Contestaţie. Plângere cu privire la măsurile asigurătorii. Art.168 C.p.p.. Decizia nr. 1179/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1179/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 2538/110/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1179
Ședința publică din 07 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: A. S.
JUDECĂTOR: P. D.
JUDECĂTOR: V. M.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău a fost reprezentat legal de G. C. – procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații Z. M. C. și T. R. R. împotriva încheierii din data de 14.10.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 13.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al recurenților - inculpați, avocat C. C., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților - inculpați depune la dosar contract privind nașterea nr.2990/_(copie).
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cpp, cu referire la art.168 Cpp, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii atacate cu privire la admiterea cererii de ridicare a sechestrului asigurator instituit asupra autoturismului marca BMW aparținând inculpatului Z. și pe fond menținerea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța din data de 12.05.2012 a procurorului. Arată că încheierea este criticabilă dat fiind că măsura instituirii sechestrului asigurator este legală și temeinică și se impunea menținerea ei. Precizează că potrivit art.163 Cpp măsurile asiguratorii pot fi impuse pentru repararea pagubei sau pentru confiscarea specială. Susține că, în cauză, această măsură a fost dispusă pentru realizarea dispozițiilor cu privire la confiscare, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului generând beneficii ilicite. Afirmă că s-a avut în vedere aspectul că societatea inculpatului a ținut o evidență contabilă dublă, s-a efectuat un control de către Garda Financiară și pe baza documentelor extracontabile s-a calculat că încasările societății inculpatului Z. sunt de 10 ori mai mari decât cele comunicate legal și suma de_ lei a fost calculată de către Garda Financiară drept beneficiu. Menționează că această sumă reprezintă beneficiu ilicit realizat de inculpat în legătură cu infracțiunea prev. de art.17 din Legea nr.194/2011, în perioada ianuarie - mai 2012. În ce privește discuțiile din actul de sesizare raportat la perioada de timp în care se reține că s-au efectuat operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, față de soluțiile procurorului pentru infracțiunile de evaziune fiscală și spălare de bani, învederează faptul că, aparent, au creat discuții că sumele de bani rulate de inculpat în această perioadă ar face obiectul cauzei de evaziune fiscală, ce a fost declinată. Arată că dacă pentru inculpați s-a declinat competența cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, ce are ca obiect activitățile licite, nu are legătură cu aplicarea dispozițiilor confiscării sumelor ilicite obținute din comercializarea produselor cu efect psihoactiv. Precizează că măsura este legală și temeinică. Susține că totalul sumelor ce au făcut obiectul sechestrului asigurator nu depășește suma ce reprezintă beneficiu ilicit. Solicită admiterea recursului și respingerea cererii de ridicare a sechestrului asigurator instituit cu privire la autoturismul marca BMW.
Apărătorul recurenților - inculpați, avocat C. C., solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii Tribunalului Bacău cu privire la soluția dispusă cu privire la restituirea bunurilor mobile aparținând inculpatei T. și dispoziția cu privire la restituirea autoturismului Audi. Arată că a formulat această cerere după sesizarea instanței, nu a formulat-o în cursul urmăririi penale, pentru că se făceau verificări pentru infracțiuni ce ar fi presupus aplicarea sechestrului. Precizează că la fila 146 ș.u. din rechizitoriu sunt menționate bunurile pe care procurorul solicită să fie confiscate și nu se regăsesc cele 2 autovehicule. Susține că la filele 111-112 din rechizitoriu este prezentată activitatea inculpatului și disjungerea privind evaziunea fiscală. Procurorul susține că aparent suma de_ euro provine din activitatea infracțională a inculpatului. Afirmă că la fila 113 din rechizitoriu se arată că din extrasul de cont al inculpatului Z. rezultă că această sumă de bani a fost virată în perioada 13.11._12, deci pe parcursul celor 6 ani pentru care a fost disjunsă cauza și trimisă la P. de pe lângă Judecătoria Bacău pentru cercetări cu privire la evaziunea fiscală. Menționează că la fila 112 se arată calculul făcut de Garda Financiară - cum că prejudiciul adus bugetului, tot pentru infracțiunea de evaziune fiscală, este suma de_ lei. Învederează faptul că se poate vorbi despre lit.a și f de la art.118 Cp, dar lit.f nu intră în discuție, pentru că bunurile nu fac parte din acelea a căror deținere este nelegală și cu siguranță bunurile nu provin din săvârșirea de infracțiuni. Arată că autoturismele au fost achiziționate înainte. Precizează