Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1117/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1117/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-11-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 1117/2013
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător A. G. M.
Judecător C. M. M.
Grefier D. M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul N. V. C. și partea civilă M. Finanțelor P. prin A.- D. H. împotriva sentinței penale nr. 1224/09.09.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul inculpat N. V. C., reprezentantul desemnat din oficiu – avocat S. C. și apărătorul ales - avocat R. C..
Au lipsit recurentul inculpat N. V. C. și partea civilă M. Finanțelor P. prin A.- D. H.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus din partea recurentului inculpat N. V. C., „Motive de recurs”.
Instanța, conform dispozițiilor art.171 alin.5 Cod procedură penală ia act de încetarea mandatului avocatului S. C. privind asistența juridică obligatorie a inculpatului recurent N. V. C. și va face aplicarea Protocolului încheiat de M. Justiției cu UNBR.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al inculpatului recurent N. V. C. și reprezentantul Parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat R. C., apărătorul ales pentru inculpatul recurent N. V. C., solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe cale de consecință achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 ali.1 lit. d. C.pr.pen., faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Consideră că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală arătând că din probele care au fost administrate atât în faza de urmărire penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești rezultă că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat. Critică faptul că instanța de fond a interpretat în mod greșit înscrisurile contabile depuse la dosar, precum și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul.
Arată că inculpatul a dat dovadă de bună credință și a achitat cea mai mare parte din suma datorat suma rămasă de achitat fiind foarte mică.
Cu privire la recursul formulat de partea civilă M. Finanțelor P. prin A.- D. H. solicită respingerea acestuia ca nefondat. Arată că suma de_ lei pe care o solicită partea civilă prin motivele de recurs nu se justifică
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului formulat de de inculpatul N. V. C., casarea sentinței penale atacate și în rejudecare solicită aplicarea unei amenzi în cuantum de 1000 de lei, reținând art. 6 cu aplicarea art. 13 dat fiind intervalul de timp în care a fost comisă fapta respectiv 2007 – 2008, la acea dată Legea nr. 241/2005 prevedea ca și pedeapsă alternativă amenda penală. Arată că susținerile se bazează pe atitudinea pe care inculpatul a avut-o în cursul procesului penal, respectiv aceea de a achita în mare parte prejudiciului cauzat statului atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, raportat ți la cuantumul prejudiciului cauzat statului. Consideră că pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare cu consecința și a aplicării pedepselor complementare apare ca excesivă în cauză raportat la aceste împrejurări. Solicită ca pe cale de consecință să fie înlaturate și pedepsele complementare cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.
În ce privește recursul A. solicită ca acesta să fie respins ca fiind nefondat cu mențiunea că instanța de fond a avut în vedere unele rapoarte de expertiză și în mod corect a reținut cuantumul prejudiciului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
I. Constată că prin sentința penală, în baza disp. art. 6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art.13 C.pen. condamnă pe inculpatul N. V. C. (fiul lui D. și I., născut la data de 29.11.1979 în mun.D., jud.H., domiciliat în mun.D., .. O3, ., jud.H., cetățean român, căsătorit, cu un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, studii superioare, ocupația - administrator al S.C. ”C&C JUNIOR S.R.L. D., fără antecedente penale, identificat cu C.I. ..D. nr._ elib. de Polița mun.D., CNP_) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de reținere și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă..
În baza art.65 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a, b și c C.pen. a aplicat inculpatului pedepsele complementare a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat precum și a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator, director, asociat sau membru în consiliul de administrație al unei societăți comerciale respectiv dreptul de a desfășura activități de natură comercială în calitate de persoană fizică autorizată (PFA) pe o perioadă de 4 (patru) ani, termen ce va începe să curgă de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
A făcut aplicațiunea disp.art.71 C.pen.. interzicând inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a II – a, b și c C.pen. constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat precum și interzicerea dreptului de a ocupa funcția de administrator, director, asociat sau membru în consiliul de administrație al unei societăți comerciale respectiv dreptul de a desfășura activități de natură comercială în calitate de persoană fizică autorizată (PFA).
În baza disp. art.86 ind. 1 alin. 1 și 2 Cod pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicate conform celor de mai sus, pe durata unui termen de încercare de 6 (șase) ani, termen ce va începe să curgă de la data rămânerii definitve a prezentei hotărâri.
