Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 33/2013. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 33/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 6454/279/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 33

Ședința publică din data de 26.02. 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE - V. N. G.

JUDECĂTOR - B. A.

GREFIER - P. E.

*******

M. Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat prin procuror: V. P.

La ordine au venit spre pronunțare apelurile declarate de inculpatul C. M. A. și partea civilă M.F.P. – A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N., împotriva sentinței penale nr. 110/P din 08.11.2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .

Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în ședința publică din data de 19.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

DELIBERÂND

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 110 din 08.11.2012 pronunțată de Tribunalul N., în ds.nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului C. M. A., fiul lui I. și A., născut la data de 4 aprilie 1955 în localitatea O., județul V., CNP_, de cetățenie română, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, divorțat, administrator, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Piatra N., . nr. 17 C, județul N., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II a, lit. b și lit. c Cod penal pe timp de 1 an după executarea pedepsei principale.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal,s-a interzis inculpatului, pe durata pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II a, lit. b și lit. c Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii.

În temeiul art. 82 Cod penal, s-a fixat termen de încercare de 4 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate, în cazul comiterii unei noi infracțiuni.

În baza art. 998 din Codul civil anterior, cu referire la art. 119 Cod procedură fiscală, s-a admis acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. C. S.R.L. Piatra N., județul N., la plata sumei de 81.060 lei reprezentând despăgubiri civile, actualizate la data plății efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituită prin ordonanța procurorului din 28 iunie 2010 asupra imobilului format din teren de 180 m.p. și casă, situat în mun. Piatra N., . nr. 17, până la concurența sumei de 81.060 lei.

În baza art. 163 Cod procedură penală cu referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului C. M. A., până la concurența sumei de 81.060 lei, actualizată la data plății efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de Codul de procedură fiscală.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii să se comunice o copie a dispozitivului Oficiului Național al Registrului Comerțului.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. C. S.R.L. Piatra N., județul N. să achite statului suma de 5000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:

Inculpatul C. M. A. este administrator al S.C. „C. C.” S.R.L., cu sediul social în municipiul Piatra N., având ca obiect principal de activitate „lucrări de construcții”. De asemenea, inculpatul este și administratorul S.C. „Celicons” S.R.L. Piatra N. și administrator împuternicit al S.C. „New Smile” S.R.L. Piatra N., conform procurii speciale de administrare autentificată sub nr.1633/31.05.2006.

Prin sentința civilă nr.205/F/03.05.2012 a Tribunalului N. – Secția Comercială și de C. Administrativ s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului împotriva S.C. „C. C.” S.R.L.

In perioada 12.02.2002 – 23.02.2010 Garda Financiară – Secția Județeană N. a efectuat un control la S.C. „C. C.” S.R.L.

Conform procesului verbal încheiat de organul constatator la data de 15.02.2010 în contabilitatea S.C. „C. C.” S.R.L. au fost înregistrate două facturi de cheltuieli:

- factura . nr.016/03.05.2009, înregistrată în jurnalul de cumpărături pentru perioada 01.05.2009 – 31.05.2009, emisă în baza contractului de vânzare-cumpărare din data de 17.04.2009, prin care S.C. „C. C.” S.R.L. a achiziționat de la S.C. „Celicons” S.R.L. „know-how firmă” în schimbul sumei de 177.310 lei. Documentele sunt semnate de inculpat, în dublă calitate, de administrator al societății vânzătoare și administrator al societății cumpărătoare.

- factura . nr.202/03.05.2009, înregistrată în jurnalul de cumpărări pentru perioada 01.05.2009 – 31.05.2009, emisă în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17.04.2009, prin care S.C. „C. C.” S.R.L. a achiziționat de la S.C. „New Smile” „know-how firmă”, în schimbul sumei de 98.294 lei.

Documentele au fost semnate de inculpat, administrator al S.C. „C. C.” S.R.L. și C. V., administrator al S.C. „New Smile” S.R.L.. La data semnării acestor înscrisuri inculpatul era și administrator împuternicit al societății vânzătoare.

Cele două contracte, din data de 17.04.2009 au un dublu obiect: transmiterea proprietății asupra unor mijloace fixe (operațiuni pentru care s-au emis facturi distincte) și transmiterea proprietății asupra „know-how firmă” și „know-how”, operațiuni pentru care s-au întocmit facturile.

Conform prevederilor înserate în cele două contracte, prin „know-how” se înțelege „experiența industrială și comercială dobândită de S.C. „Celicons” S.R.L. / S.C. „New Smile” S.R.L. în anii de funcționare, prin preluarea echipei de muncitori deținute și folosirea relațiilor comerciale existente”. Nu s-a precizat în ce constă această „experiență industrială și comercială” sau dacă există vreun procedeu tehnic care ar putea constitui un secret comercial.

In procesul verbal încheiat de Garda Financiară – Secția Județeană N. la data de 15.02.2010 (f.16 d.u.p.) s-au reținut următoarele:

Termenul „know-how” desemnează, în mod curent, anumite cunoștințe specifice, deținute de o persoană fizică sau de o întreprindere, asupra unui produs sau procedeu de fabricație, obținute prin lucrări de cercetare și de dezvoltare importante și costisitoare.

Potrivit art.1 lit.d din O.G. nr.52/1997 „know-how” este ansamblul formulelor, definițiilor tehnice, documentelor, desenelor și modelelor, rețelelor, procedeelor și al altor elemente analoage, care servesc la fabricarea și comercializarea unui produs”.

Conform art.7 alin.l pct.15 din Codul fiscal, prin „know-how” se înțelege „orice informație cu privire la o experiență industrială, comercială sau științifică ce este necesară pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent și a cărei dezvăluire către alte persoane nu e permisă fără autorizația persoanei care a furnizat această informație; în măsura în care provine din experiență, know-how-ul reprezintă ceea ce un producător nu poate ști din simpla examinare a produsului și din simpla cunoaștere a progresului tehnicii”. Lucrările de specialitate definesc „know-how-ul” prin coexistența a trei trăsături: secretul (nu este în mod general cunoscut sau ușor de obținut), substanțialitatea (înglobează informații care trebuie să fie utile în procesul tehnologic) și identificarea (să fie posibil de identificat dacă îndeplinește condițiile de secret și substanțialitate).

S-a mai reținut, în procesul verbal de control că, din mențiunile înserate în cuprinsul facturilor nr.016 și nr.202, precum și din datele cuprinse în contractele aferente, nu se poate constata existența efectivă a unui „know-how”, care să fi făcut obiectul operațiunilor economice în valoare totală de 275.604 lei (cu TVA), astfel că cheltuielile S.C. „C. C.” S.R.L., înregistrate în jurnalul de cumpărări pentru perioada 01.05.-31.05.2009 nu au la bază operațiuni economice reale.

Prin nota explicativă din 12.02.2010 inculpatul C. M. A. a declarat că nu există un procedeu tehnologic identificat sau identificabil pe care S.C. „C. C.” S.R.L. să îl fi dobândit ca urmare a operațiunilor atestate de cele două facturi.

In cursul urmăririi penale (f.160 d.u.p.) inculpatul C. M. A. a declarat că, prin înregistrarea celor două facturi în contabilitatea S.C. „C. C.” S.R.L., ca active necorporale nu s-a creat un prejudiciu bugetului de stat, întrucât societatea avea TVA de recuperat în valoare de aproximativ 50.000 lei. A mai arătat că nu a solicitat rambursarea sau compensarea întrucât toate cele trei societăți, părți ale contractelor de vânzare cumpărare îi aparțineau.

Partea vătămată Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului N., s-a constituit parte civilă cu suma de 81.060 lei reprezentând 44.004 lei – T.V.A. și 37.056 lei – impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile fiscale, conform art.119 – 120 din Codul de procedură fiscală.

In cursul judecății s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, cu participarea unui expert parte propus de inculpat.

Din Raportul de expertiză contabilă (f.84 dos.) rezultă că, în evidențele contabile ale S.C. „C. C.” S.R.L. nu au fost identificate procese verbale de predare-primire, state de plată care atestă preluarea personalului, documente financiare care atestă plata contribuțiilor către bugetul de stat consolidat privind drepturile salariale, aferente anului 2009; S.C. „C. C.” S.R.L. nu a figurat, în anul 2009 cu contracte individuale de muncă; S.C. „Celicons” S.R.L. nu a depus la Inspectoratul Teritorial de Muncă dovezile de calculare a drepturilor salariale și nu a figurat cu contracte individuale de muncă, iar S.C. „New Smile” S.R.L. a figurat doar cu patru salariați pentru perioada ianuarie – iunie 2009.

Rezultă deci, că în contabilitatea S.C. „C. C.” S.R.L. nu au existat documente care să reflecte obiectul vânzării realizate prin facturile NNT nr.016 și NNT nr.202 din 3.05.2009, ceea ce înseamnă că nu a existat „know-how-ul” care a făcut obiectul operațiunilor economice fictive – în valoare de 275.604 lei existente între cele trei societăți comerciale administrate de inculpat.

Prin același raport de expertiză contabilă s-a mai stabilit că S.C. „C. C.” S.R.L. nu datorează T.V.A. statului și că are de recuperat de la bugetul de stat, în urma operațiunilor înregistrate în contabilitate, suma de 42.412 lei, iar impozitul pe profit nu a putut fi calculat, în lipsa documentelor care să facă posibil calculul său.

Instanța nu a reținut această concluzie întrucât, prin înregistrarea în evidențele financiar-fiscale a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, S.C. „C. C.” S.R.L. a diminuat baza impozabilă privind impozitul pe profit și TVA. Acesta este și motivul pentru care Garda Financiară, Secția Județeană N., în procesul verbal din 15.02.2010 a procedat la reîntregirea bazei impozabile cu sumele înscrise în facturile nr.016 și 202.

Este clar că inculpatul a înregistrat în contabilitate cele 2 facturi ca și când ar reflecta operațiuni reale. Stiind că nu au la bază operațiuni reale, în scopul denaturării rezultatelor financiare ale firmei și, implicit a obligațiilor către bugetul statului, inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală.

Conform art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 constituie infracțiunea de evaziune fiscală „evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive”.

In drept, fapta inculpatului C. M. A. care în calitate de administrator la S.C. „C. C.” S.R.L. Piatra N., a înregistrat în contabilitate cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, prejudiciind statul român cu suma de 81.060 lei constituie infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.l lit.c din Legea nr.241/2005.

Inculpatul a comis infracțiunea cu intenție directă, cunoscând că cele două facturi atestă plăți și cheltuieli fictive; a încheiat cele două contracte de vânzare-cumpărare între societăți comerciale pe care tot el administrează, iar în realitate nu există documente care să ateste obiectul vânzării-cumpărării realizate prin cele două facturi.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile înscrise în art.72 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social al infracțiunii, amploarea fenomenului infracțional de această natură, natura relațiilor sociale încălcate și care ocrotesc patrimoniul statului, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, scopul urmărit – diminuarea bazei impozabile, prejudiciul cauzat bugetului de stat prin înregistrări în contabilitate a unor operațiuni comerciale fictive, precum și circumstanțele personale ale făptuitorului. Inculpatul nu are antecedente penale și are studii superioare.

Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de textul de lege sancționator, de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a,, lit.b – obligatorii, potrivit art.71 Cod penal, precum și a dreptului prevăzut de art.64 lit.c Cod penal, întrucât a comis prezenta faptă în calitate de administrator al unei societăți comerciale, pe durata de 1 an.

Pe durata executării pedepsei principale s-a interzis inculpatului exercitarea acelorași drepturi civile.

Instanța a constatat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, în raport de lipsa antecedentelor penale și de cuantumul pedepsei aplicate, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, conform art.359 Cod procedură penală.

In ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în cauză instanța a constatat că aceasta este întemeiată.

Prin înregistrarea în contabilitatea S.C. „C. C.” S.R.L. a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale inculpatul a diminuat baza impozabilă privind impozitul pe profit și T.V.A., astfel că acesta datorează statului, în urma reîntregirii bazei impozabile cu sumele înscrise în facturile . nr.016 și nr.202 din 3.05..2009 suma totală de_ lei, din care TVA în valoare de_ lei și impozit pe profit în sumă de_ lei.

Raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul judecății a stabilit că TVA-ul deductibil este în sumă de 44.099 lei, mai mare decât cel solicitat de partea civilă și nu a putut stabili valoarea impozitului pe profit.

Insă, conform art.14 din Legea nr.241/2005 în cazul în care, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu se poate stabili, pe baza evidențelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condițiile Codului de procedură fiscală.

In temeiul art.998 cod civil cu referire la art.119 Cod procedură fiscală a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „C. C.” S.R.L. Piatra N. la plata sumei de 81.060 lei, actualizată la data plății prin calcularea accesoriilor fiscale.

In cursul urmăririi penale procurorul a dispus prin ordonanța nr.770/P/28.06.2010, indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asigurator, asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului, respectiv asupra unui imobil compus din teren de 180 m.p. și casă, situat în municipiul Piatra N., . nr.17, până la concurența sumei de 98.088,48 lei (inculpatul fiind cercetat și pentru faptul că nu a prezentat documentele financiar-fiscale aferente operațiunilor de comercializare a stocului de mărfuri, cauzând un prejudiciu de_,48 lei. Pentru această faptă cauza a fost disjunsă).

Ulterior, inculpatul a depus la dosar copiile sentinței civile nr.2116/05.05.2009 și nr.4432/27.11.2009 ale Judecătoriei Piatra N., rămase definitive și irevocabile, prin care a fost desfăcută căsătoria dintre inculpatul C. M. A. și soția sa C. L., iar imobilul situat în municipiul Piatra N., . nr.17 a fost încredințat acesteia din urmă.

Prin urmare, la data emiterii Ordonanței nr.770/8/28.06.2010, bunul imobil indisponibilizat nu mai era proprietatea inculpatului, ci a fostei sale soții.

Pentru acest motiv instanța va ridica măsura sechestrului asigurator, până la concurența sumei de 81.060 lei, ce face obiectul prezentei cauze.

Având în vedere cererea formulată de partea civilă și pentru a asigura recuperarea prejudiciului, în baza art.163 Cod procedură penală și art.11 din Legea nr.241/2005 s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor aparținând inculpatului, până la concurența sumei datorată cu titlu de despăgubiri civile, conform prezentei sentințe.

Împotriva sentinței penale mai sus menționate, au formulat, în termen legal apel inculpatul C. M. A. și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F. – D.G.F.P. N..

Partea civilă a criticat sentința pentru neinstituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente, până la concurența sumei totale de 81.060 lei și accesoriilor ce se vor calcula conform legii până la data plății efective a debitului.

Inculpatul a criticat hotărârea pentru greșita condamnare la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, deși prin probatoriul administrat a făcut dovada inexistenței prejudiciului, solicitând achitarea în temeiul art. 10 al. 1 lit.d Cod procedură penală.

Analizând sentința penală apelată sub aspectul motivelor de apel invocate, dar și potrivit art. 371 Cod procedură penală, Curtea de Apel reține următoarele:

Prin adresa nr. 2143 din 30.01.2013 a O.N.R.C. – Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul N., s-a comunicat că C. C. S.R.L., în calitate de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză a fost radiată la data de 14.06.2011, motivul radierii fiind închiderea procedurii falimentului și radiere debitor, în baza hotărârii nr. 532/F/06.01.2011 a Tribunalului N., ds.nr._ .

Așa fiind, Curtea de Apel reține că la data pronunțării hotărârii din 08.11.2012, societatea care avea calitatea de parte responsabilă civilmente, și-a pierdut personalitatea juridică ca urmare a radierii, astfel că, instanța de fond corect nu a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor părții.

În ceea ce privește apelul formulat de apelantul-inculpat C. M. A., Curtea de Apel constată apelul nefondat.

Așa cum corect a reținut și judecătorul primei instanțe, apelantul-inculpat avea calitatea de administrator la S.C. „C. C.” S.R.L. dar și al S.C. „Celicons” S.R.L. și administrator împuternicit al S.C. „New Smile” S.R.L.

În urma efectuării unui control la S.C. „C. C.” S.R.L. de către Garda Financiară privind perioada 12.02.2002 – 23.02.2010, organul constatator a reținut în procesul verbal din data de 15.02.2010 că în contabilitatea acestei persoane juridice au fost înregistrate două facturi de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, respectiv:

Conform prevederilor înserate în cele două contracte, prin „know-how” se înțelege „experiența industrială și comercială dobândită de S.C. „Celicons” S.R.L. / S.C. „New Smile” S.R.L. în anii de funcționare, prin preluarea echipei de muncitori deținute și folosirea relațiilor comerciale existente”. Nu se precizează în ce constă această „experiență industrială și comercială” sau dacă există vreun procedeu tehnic care ar putea constitui un secret comercial.

Prin nota explicativă din 12.02.2010 inculpatul C. M. a declarat că nu există un procedeu tehnologic identificat sau identificabil pe care S.C. „C. C.” S.R.L. l-a dobândit ca urmare a operațiunilor atestate de facturile . nr. 016/03.05.2009 și . nr. 202/03.05.2009.

Garda Financiară – Secția județeană N. prin adresa nr. 701.121 din 15.02.2010 a apreciat că operațiunile economice consemnate în facturile . nr. 016/03.05.2009 și . nr. 202/03.05.2010 sunt fictive și a evaluat prejudiciul creat de inculpat prin înregistrarea celor două facturi în contabilitatea S.C. „C. C.” S.R.L. la suma de 81.060 lei, reprezentând TVA în sumă de 44.004 lei și impozit pe profit în sumă de 37.056 lei.

Analizând dispozițiile art. 1 lit.d din O.G. nr. 52/1997 și art. 7 al. 1 pct. 15 din Codul fiscal, Curtea de Apel reține că operațiunile ce au făcut obiectul facturilor înregistrate în contabilitatea S.C. „C. C.” S.R.L. nu au avut loc în realitatea obiectivă, neputându-se constata existența efectivă a unui „know-how” care să fi făcut obiectul operațiunilor economice în valoare totală de 275.604 lei (cu TVA), astfel că, cheltuielile societății comerciale înregistrate în jurnalul de cumpărături pentru perioada 01.05. – 31.05.2009 nu au la bază operațiuni economice reale.

Textul legal al art. 9 al.1 lit.c din Legea 241/2005 arată că „evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea al,tor operațiuni fictive – constituie infracțiunea de evaziune fiscală.

Curtea de Apel Bacău reține că, prin înregistrarea în evidențele financiar-fiscale a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, S.C. „C. C.” S.R.L. a diminuat baza impozabilă privind impozitul pe profit și TVA. Acesta este și motivul pentru care Garda Financiară, Secția Județeană N., în procesul verbal din 15.02.2010 a procedat la reîntregirea bazei impozabile cu sumele înscrise în facturile nr.016 și 202.

Este clar că inculpatul a înregistrat în contabilitate cele 2 facturi ca și când ar reflecta operațiuni reale. Știind că nu au la bază operațiuni reale, în scopul denaturării rezultatelor financiare ale firmei și, implicit a obligațiilor către bugetul statului, inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală.

Așa fiind, instanța de fond a apreciat judicios că fapta apelantului inculpat C. M. A. în calitate de administrator al S.C. „C. C.”S.R.L., a înregistrat în contabilitate cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, aducând Statului Român un prejudiciu de 81.060 lei, constituie sub aspect obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit.c din Legea nr. 241/2005.

Sub aspectul subiectiv, apelantul-inculpat a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale, pe care l-a urmărit prin săvârșirea faptei, cunoscând că cele două facturi atestă plăți și cheltuieli fictive, a încheiat cele două contracte de vânzare cumpărare între societățile comerciale pe care tot apelantul le administra, cunoscând că în realitate nu există documente care să ateste obiectul vânzării, urmărind așadar denaturarea rezultatelor financiare ale firmei și implicit a obligațiilor către bugetul statului.

Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel constată hotărârea apelată ca fiind temeinică și legală, iar în lipsa altor motive care să conducă la desființarea acesteia, în temeiul art. 379 pct. 1 lit.b C.p.p., va respinge apelurile formulate de inculpatul C. M. A. și partea civilă D.G.F.P. N., potrivit dispozitivului prezentei.

Văzând și dispozițiile art. 192 al.2 C.p.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 379 pct. 1 lit b C.pr.pen respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpat C. M. A. și parte civilă Ministerul Finanțelor Publice – ANAF - DGFP –N., împotriva sentinței penale nr.110 din 08.11.2012, pronunțată de Tribunalul N., in dosar nr._ .

În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.pen, obligă fiecare apelant inculpat la plata sumei a câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată in ședință publica azi,26.02.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR

V. N. G. B. A. GREFIER

E. P.

Red.sent. f. F. C

Red. dec. apel G.V.N.

Tehnored.P.E./28.02.2013/ 2 ex

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 421/2013. Curtea de...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 661/2013. Curtea de... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 33/2013. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 33/2013. Curtea de Apel BACĂU