că se invocă dispozițiile confiscării, introduse prin ordonanța nr.63/2012, pe care instanța să o retroactiveze. Susține că există trimitere în judecată pentru 2 infracțiuni de pericol, nu se cere confiscarea celor 2 autoturisme prin rechizitoriu, se cere confiscarea altor bunuri pe lit.a și f; procurorul explică prejudiciul pentru buget, dar pentru infracțiunea de evaziune fiscală, ce nu face obiectul cauzei de față. Afirmă că nu este aplicabil art.118 lit.a și f. Menționează că instanța de fond se referă că a fost găsit în casă cu Ț., or în casă era T. cu Z., nu Z. cu Ț.. Învederează faptul că a depus la dosar probe din care rezultă că tatăl inculpatului Z. realiza venituri mari și l-a rugat pe inculpat să ia mașina pe numele lui. Arată că Z. nu conducea autoturismul Audi, ci BMW. Precizează că dacă ar fi o confiscare pentru venituri ilicite - nu se regăsește confiscarea extinsă. Susține că bunurile nu provin din săvârșirea de infracțiuni și nu pot fi confiscate. Afirmă că data achiziționării autoturismului este anterioară primului act material. Menționează că prejudiciul ar putea fi recuperat dat fiind că s-a ridicat din casă suma de_ lei și nu a solicitat restituirea acesteia. Învederează că inculpatul are și alte bunuri în proprietate. Arată că cererea nu a fost făcută cu rea credință. Precizează că aceste bunuri nu pot profita niciunui creditor întrucât sunt în stare de degradare în curtea poliției. Susține că a solicitat în subsidiar lăsarea bunurilor în custodie pentru a fi întreținute, dar instanța nu s-a pronunțat. Solicită să se constate că sechestrul nu-și mai găsește justificarea. Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul Z., casarea încheierii atacate și ridicarea sechestrului instituit asupra autoturismului Q7. În subsidiar, solicită casarea și lăsarea în custodie. În ce o privește pe T. R., afirmă că este vorba despre o eroare - s-a confundat . la baterie cu cea de la laptop. Menționează că au fost ridicate aceste bunuri, nu au legătură cu săvârșirea infracțiunii. Învederează faptul că instanța de fond spune că nu s-a făcut dovada proprietății și ar putea fi confiscate la sfârșit. Arată că la percheziție inculpatul Z. era cu T., nu cu Ț.. Solicită admiterea recursului și restituirea celor 3 telefoane și a laptopului. În ce privește recursul Parchetului, se susține că nu contează data achiziționării autoturismelor, că s-ar putea să fie obligat la plata unei sume de bani. Solicită respingerea recursului declarat de P..
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cpp, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul Z. cu privire la dispoziția de menținere a sechestrului asupra bunului mobil. Arată că măsura este legală și temeinică și servește scopului confiscării - 118 lit.e - reprezentând beneficii ilicite. În ce privește recursul declarat de T. R., în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cpp solicită admiterea recursului, casarea și restituirea acelor bunuri mobile pentru că nu s-a făcut dovada că servesc la soluționarea cauzei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea penală din 14.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus, în temeiul art.168 rap. la art.109 Cpp., respingerea cererii de restituire a unor bunuri mobile, respectiv laptop SONY . –EB2L1EW/VPC si trei telefoane mobile, formulată de către petenta T. R. R..
În temeiul art.168 rap. la art.109 Cpp., a fost admisă in parte cererea de ridicare a sechestrului asigurator formulata de către inc.Z. M. C. si, in consecința:
S-a dispus restituirea către inculpat a autoturismului BMW 730D, cu . șasiu WBAHM21060DS68266, cu nr. de înmatriculare_, asupra căruia este instituit sechestru asiguratoriu prin ordonanța DIICOT-SERV TERIT. BACĂU nr.22D/P/2012 din 29.05.2012, pus in aplicare prin p.verbal din 12.06.2012.
A fost menținut sechestru asiguratoriu instituit prin aceeași ordonanța DIICOT-SERV TERIT. BACAU nr.22D/P/2012 din 29.05.2012, asupra autoturism marca AUDI Q7, cu nr. de înmatriculare_, cu . șasiu WAUZZZ4L17D084951.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin cererile înregistrate în cauza nr._ 13, petenta T. R. R. a solicitat restituirea unor bunuri mobile, respectiv laptop SONY . –EB2L1EW/VPC si trei telefoane mobile, iar inculpatul Z. M. C. în temeiul art.168 rap. ridicarea sechestrului asigurator si restituirea către inculpat a –autoturismului BMW 730D, cu . șasiu WBAHM21060DS68266, cu nr. de înmatriculare_, si a autoturism marca AUDI Q7, cu nr. de înmatriculare_, cu . șasiu WAUZZZ4L17D084951, asupra cărora este instituit sechestru asiguratoriu prin ordonanța DIICOT-SERV TERIT. BACAU nr.22D/P/2012 din 29.05.2012, pus in aplicare prin p.verbale din12.06.2012
Petenta T. R. R., prin avocat, in esența, a arătat că a depus la termenul anterior, cerere de restituirea a bunurilor, enumerate la fila 146 rechizitoriu, respectiv laptop-ul și cele trei telefoane aparținând petentei, arătând că în faza de urmărire penală a formulat cerere de restituire.