În baza disp. art.359 alin. 1 teza a II - a C.pr.pen.. a fost pus în vedere inculpatului că, pe durata termenului de încercare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art.86 ind.3 alin. 1 lit. a, b, c și d Cod pen., și anume:
- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul H. la datele ce vor fixa de către această instituție;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domicilu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza disp. art.359 alin. 1 teza a II - a C.pr.pen.. s-a impus inculpatului, pe durata termenului de încercare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectarea obligației prev. de art.86 ind.3 alin. 3 lit. b Cod pen., și anume să nu își schimbe domiciliul sau reședința decât cu încuviințarea instanței (Judecătoria D.).
În baza disp. art.359 alin. 1 teza I C.pr.pen. ia fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art.86 ind. 4 C.pen. privitoare la cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza disp. art.359 alin. 3 teza finală C.pr.pen. respectiv art.86 ind.3 alin. 2 Cod pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a fost adusă la cunoștința organului de poliție din localitatea unde domiciliează inculpatul, și anume Poliției Mun.D. precum și Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul H..
În baza disp. art.71 alin. 5 C.pen. pe durata suspendării executării pedepsei (principale) sub supraveghere aplicate prin prezenta, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 346 rap. la art.14 – art.15 și art.161 alin. 3 C.pr.pen. și art.998 – art.999 C.civ. și art.119 –art.1201 din O.G. nr.92/2003 a fost admisă acțiunea civilă formulată și alăturată acțiunii penale de partea civilă Administrația Finanțelor P. D. reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor P. a județului H. (cu sediul în mun.D., .. 30, jud. H.) și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 44.889 (patruzecișipatrudemiioptsuteoptzecișinouă) lei către partea civilă precum și la plata, în continuare, a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente debitului principal, până la data plății efective a acestuia.
În baza disp. art.11 din Legea nr.241/2005 a fost menținută măsura sechestrului asigurator dispusă în cauză prin ordonanța procurorului din data de 10.09.2010 dată în dosarul nr.2184/P/2009 (dosar conexat nr.3364/P/2010) al Parchetului de pe lângă Judecătoria D., asupra imobilului situat în mun.D., ., ., . (înscris în CF nr._ – C1 – U16 D. provenită din conversia CF de pe hârtie nr.5905/65/, nr.topografic 3756/8/V), aparținând inculpatului, până la concurența sumei de 44.889 lei.
În baza disp. art.191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 1000 (unamie) lei cheltuieli judiciare către Stat.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada anilor 2007 - 2009, inculpatul N. V. C., în calitate de asociat unic și administrator al S.C. ”C&C JUNIOR” S.R.L. D., a făcut rețineri la sursă care nu au fost vărsate în termenul prevăzut de lege la bugetul consolidat al Statului. Din raportul de inspecție fiscală generală nr._/22.06.2009 încheiat de inspectorii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor P. a Județului H., adresa nr._/08.04.2010 emisă de Administrația Finanțelor P. D. și verificarea evidenței contabile a societății a rezultat că, în perioada amintită, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă sunt înregistrate și evidențiate în balanțele lunare întocmite și în statele de plată pentru angajații societății, stabilindu-se un debit restant efectiv în sumă de_ lei și o dobândă neachitată de_ lei.
S-a mai reținut că învinuitul a achitat sporadic impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, existând luni întregi în care aceste obligații au fost neonorate, în ciuda faptului că societatea a rulat sume de bani de natură să acopere debitele restante ce fac obiectul dosarului.
Situația de fapt astfel reținută s-a întemeiat pe probatoriul administrat în cauză, respectiv: documente societate privind obligațiile de plată la bugetul de stat (f. 4-62), raport de inspecție fiscală (f. 63-75), balanță sintetică, balanță de verificare și state de plată (f. 78-232), răspuns adresă AFP D. și situație de calcul datorii la bugetul de stat (f. 234-275), extrase de cont (f. 278-342), declarații învinuit (f. 363, 365-368).
În ședința publică din data de inculpatul a învederat instanței că nu înțelege să solicite aplicarea prevederilor disp. art.320 ind. 1 C.pr.pen. întrucât nu recunoaște săvârșirea faptei. P. urmare instanța a procedat la judecarea cauzei potrivit procedurii de judecată obișnuite, demarând în acest sens cercetarea judecătorească.
S-a procedat la audierea inculpatului potrivit disp. art.323 C.pr.pen., cele declarate fiind consemnate în proces – verbal aparte de ascultare, atașat la dosarul cauzei (f.438 – 439 dosar).
Totodată, s-a pus în vedere părții civile să prezinte situații justificative și acte doveditoare cu privire la întinderea prejudiciului, acestea fiind depuse la dosarul cauzei (filele nr.387 – 393, 405 – 412, 447 – 455 vol. I respectiv nr.71 – 195, 206 – 233 vol.II).
De asemenea, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare (filele nr.252 – 265 vol.II) iar ulterior refacerea respectiv completarea acesteia (filele nr.305 și 309 – 310 vol. II).
Analizând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul N. V. C. are calitate de asociat unic și administrator al S.C. ”C&C JUNIOR” S.R.L. D., societate înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul H. sub nr. J_ din 17.11.2003 și care are ca obiect principal de activitate cea menționată în codul CAEN la poziția 5211 – comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun (f. 4 d.u.p.).
Din raportul de inspecție fiscală generală nr._/22.06.2009 încheiat la data de 18.06.2009 de inspectorii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor P. a Județului H. (f. 63-75 d.u.p.), adresa nr._/08.04.2010 emisă de Administrația Finanțelor P. D. și anexele cuprinzând fișele sintetice pe impozite (f. 234-275 d.u.p.) și verificarea evidenței contabile a societății a rezultat că, în perioada 2007 - 2009, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă sunt înregistrate și evidențiate în balanțele lunare întocmite și în statele de plată pentru angajații societății, stabilindu-se debitele restante după cum urmează: impozit pe veniturile din salarii în sumă de_ lei cu dobândă de 9264 lei, CAS asigurați în sumă de_ lei cu dobândă de_ lei, șomaj asigurați în sumă de 1766 lei cu dobândă de 1116 lei și sănătate asigurați în sumă de_ lei cu dobândă de 9754 lei, în total rezultând ca debit efectiv suma de_ lei cu o dobândă de_ lei.
Astfel cum rezultă din situațiile sintetice prezentate de AFP D., inculpatul a achitat sporadic impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, existând luni întregi în care aceste obligații au fost neonorate, în ciuda faptului că societatea a rulat sume de bani de natură să acopere debitele restante ce fac obiectul dosarului, aspecte ce reies și din extrasele de cont înaintate de Banca Românească pentru perioada anilor 2007 – aprilie 2009 (f. 278 – 342 d.u.p.).
Inculpatul, în cursul urmăririi penale, a achitat o parte din debitul restant, și anume: suma de 3956 lei reprezentând contribuții CAS, suma de_ lei reprezentând impozit pe venituri din salarii și suma de 1766 lei cu titlu de contribuții individuale (șomaj asigurați), astfel cum rezultă din chitanțele . nr._ și . nr._ eliberate de Trezoreria municipiului D. (f. 361-362 d.u.p.). De asemenea, în cursul judecății, inculpatul a mai achitat sumele de 18.781 lei (f.394 vol.I, ), 5000 lei (f.416 vol. I), 2000 lei (f.423 vol.I), 3500 lei (f.437 vol.I).
Starea de fapt astfel reținută a rezultat și din celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, respectiv: documente societate privind obligațiile de plată la bugetul de stat (f. 4-62), balanțe sintetice (f. 78-141 d.u.p.), state de plată (f. 142-184, 221-232 d.u.p.), balanțe de verificare (f. 185-220 d.u.p.).
Instanța nu a putut primi apărările inculpatului în sensul că acesta nu ar fi acționat cu intenție iar neachitarea sumelor de bani s-ar fi datorat exclusiv lipsei de lichidități cauzate de trecerea societății comerciale printr-o perioadă dificilă, această apărare fiind infirmată de probele administrate în cauză.
Astfel, din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciare (filele nr.252 – 265 vol.II) rezultă că S.C. C&C Junior S.R.L avea obligația de a reține și vărsa la bugetul consolidat impozite sau creanțe cu reținere la sursă aferente perioadei 01.01.2007 – 25.11.2009, că societatea a reținut și nu a vărsat către bugetul de stat sumele datorate cu acest titlu, că au rămas neachitate la bugetul de stat sume datorate cu titlu de impozite și contribuții cu stopaj la sursă declarate de societate sau stabilite prin decizie de impunere de inspecția fiscală respectiv că, din analiza conturilor bancare ale societății rezultă că aceasta dispunea în perioada menționată de sumele de bani necesare achitării sumelor datorate. Aceste concluzii au fost menținute și în urma refacerii respectiv a completării raportului de expertiză contabilă, modificându-se doar cuantumul sumelor de bani datorate de inculpat părții civile la momentul de față, ca urmare a scăderii sumelor de bani achitate de inculpat în cursul procesului penal.
În drept, fapta inculpatului N. V. C. care, în calitate de administrator al S.C. ”C&C JUNIOR” S.R.L. D., în perioada 2007 - decembrie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a reținut și nu a virat la bugetul de stat sumele reprezentând stopaj la sursă, cauzând un prejudiciu total de_ lei Administrației Finanțelor P. D., recuperat parțial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Instanța a constatat că faptele săvârșite de către inculpatul N. V. C., constituie acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.41 alin. 2 C.pen. pentru a se reține infracțiunea menționată în formă continuată, respectiv: unitate de subiect, unitate de rezoluție infracțională și unitate de conținut al infracțiunii.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prev. de art. 385 ind. 3 C. pr. pen., inculpatul N. C. V. și partea civilă A. pein D. H..
P. recursul său inculpatul a cerut achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen raportat la art 10 lit.d C.pr.pen.
În motivarea recursului se arată, în esență, că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Instanța de fond a interpretat greșit înscrisurile contabile de la dosar. Nu s-a distins între rulajul sumelor de bani pentru ca societatea să-și poată desfășura activitatea și soldul societății, profitul impozabil, existent în societate, pe perioada 01.01.2007 – 25.11.2009, ultimul fiind singurul care trebuia avut în vedere atunci când instanța de fond a verificat existența elementelor constitutive ale infracțiunii.
Salariile s-au plătit, însă sumele datorate bugetului s-au reținut doar scriptic, din lipsă de fonduri. Se arată că lipsește latura subiectivă.
Se face trimitere la expertiză și se arată că pe perioada 10.01.2007 – 15.01.2009, societatea a avut încasări de 670.560,97 lei și plăți efectuate în sumă de 670.118,41 lei, soldul disponibil la data de 15.01.2009 fiind în număr de 500 lei.
Plățile s-au făcut în favoarea bugetului și pentru plata furnizorilor de bunuri și servicii achiziționate de societate. Nu au existat lichidități pentru plata integrală a datoriei la buget, în sumă de 19.377 lei.
În anul 2008 societatea a înregistrat pierderi în valoare de 57.196 lei, iar pentru anul 2009 nu a fost depusă declarația privind impozitul pe venit. Neplata contribuțiilor reținute la sursă s-a datorat lipsei de bani.
În cursul anului 2009 s-a deschis procedura insolvenței împotriva societății administrată de inculpat.
Inculpatul a manifestat bună credință în cursul procesului și a achitat o parte din datorii, rămânând de achitat o sumă de 9500 lei, pe care se obligă să o achite.
Se arată că instanța a respins cererea privind efectuarea unei a doua expertize, care i-ar fi permis să înțeleagă diferența între cifra de afaceri, rulaj, profit impozabil și disponibil bănesc existent în conturile societății la scadență.
În recursul părții civile se arată în esență că în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata sumei de 44.889 lei, în condițiile în care acesta ar fi trebuit obligat la plata sumei de 54.882 lei, reprezentând stopaj la sursă.
Se arată că această valoare a fost probată cu documentele depuse la dosarul cauzei și se invocă art. 119 alin.1 și art. 120 alin.1 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 385 ind. 6 alin. 3 C. pr. pen., Curtea constată că recursul inculpatului este nefundat pentru următoarele considerente.
În primul rând se impune precizarea că instanța a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit în mod legal și temeinic răspunderea penală a inculpatului.
S-a reținut în mod corect, pe baza raportului de inspecție fiscală nr._/22.06.2009 întocmit de D. H. și a anexelor și a fișelor sintetice pe impozite, în perioada 2007- decembrie 2009.
. administrată de petent nu a virat la buget în cel mult 30 de zile de la scadență sumele ce reprezintă stopaj la sursă din salariile angajaților, cauzând un prejudiciu total de 62.916 lei, părții civile cu o dobândă de 34.378 lei. Suma se compune din impozitul pe veniturile din salarii, CAS, șomaj și asigurări de sănătate.
Inculpatul nu a negat aceste aspecte însă a invocat lipsa disponibilului bănesc și necesitatea că sumele încasate să fie relocate pentru alte scopuri, cum ar fi plata salariilor, a furnizorilor de bunuri și servicii și plata de impozite.
Dincolo de distincțiile făcute de recurent cu privire la anumiți termeni specifici domeniului financiar contabil, în recurs se face o mențiune inexactă, privind plata salariilor. În realitate acele sume reținute la sursă erau parte a salariului și trebuiau virate la buget în mod obligatoriu, în baza legii. Nu era vorba despre sume de bani care să aparțină societății și pe care administratorul să poată dispune potrivit unor priorități stabilite de el.
