Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1202/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1202/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 6644/279/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1202
Ședința nepublică de la 14 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A. M.
JUDECĂTOR: M. V.
JUDECĂTOR: C. C.
GREFIER: E. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin: PROCUROR – V. P.
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de petentul A. I. C. împotriva sentinței penale nr.330 din data de 19.06.2013, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – în stare de arest – asistat de apărător desemnat din oficiu av.P. M..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța – din oficiu – pune în discuție inadmisibilitatea recursului formulat față de faptul că inculpatul a mai formulat un recurs, care a făcut obiectul dosarului nr._ și pe care și l-a retras.
Av.P. M. – având cuvântul pentru recurent – precizează că inculpatul susține că este o eroare, însă apreciază că prezentul recurs este inadmisibil.
Depune la dosar referatul pentru plata onorariilor din fondurile Ministerului Justiției, instanța procedează la avizarea referatului și dispune plata sumei de 200 lei.
Reprezentantul Ministerului Public arată că prin decizia penală nr. 810 din data de 08.08.2013, Curtea de Apel Bacău a luat act că inculpatul și-a retras recursul, iar o nouă cerere de recurs este inadmisibilă.
Recurentul inculpatul – având cuvântul – lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 330/19.06.2013 a Judecătoriei P.N. s-a dispus:
În temeiul art. 3201 alin. 4 Cod procedură penală, s-au admis cererile de aplicare a procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, formulate de inculpațiiA. I. C., M. V.șiC. C. C..
1. În temeiul art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 literele a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 litera b Cod penal, art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. I. C. (fiul lui G. și D., născut la data de 28.10.1984 în localitatea B., județul Harghita, domiciliat în ., ., județul N., CNP_, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Bacău) la pedeapsa de 2 ani și 8 luni (doi ani și opt luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului A. I. C. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale stabilite.
În temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. I. C. durata reținerii de 24 ore, din data de 03.04.2013, și arestarea preventivă, de la data de 04.04.2013 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului A. I. C..
2. În temeiul art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 literele a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 litera a – art. 76 litera d Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. V.(fiul lui D. și A., născut la data de 15.04.1994 în municipiul Piatra N., domiciliat în ., ., CNP_, cetățean român, necăsătorit, elev, fără antecedente penale) la pedeapsa de 1 an și 8 luni (un an și opt luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului M. V. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoareaplicate inculpatului M. V., pe durata unuitermen de încercare de 3 ani și 8 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 Cod penal și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului M. V. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului M. V. asupra faptului că, potrivit art. 83 Cod penal, săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare de 3 ani și 8 luni poate avea ca urmare revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
3. În temeiul art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 literele a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. C. C.(fiul lui V. și N. I., născut la data de 25.10.1984 în municipiul Piatra N., domiciliat în ., ., județul N., CNP_, posesor al C.I. . nr._, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale), la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului C. C. C. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoareaplicate inculpatuluiC. C. C., pe durata unuitermen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 Cod penal și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului C. C. C. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului C. C. C. că, potrivit art. 83 Cod penal, săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare de 4 ani poate avea ca urmare revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În temeiul art. 14, art. 161 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357, art. 1381 și art. 1382 din Noul Cod Civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A. G. (cu domiciliul în municipiul Piatra N., ., scara A, .) și obligă pe inculpații A. I. C., M. V.șiC. C. C., în solidar, să plătească părții civile suma de 8000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
S-a constatat că inculpatul M. V. a fost asistat de apărător ales (d-na avocat M. D.).
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul A. I. C. să plătească statului suma de 1080 lei, pe inculpatul M. V. să plătească statului suma de 580 lei, iar pe inculpatul C. C. C. să plătească statului suma de 880 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în prezenta cauză (cheltuieli pentru efectuarea actelor de procedură).
În baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea sumei totale de 1700 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu inculpaților, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul de Avocați N. (pentru d-nii avocați D. C. M. – 900 lei, D. A. D. – 200 lei, A. E. – 300 lei și N. Edward Tristan – 300 lei).
Pentru a pronunța această hotărâre penală, Judecătoria P.N. a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 1648/P/2013 din data de 19.04.2013, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 23.04.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- A. I. C. (cercetat în stare de arest preventiv), pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată și în stare de recidivă postexcutorie, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. 1 literele a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 litera b Cod penal;
- M. V., cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. 1 literele a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- C. C. C., cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. 1 literele a, g și i Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În data de 22 martie 2013, în jurul orelor 22:00, inculpații A. I. C., M. V. și C. C. C. s-au deplasat cu autoturismul marca Dacia N. cu număr de înmatriculare_ (aparținând inculpatului M. V.) la locuința părții vătămate A. G., situată în ., ., au pătruns în curte prin escaladarea gardului, iar apoi inculpatul A. I. C. a spart lacătele cu o cheie auto pe care o avea asupra sa.