Inculpatul Z. M. C. a arătat că:
- prin ordonanța procurorul a dispus aplicarea sechestrului asupra celor doua autoturisme precum si asupra sumei d 40.000 ron;
- inculpatul este trimis in judecata pentru săvârșirea unor infracțiuni de pericol, insa in rechizitoriu se cere confiscarea anumitor bunuri in temeiul art.118 a si f din Cpenal, fără se cere si confiscarea celor doua autoturisme -fl.146-151 rechizitoriu, iar cele doua autoturisme nu sunt nici produsul infracțiunii si nici deținerea acestora nu este ilegala;
- eventuala confiscare extinsa nu poate fi aplicata in cauza deoarece Lg nr.63/2012 a intrat in vigoare după săvârșirea presupuselor infracțiuni;
- auto BMW…a fost achiziționat din surse proprii si legale in anul 2009, iar auto… din sume obținute legal de la tatăl inculpatului-sens in care depune înscrisuri probatorii—in anul 2012;
In motivare, inculpatul arata in esența că autoturismul BMW a fost achiziționat de către inculpat cu trei ani înainte de începerea cercetărilor în cauza de față, adică în cursul anului 2009 și este exclus ca sumele de bani din care acesta a fost achiziționat să fi provenit din pretinsele infracțiuni din prezenta cauză și că deținerea acestuia să fie interzisă de lege, de aceea nu se solicită confiscarea acestui autoturism.
Referitor la autoturismul Audi Q7, acesta a fost achiziționat în luna februarie 2012 și în fapt aparține tatălui inculpatului, care i-a expediat sumele de bani necesari în vederea achiziționării acestuia, întrucât a lucrat perioade mari în afara țării și îi era dificil să-l achiziționeze pe numele său. Acest aspect rezultă și din înscrisurile anexate cererii formulate, iar pe lângă salariul de 5000 – 10.000 euro pe lună, încasa și prime de relocare de ordinul zecilor de mii de euro, sume pe care i le remitea în parte inculpatului. De asemenea și acest autoturism a fost achiziționat în afara perioadei care ar presupune o proveniență ilicită a sumelor de bani.
Inculpatul arata ca nu solicită ridicarea sechestrului pus pe sume considerabile de bani -4o.000 ron- găsite în imobilul acestuia și la sediile sau punctele de lucru ale societății, pentru a putea acoperi unele sume de bani la care ar putea fi obligat inculpatul prin hotărârea ce va fi pronunțată.
În concluzie solicită restituirea autoturismelor, care nu au de a face cu prezenta cauză, care se vor deteriora până la imposibilitatea de a fi folosite în condițiile în care vor fi nefolosite și nedepozitate corespunzător pe o perioadă mare de timp ce va trece până la soluționarea definitivă a cauzei.
Examinând probatoriul administrat, instanța a retinut următoarele
In drept, in conținutul dispozițiilor art. 163 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la măsurile asigurătorii, legiuitorul a prevăzut că:
„Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.”
Prevederile art. 118 alin. (1) C. pen. privind confiscarea specială stipulează că: „Sunt supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală; b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor săvârșite prin presă; c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârșirii unei infracțiuni, dacă au fost utilizate la comiterea acesteia și dacă sunt ale infractorului. Când bunurile aparțin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor cu știința proprietarului; d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor; e) bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia; f) bunurile a căror deținere este interzisă de lege.”
I. In ceea ce privește calitatea procesuală activă a petentei T. R. R. - martor în dosar - aceasta rezidă din dispozițiile art. 168, în sensul că orice persoană interesată se poate plânge instanței de judecată, interesul acesteia în cauză fiind dovedit prin invocarea unui drept de proprietate asupra unor bunuri mobile, asupra cărora s-a instituit sechestru asigurator.
