Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 161/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 6630/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.161
Ședința publică din 24 septembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I. N. C.
JUDECĂTOR: A. B.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de P. V. – procuror.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații U. D. I. și R. G. împotriva sentinței penale nr.119/D din data de 09.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința din data de 17.09.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 24.09.2013.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 119/D din 09.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos._, s-a dispus următoarele:
Condamnarea inculpaților:
- U. D. I. – fiul G. și M., născut la data de 22.10.1987 în Bacău, domiciliat în Bacău, .. 21, jud. Bacău, CNP_, cetățean român, 4 clase, fără ocupație, fără antecedente penale,
- R. G. – fiul lui Natural și G., născut la data de 24.08.1975 în oraș Comănești, jud. Bacău, domiciliat în mun. Moinești, ., ., fără forme legale în mun. Bacău, .. 17, jud. Bacău, CNP_, cetățean român, 4 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 al.1 C.pen., la pedeapsa de câte 14 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C pen.
In baza art.350 Cod pr.penală s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru ambii inculpați.
S-au interzis inculpaților drepturile prev de la art 64 lit a teza a II a și lit b C pen in condițiile si pe durata prevăzută de art 71 C. pen.
S-a luat act că părțile civile D. Z. L. ARIADNA și G. A. V. nu s-au constituit părți civile în cauză.
Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 5448, 56 lei reactualizată către S. JUDEȚEAN BACĂU .
Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 476,75 lei reactualizată către S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN BACĂU .
În baza art 7 din Legea nr. 76 /2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați .
S-a constatat că inculpatul U. D. I. a fost asistat de apărător ales iar inculpatul R. G. a fost asistat de apărător din oficiu .
In baza art.191 C p p au fost obligați inculpații sa plătească statului suma de câte 2.800 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariu apărător din oficiu .
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a avut in vedere următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriu nr . 951/ P/05 noiembrie 2012 a PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU s –a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului U. D. I. – fiul G. și M., născut la data de 22.10.1987 în Bacău, domiciliat în Bacău, .. 21, jud. Bacău, CNP_, cetățean român, 4 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 al.1 C.pen., constând în aceea că în după - amiaza zilei de 04.03.2012, în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla în locuința victimei Z. D. S. situată pe .. 19/A/3 din mun. Bacău, împreună cu inc. R. G. au lovit-o pe aceasta cu pumnii și picioarele în zona capului, a spatelui și a toracelui, cauzându-i leziuni ce au dus la deces;
II. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului R. G. – fiul lui Natural și G., născut la data de 24.08.1975 în oraș Comănești, jud. Bacău, domiciliat în mun. Moinești, ., ., fără forme legale în mun. Bacău, .. 17, jud. Bacău, CNP_, cetățean român, 4 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 al.1 C.pen., constând în aceea că în după - amiaza zilei de 04.03.2012, în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla în locuința victimei Z. D. S. situată pe .. 19/A/3 din mun. Bacău, împreună cu inc. U. D. I. au lovit-o pe aceasta cu pumnii și picioarele în zona capului, a spatelui și a toracelui, cauzându-i leziuni ce au dus la deces.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele :
Victima Z. D. S., în vârstă de 62 de ani locuia singură într-un imobil compus din două camere, bucătărie și hol situat la parterul blocului nr. 19/A/3 de pe . mun. Bacău.
În ultimii ani de viață aceasta a avut probleme de sănătate, fiindu-i amputate trei degete de la piciorul drept și suferind o intervenție chirurgicală la cap în urma căreia i-a fost implantată o placă de ciment dentar.
Din cauza stării precare de sănătate victima avea o constituție firavă, fiind foarte slab și se deplasa foarte greu, folosindu-se de o cârjă.
Având nevoie de sprijin aproape permanent, fiica sa D. – Z. L. – Ariadna i-a angajat o femeie, respectiv pe numita C. L. A., persoană ce avea grijă de victimă, pregătindu-i hrana, efectuând menajul și cumpărăturile, conform unui program ce se desfășura pe timp de zi, de luni până vineri.
Victima mai era vizitată la domiciliu de către inculpatul U. D. – I. care, ocazional, îi făcea cumpărături și, împreună, fumau și consumau băuturi alcoolice.
Inculpatul U. D. – I. locuiește împreună cu mama sa U. M. zisă „M.”, fratele său O., nepoții săi R., C. și M., concubina fiului său M., numita Alisa și concubinul mamei sale zis „Î.” în imobilul cu nr. 21 (B) (a doua unitate locativă) de pe . mun. Bacău, situat în imediata apropierea a blocului nr. 19 (pe latura de vest), în care a locuit numitul Z. D. S..
De mic copil, inculpatul U. D. – I. l-a cunoscut pe inculpatul R. G., care de la vârsta de 9-10 ani a fost crescut de către mama sa U. M. și au locuit împreună în imobilul nr. 21 B.
După efectuarea stagiului militar, inculpatul R. G. nu a mai locuit la familia U. M., dar a ținut legătura cu aceasta vizitând-o destul de des, iar cu inculpatul U. D. I. avea preocupări comune, mergând împreună la colectat de fier vechi.
De asemenea, cei doi mergeau împreună, în zilele de sărbători religioase, la Biserica „Sf. I.” de pe .. Bacău, unde asigurau paza (protecție) numitelor Sigheartău A. E. și Alisa (concubina fratelui inculpatului – numitul M.) în timp ce acestea apelau la mila publică. De altfel o parte din bunurile obținute din cerșit, erau date de cele două fete numitei U. M..
Inculpatul R. G. a cunoscut-o pe martora Sigheartău A. E. cu care a intrat într-o relație de concubinaj, locuind ca persoane fără adăpost în diferite locații de pe raza mun. Bacău, ultima din acestea fiind o casă nelocuită de proprietar, situată pe .. 17.
În urmă cu câțiva ani de zile, inculpatul R. G. l-a cunoscut și pe Z. D. S., pe care l-a ajutat la diferite munci în gospodărie, mai ales în perioada când trăia mama acestuia din urmă și au avut o relație bună.
Conform declarației sale, inculpatul R. G. nu l-a mai vizitat la domiciliu pe Z. D. S. de circa 10 ani de zile (aspect confirmat și de vecini), dar s-a întâlnit des cu acesta pe stradă, cu ocazia vizitelor pe care le efectua la familia U. M., iar în perioada 1998-2007 a lucrat ca „om de casă” la familia A., ce locuia pe aceiași stradă la nr. 22 bis.
În dimineața zilei de 04.03.2012 (zi de duminică) în jurul orelor 08:00-08:30, inculpatul R. G. s-a deplasat împreună cu concubina sa Sigheartău A. E. la Biserica „Sf. I.” de pe .. Bacău, unde aceștia, de regulă, fac rost de bunuri și bani din cerșit, iar inculpatul îl mai ajută pe preotul paroh la diferite munci.
Înainte de a ajunge la lăcașul de cult, cei doi au trecut pe la domiciliul inculpatului U. D. – I. pentru a-l lua și pe el la biserică, acesta din urmă trebuind să o aducă la cerșit pe numita Alisa – concubina fratelui său M., ce locuia la acea dată în casa numitei U. M..
Întrucât inculpatul U. D. – I. nu se trezise, cei doi concubini au plecat înainte, iar după circa 30-60 de minute a ajuns la biserică și inculpatul U. D. I. împreună cu numita Alisa. În timp ce fetele apelau la mila publică, la un moment dat, cei doi inculpați s-au deplasat la „Ceainăria” din Piața Centrală din mun. Bacău, unde au consumat băuturi alcoolice, după care au revenit la biserică. În jurul orei 12:30 inculpatul U. D. – I., inculpatul R. G., Alisa și Sigheartău A. E. au plecat la domiciliul numitei U. M. unde au rămas o perioadă mai lungă de timp și unde au consumat băuturi alcoolice iar inculpatul U. D. I. a băut din vinul adus de Alisa de la biserică și, potrivit declarației martorei Sigheartău A. E., a consumat „etnobotanice” întrucât, la un moment dat, părea schimbat total la față și în comportament și ajunsese într-o stare avansată de ebrietate.
Când i-a auzit pe cei doi concubini că vor să plece, inculpatul U. D. I. s-a hotărât să meargă cu ei și a luat cu el o sticlă de jumătate de litru plină cu vin amestecat roșu cu alb („carcalete”), adusă de Alisa de la biserică.
Cu privire la momentul și motivul plecării din locuința numitei U. M., martora Sigheartău A. E. declară că inițiativa i-a aparținut inculpatului U. D. – I., care le-a propus să meargă la domiciliul lui Z. D. S. să-i dea și lui o cană cu vin.
După ce au ieșit din locuința numitei U. M., inculpatul U. D. I., aflat sub influența băuturilor alcoolice și a „etnobotanicelor”, a afirmat în fața martorei Sigheartău A. E. și a inculpatului R. G. că „ar vrea să bată pe cineva”.
În acel moment, din scara blocului nr. 19 în care a locuit victima, ieșea martorul B. C. zis „C.”, persoană fără adăpost, care în acea perioadă locuia în apartamentul numitului Z. D. S..
Când l-a văzut pe B. C., inculpatul U. D. I. a afirmat în fața celor doi concubini că vrea să-l bată pe acesta și a pornit în direcția lui, fiind urmat de învinuit și Sigheartău A. E. la câțiva metri distanță.
Inculpatul nu și-a putut pune în aplicare amenințarea întrucât B. C. s-a deplasat în direcția opusă.
Ajuns în dreptul aleii de acces în blocul nr. 19 inculpatul și-a schimbat intenția afirmând că „vrea să-l bată pe Z.”.
Cei trei au intrat în apartamentul victimei pe ușa de acces ce era descuiată, așa cum rămăsese după plecarea martorului B. C., în ordinea: inculpatul U. D. I., inculpatul R. G., martora Sigheartău A. E. și, cu acordul lui Z. D. S., au mers în bucătărie și s-au așezat la masă.
Z. D. S. a scos două căni din ceramică, una pentru el și cealaltă pentru inculpatul U. D. I., în care inculpatul R. G. a turnat vin roșu din sticla de jumătate de litru adusă de inculpat.
După aproximativ 5 minute, inc. R. G. a plecat din apartamentul victimei până la magazinul numitului „C.”, situat tot pe .. 13, de unde a cumpărat trei țigarete superlungi marca WINCHESTER și o bere la jumătate, după care a revenit în imobil.
Martora H. A. E. a declarat că, în ziua de 04.03.2012, pe la orele 17:30 l-a văzut pe inculpatul R. G. ieșind din scara blocului nr. 19 și a presupus că acesta a mers la „chioșcul din apropiere”, întrucât s-a întors imediat. De asemenea, aceasta a mai afirmat că inculpatul a mers la „vecinul Z. pentru că nu avea unde în altă parte”.
După revenirea în apartament, din țigările cumpărate inculpatul i-a dat una inculpatului U. D. I., una victimei, iar pe cea de a treia a păstrat-o pentru el și concubina sa.
Cei patru au discutat diverse probleme, timp în care inculpatul U. D. I. a consumat vin din cana sa și a fumat țigara primită de la inculpatul R. G. a consumat berea și a fumat țigara împreună cu concubina sa, iar victima nu a băut vin, nici nu a fumat, păstrând țigara pentru mai târziu.
Cu ocazia cercetării la fața locului, în bucătăria locuinței victimei, pe masă, au fost găsite două căni din ceramică, una goală, dar cu urme de lichid roșu și miros specific de vin, iar alta plină cu lichid de culoare roșie, cu miros specific de vin. Între cele două căni a fost găsit un bidon din plastic de 0,5 litri având un conținut de aproximativ ¼ de lichid de aceiași culoare ca cel din căni și cu miros specific de vin.
Pe aceiași masă s-a mai găsit o scrumieră în care se aflau două resturi de țigară cu filtru marca WINCHESTER.
Cei trei au stat în bucătăria victimei circa jumătate de oră, timp în care nu a avut loc nici un incident între părțile prezente iar la un moment dat, la inițiativa inculpatului R. G., cei trei s-au ridicat de la masă și s-au îndreptat spre ușă cu scopul de a pleca din imobil.
Când au ajuns pe holul locuinței, fără motiv și fără să spună nimic, inculpatul U. D. I. a lovit puternic victima cu pumnul în zona capului, aceasta căzând pe pardoseală pe o parte, cu capul spre sufragerie oarecum oblic raportat la holul locuinței, cu picioarele spre bucătărie, după care a încuiat ușa de intrare în apartament.
În timp ce victima era căzută, inculpatul U. D. I. a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și picioarele în zona capului și a toracelui, iar la un moment dat a lovit-o cu capul de partea de jos a tocului ușii de la dormitor.
În momentul în care victima l-a amenințat pe inculpat că oricum îl va reclama la poliție, acesta a devenit mai înverșunat, lovind-o puternic cu picioarele de sus în jos, în cap și zona toracică și, la un moment dat, s-a urcat cu genunchii pe pieptul său. De asemenea, inculpatul a întors victima pe o parte și a lovit-o de mai multe ori cu picioarele în spate.
După ce Z. D. S. a ajuns în stare de inconștiență, inculpatul U. D. I. i-a cerut inculpatului R. G. să lovească victima spunându-i „Dă-i și tu!”, situație în care, conform declarațiilor sale, de teamă acesta din urmă, a lovit victima în cap și în piept, după care a sărit cu picioarele pe ea. Potrivit declarațiilor martorei Sigheartău A. E. și a inculpatului R. G., în timp săvârșirii faptei, inculpatul U. D. I. a purtat mănuși la ambele mâini.
Inițial, inculpatul R. G. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii declarând că victima a fost agresată numai de U. D. I., care l-a amenințat și pe el cu acte de violență dacă intervine în vreun fel în ajutorul acesteia și dacă deschide ușa de acces în apartament.
Ulterior, după ce martora Sigheartău A. E. a întrerupt relația de concubinaj și a declarat că și el a lovit victima de mai multe ori, inculpatul R. G. a revenit asupra declarațiilor inițiale, recunoscând că la cererea inculpatului U. D. I. și de teamă, a lovit victima o singură dată cu piciorul în zona toracică și tot o singură cu palma peste față. Acesta a precizat că cele două lovituri au fost de mică intensitate și, la momentul aplicării lor, victima era deja în stare de inconștiență ca urmare a loviturilor primite de la inculpatul U. D. I..
Văzând că loviturile aplicate de inculpatul R. G. sunt de mică intensitate, inculpatul U. D. I. l-a tras de o parte și a continuat el agresarea victimei sărind cu „fundul” pe gâtul acesteia.
Inculpatul a acționat violent asupra victimei sub privirile îngrozite ale martorei Sigheartău A. E. și ale inculpatului R. G., care inițial a încercat să-l oprească, dar nu a reușit, fiind amenințat la rândul său cu acte de violență de către agresor.
Inculpatul R. G. și martora Sigheartău A. E. nu au putut părăsi locuința în timpul agresiunii întrucât ușa era încuiată, au fost amenințai de inculpat pe care-l cunoșteau ca fiind o persoană violentă, iar pe holul scării blocului se aflau vecinii.
În urma loviturilor primite, victima a ajuns în stare de inconștiență.
Spre finalul conflictului, căutând o cale de scăpare, inculpatul U. D. I. a spart cu o lovitură de picior tăblia din mijloc a ușii de acces în sufrageria apartamentului victimei, care era încuiată cu lacăt, și prin golul astfel creat, atât el cât și inculpatului R. G. împreună cu concubina sa, au pătruns în această încăpere de unde au părăsit imobilul pe fereastra ce dă în curtea clădirii cu nr. 21, sărind în dreptul locuinței aparținând familiei S. V., în colțul format de gardul din lemn ce separă blocul nr. 19 de imobilul cu nr. 21 și porțile din policarbonat ce despart curtea interioară a familiei U. M. de curtea celor patru familii din spate (S., C., N., C.).
Cei trei au sărit pe fereastra apartamentului victimei, pe rând, mai întâi martora Sigheartău A. E., inculpatul R. G. și ultimul, inculpatul U. D. I., care a sărit direct de pe geam în curte.
După ce au sărit pe fereastră, în timp ce încă se mai aflau în apropierea gardului despărțitor, la o distanță de circa 1 metru în curtea imobilului nr. 21 lângă porțile din policarbonat inculpatul U. D. I., inculpatul R. G. și martora Sigheartău A. E., au fost văzuți de vecina A. M., care se afla la fereastra dormitorului locuinței sale de la etajul I – blocul nr. 19.
Martora A. M., care se deplasase special în dormitorul locuinței pentru a vedea dacă nu cumva agresorii părăsesc locuința victimei pe fereastra de la sufragerie, a strigat la cei trei rostindu-le prenumele și întrebându-i ce fac, dar nici unul dintre ei nu i-a răspuns și și-au continuat deplasarea prin curtea imobilului cu nr. 21, inculpatul U. D. I. intrând în locuința mamei sale, iar concubinii R. G. și Sigheartău A. E. ieșind în . luând-o în direcția .> În timpul agresiunii, la ușa apartamentului victimei a venit mai întâi martora A. M. – vecina de la etajul I, trimisă de soțul ei A. C. G. care, în timp ce se afla în locuința sa, a auzit zgomote suspecte la Z. D. S., apoi martorul B. C. zis „C.”, care a auzit „bufnituri suspecte”, acesta fiind intrigat totodată și de faptul că ușa de acces în imobil era încuiată, în situația în care cu o oră în urmă personal o lăsase descuiată la plecare, iar Z. D. S. îl aștepta.
La prima deplasare la ușa victimei, martora A. M. nu a auzit nici un zgomot, fapt ce a determinat-o să revină la locuința sa de la etaj. După aproximativ 5 minute, la ușa locuinței sale a venit martorul B. C., care a rugat-o să meargă la apartamentul victimei întrucât ușa locuinței este încuiată și, din interior, se aud zgomote ca niște bufnituri.
Cei doi martori s-au deplasat la fața locului, A. M. a bătut în ușa apartamentului și cum nu i-a răspuns nimeni, i-a amenințat pe cei din interior că nu va pleca de pe hol și că va anunța poliția.
În timp ce se afla la ușa apartamentului martora A. M. a observat pe vizor mișcări în interiorul locuinței victimei pe hol, ca și cum cineva ar fi privit să vadă cine se află pe casa scării.
În timp ce martora a rămas pe hol în fața apartamentului nr. 3, B. C. a ieșit in clădire, luând-o în dreapta spre imobilul nr. 17, a mers în spatele blocului să vadă dacă poate intra în apartamentul victimei pe geamul de la bucătărie sau dormitor. Acest lucru nu a fost posibil întrucât ambele ferestre erau închise pe interior.
La sugestia martorului B. C. cum că persoane necunoscute ar putea părăsi locuința victimei pe geamul de la sufragerie, care dă în curtea imobilului nr. 21, A. M. a urcat în apartamentul săi și pe geamul de la dormitor a observat că dincolo de gardul de scândură ce separă cele două imobile, pe zăpadă, la o distanță de circa 1 metru „era căzut cu fața în sus inculpatul R. G., lângă el se afla Sigheartău A. E., care era în picioare”, iar în fața acesteia, tot în picioare se afla inculpatul U. D. I. . A strigat la cei trei, dar nici unul nu i-a răspuns continuându-și deplasarea prin curtea imobilului nr. 21. U. D. I. a intrat în curtea locuinței mamei sale, iar concubinii R. G. și Sigheartău A. E. au ieșit în .-o la stânga pe spre .> Cu privire la acest moment al părăsirii locului infracțiunii de către cei trei, în modalitatea descrisă mai sus, martora A. M. a dat o primă declarație în care nu i-a menționat decât pe concubinii R. G. și Sigheartău A. E., ca fiind cei care au ieșit din locuința victimei pe fereastra de la sufragerie, dar ulterior, după decesul numitului Z. D. S. a precizat că l-a văzut și pe inculpatul U. D. I. care la fel, nu i-a răspuns la întrebarea ce face acolo lângă gard.
