Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 211/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 4915/291/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.211/2013
Ședința publică de la 28.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
JUDECĂTOR: C. C.
JUDECĂTOR: A. A. M.
***********
GREFIER M. D. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău –legal reprezentat prin PROCUROR V. P.
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul U. P. C. împotriva sentinței penale nr.450 din 14.12.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat U. P. C., în stare de arest, asistat de avocat P. M., apărător desemnat din oficiu, intimatul parte civilă Z. I., lipsă fiind intimatul parte civilă V. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat U. P. C. prin apărător depune la dosar un memoriu pentru a fi avut în vedere la soluționarea recursului, fiind întrebat precizează că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
S-au adus la cunoștință dispozițiile art.70 al.2 C.p.p., recurentul inculpat precizează că se prevalează de dreptul la tăcere și nu înțelege să dea declarație în cauză.
Nefiind cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat P. M. având cuvântul pentru recurentul inculpat U. P. C., critică sentința penală recurată pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului ridicat al pedepselor, apreciind că se impune reducerea acestuia, având în vedere poziția procesuală a inculpatului, acesta a recunoscut parțial în condițiile prev. de art.3201 C.p.p.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond reducerea pedepsei aplicate, și să se aibă în vedere memoriu depus la dosar.
Depune referatul pentru plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Intimatul parte civilă Z. I., lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.
Recurentul inculpat U. P. C., având ultimul cuvânt, solicită ca instanța să aibă în vedere că are doi copii și să fie redusă pedeapsa.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
deliberând
Asupra recursului penal de față constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 450/14.12.2012 a Judecătoriei R. s-a dispus:
I. Pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, în dauna părții vătămate V. I., domiciliat în com. H., ., jud. N., a fost condamnat inculpatul U. P.-C., fiul lui C. și M., născut la 2 octombrie 1980 în mun. R., domiciliat în com. H., ., jud. N., în prezent arestat în Penitenciarul Bacău, studii – 6 clase, fără ocupație, starea civilă – căsătorit, 2 copii minori, cu antecedente penale (recidivist post-condamnatoriu), CNP_, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, în condițiile art. 3201 alin. 7 Cod proc. penală.
Pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, în dauna părții vătămate Z. V. I., domiciliat în com. H., ., jud. N., a fost condamnat inculpatul U. P.-C. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
S-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente sub forma concursului real, potrivit art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, fără adăugarea vreunui spor.
În temeiul art. 61 alin. 1 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 222 din 13 mai 2011 a Judecătoriei R..
S-a contopit restul de 358 de zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa cu privire la care s-a dispus revocarea liberării condiționate, cu pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracțiunile curente, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, fără adăugarea vreunui spor.
În temeiul art. 357 alin. 3 Cod proc. penală s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe toată durata executării pedepsei principale rezultante.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod proc. penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, luată față de acesta prin încheierea nr. 26A din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei R. (dosar nr._, mandat de arestare preventivă nr. 25 din 27 septembrie 2012).
În temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă a închisorii durata măsurilor preventive luate față de inculpat, respectiv reținerea timp de 24 de ore începând cu data de 11 septembrie 2012 ora 12,00, reținerea timp de 24 de ore începând cu data de 27 septembrie 2012 ora 13,00 și arestarea preventivă de la data de 27 septembrie 2012 la zi, perioade considerate deja executate.
II. Pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal, în dauna părții vătămate V. I., domiciliat în com. H., ., jud. N., a fost condamnat inculpatul H. C., fiul lui I. și A., născut la 22 octombrie 1962 în ., cu același domiciliu – ., studii – 12 clase, ocupația – muncitor asfaltator la .. C., starea civilă – divorțat, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, în condițiile art. 3201 alin. 7 Cod proc. penală.