Din rechizitoriu fl.146 poz 1. rezulta ca a fost ridicat la percheziția domiciliara –in vederea confiscării în temeiul art.118 lit.a, f Cpenal:
- un laptop SONY OCG-71211M seria_ de la inculpata TETCU R. M.;
De asemenea, in rechizitoriu fl.147 se menționează ca a fost ridicat la percheziția domiciliara de la inculpatul Z. M. C., mai multe telefoane, respectiv IPHONE 579CE2380B cu cartela S., telefon IPHONE CE2380A cu cartela S. ORANGE, telefon IPHONE 579CE23808, telefon NOKIA E71_ cu cartela S. Orange, telefon VERTU cu cartela;
Pe de o parte bunurile mobile nu au fost ridicate de la petenta - pentru a se invoca o prezumție simpla a deținerii, iar pe de alta parte petenta a depus ff nr._/2010, cu privire la un laptop .-EB3L1E.-fl 203 dosar, . nu corespunde cu . în rechizitoriu, (SONY OCG-71211M seria_), iar cu privire la cele trei telefoane nu a depus nici un fel de act de proprietate.
Dispozițiile art.163 Cpp nu exclud luarea unei masuri asiguratorii prin instituirea unui sechestru asiguratoriu asupra bunurilor mobile si imobile in vederea confiscării speciale, indiferent de proprietarul de drept al acestora, daca exista indicii temeinice ca ele sunt rezultatul unor infracțiuni; or procurorul retine ca inc.TETCU si inc.Z. –de la care au fost ridicate bunurile respective - au desfășurat activitate infracționala folosindu-se si de bunurile mobile ridicate de la aceștia, indiferent ca le aparțin sau nu aceste bunuri.
Astfel, având in vedere ca nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate de către petenta asupra laptop-ului si telefoanelor respective, dar având în vedere ca s-a solicitat si confiscarea acestor bunuri mobile, instanța urmând ca odată cu fondul cauzei sa aprecieze daca se impune confiscarea in cazul in care inculpații TETCU si Z. vor fi găsiți vinovați de faptele sesizate, chiar daca bunurile e posibil sa nu le aparțină insa, confiscarea poate fi justificata si in cazul in care deși nu le aparțin inculpaților totuși bunul au fost folosit la săvârșirea infracțiunilor cf - art.118 lit.b cod penal („ bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.”)
II. Referitor la cererea inc. Z. M. C. instanța a admis-o numai in parte, pentru următoarele considerente:
In dosarul penal pendinte inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea 39/2003 si art.17din Lg nr.194/2011, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod Penal, insa, auto BMW 730D, cu . șasiu WBAHM21060DS68266, cu nr. de înmatriculare_, a fost achiziționat in 2009, iar autoturism marca AUDI Q7, cu nr. de înmatriculare_, cu . șasiu WAUZZZ4L17D084951, a fost achiziționat in 2012 si asupra cărora este instituit sechestru asiguratoriu prin ordonanța DIICOT-SERV TERIT. BACAU nr.22D/P/2012 din 29.05.2012, pus in aplicare prin p.verbal din 12.06.2012.
Este de observat ca prin rechizitoriu -fl.145-152, cap.: „dispozitii privind confiscare speciala”- procurorul – deși a instituit prin ordonanța DIICOT-SERV TERIT. BACAU nr.22D/P/2012 din 29.05.2012, sechestru asiguratoriu si a încheiat pv. Din12.06.2012, asupra celor doua autoturisme - nu a solicitat si confiscarea acestora –nici in temeiul art.118 si nici art.118/1; - pe de alta parte, perioada infracționala reținuta a in rechizitoriu –fl.153 si urm. in legătura cu infracțiunile sesizate, este începând cu 30 ianuarie 2012, iar auto BMW 730D, cu . șasiu WBAHM21060DS68266, cu nr. de înmatriculare_ este achiziționat de inculpat in anul 2009.
Pentru a aplica confiscarea si la bunuri deținute de inculpat anterior datei săvârșirii infracțiunii –30 ianuarie 2012- ar trebui aplicata instituția confiscării extinse, cf.Lg n.63 /2012. Insa, din interpretarea dispozițiilor legale in materie rezulta ca luarea măsurii confiscării este obligatorie, dar nu orice infracțiuni săvârșita da naștere la o confiscare extinsa, ci doar infracțiunile grave prev. in mod limitativ, in art.118/2 al.1 Cpenal, printre care ce prev. de art.17din Lg nr.194/2011 nu este prevăzuta. Este adevărat ca infracțiunea de evaziune fiscala este pe lista enumerativa prev in art.118/2 al.1 pct.q, insa pentru aceasta infracțiune s-a dispus prin rechizitoriu fl.167, disjungerea cauzei fata de inculpat si neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de spălare de bani.