Este vorba de o parte a salariului datorată bugetului. Neplata sumelor reținute creează prejudicii nu doar bugetului de stat dar și salariaților, care, în lipsa acelor contribuții nu pot beneficia de drepturile conferite de asigurările sociale, șomaj și sănătate și se păstrează datoria la bugetul de stat cu titlu de impozit.
Faptul că reținerea și nevărsarea contribuțiilor s-a făcut cu intenție, așa cum cere art. 6 din legea nr. 241/2005, rezultă inclusiv din susținerile inculpatului.
Până la . 26.11.2009, inculpatul era obligat la vărsarea sumelor către buget, întrucât aș cum s-a arătat, nu avea dreptul să dispună de acele sume și să decidă cum le cheltuiește, fiind parte a salariului.
Cu privire la tipul de pedeapsă însă, recursul este fondat, în condițiile în care instanța a manifestat o severitate excesivă.
Astfel, în intervalul în care s-a comis fapta, respectiv acele inacțiuni de nevirare a acelor sume, era în vigoare o altă formă a art. 6 din Legea 241/2005 decât cea contemporană, care pedepsea această faptă cu închisoare de la un an la trei ani sau cu amendă.
Deși faptele inculpatului prezintă o gravitate semnificativă, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, a fost sincer în privința stării de fapt (căreia i-a dat o anumită interpretare juridică pentru a se apăra) și a recuperat o parte din prejudiciu, reprezintă aspecte care justifică aplicarea unei pedepse cu amenda, urmând a se reține și dispozițiile art. 13 C.pr.pen privind legea penală mai favorabilă.
Procedând la o reindividualizare a pedepsei potrivit criteriilor stabilite de art. 72 C.pen, Curtea apreciază, văzând și dispozițiile art. 63 alin.3 C.pen. că se impune aplicarea unei amenzi penale de 1000 lei, cu executare și atenționare a inculpatului cu privire la dispozițiile art. 63 ind. 1 C.pen.
Pedepsele copmlemenatre se impun a fi înlăturate, nemaifiind întrunite cerințele art. 65 alin.1 C.pen.
Cu privire la recursul părții civile, acesta este nefondat. Practic, recurenta și-a reiterat constituirea de parte civilă inițială. Valoarea prejudiciului însă s-a stabilit pe bază de expertiză, reținându-se în mod corect și faptul că s-a achitat o parte din prejudiciu, scăzută din suma inițială.
Recurenta nu contestă această probă și nu explică în concret care ar fi greșelile de calcul din expertiză. Curtea reține că expertiza întocmită în cauză constituie un mijloc de probă legal administrat, concluziile expertului fiind corecte, astfel că recursul părții civile va fi respins ca nefondat în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Față de aspectele reținute în baza art. 385 ind.15 pct.2 lit.d C.pr.pen. se va admite recursul declarat de către inculpat și se va decide în sensul celor stabilite mai sus.
În temeiul art. 192 alin.2 C.pr.penală va obliga recurenta A. prin D. H. să plătească în favoarea statului 100 lei cheltuieli judiciare, urmând ca restul cheltuielilor efectuate de stat în recurs să rămână în sarcina acestuia, conform art. 192 alin.3 C.pr.penală.
În baza art. 189 C.pr.pen, onorariul onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
D e c i d e :
Admite recursul formulat de către inculpatul N. V. C. împotriva sentinței penale nr. 1224/2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosar penal nr._ .
Casează sentința atacată sub aspectul laturii penale și procedând la rejudecarea cauzei în aceste limite:
Aplică inculpatului pedeapsa de 1000 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii prev. de art.6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal și art. 13 cod penal.
Atrage inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 63/1 cod penal.
Înlătură dispozițiile privind aplicarea pedepselor complementare față de inculpat precum și dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere .
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de către partea civilă A. reprezentată de D. H..
În temeiul art. 192 alin.2 C.pr.penală obligă recurenta A. prin D. H. să plătească în favoarea statului 100 lei cheltuieli judiciare, urmând ca restul cheltuielilor efectuate de stat în recurs să rămână în sarcina acestuia, conform art. 192 alin.3 C.pr.penală.
Suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. G. A. G. M. C. M. M.
Grefier,
D. M.
Red. A.M./2ex/29.11.2013
Tehn.DM/02.12.2013
Jud.fond. P. F.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1108/2013. Curtea de Apel... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1084/2013. Curtea... → |
|---|