În temeiul art. 357 alin. 3 Cod proc. penală s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe toată durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii timp de 24 de ore începând cu data de 11 septembrie 2012 ora 12,00
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului și i s-a pus acestuia în vedere dispozițiile art. 82 Cod penal, referitoare la durata termenului de încercare, și anume 2 (doi) ani și 3 (trei) luni. I s-a pus, de asemenea, în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și 84 Cod penal, referitoare la revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii în cazul comiterii unei infracțiuni în termenul de încercare și, respectiv, în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
III. a. În condițiile art. 346 Cod proc. penală s-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate V. I. a fost acoperit în parte, prin restituirea unora din bunurile sustrase: suma de 12 EUR în monede, un ceas bărbătesc marca Citizen și o brățară din aur de 11,13 g.
S-a admis, în parte, cererea formulată de partea vătămată V. I. – constituită parte civilă și, în temeiul art. 346 raportat la art. 14 alin. 3 lit. b Cod proc. penală, cu aplicarea art. 1357 și art. 1381-1382 NCC, a fost obligat în solidar inculpații U. P.-C. și H. C. să-i plătească acesteia sumele de 20 EUR (sustrasă în numerar) și 450 RON (reprezentând contravaloarea bunurilor nerecuperate, respectiv un telefon mobil marca Nokia, un încărcător auto și o lanternă de buzunar). S-au respins, ca neîntemeiate, celelalte pretenții civile ale părții vătămate V. I..
b. S-a luat act că părții vătămate Z. V. I. nu i-a fost cauzat vreun prejudiciu prin infracțiune. S-a respins, ca neîntemeiată, cererea părții vătămate Z. I. de obligare a inculpatului U. P.-C. la plata daunelor morale.
În temeiul art. 118 lit. b Cod penal s-a confiscat de la inculpatul U. P.-C. bunul utilizat la comiterea infracțiunii în dauna părții vătămate Z. V. I., depus la Camera de corpuri delicte a Poliției mun. R. conform dovezii . nr._ din 24 septembrie 2012, respectiv un sac din rafie de culoare albă, uzat, cu lățimea de 53 cm și lungimea de 93 cm.
În condițiile art. 189 Cod proc. penală s-a dispus ca onorariile apărătorilor desemnați din oficiu (av. P. M. pentru inculpatul U. P.-C. și av. P. E. pentru inculpatul H. C.), în sumă de câte 300 RON, să fie achitate din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 193 Cod proc. penală au fost obligați în solidar inculpații să plătească părții vătămate V. I. suma de 900 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul U. P.-C. la plata către stat a sumei de 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul H. C. la plata către stat a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această decizie, Judecătoria R. a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3731/P/2012 din 18 octombrie 2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 19 octombrie 2012, P. de pe lângă această instanță a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- U. P.-C., fiul lui C. și M., născut la 2 octombrie 1980 în mun. R., domiciliat în com. H., ., jud. N., arestat preventiv în Penitenciarul Bacău, studii – 6 clase, fără ocupație, starea civilă – căsătorit, 2 copii minori, cu antecedente penale (recidivist post-condamnatoriu), CNP_, pentru săvârșirea în concurs real, potrivit art. 33 lit. a Cod penal, a infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, în dauna părții vătămate V. I., domiciliat în com. H., ., jud. N., și tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, în dauna părții vătămate Z. I., domiciliat în com. H., ., jud. N.;
- H. C., fiul lui I. și A., născut la 22 octombrie 1962 în ., cu același domiciliu – ., studii – 12 clase, ocupația – muncitor asfaltator la .. C., starea civilă – divorțat, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal, în dauna părții vătămate V. I., domiciliat în com. H., ., jud. N..