Astfel, fata de perioada infracționala reținuta in sarcina inculpatului începând cu 30.01.2012, având in vedere ca faptele sesizate sunt incriminate prin Lg nr.194/2011, anterior nefiind considerate infracțiuni, si principiul legalității incriminării faptelor, se retine ca se pot confisca bunuri in temeiul art.118 Cod penal, deci obținute din săvârșirea infracțiunilor sesizate - produsul infracțiunii sau deținute contra legii, cum de altfel a si solicitat procurorul prin rechizitoriu, insa teza deținerii ilegale a autoturismelor - deși menționat ca temei al sechestrului -118 lit.f Cpenal - nu a fost motivata in rechizitoriu si nici nu sunt indicii in acest sens, iar raportat la actele de proprietate si natura/perioada infracțiunilor sesizate nici nu s-ar putea susține întemeiat ca auto BMW este dobândit in 2009 cu sume de bani obținute din săvârșirea unor infracțiuni in perioada respectiva, cit vreme inculpatul este trimis in judecata pentru infracțiuni săvârșită începând cu ianuarie 2012.
In consecința, instanța a apreciat ca ref la auto BMW 730D, cu . șasiu WBAHM21060DS68266, cu nr. de înmatriculare_ daca in cursul urmăririi penale a fost justificata instituirea sechestrului asiguratoriu - inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni de prejudiciu spălare a banilor si evaziune fiscala – deoarece organul de urmărire penala a avut indicii temeinice in sensul art.68/1 Cpp ca bunurile ar fi fost achiziționate cu bani proveniți din aceste infracțiuni, iar legile speciale in materia acestor infracțiuni impunând luarea obligatorie a masurilor asiguratorii in vederea recuperării eventualelor prejudicii sau in vederea confiscării speciale, menținerea sechestrului asiguratoriu asupra auto BMW 730D, cu . șasiu WBAHM21060DS68266, cu nr. de înmatriculare_, pentru considerentele anterioare având in vedere tocmai scopul instituirii unor astfel de masuri, instanța a apreciat ca nu se mai justifica.
Confiscarea speciala prev. de art.118 Cpenal este o măsura de siguranța, masurile de siguranța fiind alături de pedepse si de masurile educative, sancțiuni de drept penal, iar art.111 al.2 Cpenal prevede ca masurile de siguranța se iau fata de persoane care au comis fapte prev. de legea penala. Ca atare, in raport de aceste principii de drept, este evident ca măsura de siguranța a confiscării speciale nu ar putea fi dispusa decât fata de inculpați.
Instanța a retinut ca in cauza exista indicii care conduc spre concluzia ca inc. TETCU R.- la care au fost găsite o parte din bunurile mobile indicate de petenta T. R. R. - a săvârșit infracțiunile sesizate–de altfel inc.TETCU a si recunoscut irevocabil in sensul prev art.320/1 Cpp.- astfel ca bunurile ridicate indisponibilizate de la aceasta inculpata –laptop SPNY- este posibil cel puțin sa fi folosit la săvârșirea acestor infracțiuni –caz ce se încadrează in prev. art.118 lit.b Cod penal, ca de altfel si bunurile mobile – telefoane - găsite si ridicate de la inculpatul Z. C. si, pe de alta parte, inculpatul Z. C. din banii obținuți prin săvârșirea infracțiunilor sesizate si prev. de art.8 din Legea 39/2003 si art.17din Lg nr.194/2011, este posibil sa fi cumpărat auto marca AUDI Q7, cu nr. de înmatriculare_, cu . șasiu WAUZZZ4L17D084951, in scopul ascunderii provenienței ilicite a acestora - situație care insa va putea fi analizata si soluționata numai după epuizarea cercetării judecătorești prin hot asupra fondului cauzei.
De altfel, luarea unei masuri asiguratorii in cursul procesului penal, nu are ca efect dispunerea automata a confiscării speciale, măsura de siguranța cu privire la care instanța de judecata se pronunța numai cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Este adevărat ca bunurile asupra cărora sunt instituite masuri asiguratorii sunt indisponibilizate, in sensul ca titularul dreptului de proprietate pierde, temporar, o componenta constitutiva a acestuia, prerogativa dispoziției - ius abutendi sau abusus - insa nu se poate susține ca prin luarea măsurii asiguratorii s-ar ajunge la o restrângere nejustificata a dreptului de proprietate, pentru ca, urmare a instituirii sechestrului nu se dispune automat si confiscarea sumei/bunurilor respective. Confiscarea speciala nu operează automat, ca efect al luării in cursul procesului penal a unei masuri asiguratorii, cu privire la aceasta măsura de siguranța urmează a se pronunța instanța de judecata cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Celelalte motiv respectiv ca bunurile se prezuma constituțional a fi obținute licit - nu constituie motive legal de ridicare/desființare a sechestrului asigurator ci eventual motiv de apărare pe măsura confiscării bunurilor, insa aceste motive trebuie invocate nu in cursul procesului penal ci la judecata pe fond a cauzei când se și dispune cu privire la masurile de siguranța.
In consecința, pentru considerentele mai sus prezentate, a respins cererea de restituire a unor bunuri mobile, respectiv laptop SONY . –EB2L1EW/VPC si trei telefoane mobile, formulata de către petenta T. R. R. si a admis in parte cererea de ridicare a sechestrului asigurator formulata de către inc.Z. M. C. respectiv a dispus restituirea către inculpat a–autoturismului BMW 730D, cu . șasiu WBAHM21060DS68266, cu nr. de înmatriculare_, si a menținut sechestru asiguratoriu instituit prin aceeași ordonanța DIICOT-SERV TERIT. BACAU nr.22D/P/2012 din 29.05.2012, asupra autoturism marca AUDI Q7, cu nr. de înmatriculare_, cu . șasiu WAUZZZ4L17D084951.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal recurentul petentul Z. M. C. și petenta T. R.
Motivele de recurs au fost expuse pe larg in preambulul prezentei decizii și nu vor mai fi reluate .
Instanța de control judiciar, examinând motivele de recurs invocate dar și din oficiu hotărârea primei instanțe, conform prevederilor art 385/6 alin 3 Cpp, constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.
In conformitate cu prevederile art. 163 al. 1 C.p.p., măsurile asigurătorii pot fi dispuse asupra bunurilor inculpatului în vederea reparării pagubei sau pentru realizarea dispozițiilor de confiscare specială.
Prin ordonanța procurorului din data de 29.05.2012 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra mai multor bunuri aparținând inculpatului Z. M. C., printre care și autoturismul în cauză - marca BMW 730D, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare_ - în vederea realizării dispozițiilor de confiscare specială, având în vedere că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul - efectuarea de operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive - este o infracțiune ce a generat beneficii ilicite .
Pentru a se face dovada beneficiilor ilicite obținute de inculpat ca urmare a comercializării de produse susceptibile a avea efecte psihoactive prin intermediul ., s-a avut în vedere că pe perioada funcționării, societatea a ținut o evidență contabilă dublă - una ținută în mod oficial în cadrul acestei societăți de către martora A. C. E. și cea de-a doua, în baza documentelor de evidență extracontabilă identificate cu ocazia percheziției informatice în calculatorul inculpatei Ț. R. M..
Pe baza acestor documente, în cursul urmăririi penale s-a solicitat Gărzii Financiare - Secția Județeană Bacău efectuarea unor verificări cu privire la înregistrarea în evidența contabilă a societății a sumelor rezultate din vânzările efectuate prin cele două puncte de lucru din București ale societății, în perioada februarie - mai 2012.
In urma comparării documentelor financiar-contabile ale societății cu evidența extracontabilă, reprezentând încasări zilnice de la punctele de lucru din București în perioada de referință, s-a constatat că încasările de la cele două puncte de lucru din documentele extracontabile depășesc cu mult veniturile declarate oficial de administratorul societății, fiind de aproximativ 10 ori mai mari.
Prin adresa nr._/15.10.2012, ANDF - Garda Financiară - Secția Județeană Bacău a comunicat că în urma verificărilor s-a stabilit că, potrivit balanțelor, în perioada februarie - aprilie 2012 veniturile totale declarate de administratorul . au fost de 59.112 lei, în timp ce încasările de la cele două puncte de lucru din București - conform documentelor extracontabile - au fost de 510.272 lei.
Întrucât documentele extracontabile nu acoperă integral perioada supusă verificării, în conformitate cu prevederile art. 67 din OUG. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, s-au estimat veniturile realizate la cele două puncte de lucru din București la suma de 1.210.605 lei - profit neînregistrat, profit care dacă ar fi fost unul rezultat din activități legale ar fi determinat un impozit pe profit de 184.239 lei, calculat conform prevederilor art. 17 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Prin adresa nr._/08.08.2012 DGFP N. - Administrația Finanțelor Publice R. a comunicat faptul că . figurează în evidențele fiscale cu mențiunile următoare: nu este plătitoare de TVA și nu depune declarația 394 privind livrările/achizițiile sau prestările de servicii din interiorul țării.
Fiind audiată în cauză, martora A. C. E., contabila ., a declarat că această societate a fost înființată la inițiativa inc. Z. M. C., care era și finanțatorul afacerii, iar ea s-a ocupat de încheierea actelor constitutive și îndeplinirea formalităților pentru deschiderea punctelor de lucru.
