a fost citat prin afișare, că inculpatul a fost plecat din țară, că a lipsit pe toată perioada desfășurării procesului și că nu s-a cunoscut locul unde se află acesta.

Argumentele pentru care Judecătoria S. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sunt împărtășite de instanța de recurs. Într-o amplă motivare, Judecătoria S. a expus argumentele ce au determinat-o să dispună încetarea procesului penal. Într-adevăr, dispozițiilor art. 74¹ Cod penal și faptul că inculpatul a achitat integral prejudiciile, justifică soluția pronunțată de prima instanță cu privire la infracțiunile de înșelăciune și complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Inculpatul a recunoscut cu ocazia rejudecării sale faptele și a solicitat ca judecata să urmeze procedura prev. de art. 320¹ Cpp.

Recursul declarat de inculpat este fondat în ceea ce privește greșita reținere a dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cpen., referitoare la infracțiunea continuată, în încadrarea juridică a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cpen.

Pentru a ajunge la această concluzie Curtea de Apel Alba Iulia a pornit de la analiza actului de sesizare a instanței, în concret rechizitoriul întocmit la data de 31.08.2011 de P. de pe lângă Judecătoria S. în dosarul nr. 1220/P/2008.

Prin rechizitoriul mai sus menționat s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru două fapte(și ne vom referi strict la faptele ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și de fals în înscrisuri sub semnătură privată):

pentru săvârșirea în cursul lunii martie 2008 a infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-3 Cpen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cpen. constând în aceea că folosindu-se de acte falsificate s-a prezentat la sediul filialei TBI C. S.A. A. I. și a indus în eroare instituția bancară cu prilejul încheierii unui contract de credit(contract nr._/04.03.2008 între S.C. TBI credit I. S.A. și A. T.), urmărind obținerea unui folos material injust și pricinuind astfel o pagubă, pagubă ce constă în creditul nerestituit băncii;
pentru săvârșirea în cursul lunii august 2008 a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cpen. constând în aceea că a indus în eroare partea vătămată Z. A., promițându-i în mod mincinos că-i va livra materiale de construcție și determinându-l pe acesta să încheie contractul de credit cu societatea bancară(credit de consum nr._ încheiat la data de 15.08.2008 între . SA –în calitate de creditoare și Z. A. –în calitate de împrumutat).

Dacă în cazul primului contract inculpatul B. V. N. a semnat în fals contractul de creditare în numele persoanei împrumutate A. T., în cazul celui de-al doilea contract nu a săvârșit nici un fel de fals. Partea vătămată Z. A. a fost cea care a semnat contractul de creditare și tot ea a fost cea care a înmânat inculpatului suma de bani primită.

Din chiar analiza stării de fapt expusă de procuror în cuprinsul actului de sesizare se desprinde cu evidență faptul că doar în cazul contractului de creditare nr._/04.03.2008 încheiat între S.C. TBI credit I. S.A. și A. T., inculpatul a semnat în fals contractul de creditare. În partea final a expunerii faptelor procurorul arată concluziile ce rezultă din rapoartele de expertiză, concluzii care confirmă existența semnăturii false doar în cazul acestui contract. În cazul celui de-al doilea contract, cel de credit de consum nr._ încheiat la data de 15.08.2008 între . SA –în calitate de creditoare și Z. A. –în calitate de împrumutat procurorul reține expres că partea vătămată Z. A. a semnat contractul, inculpatul primind ulterior suma de bani de la aceasta.

Urmare a stării de fapt expuse, procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-3 Cpen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cpen. și pentru săvârșirea în forma simplă a infracțiunii prev. de art. 290 Cpen.

Fără să observe aceste aspecte, atât la momentul primei condamnări cât și ulterior, cu ocazia rejudecării cauzei după predarea inculpatului în baza mandatului european de arestare, Judecătoria S. a dispus în mod eronat condamnarea inculpatului B. V. N. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, respectiv pentru art. 290 alin. 1 Cpen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cpen.