S-a reținut prin actul de sesizare că în noaptea de 8/9 septembrie 2012 inculpatul U. P.-C. a pătruns prin escaladarea unei ferestre în locuința părții vătămate V. I., de unde a sustras un telefon mobil marca Nokia, un ceas bărbătesc, o brățară din aur și suma de 12 EUR în monede. Partea vătămată a sesizat organele de poliție la data de 10 septembrie 2012, susținând că i-ar fi fost sustrasă suma de 5.000 EUR. Ulterior, partea vătămată a revenit asupra acestui aspect, arătând că a găsit cei 5.000 EUR pe care inițial i-a declarat furați, dar că inculpatul a sustras suma de 500 EUR dintr-o borsetă, alături de alte bunuri mărunte, respectiv un încărcător de mașină și o lanternă de buzunar. Întrucât partea vătămată a învederat că îl suspectează pe inculpatul U. P.-C., acesta a fost audiat de organele de poliție, ocazie cu care a recunoscut că s-a deplasat cu co-inculpatul în apropierea locuinței părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri la inițiativa acestuia din urmă. A susținut, însă, că doar a asigurat paza în timp ce H. C. a sărit gardul gospodăriei și a pătruns în locuință prin escaladarea unei ferestre. Inculpatul a precizat că în aceste condiții H. C. a sustras un ceas cu brățară metalică, suma de 20 EUR în bancnote și 12 EUR în monede, un telefon mobil marca Nokia și o brățară din aur, aceasta din urmă fiind valorificată la casa de amanet G&H Star IFN S.R.L. din mun. R. contra sumei de 1.254,35 RON. H. C. a negat ansamblul faptic expus de co-inculpat, negând că ar fi participat în vreun fel la comiterea infracțiunii de furt, U. P.-C. săvârșind fapta singur. Inculpatul H. C. a recunoscut, însă, că la data de 9 septembrie 2012 l-a ajutat pe U. P.-C. să valorifice brățara de aur la casa de amanet. În privința telefonului mobil ambii inculpați au declarat că l-au pierdut în zona fabricii Agrana din mun. R.. Suma de 20 EUR în bancnote a fost valorificată la o casă de schimb valutar din zona Pieței Centrale, iar ceasul și suma de 12 EUR în monede au fost restituite părții vătămate. Prin rechizitoriu s-a apreciat că nici una din probele administrate nu confirmă sustragerea încărcătorului auto și a lanternei de buzunar.
La data de 24 septembrie 2012 partea vătămată Z. V. I. a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că în seara respectivă, în jurul orei 21,45, l-a surprins pe inculpatul U. P.-C. în curtea locuinței sale, încercând să sustragă păsări. Partea vătămată a susținut că se afla în locuință, moment în care a auzit zgomote din curte. Fiul său, Z. I. I., a ieșit din casă și l-a observat pe inculpat cu un sac în mână, pe care l-a abandonat și a încercat să fugă, escaladând gardul. Martorul Z. I. I. l-a urmărit și a încercat să îl oprească lovindu-l cu o coadă de sapă, dar inculpatul a reușit să scape. Martorul Ț. C., vecin cu partea vătămată, se afla în curtea locuinței sale și auzit-o pe aceasta cerând ajutor împotriva „hoțului”, după care a zărit o persoană sărind gardul familiei Z.. În acest timp a auzit-o pe partea vătămată și pe fiul acesteia adresându-se hoțului cu apelativul „Germanul”, acesta fiind porecla inculpatului. În sacul abandonat de inculpat a fost găsită o găină.
Instanța a constatat că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 25 și art. 30 Cod proc. penală.
Aspecte privind pretențiile civile:
În cursul urmăririi penale partea vătămată V. I. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 9.450 RON, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerestituite, respectiv un telefon mobil marca Nokia, un încărcător auto, o lanternă de buzunar, o brățară din aur și suma de 500 EUR. În fața instanței partea vătămată a precizat că valoarea daunelor materiale este de 2.100 EUR (9.450 RON în monedă națională) și reprezintă contravaloarea bunurilor precizate la urmărirea penală. La aceasta se adaugă suma de 2.000 RON cu titlul de daune morale, datorită faptului că brățara sustrasă și amanetată de inculpați avea o valoare afectivă deosebită.
Partea vătămată Z. I. a declarat că nu i-a fost sustrasă nici o găină, dar a învederat că se constituie parte civilă cu suma de 500 RON, reprezentând daune morale.