S-a arătat în cuprinsul rechizitoriului că toți cei trei inculpați au pătruns în anexele locuinței părții vătămate, de unde au sustras mai multe bunuri, respectiv: țevi metalice de diferite dimensiuni, mașină electrică de bătut porumb, două motoare electrice, un aparat de sudură artizanal, două flexuri electrice, un ferăstrău electric pendular, o bormașină electrică și mai multe profile metalice de diferite dimensiuni.
Bunurile au fost transportate la un centru de colectare a fierului vechi din orașul R., județul N. (S.C. Patraulea C. S.R.L), dar, din cauza orei târzii, nu au putut fi valorificate, fiind lăsate în autoturism până a doua zi, când inculpații s-au deplasat din nou la centrul de colectare și au vândut o parte din bunuri pentru suma de 400 lei, pe care au împărțit-o în mod egal.
În posesia inculpatului M. V. au rămas o bormașină și un flex, pe care acesta le-a depozitat la locuința mamei sale din . le-a predat organelor de poliție.
În sarcina inculpaților A. I. C. și M. V. s-a mai reținut că, în data de 24.03.2013, s-au deplasat din nou cu autoturismul la locuința părții vătămate, au escaladat gardul și au pătruns din nou în anexele locuinței pe ușile rămase deschise, iar din interior au sustras patru jante din tablă cu cauciucuri și o pompă de stropit; cauciucurile au fost vândute martorului F. I., pentru suma de 150 lei, fiind predate de acesta, ulterior, organelor de poliție, iar jantele au fost valorificate la un centru de colectare a fierului vechi din . class="BodyTextIndent"> Fiind audiați, inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, iar o parte din bunurile sustrase au fost recuperate și restituite părții vătămate A. G..
Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează prin intermediul următoarelor mijloace de probă: procese-verbale de consemnare a actelor premergătoare (filele 87-88 dosar urmărire penală); proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 4-5 dosar urmărire penală); planșe fotografice (filele 8-11 dosar urmărire penală), declarația părții vătămate A. G. (filele 12-15 dosar urmărire penală), declarațiile inculpatului A. I. C. (filele 18-21 dosar urmărire penală); declarațiile inculpatului M. V. (filele 26-33); declarațiile inculpatului C. C. C. (filele 38-41); declarațiile martorului S. I. (filele 47-49 dosar urmărire penală), declarațiile martorilor B. C. A., F. I., P. I. D. (filele 50-52); declarațiile martorilor F. A., G. I. A., U. P. C., D. S. I. (filele 73-78 dosar urmărire penală); dovezi de ridicare și de restituire bunuri (filele 80-84); procese-verbale de percheziție domiciliară (filele 102-105 dosar urmărire penală).
Pe parcursul soluționării prezentei cauze, inculpații A. I. C. și C. C. C. au fost asistați de apărătorii desemnați din oficiu, d-nii avocați A. E. și N. Edward C. (Delegații pentru asistența judiciară obligatorie nr. 234/24.04.2013 și nr. 252/29.04.2013 – filele 59-60 dosar instanță), iar inculpatul M. V. a fost asistat de apărătorul ales, d-na avocat D. M. (Împuternicire avocațială ./_/12.06.2013).
Prin Încheierea nr. 12 din data de 05 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Piatra N., instanța a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru 29 zile față de inculpatul A. I. C., constatând că au fost întrunite cerințele impuse de art. 148 Cod procedură penală.
Întrucât măsura preventivă a fost luată în lipsa inculpatului, prin Încheierea din data de 08.04.2013, instanța a constatat efectuată procedura prevăzută de art. 150 alin. 2 Cod procedură penală, prin audierea inculpatului A. I. C., mandatul fiind pus în executare începând cu această dată. Măsura arestării preventive a fost menținută de instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei, astfel încât inculpatul A. I. C. a fost privat de libertate pe parcursul soluționării dosarului de față.
Partea vătămată A. G. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 8.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale (contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate).
În fața instanței, la termenul de judecată din data de 12.06.2013, după ce instanța le-a adus la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică a faptelor și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, inculpații, personal și fiind asistați de apărători, au solicitat să fie judecați conform dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, care reglementează procedura în cazul recunoașterii vinovăției, arătând că recunosc necondiționat săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor și că își însușesc probele administrate în faza de urmărire penală.
D. urmare, în aceeași ședință publică, instanța a procedat la ascultarea fiecărui inculpat, în conformitate cu prevederile art. 3201 alin. 3 Cod procedură penală, declarațiile fiind consemnate în procesele-verbale atașate în dosarul instanței, iar apoi, nefiind alte cereri, a acordat cuvântul în dezbateri, atât cu privire la admisibilitatea cererilor de aplicare a procedurii simplificate formulate de inculpați, cât și pe fondul cauzei.
