Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 934/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 934/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 2034/279/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 934/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
JUDECĂTOR C. C.
JUDECĂTOR A. A. M.
*************
GREFIER M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin:
PROCUROR V. P.
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de partea civilă D. H. împotriva sentinței penale nr.66 din 08.02.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul parte civilă D. H. și avocat C. B. – apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P. C. care lipsește.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 Cod procedură penală.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată în recurs.
S-a procedat la legitimarea recurentului parte civilă D. H. – CNP_, domiciliat în ., . N., conform C.I. . nr._.
Avocat C. B., recurentul parte civilă și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, Curtea, în baza art.385/11 Cod procedură penală, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, potrivit art.385/13 Cod procedură penală.
Recurentul parte civilă D. H. precizează că inculpatul i-a furat banii și nu și-a recuperat prejudiciul. Solicită admiterea recursului și obligarea inculpatului la despăgubiri.
Avocat C. B. solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Arată că inculpatul a fost condamnat la instanța de fond și a fost de acord să-i plătească părții civile despăgubirile la care va fi obligat.
Depune la dosar referatul privind plata onorariului pentru asistența juridică din oficiu, potrivit Ordinului comun al Ministerului Justiției și Uniunea națională a Barourilor din România nr._/1693/2008, art.9, care atestă prestația efectuată de avocat.
Instanța a procedat la confirmarea referatului și a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției.
Curtea îi solicită recurentului parte civilă să precizeze dacă insistă în motivele de recurs formulate în scris care vizează latura penală a cauzei prin care solicita majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Recurentul parte civilă D. H. solicită aplicarea unei pedepse în cuantumul prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public în raport de probele administrate și de modul de comitere a faptei ce a constat în sustragerea unei sume de bani, solicită admiterea recursului formulat de partea civilă și reconsiderarea cuantumului pedepsei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare;
CURTEA
-deliberând-
Asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 66/08.02.2013 a Judecătoriei Piatra N. s-a dispus
În temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. C. - fiul lui N. și M., născut la data de 06.01.1991 în mun. Piatra N., jud. N., domiciliat în . Poieni, ., jud. N., cetățean român, muncitor ziler, necăsătorit, identificat cu CI . nr._, CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 71 raportat la art. 64 Cod penal, s-au interzis aceluiași inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe o durată de 3 (trei) ani, calculată potrivit art. 82 alin. 1 Cod penal și care constituie termen de încercare pentru inculpat.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras inculpatului atenția asupra consecințelor comiterii unei noi infracțiuni intenționate în cursul termenului de încercare, prevăzute de art. 83 Cod penal.
În temeiul art.14 și art.346 Cod procedură penală raportat la art. 998 - art. 999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. H. (cu domiciliul în . Poieni, ., jud. N.) și în consecință obligă inculpatul la plata către aceasta, a sumei de 12.800 reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 5000 lei reprezentând despăgubiri morale.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei (doamna avocat U. S. M.), să fie avansat din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
În temeiul art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 900 lei.
În temeiul art. 193 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 3842/P/2011 din data de 09.03.2012, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 22.03.2012 sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P. C. pentru comiterea infracțiunii de furt, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal.
În fapt, s-a reținut în cuprinsul actului de sesizare că inculpatul P. C., la data de 20.07.2011, orele 11.45, i-a sustras părții vătămate D. H. suma de 12.000 lei, un contract de depozit bancar și acte de identitate pe care partea vătămată le avea într-o haină lăsată la stână sa din punctul „Costăcheni” din .. N..
Situația de fapt descrisă mai sus s-a probat cu următoarele mijloace de probă: plângere și declarații parte vătămată – f. 5-7, 15-16; declarații învinuit – f. 20-21, 23-24; declarații martori – f. 17-18; proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare – f. 13 ; proces-verbal de cercetare la fața locului – f. 14.
În faza de judecată, după ce i-au fost aduse la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică a faptei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, inculpatul, personal în prezența apărătorului desemnat din oficiu (doamna avocat U. S. M.), a consimțit să dea o declarație în fața instanței, arătând că recunoaște necondiționat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, exprimându-și acordul pentru despăgubire părții civile cu suma de 12.000 lei, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 32).
Prin încheierea de ședință din data de 12.10.2012, în baza art.334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art.208 al.1 Cod penal în infracțiunea prev. de art.208 al.1 art.209 al.2, lit. b Cod penal.
Partea vătămată D. H. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 12.000 de lei, reprezentând banii sustrași, suma de reprezentând contravaloarea demersurilor efectuate pentru obținerea unor noi acte de stare civilă. (fia 20).