Apărările inculpaților:În cursul urmăririi penale inculpatul H. C. a adoptat o poziție procesuală sinceră, recunoscând comiterea infracțiunii. Acesta a declarat că în seara zilei de 8 septembrie 2012, în jurul orei 22,00, s-a întâlnit cu co-inculpatul, iar acesta i-a spus că intenționează să sustragă bunuri din locuința părții vătămate V. I.. A doua zi dimineață U. P.-C. a venit la locuința sa în jurul orei 07,30 și l-a rugat să meargă cu el în mun. R. pentru a amaneta o brățară de aur sustrasă din locuința părții vătămate întrucât nu are buletin de identitate, spunându-i că în noaptea precedentă a intrat în casă pe scara folosită la vopsitul acoperișului. Cei doi s-au deplasat la o casă de amanet din apropierea magazinului „Central” din R., unde U. P.-C. a valorificat brățara din aur utilizând actul de identitate al lui H. C.. Tot U. P.-C. este cel care și-a însușit suma de 1.254,34 RON, primită la casa de amanet, fără a-i da lui H. C. vreun ban. În continuare, cei doi au consumat băuturi alcoolice într-un bar din Pietonalul Ș. cel M., după care s-au deplasat în zona „Grajduri” la un prieten de-al co-inculpatului, unde au consumat din nou alcool, iar apoi cu un taxi au revenit în . mai precizat că U. P.-C. a încercat să valorifice la casa de amanet și un ceas cu brățară metalică, dar a fost refuzat, spunându-i-se că nu este din aur. În aceeași zi, folosindu-se tot de actul de identitate al lui H. C., U. P.-C. a schimbat suma de 20 EUR (o bancnotă de 10 EUR și 2 bancnote de 5 EUR) în monedă națională, spunând că a sustras-o dintr-o borsetă. În fine, inculpatul a precizat că a observat asupra lui U. P.-C. un telefon mobil marca Nokia, dar nu și alte sume de bani cu excepția celor 20 EUR. În fața instanței inculpatul H. C. și-a reiterat poziția procesuală exprimată anterior în sensul recunoașterii săvârșirii infracțiunii. Acesta a invocat prevederile art. 3201 Cod proc. penală, recunoscându-și vinovăția și însușindu-și probele administrate la urmărirea penală.
Inculpatul U. P.-C. a adoptat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, o poziție procesuală contradictorie. Acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii în dauna părții vătămate V. I. (în cursul judecății prevalându-se de dispozițiile art. 3201 Cod proc. penală), dar a precizat că, în realitate, co-inculpatul este cel care a pătruns în locuința părții vătămate și a sustras bunurile menționate (întrucât anterior îi spusese că partea vătămată are în casă o sumă mare de bani), în timp ce el a rămas în stradă, asigurând paza. A doua zi H. C. i-a spus că a sustras un telefon, o brățară și o sumă de bani în euro (bancnote și monede), după care s-au deplasat la casa de amanet și în zona „Grajduri”. Aici H. C. și-a exprimat dorința de a întreține relații intime, și de aceea U. P.-C. i-a remis suma de 100 RON. Tot în acea împrejurare co-inculpatul a pierdut telefonul mobil sustras de la partea vătămată. Inculpatul susține că a ascuns ceasul în tocul ușii de la locuința sa cu intenția de a-l restitui ulterior lui H. C.. În ceea ce privește fapta comisă în dauna părții vătămate Z. V. I., inculpatul a negat săvârșirea acesteia, susținând că în seara respectivă nu s-a deplasat în zona în care locuiește partea vătămată și că anterior a avut un conflict cu aceasta, plângerea penală de față fiind făcută probabil din răzbunare.
Probe:Cu toate că ambii inculpați au invocat prevederile art. 3201 Cod proc. penală (U. P.-C. numai cu privire la una din infracțiuni), instanța a apreciat, în raport cu susținerile contradictorii ale acestora, că se impune administrarea nemijlocită a probatoriului testimonial. Acest demers a apărut necesar cu atât mai mult cu cât, deși U. P.-C. a recunoscut în terminis comiterea infracțiunii în dauna părții vătămate V. I., prin precizările făcute în fața instanței acesta practic și-a negat orice implicare. D. urmare, au fost audiați martorii din lucrări P. C. (fila 53), Z. I. I. (fila 54) și Ț. C. (fila 55).
Partea vătămată V. I. a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (fila 65) și audierea martorului B. I.-S. (fila 57).
Inculpatul U. P.-C. a solicitat audierea martorilor C. M. (fila 56) și C. I. (la care ulterior a renunțat).
Inculpatul H. C. a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere (fila 58).
Partea vătămată Z. V. I. nu a solicitat administrarea de dovezi.
Situația de fapt reținută de instanță: . În seara zilei de 8 septembrie 2012, în jurul orei 22,00, cei doi inculpați s-au întâlnit pe raza .-C. spunându-i lui H. C. că în noaptea respectivă intenționează să sustragă bunuri din locuința părții vătămate V. I.. De precizat că în acea perioadă inculpatul desfășura diferite activități în folosul părții vătămate, cunoscând bine gospodăria acesteia. D. urmare, în aceeași noapte, în jurul orei 23,00, inculpatul a pătruns în locuință prin escaladarea unei ferestre și a sustras din interior mai multe bunuri, respectiv un telefon mobil marca Nokia, un ceas bărbătesc marca Citizen, o brățară din aur de 11,13 g, un încărcător auto, o lanternă de buzunar și sumele de 20 EUR în bancnote și 12 EUR în monede. Probele administrate în cauză nu confirmă sustragerea unei sume de bani consistente (partea vătămată făcând referire la suma de 500 EUR).
A doua zi dimineață, în jurul orei 07,30, U. P.-C. s-a deplasat la locuința co-inculpatului H. C. și l-a rugat să îl ajute la amanetarea brățării din aur, întrucât nu avea act de identitate (fiind proaspăt liberat condiționat, actul său de identitate se afla în posesia organelor de poliție), aducându-i, în același timp, la cunoștință că este vorba de un bun sustras de la partea vătămată. D. urmare, cei doi s-au deplasat în mun. R. la casa de amanet aparținând S.C. G&H Star IFN S.A. și au amanetat brățara contra sumei de 1.254,35 RON (fila 19 dosar UP). De precizat că inculpații s-au folosit de cartea de identitate a inculpatului H. C. și tot el a semnat contractul. Suma a fost, însă, însușită în întregime de co-inculpat. În aceeași zi au schimbat la o casă de schimb valutar suma de 20 EUR sustrasă în bancnote, după care au consumat băuturi alcoolice într-un bar din Pietonalul Ș. cel M.. În continuare, inculpații s-au deplasat pe . și sub denumirea „Grajduri”), unde au consumat băuturi alcoolice cu un prieten de-al inculpatului U. P.-C., iar apoi au revenit în . taxi. Aici au cumpărat alimente și băuturi alcoolice de la magazinul aparținând numitului I. C.. În zona grajduri inculpații au pierdut telefonul mobil, datorită stării de ebrietate a acestora neputându-se stabili cu precizie circumstanțele. În fine, în cursul cercetărilor ceasul marca Citizen a fost găsit în tocul ușii de la intrare a locuinței inculpatului U. P.-C., iar suma de 12 EUR în monede a fost restituită de acesta părții vătămate.