Știind că vecina de la imobilul nr. 21 – numita U. M. (mama inculpatului U. D. I.) are în posesie o cheie de la ușa de acces în locuința victimei, martora A. M. a strigat-o de la aceiași fereastră a dormitorului său și în pragul ușii a ieșit o fată pe nume Alisa căreia i-a cerut să o anunțe pe „M.” să iasă afară.
După ce i-a spus vecinei că s-a întâmplat ceva în locuința lui Z. D. S., s-a încercat deschiderea ușii de acces prin exterior cu cheia de la U. M., dar nu s-a reușit acest lucru întrucât yala era încuiată pe interior și avea cheile în broască.
Atunci, martorii B. C. și U. S. – R. au intrat în locuință prin escaladarea geamului de la sufragerie, același prin care concubinii R. G. și Sigheartău A. E. și inculpatul U. D. I. au ieșit din imobil. Cu această ocazie, cei doi martori au observat că geamul respectiv era întredeschis și avea plasa ruptă.
Când au pătruns în sufragerie, martorii au constatat că ușa de la această încăpere era spartă în zona de mijloc, având o tăblie ruptă în întregime și, prin gaura astfel formată au văzut că pe holul apartamentului, în fața ușii de acces, se află căzută pe pardoseală cu fața în sus, în stare de inconștiență și prezentând urme de sânge în zona capului victima Z. D. S..
După deschiderea ușii, martorii A. M., H. A. – E., D. C., U. M. . au observat victima întinsă cu fața în sus, în stare de comă și prezentând urme de violență și de sânge în zona capului.
Victima Z. D. S. a fost transportată, cu ambulanța, în aceiași seară, la S. Județean de Urgență Bacău, fiind internată la Secția Neurochirurgie, unde a suferit o intervenție chirurgicală complexă, iar la data de 16.03.2012 a decedat la Secția ATI.
Potrivit raportului medico – legal de necropsie nr.68/16.03.2012 moartea numitului Z. D. S. a fost violentă și s-a datorat unui politraumatism complex TCC cu hemoragie și contuzie cerebrală, fractură de bază de craniu, traumatism cervical cu fractură os hioid drept asociat și a unui traumatism toraco – abdominal cu fracturi costale bilateral – contuzie hepatică.
Potrivit aceluiași raport, leziunile constatate s-au putut produce prin lovirea repetată a victimei cu mijloace și obiecte contondente cu proiectare pe plan dur și comprimare toraco – abdominală. Traumatismul cervical s-a putut produce prin comprimare antero – laterală a gâtului cu mijloace contondente. Concluziile raportului de expertiză medico – legale se coroborează cu probatorioul administrat, în special cu declarațiile martorei Sigheartău A. E..
Inculpatul U. D. I., în cursul urmăririi penale, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, declarând că:
- în după – amiaza zilei de 04.03.2012 în jurul orelor 18:00, la inițiativa inculpatul ui R. G. a mers împreună cu acesta și martora Sigheartău A. E. în apartamentul victimei pentru a consuma o sticlă de vin de 1 litru marca „C.”, băutură alcoolică, pe care anterior o cumpăraseră de la chioșcul numitului C. situat pe . mun. Bacău;
- în ziua respectivă nu s-a întâlnit cu inculpatul și concubina sa până în jurul orelor 17:00;
- inculpatul R. G. nu a părăsit nici o clipă locuința victimei cât timp el a fost prezent în imobil;
- în locuința victimei s-a consumat numai vinul marca „C.”, cumpărat de la chioșcul numitului C.;
- vinul cumpărat a fost consumat de toți cei prezenți în locuința victimei, fiind folosite în acest scop patru pahare din sticlă;
- în timp ce consumau vin și fumau țigări în bucătăria locuinței victimei, cei doi concubini s-au luat la ceartă, iar el a părăsit apartamentul și nu știe ce s-a întâmplat în urma sa;
- după circa 20 de minute după ce a părăsit locuința victimei, în timp ce se afla pe scări în fața locuinței sale, a fost strigat de martora A. M., care i-a cerut să o cheme pe mama sa U. M. zisă „M.”;
- în timp ce intra în casă pentru a o chema pe mama sa, i-a observat pe inculpatul R. G. și martora Sigheartău A. E. alergând prin curtea locuinței sale.
În instanță inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin 2 cod pr penală.
Declarațiile inculpatului U. D. I. nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză, din care rezultă fără echivoc, faptul că în după – amiaza zilei de 04.03.2012 în jurul orelor 18:00, în timp ce se afla în locuința numitului Z. D. S., împreună cu inculpatul R. G. a lovit victima de mai multe ori cu pumnii și picioarele în zona capului, a spatelui și a toracelui provocându-i leziuni ce au dus la decesul acestuia.
Atât martora Sigheartău A. E. cât și inculpatul R. G. îl plasează pe inculpatul U. D. I. la locul săvârșirii infracțiunii, iar martora A. M. l-a observat imediat după comiterea faptei lângă gardul ce desparte blocul nr. 19 de imobilul cu nr. 21 alături de inculpatul R. G. și martora Sigheartău A. E., după ce toți trei săriseră pe fereastra sufrageriei apartamentului victimei.
În instanță martora Sigheartău A. E. arată că: „Așa cum am arătat sunt concubina inc. R. G., și la sfârșitul iernii 2012, nu mai rețin exact data, după ce am fost la biserică Sf.I. din Bacău, unde am primit de pomană de la diverși cetățeni, am plecat împreună cu In. U. D. și R. G., la locuința părții vătămate Z. D. F., care locuia pe . Bacău. Aveam asupra noastră 2 sticle de jumătate de litru cu vin. Am intrat pe ușă care nu era încuiată cu yala în camera în care se afla Zamnfirescu. Împreună cu acesta am început să consumăm băuturi alcoolice din cea care o aveam asupra noastră. Acesta nu avea băuturi alcoolice în casă. Precizez că era spre înserat, eram în stare de ebrietate însă nu în stare avansată, consumasem băuturi și la biserică și am stat în locuința lui Z. cam 2- 3 ore. Cât timp am stata acolo nu a fost nici un conflict între părțile prezente.
Fac precizarea că în momentul în care ne deplasam spre locuința lui Z., inc.U. D. a făcut afirmația că „vrea să-l bată pe acesta”, eu, împreună cu concubinul meu nu am vrut să mai mergem, însă U. D. ne-a luat cu forța, obligându-ne să mergem la partea vătămată. In momentul în care am plecat din camera în care se afla partea vătămată, când ne aflam pe hol, inc. U. D. i-a dat un pumn lui Z. D., l-a lovit în cap, eu împreună cu inc.R. G. eram în spatele acestora și am văzut că U. D. l-a lovit pe acesta de 2 ori. In momentul în care a fost lovit,victima a căzut jos, și l-am auzit când i-a spus inc.U. D., de ce îl lovește că îl va spune mamei lui”, însă inc.U. D. l-a lovit în continuare pe victimă cu pumnii și picioarele. Am vrut să ieșim pe ușă, atât eu cât și concubinul meu, însă inc.U. nu ne-a dat voie, ne-a încuiat în casă.
Văzând că U. D. continuă să lovească victima, concubinul meu a strigat la acesta să nu-l mai lovească, a încercat chiar să intervină în conflict, să-l tragă de pe victimă, însă inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona capului.
In timp ce se întâmplau aceste lucruri, probabil la zgomotul iscat, am auzit o lovitură în ușă, mi-am dat seama că la ușă se află martora M. (nu știu numele de familie), a strigat să-i dăm voie să intre în interior, însă nu am putut să facem acest lucru deoarece inc.U. D. nu ne-a dat voie. Am reușit până la urmă, atât eu cât și inc.R. să sărim pe geam, însă la scurt timp, am văzut că în urma noastră a venit și inc.U. D.. In momentul în care am sărit pe geam, am fost văzuți de către martora M., aceasta m-a recunoscut și a strigat la mine să merg la ea, însă mi s-a făcut frică și am fugit direct acasă.
Fac precizarea că l-am văzut în fașa ușii și pe martorul Bicheanu C., alte persoane nu mai erau. Nu am văzut-o în locul respectiv pe mama inc.U. D., respectiv pe martora U. M.. Am plecat spre locuința unde stăteam situată în zona Gării Bacău., iar in seara respectivă nu am mai mers la locuința părții vătămate Z.. Nu am mai povestit în seara respectivă la nimeni, despre incidentul pe care l-am avut în locuința victimei Z..
Nu este adevărat că în sera respectivă aș fi vorbit cu martora U. M.”.
Această declarație apare ca fiind, în parte, nesinceră. Acest lucru se datorează faptului că martora a reluat conviețuirea cu inculpatul R. G. și nu dorește ca acesta să fie tras la răspundere penală. Astfel, prin declarația dată la urmărirea penală, martora arată că: „în timp ce era căzut pe pardoseală, domnul D. l-a întrebat pe I. de ce dă în el și i-a mai spus să nu dea în el pentru că îl bagă la pușcărie. în această situație, U. D. lonuț l-a prins pe domnul D. de cap, în zona urechilor și l-a izbit cu capul de partea de jos a tocului ușii de la dormitor.
în continuare, U. D. lonuț a sărit cu picioarele pe stomacul domnului D., apoi l-a întors pe o parte și l-a lovit cu picioarele de mai multe ori în coloana vertebrală. Precizez că, după ce a fost lovit cu capul de tocul ușii, domnul D. și-a pierdut cunoștința. Inițial, R. G. a încercat să îl oprească pe U. D. din agresiune, dar acesta i-a spus să îl lase în pace că vrea să ajungă la pușcărie. La un moment dat, am auzit pe holul casei scării blocului vocea doamnei M. de la etajul 2 și am intenționat împreună cu concubinul meu să deschidem ușa, dar U. D. lonuț nu ne-a lăsat. Acesta a spus să în așezăm pe pat pe domnul D. pentru a nu fi văzut de jos, dar am refuzat. După ce domnul D. a fost lovit de mai multe …. ajungând în stare de inconștiență, U. D. lonuț i –a cerut lui R. G. să îl lovească și el. U. i-a cerut concubinului meu să lovească victima spunându-i „Dă și tu în el ca să fim amândoi!". R. G. l-a lovit pe numitul Z. D. S. o singură dată cu piciorul în burtă și tot o dată cu palma peste față. După aceasta, lonuț a continuat să-l lovească pe domnul D. în cap. Am observat cum U. D. lonuț a sărit și cu fundul pe gâtul victimei . Aproape de finalul conflictului, U. D. lonuț mi-a cerut să- i aduc din bucătărie un cuțit pentru a-l tăia pe domnul D., dar eu am refuzat”..
Aceiași martoră A. M., care inițial a ținut sub tăcere faptul că l-a văzut pe inculpat lângă blocul nr. 19 imediat după săvârșirea faptei, a precizat că la momentul când a strigat-o pe U. M., în ușa casei acesteia a ieșit numita Alisa, care a și chemat-o și, nici într-un caz inculpatul U. D. I..
În instanță inculpatul R. G. arată că: „Așa cum am arătat în cursul u,.p. ,împreună cu inc.U. D. I., și cu martora Sighertău A. care îmi este concubină, am fost la biserica Sf.I. din Bacău, unde am consumat băuturi alcoolice primite de pomană, am primit și pachet cu mâncare și la un moment dat, inculpatul U. D. ne-a propus să mergem la locuința victimei Z. D.. Inițial am refuzat să fac acest lucru, i-am spus și celuilalt inculpat că nu vom merge, deoarece știam că între acesta și victima exista o stare conflictuală mai veche.
De asemenea, am făcut acest lucru, deoarece mi-am dat seama că inc.U. D. consumase substanțe etnobotanice, lucru pe care îl făcea în mod frecvent. Totuși la insistențele inc. U. care mi-a promis că se va purta frumos cu victima, am plecat împreună cu concubina la locuința acestuia.
In momentul în care am ajuns i-am dat victimei din mâncarea primită de pomană, am consumat băuturi alcoolice. Precizez că în locuința victimei am intrat pe ușa care nu era încuiată, și care a fost deschisă de inc. U.-
La un moment dat mi-am dat seama că U. D. are intenția să îl lovească pe victimă, i-am spus concubinei să plecăm din camera respectivă, s-a ridicat și victima, iar în momentul în care am ajuns în dreptul ușii, inc.U. l-a lovit pe acesta cu pumnul în zona capului, victima a căzut jos înspre tocul ușii, ocazie cu care inculpatul U. l-a mai lovit odată cu piciorul tot în zona capului. M-am speriat am plecat cu concubina mea înspre bucătărie, și datorită stării de temere în care eram, m-am lovit cu capul de pereți, eram într-o stare de spaimă, însă consumasem și băuturi alcoolice. Am auzit când victima îi spunea inc.U. „să nu îl mai lovească, că va fi condamnat pentru acest lucru”.
Am văzut că inculpatul l-a mai lovit de câteva ori pe victimă, am vrut să plec cu concubina, însă inculpatul a închis ușa de la intrare și nu ne-a permis să facem acest lucru. Am sărit cu concubina mea pe geam și după scurt timp, tot pe geam a sărit și inc.U., care a venit după noi.
Ne-a văzut o vecină care era la geamul de la . ne-a și recunoscut. Concubina mea a fost chemată în casă de acea vecină, care ar fi luat-o în locuința ei. Am plecat spre locuința noastră.
Am auzit că victima a fost dusă la spital, iar după 2 zile am auzit că aceasta a decedat. Alte persoane nu am mai văzut în apropiere, iar pe geam am sărit deoarece inc.U. nu ne-au dat voie.
A doua zi la ,locuința mea au venit 3 frați ai inc.U., respectiv O., „Îngeraș” și „T.”, care mi-au solicitat ă nu declar împotriva fratelui lor.
Aveam, asupra noastră câte ½ litri vin alb și roșu primit de la biserică și cărat de inc.U..
Am plecat la un moment dat la magazin și am cumpărat țigări, fiind trimis de victimă, înainte de conflict.
Eu aveam bani asupra mea, respectiv 30 lei.
Nu m-am luat la ceartă cu concubina pentru acești bani.
Stiu de acea stare conflictuală existentă între victimă și inc.U. era de mai mult timp, acesta lucrând o perioadă la victimă, îl ajuta la treburile gospodărești și nu s-au înțeles de la acest lucru.
Biblioteca nu a fost răsturnată, ci doar la un moment dat inc.U. a tras pe jos un raft de sus cu cărți.
Cât am stat în locuință nu s-a încuiat ușa de la intrare, însă după ce l-a lovit pe victimă, inc. U. a închis prin interior ușa de la intrare, iar noi am sărit pe geam și m-am și tăiat în fereastră”.
Situația de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă:
- proces – verbal de sesizare din oficiu: - act medical–concluzii preliminarii cauze deces–victimă Z. D. S.; proces – verbal de examinare criminalistică; raport medico – legal de necropsie cu planșe foto; declarații părți vătămate D. – Z. L. Ariadna și G. A. V.; adresă constituire parte civilă S. Jud. de Urgență Bacău; procese – verbale de cercetare la fața locului cu planșe foto; adresă IPJ Bacău – S. Criminalistic privind valorificarea amprentelor digitale ridicate de la fața locului; proces – verbal – ridicare materiale de probă cu planșe foto; proces – verbal de percheziție domiciliară cu planșă foto; declarațiile martorilor Sigheartău A. E., A. M., A. C. G., R. C. I., B. C., U. M. zisă „M.”, H. A. E., D. C., C. L. A., C. D., U. S. R., C. C., S. V., C. R., C. P.; procese – verbale de confruntare; declarațiile inculpatului U. D. I.; - declarațiile inculpatului R. G..
În drept, fapta inculpatului U. D. I. și a inculpatului R. G. care, în după - amiaza zilei de 04.03.2012, în jurul orelor 18:00, în timp ce se aflau în locuința victimei Z. D. S. situată pe .. 19/A/3 din mun. Bacău, au lovit-o pe aceasta cu pumnii și picioarele în zona capului, a spatelui și a toracelui, cauzându-i leziuni ce au dus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. 1 C.pen.
Omorul se săvârșește cu intenție, care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevăzând moartea victimei,ca rezultat al activității sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat ; în cazul omorului făptuitorul acționează cu intenția de a ucide,lucru care s-a și întâmplat în cauză, ambii inculpați lovind victima, cu pumnii și picioarele în zona capului, a spatelui și a toracelui, s-au urcat cu picioarele pe acesta - și chiar dacă nu a urmărit moartea victimei au acceptat acest lucru fapt ce reiese din situația de fapt descrisă mai sus cât și din leziunile cauzate victimei.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că în după – amiaza zilei de 04.03.2012, în jurul orelor 18:00 inculpatul U. D. I. și inculpatul R. G., însoțiți de martora Sigheartău A. E. s-au deplasat la locuința victimei și, după ce au consumat vin și au fumat câte o țigară, aparent fără motiv, au lovit-o pe aceasta cu pumnii și picioare peste cap, gât, spate și torace și au sărit cu picioarele corp, provocându-i leziuni ce au dus la deces.
Intensitatea loviturilor a fost una apreciabilă, numărul acestora a fost însemnat, iar din raportul medico - legal reiese cu certitudine faptul că leziunile constatate au putut fi produse prin lovirea victimei cu mijloace contondente (pumn, picior, lovire cu capul de tocul ușii, etc.) cu proiectare pe plan dur (pardoseala holului locuinței), comprimare toraco – abdominală (sărituri cu picioarele pe corpul victimei) și comprimarea antero laterală a gâtului cu mijloace contondente (sărituri pe capul și gâtul victimei în timp ce aceasta avea corpul întors pe o parte).
Atât inculpatul cât și inculpatul cunoșteau faptul că victima era o persoană în vârstă cu o constituție fizică firavă și având grave probleme de sănătate, dar cu toate acestea au acționat cu o violență extremă asumându-și riscul intervenirii ulterioare a decesului, ceea ce s-a și întâmplat.
Toate acestea dovedesc pe deplin disprețul celor doi autori față de viața victimei și, chiar dacă inițial nu au urmărit să o omoare, prin numărul loviturilor aplicate, a intensității lor și a zonelor vitale vizate, au prevăzut rezultatul și au acceptat producerea lui, acționând cel puțin cu forma de vinovăție a intenției indirecte.
La individualizarea pedepsei ce s-au aplicat inculpaților instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei - prin suprimarea vieții unei persoane ; s-a avut în vedere faptul că ambii inculpați au mai comis fapte de natură penală, nefiind recidiviști, poziția acestora, care nu a recunoscut fapta.
Astfel, inculpatul U. D. I. este cetățean român, necăsătorit, are 4 clase, fără ocupație, este cunoscut cu antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Prin ordonanța nr. 176/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău i s-a aplicat amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 – 209 al.1 lit. a,g,i C.pen.
Inculpatul R. G. zis „L.”, este cetățean român, necăsătorit, are 4 clase, cunoscut ca persoană fără adăpost, este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunii.
Din evidența operativă a Serviciului cazier Judiciar din cadrul I.P.J. Bacău, rezultă că înv. R. G. a fost condamnat prin sentința penală nr. 944/23.03.2005 a Judecătoriei Bacău, la pedeapsa de 1 ani și 2 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 210 C.pen. rap. la art. 208 al.4, 209 al.1 lit. g,i C.pen.
De asemenea, prin ordonanța 5651/P72008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău i s-a aplicat amenda administrativă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit. a,e,g C.pen.
S-a aplicat fiecărui inculpat o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție cât și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
S-au interzis inculpaților drepturile prev de la art 64 lit a teza a IIa și lit b C pen in condițiile si pe durata prevăzută de art 71 C. pen.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/ 1994.
Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii ( hotărârea din 30 martie 2004 ), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” ( aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst. ). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art 350 cod pr pen s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara pentru ambii inculpați.
Astfel, prin încheierea de ședință din data de 04 dec. 2012 s-a aplicat inculpaților măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. Instanța consideră că se impune menținerea în continuare a acestei măsuri, deoarece, chiar dacă nu sunt dovezi în sensul că inculpații ar încerca să fugă, să împiedice desfășurarea procesului penal, sau să comită noi infracțiuni sau să se sustragă de la judecată, față de constatarea vinovăției și aplicarea unei pedepse cu închisoarea, există prezumția că aceștia se pot sustrage de la executarea pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, părțile civile D. – Z. L. Ariadna și G. A. V. – descendente de gradul I ale victimei Z. D. S. nu s-au constituit părți civile în procesul penal în cursul urmăririi penale, iar în instanță nu s-au prezentat.
S. Județean de Urgență Bacău s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5448,56 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei cu ocazia spitalizării sumă la care vor fi obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 476,75 lei, reactualizată, către S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN BACĂU .
În baza art 7 din Legea nr76 /2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații U. D. I. și R. G., motivele fiind expuse pe larg în preambulul deciziei, astfel că nu vor mai fi reluate ci numai analizate.
Instanța de apel a procedat la audierea martorilor Sigheartău E. A. ( fila 27), P. V. S. ( fila 34) și C. G. I.
Curtea, examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, constată că apelurile declarate în cauză sunt fondate numai în ceea ce privește în ceea ce privește nereținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 2 cp, a dispozițiilor art. 76 alin. 2 cp și cuantumul pedepselor principale și complementare aplicate inculpatului R. G..
Astfel, pe baza probelor administrate în cauză a fost reținută situația de fapt expusă anterior, însușită și de curte, situație de fapt care a fost încadrată corespunzător și în drept.
Faptele inculpaților U. D. I. și R. G. care în după - amiaza zilei de 04.03.2012, în jurul orelor 18:00, în timp ce se aflau în locuința victimei Z. D. S. situată pe .. 19/A/3 din mun. Bacău, au lovit-o pe aceasta cu pumnii și picioarele în zona capului, a spatelui și a toracelui, cauzându-i leziuni ce au dus la deces întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută în art. 174 cp.
Cu privire la apărările inculpatului U. D. I., curtea reține următoarele:
Prin motivele de apel, prin apărător ales, inculpatul a precizat că nu a participat la săvârșirea faptei, în acel moment aflându-se în alt loc, lucru care a fost confirmat de declarațiile martorilor audiați în apel.
Această apărare nu poate fi reținută, fiind contrazisă chiar de declarațiile de inculpat pe întreg parcursul procesului penal.
În declarațiile date în faza de urmărire penală ( filele 188, 192-193 dup ), declarații menținute în fața instanței de fond ( fila 14 dos. fond ) inculpatul a precizat că la data de 04.03.2012, în jurul orelor 18,00 împreună cu inculpatul R. G. și martora Sigheartău A. A. s-a deplasat la locuința victimei pentru a consuma o sticlă de vin, locuință pe care a părăsit-o după 20 de minute.
Faptul că inculpatul s-a aflat la locuința victimei a fost confirmat și de martorul A. M. ( filele 124-127 dup și 135 dos. fond ) care l-a văzut pe inculpat ca fiind una dintre persoanele care a ieșit din apartamentul victimei pe fereastra de la sufragerie.
De asemenea, inculpatul R. G. și martorul Sigheartău A. A. au declarat în mod constant că inculpatul s-a aflat la locuința victimei și a avut cea mai mare contribuție la săvârșirea faptei.
Raportat la aceste concluzii, curtea va înlătura declarațiile martorilor audiați în apel apreciind că sunt subiective, fiind influențate de relațiile lor de prietenie cu inculpatul și făcute în vederea disculpării acestuia.
Probele directe dovedesc în mod nemijlocit vinovăția sau nevinovăția inculpatului,ele conținând informații care pun în lumina, fără ajutorul altor probe, aspectele legate de rezolvarea problemelor esențiale în cauza penală.
Examinând lucrările dosarului de față, Curtea constată că probele directe administrate în cauză ( declarațiile coinculpatului R. G. și declarațiile martorului Sigheartău A. A. ) prin conținutul lor informativ permit formularea unor deducții logice din care se poate se poate stabili fără echivoc existența faptei de omor comisă în participație penală și vinovăția inculpatului față de această infracțiune.
În dezacord cu susținerile inculpatului, curtea apreciază că declarațiile celor doi, menționați mai sus, sunt suficient de convingătoare astfel încât să răstoarne prezumția de nevinovăție, în condițiile în care declarațiile acestora, în ceea ce-l privește pe inculpatul U. D. I., au fost aceleași pe întreg parcursul procesului penal, coroborându-se perfect între el.
Într-adevăr există unele neconcordanțe, dar, acestea nu se referă la inculpatul U. D. I. ci la faptul dacă și coinculpatul R. G. a lovit victima.
Așa fiind, Curtea constată că întregul material probator administrat pe parcursul procesului penal, dovedește dincolo de orice îndoială existența faptei și vinovăția inculpatului U. D. I. față de aceasta.
Cu privire la inculpatul R. G., curtea reține următoarele:
În primul rând, apărarea inculpatului că nu a lovit victima nu poate fi reținută având în vedere următoarele:
Curtea reține că în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Este real faptul că declarația inculpatului, de recunoaștere a comiterii faptei, nu este regina probelor, însă pe de altă parte o asemenea depoziție are greutatea sa în stabilirea situației de fapt și a vinovăției, plecând de la premisa că nimeni, în condiții normale, nu se poate autoincrimina pentru faptele pe care nu le-a comis.
Acesta este motivul pentru care mai înainte de orice audiere a unui inculpat, acestuia i se pun în vedere disp. art. 70 alin. 2 cpp, respectiv dreptul de a nu face nici o declarație în cauză, cu mențiunea că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
În speță, după mai multe declarații, inculpatului i s-au adus la cunoștință, în prezența unui apărător din oficiu prevederile legale sus-menționate, și în aceste condiții inculpatul R. G. a fost de acord să dea declarație, în cuprinsul căreia a recunoscut că a lovit victima o dată cu palma peste cap și încă o dată cu piciorul în zona pieptului ( fila 272 dup).
Totodată, este evident că vinovăția sau nevinovăția unei persoane nu se poate stabili pe baza propriei declarații, însă aceasta poate oferi date care coroborate cu fapte și împrejurări rezultate din alte probe administrate în cauză, să contribuie la aflarea adevărului.
Declarația de recunoaștere a inculpatului a fost confirmată de declarația martorului ocular Sigheartău A. A., care a precizat că și inculpatul a lovit victima ( filele 111 și 116 dup)
Având în vedere că legea nu face nicio distincție, în ceea ce privește valoarea probantă, în raport cu faza în care mijloacele de probă au fost administrate, se impune ca din coroborarea întregului ansamblu probator - relevante fiind declarațiile martorului menționat mai sus– să rezulte cu prisosință vinovăția inculpatului pentru fapta dedusă judecății
Este adevărat că principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanței de judecată posibilitatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului impune instanței de judecată să dea valoare doar acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
Tot atât de adevărat este însă că, în cauză, în cadrul operațiunii de sinteză a probelor, curtea trebuie să aprecieze care dintre declarațiile date de martorul Sigheartău A. A. reflectă adevărul, și anume cele date în cursul urmăririi penale și în care a confirmat că și inculpatul R. G. a lovit victima - ori cele date ulterior în care a negat participarea inculpatului la săvârșirea faptei. În timp ce credibilitatea depozițiilor inițiale nu poate fi contestată, declarațiile date ulterior apar ca fiind făcute în vederea disculpării inculpatului.
Martorul și-a justificat schimbarea declarației prin faptul că nu a semnat declarația dată în faza de urmărire penală și că organele de urmărire penală nu au înțeles ce a declarat la acel moment ( fila 27 dos. apel ).
Această explicație nu este credibilă în condițiile în care declarația martorului este semnată și înregistrată pe suport DVD audio video, din vizionarea căruia rezultă că martorul a declarat în mod liber, fără a fi influența de organele de anchetă, că și inculpatul R. G. a lovit victima ( fila 19 dup ).
Față de toate aspectele evidențiate mai sus, întrucât în cauză nu exista niciun temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale martorului, curtea are temeiuri suficiente să considere - constatând că declarațiile acestuia sunt contradictorii - că numai cele făcute inițial sunt expresia adevărului, coroborându-se cu alte fapte și împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existente în cauză și să le înlăture motivat pe celelalte.
Coautorul presupune contribuția a cel puțin două persoane la comiterea faptei, contribuții ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii.
Activitățile coautorilor de executare nemijlocită a infracțiunii nu trebuie să fie identice, ci să se completeze într-o activitate unică.
Actele de executare de coautorat sunt și loviturile aplicate de mai multe persoane victimei, în cadrul unei hotărâri infracționale comune, de omor, chiar dacă nu toate au fost mortale.
Din punct de vedere al laturii obiective, curtea reține că acțiunile inculpatului R. G. constituie elementul material al infracțiunii de omor, sub forma coautoratului, căci inculpatul împreună cu o altă persoană a aplicat victimei mai multe lovituri în zone vitale.
Din punct de vedere al laturii subiective curtea constatată că inculpatul a acționat cu intenție indirectă. Din probele administrate a reieșit că inculpatul nu a urmărit să provoace moartea victimei, prin aplicarea mai multor lovituri acceptând posibilitatea încetării din viață a victimei Z. D. S..
Raportat la concluziile sus amintite, curtea apreciază că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
Referitor individualizarea judiciară a pedepselor curtea reține următoarele:
Potrivit art.72 C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților în speță de față, Curtea constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrisă detaliat în partea expozitivă a sentinței apelate, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, dar nu s-a avut în vedere pentru inculpatul R. G. contribuția, totuși, redusă la săvârșirea faptei ( a aplicat doar două lovituri, o dată cu palma peste cap și încă o dată cu piciorul în zona pieptului la îndemnul celuilalt inculpat, care a avut inițiativa săvârșirii faptei și care a aplicat lovituri de mai mare intensitate ), contribuție redusă ce poate fi reținută ca circumstanță atenuantă prev. de art. 74 alin. 2 cp.
Având în vedere modul concret în care inculpații au conceput și săvârșit infracțiunea, Curtea apreciază că inculpații manifestă o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejată de legea penală - dreptul la viață al persoanei motiv pentru care reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, se justifică doar pentru inculpatul R. G. și doar în mică măsură.
În aceste condiții Curtea apreciază că o pedeapsă de 8 ani închisoare și 6 ani pedeapsă complementară pentru inculpatul R. G. este în măsură să asigure intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și caracterul preventiv al pedepselor, reflectând gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a acestuia
Având în vedere aceste motive,curtea în baza art.379 pct.l lit.b Cod procedură penală, va respinge ce nefondat apelul declarat de inculpatul U. D. I. Va constata că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
In baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga apelantul-inculpat să plătească statului suma de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a cpp va admite apelul formulat de inculpatul R. G. numai în ceea ce privește nereținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 2. cp, a dispozițiilor art. 76 alin. 2 cp și cuantumul pedepselor principale și complementare aplicate.
Va desființa sentința atacată sub aceste aspecte, va reține cauza spre rejudecare și în fond:
Va reține în favoarea inculpatului R. G. circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a cp și dispozițiile art. 76 alin. 2 cp.
Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului R. G. de la 14 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Va reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. teza a II a și b cp aplicată inculpatului de la 8 ani la 6 ani.
Pedeapsă de executat pentru inculpatul R. G. 8 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. teza a II a și b cp.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Va constata că apelantul inculpat a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.
În baza art. 192 alin. 3 cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I.În baza art.379 pct.l lit.b Cod procedură penală, respinge ce nefondat apelul declarat de inculpatul U. D. I. împotriva sentinței penale nr. 119/D/09.04.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos. nr._ .
Constată că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
In baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
II.În baza art. 379 pct. 2 lit. a cpp admite apelul formulat de inculpatul R. G. împotriva aceleași sentinței penale numai în ceea ce privește nereținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 2. cp, a dispozițiilor art. 76 alin. 2 cp și cuantumul pedepselor principale și complementare aplicate.
Desființează sentința atacată sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în fond:
Reține în favoarea inculpatului R. G. circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a cp și dispozițiile art. 76 alin. 2 cp.
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului R. G. de la 14 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. teza a II a și b cp aplicată inculpatului de la 8 ani la 6 ani.
Pedeapsă de executat pentru inculpatul R. G. 8 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. teza a II a și b cp.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Constată că apelantul inculpat a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.
În baza art. 192 alin. 3 cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru apelanții inculpați și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.09.2013.
PREȘEDINTE Pt.JUDECĂTOR
I. N. C. A. B., aflat în C.O.
Semnează președintele completului
I. N. C.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.sent.pen.C. Gh.
Red.d.a. I.N.C.
Tehnored. A.D.I.
3 ex.
14.10.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 661/2013. Curtea de... | Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p..... → |
|---|