Instanța a administrat proba testimonială, fiind ascultat martorul din lucrări G. N. (fila 37) și proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse de către partea vătămată: plângere penală (fila 33), chitanțe onorariu avocat (fila 38,39).
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 20.07.2011, partea vătămată D. H. a sesizat Postul de Poliție Piatra Șoimului arătând faptul că inculpatul P. C., consăteanul său, i-a sustras haina în buzunarul căreia avea suma de 12.000 lei, acte de stare civilă și un contract de credit bancar (fila 5 dos.u.p.).
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că în data de 20.07.2011, partea civilă D. H. se afla împreună cu G. N. la stâna sa amplasată în punctul „Costăcheni” din satul Poieni, unde aduna fân pentru animale (f. 6, 14-18, 20, 23-24 dos.u.p., fila 37 dos.instanță).
Conform susținerilor părții vătămate, aceasta intenționa să se deplaseze în acea zi la Agenția CEC din cadrul Comunei Piatra Șoimului pentru a depune suma de 12.000 lei, pe care o avea în buzunarul hainei, sumă rezultată din vânzarea mai multor animale din gospodăria proprie.
Pe la orele 11.45, la gospodăria părții vătămate a venit inculpatul P. C., care mai lucrase anterior la stâna părții vătămate și l-a întrebat dacă mai are de cosit, angajându-se să vină a doua zi cu încă o persoană pentru a termina treaba mai repede–( f. 6, 15-18, 20 dos.u.p., fila 32).
Între timp, inculpatul P. C. a observat că haina părții vătămate se afla pe jos, la cca. 10 metri de locul unde cei doi stăteau de vorbă și profitând de neatenția părții vătămate D. H., dându-și seama că aceasta urma să meargă la animale să le dea hrană, a luat haina în buzunarul căreia erau suma de 12.000 lei, un contract de depozit bancar și acte de identitate și a fugit în pădurea din satul Cut. Conform susținerilor concordante ale părții vătămate și ale inculpatului, acesta din urmă cunoștea că în haina respectivă sunt bani, întrucât cu câteva zile mai înainte, din aceeași haină, partea vătămată a mai scos bani și i-a plătit acestuia munca prestată – (f. 6, 15-16, 20 dos.u.p.).
Partea vătămată a strigat după inculpat să-i lase haina și a încercat să fugă după el pentru a-l opri, însă vârsta înaintată și starea de sănătatea a părții vătămate au împiedicat-o să-l ajungă din urmă pe inculpat, aspecte confirmate și de declarațiile martorului G. N. ( f. 6, 14-18, 20, 23-24 dos.u.p., fila 37 dos.instanță).
Ulterior, partea vătămată i-a povestit fiicei sale cele întâmplate și aceasta a anunțat organele de poliție prin serviciul de urgențe 112, care s-au deplasat la fața locului, însă în ciuda demersurilor de căutarea a inculpatului la barurile din zonă, acesta nu a putut fi depistat ( filele 14-16 dos.u.p.)
Atât cu prilejul declarațiilor date în faza de urmărire penală cât și al celor date în faza de judecată, inculpatul P. C. a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că într-adevăr în buzunarul hainei sustrase de la D. H. a găsit suma de aproximativ 12.000 de lei pe care și i-a însușit după care, haina și cu restul documentelor din ea, inclusiv contractele bancare, le-a abandonat în apropierea pădurii – (f. 20 dos. u.p.). Totodată, inculpatul a arătat că după ce a sustras banii părții vătămate a frecventat mai multe localități, inclusiv stațiunea Mamaia din județul C., a cheltuit toți banii, întorcându-se la domiciliu în ziua de 27.07.2011 ( f. 20-21 dos.u.p., fila 32 dos. instanță).
Din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat în mod indubitabil vinovăția inculpatului cu privire la faptele deduse judecății, acesta având reprezentarea deplină a caracterului ilicit al acestor fapte, în considerarea modului în care a fost concepută și pusă în executare rezoluția infracțională, a scopului urmărit de inculpat prin săvârșirea acestor fapte, precum și a conduitei inculpatului posterior săvârșirii faptelor indicate.
În drept, fapta inculpatului P. C., care, în data de 20.07.2011, orele 11.45, i-a sustras părții vătămate/civile D. H. suma de 12.000 lei, un contract de depozit bancar și acte de stare civilă pe care partea vătămată le avea într-o haină lăsată la stână sa din punctul „Costăcheni” din .. N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal art.209 al.2, lit. b Cod penal.