Părțile au formulat susțineri divergente în legătură cu natura și cantitatea bunurilor sustrase, respectiv cu forma de participare a inculpaților la comiterea acestei infracțiuni. Coroborând toate probele administrate în cauză instanța reține în esență următoarele:
Nici una din probele administrate în cauză nu a fost în măsură să confirme susținerea că în acea împrejurare ar fi fost sustrasă suma de 500 EUR. Dacă inculpatul U. P.-C. ar fi sustras această sumă, nimic nu l-ar fi împiedicat să o schimbe în monedă națională și să o cheltuie în interes propriu (cum a procedat cu suma de 20 EUR și cu suma rezultată din amanetarea brățării). Inculpații au susținut în mod constant că a fost vorba doar de suma de 32 EUR (20 EUR în bancnote și 12 EUR în monede), apărare ce nu a putut fi înlăturată de nici o dovadă. D. urmare, s-a respins această susținere a părții vătămate. Referitor la încărcătorul auto și lanterna de buzunar, este vorba de lucruri mărunte, de valoare modică, iar datorită stării de ebrietate este posibil ca inculpații să nu le i acordat importanță și să le fi pierdut sau abandonat. În orice caz, adăugarea lor de către partea vătămată la lista bunurilor pretins sustrase nu influențează valoarea globală a prejudiciului.
Referitor la forma și gradul de implicare a fiecărui inculpat în desfășurarea activității infracționale, instanța a apreciat că probele administrate atestă într-o manieră neechivocă săvârșirea infracțiunii de furt doar de către U. P.-C. și participarea co-inculpatului H. C. doar sub forma tăinuirii. Inculpatul U. P.-C. cunoștea bine gospodăria părții vătămate (în acea perioadă lucra la vopsitul tablei de pe acoperiș) și, intrând des în contact cu aceasta, a bănuit că deține lucruri de valoare în locuință. Suma rezultată din amanetarea brățării a fost însușită în totalitate de inculpat, H. C. neprimind vreun ban. Ceasul s-a aflat în permanență în posesia inculpatului U. P.-C. și a fost găsit ascuns în tocul ușii locuinței acestuia. Tot el și-a însușit suma de bani rezultată din schimbarea celor 20 EUR, iar asupra sa a fost găsită suma de 12 EUR în monede. H. C. l-a ajutat pe co-inculpat să valorifice produsul infracțional în schimbul unor foloase (băuturi alcoolice, produse alimentare și anumite sume cheltuite la jocuri de noroc).
b. În seara zilei de 24 septembrie 2012, în jurul orei 21,45, inculpatul U. P.-C. a pătruns prin escaladarea gardului în gospodăria părții vătămate Z. V. I. cu scopul de a sustrage păsări, având asupra sa un sac din rafie. S-a deplasat până în apropierea cotețului de păsări și a băgat o găină în sac, dar zgomotul produs a alertat-o pe partea vătămată și pe fiul acesteia Z. I. I.. Acesta din urmă a ieșit din locuință și a observat o siluetă în apropierea cotețului, iar când a început să strige inculpatul a fugit, abandonând sacul. Martorul a plecat în urmărirea acestuia și l-a ajuns în apropierea gardului grădinii, zonă în care l-a recunoscut pe inculpat, adresându-i-se cu porecla „B.”. Aici a încercat să îl împiedice să sară gardul, lovindu-l cu o coadă de sapă în zona șoldului, însă acesta a reușit să fugă. Zgomotele au fost auzite și de martorul Ț. C., vecin cu partea vătămată, care, însă, nu a reușit să-l observe pe suspect. Z. I. I. i-a spus, însă, că ar fi vorba de „Hoțul”, poreclă cu care mai este cunoscut inculpatul U. P.-C.. Partea vătămată a ieșit din locuință în momentele când martorul Z. I. I. îl urmărea pe inculpat, însă, deși l-a observat pe acesta, nu a putut să îl recunoască din cauza întunericului.
Inculpatul a negat comiterea acestei fapte, susținând că formularea plângerii penale ar reprezenta, de fapt, o răzbunare din partea fam. Z.. Această apărare nu poate fi primită, având în vedere mărturia directă a lui Z. I. I. și cea indirectă a lui Ț. C.. Chiar dacă acesta din urmă nu l-a observat personal pe inculpat, Z. I. I. i-a spus că era vorba de U. P.-C.. În plus, partea vătămată nu ar avea nici un interes practic în formularea unei atari plângeri, în condițiile în care nu a reclamat și producerea unui prejudiciu.