Analizând admisibilitatea cererilor formulate de inculpați, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 3201 alin. 1 Cod procedură penală, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Reținând că inculpații (personal și anterior începerii cercetării judecătorești) au înțeles să se prevaleze de procedura simplificată reglementată de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, instanța observă că probele administrate în cursul urmăririi penale permit stabilirea cu exactitate a faptelor comise de către inculpații A. I. C., M. V. și C. C. C. în perioada 22-24 martie 2013 și că sunt suficiente date cu privire la persoanele acestora pentru a permite stabilirea unor pedepse.
Astfel, analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 22 martie 2013, în jurul orelor 22:00, inculpații A. I. C., M. V. și C. C. C. s-au deplasat cu autoturismul marca Dacia N. cu număr de înmatriculare_ (aparținând inculpatului M. V.) la locuința părții vătămate A. G., situată în ., ., au pătruns în interior prin escaladarea gardului și prin efracție și au sustras mai multe bunuri (țevi metalice de diferite dimensiuni, o mașină electrică de bătut porumb, două motoare electrice, un aparat de sudură artizanal, două flexuri electrice, un ferăstrău electric pendular, o bormașină electrică și mai multe profile metalice de diferite dimensiuni).
De asemenea, în data de 24.03.2013, în timpul nopții, inculpații A. I. C. și M. V. s-au deplasat din nou cu autoturismul la locuința părții vătămate, au escaladat gardul și au pătruns din nou în anexele locuinței pe ușile rămase deschise, iar din interior au sustras patru jante din tablă cu cauciucuri și o pompă de stropit.
O parte din bunurile sustrase au fost recuperate și restituite proprietarului, astfel încât valoarea prejudiciului cauzat părții vătămate se ridică la suma de 8.000 lei.
Instanța a reținut această situație de fapt coroborând probele administrate în faza de urmărire penală:
În primul rând, în cuprinsul plângerii formulate de partea vătămată A. G. se arată că, în perioada 22.03. – 31.03.2013, persoane necunoscute au pătruns prin efracție în locuința sa și în anexele acesteia, situată pe raza satului Ș. cel M., județul N., de unde au sustras mai multe bunuri, cauzându-i un prejudiciu în valoare de circa 10.000 lei (fila 3 dosar urmărire penală).
Cu prilejul cercetării efectuate la fața locului, în procesul-verbal și în planșele fotografice sunt evidențiate aspectele identificate și fixate, precum și urmele ridicate de la domiciliul părții vătămate, respectiv: ușa de lemn de acces ce prezenta urme de forțare la nivelul sistemului de închidere, locurile din care partea vătămată a reclamat lipsa bunurilor, magazia din spatele imobilului, urmele papilare digitale și palmare ridicate de pe rama exterioară a ușii de acces în locuință (filele 4-11 dosar urmărire penală).
Din declarația părții vătămate A. G. reiese că imobilul situat în satul Ș. cel M., ., județul N., nu este în prezent locuit, iar partea vătămată a depozitat în locuință și în anexele acesteia mai multe bunuri; în ziua de 31.03.2013, împreună cu familia, partea vătămată s-a deplasat la imobilul menționat, observând că lacătul care asigura ușa de acces în casă lipsea, iar majoritatea ușilor de acces în diferite părți ale imobilului erau deschise, iar lacătele lipseau sau erau desfăcute.
De asemenea, în cuprinsul aceleiași declarații, partea vătămată a precizat că ultima sa vizită la acest imobil a fost în data de 22.03.2013, când a asigurat toate ușile de acces, și a realizat o enumerare a bunurilor sustrase, prejudiciul fiind evaluat la suma de 10.000 lei (filele 12-15 dosar urmărire penală).
În urma efectuării cercetărilor,a fost identificat martorul S. I., administrator al S.C. Patraulea C. S.R.L., care a relatat că, într-o zi de sâmbătă de la sfârșitul lunii martie 2013, la sediul societății sale (centru de colectare a fierului vechi) a oprit un autoturism marca Dacia de culoare gri, în care se aflau trei persoane pe care nu le cunoștea și care au descărcat o cantitate de aproximativ 25-30 kg de piese din fier vechi, achiziționate de martor pentru suma de 25 lei. A menționat martorul că proprietarul autoturismului era inculpatul M. V., care i-a mai oferit spre vânzare un flex de culoare albastră, pentru suma de 50 lei, afirmând că îi aparține, motiv pentru care martorul a fost de acord să încheie și această tranzacție.
În același context, martorul S. I. a fost convins de cele trei persoane să achiziționeze și o bormașină, pentru care a achitat un preț de 50 lei, precizând că a trimis fierul vechi cumpărat de la acestea la o societate de profil din municipiul R., iar aceasta le-a transportat la G., în vederea valorificării (filele 47-49 dosar urmărire penală).
La domiciliul martorului au rămas doar aparatul de sudură și flexul marca Stern, bunuri care au fost predate lucrătorilor de poliție pe bază de dovadă, în vederea continuării cercetărilor.
Deși acest martor nu a precizat identitatea tuturor persoanelor care i-au vândut bunurile, detaliile prezentate sunt utile din perspectiva stabilirii cu exactitate a situației de fapt, oferind suficiente detalii care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și care confirmă participarea celor trei inculpați la comiterea faptei analizate (faptul că la domiciliul martorului au venit trei persoane, cu un autoturism marca Dacia, descrierea bunurilor achiziționate, care sunt identice cu cele sustrase părții vătămate, data la care au avut loc aceste fapte, sunt aspecte care converg spre concluzia expusă de instanță).
De asemenea, martorul B. C. A. a relatat că locuiește în ., iar pe proprietatea sa își desfășoară activitatea un punct de colectare a fierului vechi unde, la data de 01.04.2013, s-a prezentat inculpatul M. V., care a vândut unui angajat patru jante auto din tablă, pentru suma de 30 lei. Aceste bunuri au fost ridicate și transportate într-o altă locație, astfel încât, la data consemnării declarației, acestea nu se mai aflau în posesia unității și nu au putut fi înapoiate părții vătămate (fila 50 dosar urmărire penală).
Prezintă relevanță în cauză și declarația martorului F. I., prieten al inculpatului M. V., care a fost întrebat de inculpat dacă este interesat să achiziționeze patru anvelope de iarnă marca Pirelli, care aparțineau unui alt prieten al inculpatului, solicitându-i în schimb suma de 400 lei; martorul a fost de acord să le cumpere, pentru suma de 250 lei (scăzând din prețul cerut de inculpat datoria de 150 lei pe care acesta trebuia să i-o restituie), și a montat anvelopele pe autoutilitara sa marca Volkswagen.
Ulterior, fiindu-i adusă la cunoștință proveniența reală a bunurilor, martorul a fost de acord să re restituie, mama sa F. A. predându-le organelor de poliție.
Se coroborează această declarație cu cea a martorului F. A., care a confirmat că fiul său a achiziționat cele patru anvelope de la inculpatul M. V., fără a cunoaște proveniența lor ilicită, fiind de acord să le predea organelor de poliție (fila 73).
Mai observă instanța că, din declarațiile martorului P. I. D. rezultă că, în cursul lunii martie 2013, acesta a achiziționat de la numitul P. V. un cazan de țuică având capacitatea de 120 litri, prevăzut cu capac din cupru și instalație de răcire cu țevi din inox, cumpărat de la inculpatul A. I. C.. Martorul a fost contactat de organele de poliție și a fost de acord să restituie bunul părții vătămate, care l-a recunoscut ca fiind al său, după caracteristicile menționate (fila 52 dosar urmărire penală).
Cu privire la același bun a oferit informații și martorul D. S. I., acesta relatând că, în seara zilei de 30.03.2013, inculpatul C. C. C. i-a solicitat să îi împrumute telefonul mobil, iar ulterior martorul a constatat că inculpatul apelase mai multe persoane, printre care și pe martorul P. D.. În aceeași seară, inculpatul i-a oferit martorului, spre vânzare, un cazan de țuică din aluminiu, de aproximativ 100 litri, prevăzut cu capac din cupru și instalație de răcire din inox, fără a-i preciza de unde provine acesta (filele 77-78).
Sub aspectul implicării inculpatului C. C. C. în săvârșirea faptei deduse judecății se impune a fi avută în vedere și declarația martorului G. I. A., care a fost chemat de inculpat la locuința martorului U. C. în seara zilei de 30.03.2013, pentru a-i propune să se deplaseze împreună pe raza satului Ș. cel M., într-o locație izolată, pentru a sustrage fier vechi, asigurându-l că nu există riscul de a fi descoperiți. Martorul a refuzat această propunere, astfel încât inculpatul C. C. C., după ce a purtat o convorbire telefonică, a plecat spre centrul satului Ș. cel M., spunându-i că propunerea nu mai este valabilă (filele 74-75 dosar urmărire penală).
Aspectele reținute sunt confirmate și prin declarațiile inculpaților, care au recunoscut comiterea faptelor care formează obiectul analizei, prezentând în detaliu modul de operare (filele 18-21, 26-33, 38-41 dosar urmărire penală).
În concret, inculpatul A. I. C. a declarat că, în seara zilei de 22 martie 2013, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpații C. C. C. și M. V., s-au deplasat împreună, cu autoturismul aparținând acestuia din urmă (marca Dacia N., de culoare gri, cu număr de înmatriculare_ ), la locuința părții vătămate A. G., situată pe raza comunei Ș. ce M., au pătruns în curte prin escaladarea gardului, au forțat ușa de acces și au sustras din interior mai multe bunuri (bunuri enumerate și de partea vătămată în cuprinsul declarației).
A menționat inculpatul că, în aceeași noapte, în jurul orelor 23:00, s-au deplasat la un centru de colectare a fierului vechi din orașul R., dar nu au găsit nicio persoană, astfel încât au lăsat bunurile sustrase în autoturism și au revenit la centru a doua zi dimineață, înstrăinând aceste bunuri pentru suma de 400 lei, pe care au împărțit-o.
Inculpatul A. I. C. a recunoscut și comiterea celui de-al doilea act material reținut în sarcina sa, respectiv faptul că, în data de 24.03.2013, împreună cu inculpatul M. V. s-a deplasat din nou la locuința părții vătămate A. G., au escaladat gardul și au pătruns în magazie pe ușa rămasă deschisă, însușindu-și patru anvelope cu jante din tablă și o pompă de stropit, bunuri care au rămas în posesia inculpatului M. V..
Inculpatul M. V. a prezentat o situație de fapt identică, acesta precizând că bunurile care nu au fost vândute, respectiv un flex și o bormașină, au fost depozitate la locuința mamei sale M. A., situată în .; în privința celui de-al doilea act material, inculpatul a recunoscut săvârșirea acestuia împreună cu inculpatul A. I. C., precum și faptul că a vândut ulterior anvelopele martorului F. I., iar jantele le-a valorificat la un centru de colectare a fierului vechi situat în .> De asemenea, inculpatul C. C. C. a avut o poziție procesuală sinceră, el precizând că a fost de la început de acord cu propunerea de a pătrunde în locuința părții vătămate pentru a sustrage bunuri, prezentând detaliat succesiunea faptelor din data de 22.03.2013 (singurul act material la care inculpatul a participat), bunurile sustrase și modul în care au fost valorificate a doua zi.
Toate bunurile recuperate (de la inculpatul M. V. și de la martori), în valoare de 2000 lei, au fost ridicate și restituite părții vătămate A. G. pe bază de dovezi de predare-primire, înscrisurile doveditoare în acest sens fiind atașate la filele 80-84 în dosarul de urmărire penală.
Astfel fiind, instanța a concluzionat că se poate proceda la soluționarea laturii penale a cauzei, cu aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală, întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că faptele expuse în paragrafele anterioare există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpați, reieșind suficiente date cu privire la persoanele acestora pentru a permite stabilirea unor pedepse.
În drept, fapta inculpatului A. I. C. care, în perioada 22-24 martie 2013, împreună cu inculpații M. V. și C. C. C., în timpul nopții, a pătruns în mod repetat, prin efracție și escaladare, în curtea și anexele locuinței părții vătămate A. G., de unde au sustras mai multe bunuri pe care le-au valorificat, în scopul obținerii unor sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 literele a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-au reținut la încadrarea juridică a faptei și dispozițiile art. 37 litera b Cod penal, referitoare la starea de recidivă postexecutorie, date fiind antecedentele penale ale inculpatului, astfel:
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului A. I. C. reiese că acesta a suferit anterior o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii, aplicată prin Sentința penală nr. 173/11.03.2011 a Judecătoriei Piatra N. (definitivă prin Decizia penală nr. 588/03.06.2011 a Curții de Apel Bacău). Din executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința menționată, acesta a fost liberat condiționat la data de 24.07.2012, având un rest neexecutat de 152 zile închisoare.
La data comiterii faptei deduse judecății (22-24 martie 2013) era împlinit termenul de încercare al liberării condiționate, astfel încât pedeapsa anterioară (mai mare de 6 luni) este considerată executată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat este mai mare de 1 an, fiind, în consecință, întrunite toate cerințele prevăzute de lege pentru reținerea stării de recidivă postexecutorie.