A precizat că, potrivit dispozițiilor date de inc. Z. M. C., casele de marcat erau fiscalizate pentru firmă neplătitoare de TVA, pentru produse de aromaterapie și că, potrivit documentelor contabile oficiale care i s-au înaintat, la sfârșitul lunii aprilie 2012, societatea figura ca o afacere în pierdere.
Conform depoziției martorei, în luna decembrie 2011, la cererea inc. Z. M. C., a preluat 2 pliculețe cu produse de la magazinul societății din Bacău și le-a dus pentru analiză la ANSVSA, instituție care le-a restituit, motivând că nu există norme de aplicare pentru autorizarea comercializării unor astfel de produse.
In aceste condiții, rezultă că suma de 1.210.605 lei reprezintă beneficii ilicite realizate de inculpați ca urmare a săvârșirii infracțiunii prev. de art.17 din Legea 194/2011, în perioada ianuarie-mai 2012, ce face obiectul cercetărilor.
Din analiza extraselor de cont puse la dispoziție de unitățile bancare la care inculpații și societatea trimisă în judecată . aveau deschise conturi, rezultă că în perioada comiterii infracțiunilor, inc. D. C. C. a avut încasări în sumă de 39.983,51 euro, în contul deschis la ING Bank și transferuri către societăți comerciale cu sediul în străinătate, respectiv, Hatbox Holdings And Investment LTD Blue Line LTD și Barclays Bank (Seychelles) LTD. Cu privire la aceste firme a rezultat din cercetări că furnizau produse susceptibile a avea efecte psihoactive, comercializate prin ..
Prin contul ., deschis la ING Bank figurează de asemenea transferuri în sumă de 44.701,29 euro către aceleași societăți comerciale, Hatbox Holdings And Investment LTD Blue Line LTD și Barclays Bank (Seychelles) LTD, efectuate de administratorul societății inc. B. C. în perioada de referință.
În declarațiile date, inculpații B. C. și D. C. C. au precizat că nu au cunoștință de destinația sumelor de bani rulate prin conturile lor, și de natura activităților desfășurate prin societățile comerciale la care am făcut referire mai sus, susținând că operațiunile bancare au fost efectuate de către inc. Z. M. C. sau la dispoziția acestuia.
Din extrasul de cont al inc. Z. M. C. rezultă conform informațiilor furnizate de ING Bank că, în perioada 13.11._12 acesta a avut încasări în sumă de 370.039 euro, deși conform informațiilor furnizate de Administrația Finanțelor Publice Bacău, în perioada 2007 - 2009 nu figurează cu venituri impozabile, în anul 2010 figurează cu venituri din premii și jocuri de noroc în valoare netă de 4.468 lei, iar în anul 2011 cu venituri din dobânzi obținute de la ING Bank și Raifeisen Bank în valoare netă de 9.504 lei. Cu referire la aceste sume, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prin ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, începând cu anul 2006 la zi, întrucât din cercetările efectuate în prezentul dosar a rezultat că inculpatul a obținut sume mari de bani din
administrarea unor site-uri de video chat și din comercializarea de produse susceptibile
a avea efecte psihoactive anterior apariției Legii 194/2011.
Raportat la perioada de timp pentru care s-a reținut în prezentul dosar săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, în cauză s-a dispus față de inculpați neînceperea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, sub forma omisiunii evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, întrucât aceste produse sunt interzise de la comercializare, în lipsa autorizațiilor emise de ANSVSA, infracțiunea de evaziune fiscală neputând avea ca obiect activități ilicite.
Faptul că față de inculpatul Z. M., s-a dispus disjungerea cauzei și
declinarea competenței pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de evaziune fiscală prin ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau
taxabile, începând cu anul 2006 la zi, întrucât din cercetările efectuate în prezentul
dosar a rezultat că inculpatul a obținut sume mari de bani din administrarea unor site-
uri de video chat și din comercializarea de produse susceptibile a avea efecte
psihoactive anterior apariției Legii 194/2011, nu are nici o legătură cu aplicarea
dispozițiilor de confiscare specială a sumelor obținute ilicit ca urmare a săvârșirii
faptelor de comercializare de produse cu efecte psihoactive prin intermediul . în perioada avută în vedere de cercetările din prezenta cauză, ian, -mai
2012.
Chiar dacă dispoziția de disjungere în vederea continuării cercetărilor față de inculpatul Z. M. C. sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală pare că se suprapune ca perioadă de timp peste perioada comiterii infracțiunilor cercetate în prezenta cauză, aceasta vizează beneficii obținute din alte activități licite, diferite de beneficiile ilicite generate de infracțiunile vizate de cercetări, care fac obiectul sesizării instanței în prezenta cauză.