Inculpații au fost reținuți de organele de cercetare penală din cadrul Secției de Poliție nr. 10 Dulcești începând cu data de 11 septembrie 2012 ora 12,00 (filele 75-76 dosar UP), instanța nefiind, însă, sesizată cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive. Prin ordonanța nr. 3731/P/2012 din 27 septembrie 2012 P. de pe lângă această instanță a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului U. P.-C. și a dispus reținerea sa pentru 24 de ore începând cu ora 13,00, după care a sesizat instanța cu solicitarea de luare a măsurii arestării preventive. Prin încheierea nr. 26A din 27 septembrie 2012 (dosar nr._ ) Judecătoria R. a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, emițând mandatul de arestare preventivă nr. 25 din aceeași dată. Recursul inculpatului a fost respins ca neîntemeiat prin încheierea nr. 57/RAP din 1 octombrie 2012 a Tribunalului N..
Instanța a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 19 octombrie 2012, iar prin încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2012, în considerarea dispozițiilor art. 3001 Cod proc. penală, a fost menținută măsura arestării preventive, constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia. Inculpatul a declarat recurs, acesta fiind respins ca neîntemeiat prin decizia nr. 175/RP din 23 octombrie 2012 a Tribunalului N..
În drept, Instanța a apreciat că, în raport de probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, precum și față de poziția procesuală adoptată de inculpați în faza de judecată (când au invocat prevederile art. 3201 Cod proc. penală, inculpatul U. P.-C. doar parțial), vinovăția lor este pe deplin probată. Nu subzistă echivoc asupra veridicității aspectelor de fapt reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, în condițiile în care acestea rezultă cu prisosință din probele administrate. Având în vedere cele mai sus arătate, instanța a apreciat că probatoriul administrat, coroborat pe baza unor raționamente logico-juridice, permite a se înlătura apărările inculpatului U. P.-C. și a se reține în mod corect vinovăția sa. În privința inculpatului H. C. instanța a reținut că acesta și-a recunoscut vinovăția fără rezerve.
Fapta inculpatului U. P.-C. de a pătrunde pe timp de noapte și prin escaladare în locuința părții vătămate V. I. și de a sustrage bunurile menționate a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal.
Fapta inculpatului de a pătrunde pe timp de noapte și prin escaladare în gospodăria părții vătămate Z. V. I. cu intenția de a sustrage păsări, fără ca rezultatul urmărit să se fi produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă întreruptă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal.
În completarea încadrării juridice date faptelor comise de inculpatul U. P.-C., instanța a reținut că infracțiunile curente au fost comise în condițiile în care la data de 8 august 2012 acesta a fost liberat condiționat din executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 460 din 27 octombrie 2010 a Judecătoriei R., definitivă prin decizia penală nr. 151 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău, pentru infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat. Cum restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară (358 de zile de închisoare) nu era împlinit la data comiterii infracțiunilor curente, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal, referitoare la recidiva post-condamnatorie.
În fine, în ceea ce-l privește pe inculpatul H. C., fapta sa de a-i înlesni co-inculpatului valorificarea produsului infracțional, urmărindu-se obținerea unui folos material, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal.
La stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaților pentru fiecare din infracțiunile reținute, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 72 Cod penal, dând eficiență gradului de pericol social al faptelor, modalității concrete în care acestea au fost comise (prin raportare la circumstanțele de loc și timp, la valoarea prejudiciilor și la persoana victimelor), conținutului acțiunilor inculpaților și circumstanțelor personale ale acestora.