În al doilea rând, în drept, fapta inculpatului M. V. care, în perioada 22-24 martie 2013, împreună cu inculpații A. I. C. și C. C. C., în timpul nopții, a pătruns în mod repetat, prin efracție și escaladare, în curtea și anexele locuinței părții vătămate A. G., de unde au sustras mai multe bunuri pe care le-au valorificat, în scopul obținerii unor sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 literele a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În al treilea rând, în drept, fapta inculpatului C. C. C. care, în data de 22 martie 2013, împreună cu inculpații A. I. C. și M. V., în timpul nopții, a pătruns, prin efracție și escaladare, în curtea și anexele locuinței părții vătămate A. G., de unde au sustras mai multe bunuri pe care le-au valorificat, în scopul obținerii unor sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 literele a, g și i Cod penal
Acțiunile inculpaților de sustragere a bunurilor mobile din posesia legitimă a părții vătămate, fără consimțământul acesteia, cu scopul de a și le însuși pe nedrept (pentru a le valorifica și obține sume de bani) au fost săvârșite, sub aspectul laturii subiective, cu intenție directă în sensul art. 19 alin. 1 punctul 1 Cod penal, întrucât inculpații au prevăzut rezultatul faptelor lor, respectiv deposedarea părții vătămate de bunurile care îi aparțineau, și au acționat în scopul producerii acestui rezultat.
Fapta săvârșită realizează conținutul infracțiunii de furt calificat conform art. 209 alin. 1 literele a, g și i Cod penal, având în vedere următoarele considerente:
Comiterea infracțiunii de furt calificat de trei persoane împreună, așa cum instanța a reținut deja în paragrafele anterioare, reiese din ansamblul materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale, inclusiv din declarațiile inculpaților, iar în ceea ce privește forma agravată privind furtul comis în timpul nopții, această împrejurare este de netăgăduit, în contextul în care faptele analizate s-au petrecut după orele 22:00 în luna martie, inculpații profitând în mod efectiv de ambianța pe care o creează întunericul, de faptul că noaptea paza bunurilor se realizează în condiții mai dificile, aspecte care le-au permis să acționeze cu credința că nu vor putea fi descoperiți. Inculpații au apelat la escaladarea gardului și la efracție (spargerea lacătului) pentru a-și facilita accesul în anexele locuinței părții vătămate, particularități care, de asemenea, sporesc gradul de pericol social concret al faptei.
Fapta reținută în sarcina inculpaților A. I. C. și M. V. a fost comisă în formă continuată, în accepțiunea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât ei au săvârșit, într-un interval de timp scurt (perioada 22-24.03.2013), două acte materiale similare, în baza aceleiași rezoluții infracționale, care realizează conținutul aceleiași infracțiuni de furt calificat. Unitatea rezoluției infracționale este demonstrată de modul de operare similar (în timpul nopții, prin escaladare și efracție), de obiectele materiale vizate, de identitatea părții vătămate, dar și de intervalul de timp scurt dintre cele două acte materiale ori de modalitățile asemănătoare de valorificare a bunurilor sustrase.
Din fișele de cazier judiciar ale inculpaților M. V. și C. C. C. (filele 65-66 dosar instanță) rezultă că aceștia nu au suferit anterior nicio condamnare.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța a ținut seama de scopul pedepsei conform art. 52 Cod penal și de criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 Cod penal, reținând, în acest sens, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpaților, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestora.
În concret, instanța a apreciat că infracțiunile care se impută inculpaților prezintă un grad semnificativ de pericol social reliefat de circumstanțele concrete în care au fost săvârșite, în condițiile în care inculpații au acționat împreună, prin efracție și escaladare, în timpul nopții, au profitat de condițiile favorabile sustragerii de bunuri, au produs un prejudiciu material relativ însemnat părții vătămate (raportat la situația personală a acesteia) și au adus atingere unor relații sociale importante protejate de legea penală, în speță cele privitoare la patrimoniul persoanei, generând prin atitudinea lor un sentiment general de insecuritate.
Instanța a mai observat că inculpații au demonstrat curaj și determinare în comiterea faptelor antisociale reținute, ei pătrunzând în aceeași locuință în mod repetat și valorificând o parte din bunurile sustrase în foarte scurt timp de la comiterea faptei, pentru a diminua riscul de a fi descoperiți, particularități care influențează pericolul social concret al infracțiunii de furt calificat.
De asemenea, sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpaților, instanța a reținut faptul că inculpații M. V. și C. C. C.nu sunt cunoscuți cu antecedente penale (ceea ce sugerează că faptele săvârșite pot fi considerate ca având un caracter izolat) și că au manifestat o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, în sensul că aceștia au recunoscut de la început săvârșirea faptelor și au colaborat cu organele judiciare în vederea recuperării bunurilor, totodată însușindu-și integral probele administrate pe parcursul urmăririi penale.
Aceste circumstanțe reale și personale susțin concluzia instanței în sensul că scopul reeducativ și preventiv al pedepsei poate fi atins în privința inculpatului C. C. C. prin aplicarea unei sancțiuni penale în cuantum egal cu minimul special prevăzut pentru infracțiunea dedusă judecății, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, ținând seama și de faptul că acest inculpat a participat la comiterea unui singur act material (cel comis în data de 22.03.2013).