Pentru aceste considerente recursul declarat de inculpat va fi admis și după casarea sentinței primei instanțe, Curtea de Apel Alba Iulia va înlătura reținerea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cpen. din încadrarea juridică a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cpen.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului(9 luni și 11 zile închisoare), Curtea de Apel Alba Iulia o va menține, apreciind că analiza criteriilor generale de individualizare judiciară prev. de art. 72 Cpen., o justifică.

De vreme ce instanța de recurs a reținut că inculpatul B. V. N. nu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea vreunei infracțiuni de fals legată de contractul credit de consum nr._ încheiat la data de 15.08.2008 între . SA –în calitate de creditoare și Z. A. –în calitate de împrumutat și de vreme ce acest contract nu este fals ci semnat și încheiat de chiar partea vătămată Z. A., Instanța de recurs va înlătura din sentința primei instanțe dispoziția privind anularea acestui înscris.

Restul dispozițiilor sentinței primei instanțe vor fi menținute de instanța de recurs. Curtea de Apel Alba Iulia apreciază că dispozițiile referitoare la latura civilă a cauzei, la achitarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, la constatarea ca și executată a pedepsei sunt legale.

Excepție fac dispozițiile art. 350 alin. 1 și 3 Cpp. reținute de prima instanță în cuprinsul dispozitivului sentinței de condamnare. Aceste dispoziții nu au aplicabilitate în prezenta cauză de vreme ce ele fac referire la menținerea sau revocarea unor măsuri preventive. Or inculpatul din prezenta cauză era deținut în penitenciar, la data pronunțării sentinței, nu în baza unui mandat de arestare preventivă ci în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii. Cu toate acestea, Curtea de Apel Alba Iulia observă că este sesizată exclusiv cu recursul declarat de inculpat și nu poate înlătura aceste dispoziții.

Pentru a concluziona, Curtea de Apel Alba Iulia va admite recursul formulat de inculpatul B. V. N. împotriva sentinței penale nr. 94/2013 pronunțată la data de 2 Iulie 2013 de Judecătoria S. .

Va casa sentinței penală atacată sub aspectul laturii penale privind reținerea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal la încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art.290 Cod penal și a aplicării dispozițiilor art. 14 alin. 3 și art. 445 Cod procedură penală și va rejudeca în aceste limite cauza.

Va înlătura reținerea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal la încadrarea juridică a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal și va menține pedeapsa aplicată inculpatul B. V. N. de 9 luni și 11 zile închisoare.

Va înlătura dispoziția privind anularea înscrisului constând în Contractul de credit de consum nr._ încheiat la data de 15.08.2008 între S.C.,,TBI C. I.’’ S.A. –în calitate de creditoare și Z. A. –în calitate de împrumutat.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod pr.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent în sumă de 25 de lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul formulat de inculpatul B. V. N. împotriva sentinței penale nr. 94/2013 pronunțată la data de 2 Iulie 2013 de Judecătoria S. și în consecință:

Casează sentinței penală atacată sub aspectul laturii penale privind reținerea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal la încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art.290 Cod penal și a aplicării dispozițiilor art. 14 alin. 3 și art. 445 Cod procedură penală și rejudecând cauza în aceste limite:

Înlătură reținerea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal la încadrarea juridică a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal și menține pedeapsa aplicată inculpatul B. V. N. de 9 luni și 11 zile închisoare.

Înlătură dispoziția privind anularea înscrisului constând în Contractul de credit de consum nr._ încheiat la data de 15.08.2008 între S.C.,,TBI C. I.’’ S.A. –în calitate de creditoare și Z. A. –în calitate de împrumutat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod pr.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent în sumă de 25 de lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

G. L. O. A. I. P. S. T.

Grefier,

C. M. N.

Red. / Tehnored. G.L.O.

2 ex./06.12.2013

Jud. fond L. R.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1129/2013. Curtea... →

Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1128/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1128/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA