Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1364/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1364/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 4388/110/2013/a2
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1364
Ședința publică din 20 decembrie 2013
Complet format din :
PREȘEDINTE- B. A.
JUDECĂTOR- C. C.
JUDECĂTOR-S. A.
GREFIER- L. G.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror E. L.
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul G. D.-G., împotriva încheierii din 17.12.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 13.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat G. D.-G., în stare de arest, asistat de avocat ales P. A. E..
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales P. A. E., pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea întrucât nu există pericolul ca inculpatul să se sustragă de la cercetarea penală. Consideră că motivarea încheierii pe simplu motiv al bănuielii nu se justifică și se impune a se analiza conditiile prevăzute de art.148 lit.f C.pr.penală, să existe probe din care să rezulte faptul că inculpatul a comis fapta retinută si că ar exista pericolul ca inculpatul să părăsească tara.
Apreciază că motivele invocate de instanta de fond nu sunt fondate, temeiurile arestării avute în vedere nu subzistă, iar rezonanta faptei săvârsite s-a estompat și nu se poate retine că inculpatul ar tulbura linistea publică. Solicită a se analiza declaratiile date de inculpat si partea vătămată, faptul că inculpatul a actionat în conditiile unei provocări, au fost depuse acte la instanta de fond si s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, urmând a se pune în discutie după audierea părtii vătămate.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul are 2 copii minori, care necesită sustinerea tatălui, prin urmare se poate dispune judecarea în stare de libertate întrucât inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu are antecedente penale și a avut un comportament bun în familie si societate anterior săvârsirii faptei.
Mai arată că fată de conditiile și circumstantele în care a fost săvârsită fapta pot conduce la luarea altei măsuri neprivative de libertate, cum initial s-a dispus si ulterior infirmată de Curtea de Apel Bacău.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefundat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, mentinerea încheierii ca fiind legală și temeinică. În cauză, temeiurile avute în vedere nu s-au modificat, există probe și indicii din care rezultă că inculpatul a săvârsit fapta retinută, raportat la gravitatea faptei,limitele de pedeapsă prevăzute de lege și gradul de pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, există riscul ca inculpatul să recurgă din nou la comiterea unor fapte penale prin violentă, pe fondul unei gelozii, întrucât părtile se află în divort.
Mai arată faptul că raportat la natura infractiunii pentru buna desfășurare a procesului penal se impune mentinerea inculpatului în stare de arest preventiv. Nu contestă comportamentul inculpatului anterior săvârsirii faptei totusi în acest moment nu se poate dispune judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, în replică, precizează faptul că părtile sunt în conflict, totusi a se analiza declaratiile date de partea vătămată si soacra inculpatului care au relatat că acest conflict s-a stins în prezent.
Recurentul-inculpat, în cuvântul său, arată că regretă fapta comisă, a fost o reactie necontrolată, totusi solicită judecarea în stare de libertate deoarece nu se mai află în conflict cu familia și necesită aplicarea unei proteze la ochi care nu se poate realiza la locul de detinere.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea din data de 17.12.2013 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos._ 13 s-a dispus: în baza art. 300 ind. 2 C.p.p menținerea stării de arest preventiv a inculpatului G. D. G. aflat în Penitenciarul Bacău.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Asupra prevenției inculpatului G. D. G. constată următoarele:
Anterior starea de arest preventiv a inculpatului a fost menținută prin ÎNCHEIEREA din 22 oct. 2013 a Tribunalului Bacău . hotărârea de mai sus nu a fost recurată de către inculpat.
La termenul din 26.11.2013 a început cercetarea judecătorească.
Argumentele avute în vedere la prezenta menținere a prevenției inculpatului sunt în continuare valabile pentru că nu a intervenit nici o schimbare în situația susnumitului atâta vreme cât persistă motivele plauzibile de bănuială că a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Or persistența motivelor plauzibile de a bănui că o persoană privată de libertate ar fi comis o infracțiune este o condiție sine qna non a regularității menținerii în detenție.
Termenul rezonabil al prevenției nu a fost depășit, în condițiile în care cauza prezintă un grad ridicat de dificultate datorate atât gravității infracțiunii deduse judecății cât mai ales relațiilor încordate dintre membrii familiei sale.
Inculpatul G. D. G. a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, victimele fiind soția și soacra sa.
Or, faptele care presupun întrebuințarea violenței extreme în familie prezintă un așa de ridicat grad de pericol social încât cel acuzat devine periculos pentru ordinea publică.
Inculpatul se află în proces de divorț cu soția sa. Altă locuință în afara domiciliului conjugal nu are. Cum în familia inculpatului relațiile sunt în continuare încordate, nu poate fi pus în libertate întrucât exist pericolul unor răfuieli, răzbunări, deci a comiterii altor fapte penale. Dacă în prima fază nu a murit nimeni nu este exclus ca violențele să continue și până la urmă să fie suprimată viața vreunui membru al familiei sale.
Nu poate fi ignorat nici pericolul de fugă al inculpatului, având în vedere că înainte de comiterea faptei supuse judecăți avea serviciu în străinătate.
Cum temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate, s-a dispus o nouă menținere a prevenției inculpatului.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii au declarat la pronunțare recurs inculpatul G. D..
Motivele de recurs au fost consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursul inculpatului este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În mod just, primei instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă inculpatei se mențin în continuare.
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în Codul de procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 148 C.proc.pen. Odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 parag. 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: „detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă”. Aprecierea necesității luării măsurii detenției provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție.
Prin urmare, pe de o parte instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între dreptul la libertate al persoanei acuzată de săvârșirea unor infracțiuni grave, și interesul public de protecție a cetățenilor, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal,pe de altă parte.
Aplicând aceste principii la speța de față, Curtea, în concordanță cu opinia Tribunalului, consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 lit.f C.p.p.față de inculpat recurent.
Curtea amintește că infracțiunea de omor, prezintă un grad de pericol social extrem de ridicat, vătămând cea mai importantă valoare ocrotită de legea penală, respectiv dreptul la viață a persoanei.
În atare situație, Curtea, în acord cu opinia judecătorului care a pronunțat încheierea recurată, constată că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului – pericol ce este apreciat, în speță, prin raportare la toate datele și elementele cauzei penale de față, respectiv natura și gravitatea extremă a faptei despre care se prezumă că a fost săvârșită de inculpat, activitatea infracțională concretă în legătură cu care se prezumă că au fost implicat (aplicarea unor multiple lovituri de cuțit părților vătămate în zone vitale sau nevitale ), aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor judecate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul stopării acestor acțiuni infracționale.
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de aceasta.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. D. G. împotriva încheierii din data de 17.12.2013 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos._ 13.
În baza art.192 al.2 C.p.p. obligă recurent-inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.12.2013, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
B. A. C. C.
S. A.
GREFIER,
L. G.
Red.înch.f. M. M.
Red.d.p.r. B.A.
Tehnored.L.G./ 23.12.2013.
2 ex.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1089/2013. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 49/2013. Curtea de... → |
|---|