În ceea ce îl privește pe inculpatul M. V., înscrisul în circumstanțiere depus la dosarul cauzei prin apărătorul ales (constând într-o caracterizare întocmită de primarul comunei Zănești), oferă informații utile instanței cu privire la comportamentul inculpatului în societate, în comunitatea din care face parte, informații care converg spre concluzia existenței unei bune conduite a acestuia anterior săvârșirii infracțiunii care formează obiectul cauzei, motiv pentru care se justifică în speță reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 1 litera a Cod penal și reducerea pedepsei sub minimul special, conform art. 76 alin. 1 litera d Cod penal.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a optat, și în privința acestui inculpat, pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei ce a fost aplicată, considerând că aceasta va constitui pentru el un avertisment în vederea adoptării în viitor a unui comportament conform dispozițiilor legale și în acord cu normele de conviețuire socială.
Situația este însă diferită în ceea ce îl privește pe inculpatul A. I. C., deoarece acesta este recidivist, a comis fapta dedusă judecății la scurt timp după împlinirea duratei termenului de încercare al liberării condiționate și, deși a beneficiat de clemență prin eliberarea sa anterior împlinirii duratei pedepsei, nu a înțeles să adopte o schimbare de comportament, continuând să comită fapte antisociale grave și lăsând, astfel, fără ecou măsura punerii sale în libertate.
Acestea sunt argumentele pentru care instanța a apreciat că reeducarea inculpatului A. I. C. și atingerea scopurilor pedepsei poate fi realizată doar prin aplicarea unei sancțiuni cu executare efectivă, în regim de detenție, într-un cuantum superior pedepsei anterioare, care să țină cont de toate circumstanțele cauzei, de atitudinea sinceră a inculpatului, de disponibilitatea sa de a acoperi prejudiciul, dar și de starea de recidivă postexecutorie.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis cererile inculpaților de aplicare a procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției și, în consecință:
1. În temeiul art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 literele a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 litera b Cod penal, art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul A. I. C. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni (doi ani și opt luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie.
În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului A. I. C., ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale stabilite.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși art. 71 alin. 2 Cod penal impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c, în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța are în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 4145 alin. 4 Cod procedură penală, dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal. Recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, relevantă în acest sens fiind cauza Hirst c. Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b din Codul penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității –, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Observând că inculpatul A. I. C. a fost reținut pentru 24 ore în data de 03.04.2013 și a fost arestat preventiv începând cu data de 08.04.2013 (dată la care a fost pus efectiv în executare Mandatul de arestare preventivă emis în baza Încheierii nr. 12/05.04.2013 a Judecătoriei Piatra N.), în temeiul art. 88 Cod penal, instanța a dedus din pedeapsa de 2 ani și 8 luni aplicată acestui inculpat durata reținerii din 03.04.2013 și durata arestării preventive, începând cu data de 08.04.2013 la zi.
Totodată, apreciind că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea și la menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpat (întrucât subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, nu s-a diminuat suficient rezonanța socială a faptei și nu a fost depășit termenul rezonabil pe care trebuie să îl respecte orice măsură privativă de libertate), în temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală instanța va menține arestarea preventivă a inculpatului A. I. C., adăugând că punerea acestuia în libertate după pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu executarea pedepsei în regim de detenție ar crea opiniei publice impresia că organele judiciare nu acționează eficient pentru a înlătura pericolul pe care îl reprezintă persoanele care săvârșesc fapte grave prevăzute de legea penală.
2. De asemenea, în temeiul art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 literele a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 litera a – art. 76 alin. 1 litera d Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul M. V. la pedeapsa de 1 an și 8 luni (un an și opt luni) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
Pentru argumentele reținute la individualizarea pedepsei, acest cuantum a fost apreciat ca fiind suficient pentru atingerea scopurilor pedepsei și pentru prevenirea săvârșirii altor fapte antisociale de către inculpat.
În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului M. V. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale stabilite.
Punând în balanță toate cele reținute și constatând că inculpatul M. V. nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, manifestând regret pentru fapta comisă și disponibilitate de a acoperi prejudiciul, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
Verificând condițiile de aplicare a suspendării condiționate, prevăzute de art. 81 alin. 1 și 2 Cod penal, instanța a constatat că acestea sunt întrunite în cazul de față (inculpatul nu a fost condamnat anterior, pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre nu este mai mare de 2 ani, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia), astfel încât, în temeiul prevederilor art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 8 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 Cod penal și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
D. fiind faptul că, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii, instanța a dispus în acest sens.
În aceste condiții, în temeiul art. 359 Cod procedură penală, instanța are obligația de a atrage atenția inculpatului M. V. că, potrivit art. 83 Cod penal, săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare poate avea ca urmare revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
3. În temeiul art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 literele a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul C. C. C. la pedeapsa de 2 ani (doi ani) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Date fiind circumstanțele comiterii faptei și particularitățile persoanei inculpatului, astfel cum au fost reținute, instanța a considerat că o pedeapsă egală cu minimul special redus prin aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală este aptă să contribuie la remodelarea comportamentului inculpatului în sensul respectării ordinii de drept.
D. urmare, în temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.
Fiind îndeplinite și în privința acestuia cerințele legii pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța a făcut aplicarea art. 81 Cod penal și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului C. C. C., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 Cod penal și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului C. C. C. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, instanța are obligația de a atrage atenția inculpatului C. C. C. că, potrivit art. 83 Cod penal, săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare poate avea ca urmare revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut faptul că partea vătămată A. G. s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 8000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
Fiind audiați în ședință publică, inculpații au recunoscut pretențiile părții civile, fiind de acord să achite suma solicitată de aceasta cu titlu de despăgubiri materiale.
Existând aceste manifestări de voință, instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 161 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, potrivit cărora inculpatul poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile, iar în acest caz instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii, urmând a fi administrate probe exclusiv cu privire la pretențiile nerecunoscute.
Sunt aplicabile și dispozițiile art. 1382 din Noul Cod civil, prevederi care reglementează solidaritatea autorilor în cazul reținerii răspunderii civile delictuale.
D., urmare, în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14, art. 161 Cod procedură penală, art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357, art. 1381 și art. 1382 din Noul Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A. G. și i-a obligat pe inculpații A. I. C., M. V.șiC. C. C., în solidar, să plătească părții civile suma de 8000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Asistența juridică fiind obligatorie în cauza de față, față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a constatat că inculpatul M. V.a fost asistat, pe parcursul soluționării cauzei, de apărătorul ales, d-na avocat M. D..
În ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat, dată fiind soluția de condamnare ce a fost pronunțată în cauză și participarea celor trei inculpați la comiterea infracțiunii, în temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpatul A. I. C. să plătească statului suma de 1080 lei, pe inculpatul M. V. să plătească statului suma de 580 lei, iar pe inculpatul C. C. C. să plătească statului suma de 880 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în prezenta cauză (cheltuieli pentru efectuarea actelor de procedură).
În baza art. 189 Cod procedură penală, a dispus avansarea sumei totale de 1700 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu inculpaților, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul de Avocați N. (pentru d-nii avocați D. C. M. – 900 lei, D. A. D. – 200 lei, A. E. – 300 lei și N. Edward Tristan – 300 lei, conform Delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie nr. 234/24.04.2013, nr. 252/29.04.2013, nr. 9629/04.04.2013 și nr. 9628/03.04.2013 filele 59-60 dosar instanță, filele 16-17 dosar urmărire penală).
Împotriva sentinței penale sus-menționată la data de 10.07.2013 a declarat recurs inculpatul A. I. C., iar la termenul de judecată din data de 08.08.2013 în fața instanței de recurs a declarat personal și prin apărător desemnat din oficiu că înțelege să-și retragă recursul.
În aceste condiții, analizând din oficiu decizia penală pronunțată, Curtea constată că recursul declarat este inadmisibil, întrucât în raport cu prevederile art. 385/1 c. pr. pen., corob. cu art. 385/2 cu ref. la art.362 c. pr. pen., sentințele și deciziile penale pot fi atacate cu recurs doar în condițiile de către persoanele menționate expres și limitativ de textele de lege invocate.
Lecturând cele două texte legale, mai sus menționate, și examinând conținutul sentinței penale recurate se constată că hotărârea penală atacată a rămas definitivă în fața instanței de recurs, care s-a pronunțat în ultimă instanță, la data de 08.08.2013, potrivit art. 385/4 c. pr. pen., corob. cu art. 369 c. pr. pen.
În aceste împrejurări, constatând că potrivit textelor de lege enunțate, hotărârile penale definitive nu mai pot fi atacate prin căi de atac ordinare, curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. a c. pr. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 330/19.06.2013 a Judecătoriei P.N..
Văzând și dispozițiilor art. 192 alin. 2 c. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct.1 lit.a C.Pr.P.., respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul petent A. I. C., împotriva sentinței penale nr. 330/19.06.2013 a Judecătoriei P.N..
În temeiul art. 192 alin.2 C.Pr.P.. obligă recurentul să plătească statului 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. A. M. M. V.
C. C.
GREFIER,
E. D.
Red.s.p. – M.M.B.
Red.d.r. – C.C.
Tehnored. E.D. – 2 ex.
27.11.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 724/2013. Curtea de Apel BACĂU | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1203/2013.... → |
|---|