Elementul material al infracțiunii de furt constă în acțiunea de deposedare a victimei de o haină în care avea suma de 12.000 lei, un contract de depozit bancar și acte de stare civilă. Urmarea imediată o constituie vătămarea relațiilor sociale care ocrotesc patrimoniul persoanei. Legătura de cauzalitate rezultă din dovedirea acțiunii de luare săvârșite de inculpat și din producerea urmării imediate, dat fiind faptul că urmarea imediată a acțiunii de luare este un rezultat fizic, o consecință materială firească a acesteia.
Inculpatul P. C. a săvârșit fapta cu intenție directă, calificată prin scopul urmărit, prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, acesta având reprezentarea faptei sale, a urmării acesteia, deoarece și-a mobilizat energia în vederea producerii rezultatului dorit, fapt dovedit de modul de săvârșire a faptei, săvârșind fapta când partea vătămată s-a depărtat de obiectul furtului și de faptul că nu s-a oprit, ci a fugit, când i s-a cerut aceasta de către partea vătămată .
În procesul complex de individualizare a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 alin.1 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, raportat la împrejurările comiterii faptei, urmările produse, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului.
În concret, instanța a apreciat că infracțiunea care se impută inculpatului prezintă un grad semnificativ de pericol social, reliefat de circumstanțele concrete în care a fost săvârșită, în condițiile în care inculpatul a profitat de faptul că partea vătămată este o persoană în vârstă, pentru care anterior inculpatul prestase munci agricole și fusese remunerat corespunzător, iar fapta a adus atingere unor relații sociale importante protejate de legea penală, în speță cele privitoare la patrimoniul persoanei, generând prin atitudinea sa un sentiment general de insecuritate, dată fiind frecvența comiterii acestui gen de infracțiuni. Totodată, instanța a avea în vedere faptul că prejudiciul cauzat părții civile, încă nu a fost recuperat, deși inculpatul s-a angajat să efectueze demersuri in acest sens.
De asemenea, sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului s-a reținut că acesta are 8 clase,este muncitor ziler, necăsătorit, iar din fișa de cazier judiciar a acestuia (f. 19) rezultă că nu este cunoscut cu antecedente penale, însă a mai fost cercetat pentru furt calificat, iar în prezenta cauză a recunoscut săvârșirea faptelor, manifestându-și intenția de a acoperi prejudiciul, astfel că va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.
Conform art.52 Cod penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța apreciind că pe viitor, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, comportamentul infracțional al inculpatului va fi inhibat, iar acesta va fi redat pe deplin societății.
În consecință, în temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 lit. c Cod penal, condamnă pe inculpatul P. C. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități a acestuia de a participa la organizarea și reprezentarea comunității din care face parte. Prin urmare, instanța a aplicat inculpatului ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, interzicerea exercițiului drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64, alin.1 lit. a), teza a II-a și lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În consecință, în temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a, lit.b) Cod penal, instanța i-a interzis aceluiași inculpat exercițiul acestor drepturi, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că pedeapsa principală nu depășește 3 ani închisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, precum și de faptul prezentării la organele de urmărire penală, instanța a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni. Dată fiind vârsta imatură la care se află inculpatul, personalitatea acestuia fiind încă în formare instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, și pentru a-l feri de contagiunea criminală din mediul penitenciar, constatând întrunite condițiile de aplicare a suspendării condiționate, prevăzute de art. 81 alin. 1 și 2 Cod penal, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia,
De aceea, în temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată 3 (trei) ani, calculată potrivit art. 82 alin. 1 Cod penal și care constituie termen de încercare pentru inculpat, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare.
Nu în ultimul rând, în temeiul art.359 Cod procedură penală, i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83, alin.1 și art. 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar, dacă va săvârși din nou o infracțiune intenționată sau dacă până la expirarea termenul de încercare nu va îndeplini cu rea credință obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut faptul că partea vătămată D. H. a precizat că se constituie parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 12.000 lei, reprezentând sumele sustrase de inculpat, 800 lei costul actelor de stare civilă și suma de 5000 lei daune morale .
Inculpatul a recunoscut pretențiile materiale ale părții civile, în cuantumul sumei de 12.000 lei, manifestându-și disponibilitatea de a achita sumele solicitate, în câteva rate, însă deși s-a angajat să despăgubească partea civilă pe parcursul judecării cauzei, acesta nu a efectuat nicio plată până la pronunțarea prezentei hotărâri. Existând o atare manifestare de voință, instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 161 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, potrivit cărora inculpatul poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile, iar în acest caz instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii, urmând a fi administrate probe exclusiv cu privire la pretențiile nerecunoscute.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale astfel cum sunt statuate de dispozițiile art.998, 999 Cod civil: existența unei fapte ilicite – sustragerea de bunuri din patrimoniul părții civile - existența unui prejudiciu material și moral; existența unui raport de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciul suferit de partea civilă acest prejudiciu fiind consecința directă și necondiționată a faptei ilicite comise de către inculpat - existența vinovăției inculpatului sub forma intenției directe.
Referitor la celelalte despăgubiri materiale solicitate de partea civilă, respectiv sume de 800 lei pe care partea civilă a trebuit să o achite în vederea obținerii unor noi acte de stare civilă, dat fiind faptul că cele sustrase de inculpat nu au mai fost găsite, instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Referitor la daunele morale solicitate, instanța a constatat că, deși fapta ilicită în speță constituie o infracțiune contra patrimoniului, susceptibilă de producerea unui prejudiciu material, cuantificabil în bani, aceasta nu exclude de plano producerea unui prejudiciu moral. Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Având în vedere modalitatea de comitere a faptelor (profitând de neatenția dar și de neputința fizică a părții vătămate de a riposta) și mai cu seamă în raport de modul total iresponsabil, chiar sfidător, în care inculpatul a cheltuit sumele de bani sustrase părții vătămate (taxiuri, alcool, jocuri de noroc, în stațiuni pe litoral), într-o perioadă atât de scurtă de timp (cca. o săptămână) - prin comparație partea vătămată agonisind acești bani prin munci prestate de-a lungul timpului în gospodăria proprie, sumele sustrase de inculpat provenind din vânzarea unor animale de către partea vătămată în vederea tratării afecțiunilor medicale grave de care este suferindă, (probleme cu inima cu splina, diagnosticată cu hernie, conform declarațiilor martorului G.), instanța a constatat evidența unui prejudiciu de ordin moral produs părții civile prin săvârșirea faptei.
Având în vedere și eforturile suplimentare pe care partea vătămată a fost ținută să le facă în procedurile de obținere a unor noi acte de stare civilă, fapta inculpatului punând în imposibilitate pe partea civilă de a efectua tratamentul medical reclamat de afecțiunile medicale cu care se confruntă aceasta, care necesită un tratament costisitor, (prin prisma lipsirii acesteia de sumele de bani agonisite în acest scop), instanța apreciază că partea civilă este îndreptățită la obținerea unei reparații echitabile pentru aceste neajunsuri, suma de 5.000 de lei, reprezentând o evaluare corectă a acestui prejudiciu nepatrimonial, motiv pentru care va admite aceste pretenții în totalitate.
D., urmare, în temeiul art.14 și art.346 Cod procedură penală raportat la art. 998 - art. 999 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. H. și în consecință a obligat inculpatul la plata către aceasta, a sumei de 12.800 reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 5000 lei reprezentând despăgubiri morale. În temeiul art.189 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei (doamna avocat U. S. M.), urmează a fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
În temeiul art. 191 alin.1 Cod procedură penală, dată fiind soluția de condamnare, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 900 lei.
În temeiul art. 193 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă D. H. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat).
Împotriva acestei hotărâri penale au declarat recurs în cadrul termenului legal, partea civilă D. H. pentru netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și în fond, majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului P. C. și obligarea intimatului la plata despăgubirilor civile .
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept existente, Curtea constată că recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, situație identică cu cea reținută prin rechizitoriu, a dat faptelor săvârșite de inculpați o corectă încadrare juridică și a manifestat echilibru și în individualizarea judiciară a pedepselor sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, dar și a modalității de individualizare a executării pedepsei.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris fapta săvârșită de inculpați cu arătarea timpului și locului unde a fost comisă, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a indicat temeiurile de drept care justifică soluția dată în latura penală.
În cee ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea reține ca potrivit art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul inculpatului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, au fost individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de noi fapte penale.
Exemplaritatea pedepsei va produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriilor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise în Codul penal român la art.52 alin.1 Cod penal, potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”, or instanța de fond a ținut cont de scopul preventiv educativ al pedepsei și toate aceste criterii enunțate mai sus, critica adusă hotărârii atât sub aspectul laturii penale cât și în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei fiind vădit nefondată.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b c. pr. pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat D. H. împotriva sentinței penale nr. 66/08.02.2013 a Judecătoriei P. N..
În temeiul art. 192 alin. 2 c. pr. pen., obligă recurentul să plătească statului 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. V. C. C.
A. A. M.
GREFIER,
M. C.
red. sent. I.E.A.
red. dec. C.C.-13.09.2013
tehnored. M.C.
2 exemplare
19 Septembrie 2013
| ← Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 171/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 421/2013. Curtea de... → |
|---|