Având în vedere că valoarea totală a sumelor de bani și bunurilor aparținând inculpaților asupra cărora s-a dispus instituirea sechestrului asigurător prin ordonanța din 29.05.2012, nu ajunge la concurența valorii probabile a câștigurilor obținute din comercializarea ilicită a produselor susceptibile a avea efecte psihoactive, în perioada ce face obiectul cercetărilor - estimată la suma de 1.210.605 lei -, instituirea sechestrului asupra unui bun aparținând inculpatului este legală, neavând importanță data dobândirii acestuia, dacă măsura este necesară pentru realizarea unuia din scopurile prevăzute de lege, în speță - confiscarea specială în temeiul art. 118 lit. e C.pen.
Este evident așa cum susține și petentul Z. că dacă sechestul urmează a fi avut în vedere și pentru infracțiunea de evaziune fiscala cu atât mai mult se impune mentinerea sechestrului . Mai mult ,este evident că nu pot fi reținute susținerile inculpatului ca temei al ridicării sechestrului împrejurarea că ,, bunurile se degradează în custodia poliției “ fiind evident mai bine protejate prin restituirea către inculpat.
Cu privire la petenta Ț., Curtea constată că aceasta este inculpată în cauză, fiind trimisă în judecată prin același rechizitoriu pentru săvârșirea infracțiunilor de aerare la un grup infracțional prev. de art.8 din legea nr.39/2003 rap. la art.323 alin.2 Cp și efectuare de operațiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive disimulând că în fapt se vând produse a căror comercializare este permisă de lege prev. de art.17 din legea nr.194/2011 cu aplicarea art.41 al.2 Cp, cu aplicarea art.33 lit.a Cp, constând în aceea că a aderat la grupul infracțional constituit de inculpații Z. M. C., B. C., B. marius C. și T. M. D., cu scopul comercializării de produse sesceptibile a avea efect psihoactiv prin . disimulând că în fapt se vând produse a căror comercializare este permisă de lege, rolul său fiind de a centraliza sumele de bani rezultate din vânzarea produselor susceptibile a avea efect psihoactiv pe care le punea la dispoziția inculpatului Z. M. C., de a ține o evidență extracontabilă a încasărilor provenite din vânzarea mărfii prohibite și de a depozita marfa, cu scopul obțineri unor beneficii financiare din aceste activități ilegale, activitate infracțională probată începând cu data de 30.01.2012.
Este astfel fără putință de tăgadă împrejurarea că cele două laptopuri au fost folosite de către inculpată în ținerea evidenței contabile duble precum și a centralizării câștigurilor fiind așa cum susține și procurorul foilosite la săvârșirea faptelor. Raportat la aceste împrejurări nu se impune ridicarea sechestului instituit pe aceste bunuri .
Petenta T. solicită restituirea acestor bunuri pretinzând că îi aparțin . Așa cum reține și prima instanță cu privire la aceste bunuri pe de o parte acestea nu au fost găsite în posesia petentei, iar pe de altă parte cu privire la telefoane nu a făcut nicio dovadă că i-ar aparține iar cu privire la un laptop . de petentă nu corespunde cu cea de pe bunul ridicat fiind vorba de un alt model . Afirmațiile apărătorului cum că ,, a fost luată . pe baterie și nu de pe laptop “ nu au niciun fundament în realitate
Față de cele expuse în temeiul art 385/15 pct 2 lit d Cpp se va admite recursul DIICOT cu privire la greșita ridicarea a sechestrului de pe autoturism amintit, urmând a se respinge ca nefondate recursurile declarate de către recurenții Z. M. și T. R.
Văzând și dispozițiile art 192 alin 2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 lit d Cpp. ,admite recursul declarat de recurentul P. DE PE L. ÎCCJ – DIICOT, împotriva încheierii penale nr 14.10.2013 ,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr_ 13 numai în ce privește greșita admitere în parte a cererii de ridicare a sechestrului asigurător formulată de către inculpatul Z. M. C.
Casează sentința penală sub acest aspect
Reține cauza spre rejudecare și, pe fond:
În baza art 168 Cpp respinge ca nefondată cererea de ridicare a sechestrului asigurător formulată de inculpatul Z. M. C. privind restituirea autoturismului BMW 730 D, cu nr. de înmatriculare_ .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art.192 alin.3 Cpp, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
II . În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul inculpat Z. M. C. și recurenta petentă T. R. R. ,împotriva aceleiași încheieri .
În baza art.192 al 2 Cpp, obligă recurentii să plătească statului suma de câte 300 lei ,cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. S. P. D.
V. M.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.înch.B. V.S.
Red.d.r. V.M.
Tehnored. A.D.I.
3 ex.
02.12.2013
| ← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 161/2013. Curtea de Apel... | Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.... → |
|---|