Referitor la inculpatul U. P.-C. s-a reținut că acesta a suferit anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii cu executare în regim privativ de libertate pentru infracțiuni contra patrimoniului, iar faptele de față prezintă un caracter grav prin prisma faptului că acesta fusese liberat condiționat în urmă cu doar o lună. Inculpatul a adoptat o poziție procesuală parțial sinceră, prevalându-se de dispozițiile art. 3201 Cod proc. penală în ceea ce privește infracțiunea comisă în dauna părții vătămate V. I.. Instanța a apreciat, însă, în raport cu aspectele mai sus reținute relativ la circumstanțele subiective și obiective, că nu este necesar a se da eficiență maximă cauzei de reducere a pedepsei enunțate de art. 3201 alin. 7 Cod proc. penală. În ceea ce privește infracțiunea comisă în dauna părții vătămate Z. V. I., individualizarea judiciară s-a făcut în limitele legale, ținând seama de poziția nesinceră adoptată de inculpat.
Pedepsele astfel individualizate au fost contopite potrivit regulii cumulului juridic, conform art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal.
Referitor la inculpatul H. C. s-a reținut că acesta a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru o infracțiune contra patrimoniului, în privința căreia a intervenit reabilitarea. În conținutul său concret fapta de tăinuire reținută în speță are un grad de pericol social mediu, concretizându-se în manopere de înlesnire a realizării unui beneficiu din infracțiunea de furt. H. C. a fost implicat în aceste acțiuni ca urmare a insistențelor co-inculpatului, pe fondul relației de prietenie, iar folosul efectiv realizat este minor. De asemenea, s-a reținut că inculpatul și-a recunoscut vinovăția și a invocat prevederile art. 3201 Cod proc. penală.
Instanța a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale rezultante. La stabilirea conținutului pedepsei accesorii, instanța a avuta în vedere dispozițiile art. 71 alin. 3 Cod penal, apreciind că interzicerea drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. d, e Cod penal ar reprezenta o ingerință nejustificată a statului în exercitarea dreptului recunoscut de art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului. În același context, instanța a mai reținut și că interzicerea dreptului la vot ar reprezenta, de asemenea, o represiune excesivă, în condițiile în care nu există o legătură între acest drept (recunoscut de art. 3 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului) și infracțiuni, iar gravitatea concretă a acestora nu justifică interzicerea dreptului de a alege (în acest sens pronunțându-se Curtea Europeană în cauza C. împotriva României).
În raport cu cele ce preced, instanța a apreciat că scopul pedepsei cu închisoarea aplicate inculpatului U. P.-C., așa cum este enunțat la art. 52 Cod penal, sub aspect preventiv și coercitiv, poate fi realizat numai prin privarea sa de libertate (sens în care pledează aplicarea consecventă a prevederilor art. 37 Cod penal și toate circumstanțele obiective). Instanța a constatat că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent (existând temerea rezonabilă că, odată pus în libertate, inculpatul se poate sustrage de la judecata în căile de atac și de la executarea pedepsei, își poate reitera comportamentul infracțional sau poate intra în contact cu victimele, determinându-le să-și schimbe comportamentul procesual), așa încât a aplicat prevederile art. 350 Cod proc. penală, menținând măsura arestării preventive. În condițiile art. 88 alin. 1 Cod penal durata măsurilor preventive luate față de inculpat s-a dedus din pedeapsa cu închisoarea.
În ceea ce-l privește pe inculpatul H. C., instanța a apreciat că, în raport cu poziția procesuală și cu circumstanțele personale, nu este necesară privarea de libertate, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal putând fi atins prin suspendarea condiționată. Instanța nu minimalizează gravitatea faptei, însă a apreciat în același timp că o eventuală privare de libertate a inculpatului ar reprezenta o măsură excesivă. D. urmare, s-a stabilit durata termenului de încercare în conformitate cu prevederile art. 82 Cod penal, iar potrivit art. 359 Cod proc. penală inculpatului i-au fost puse în vedere dispozițiile art. 83 și 84 Cod penal, referitoare la revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii în cazul comiterii unei infracțiuni în termenul de încercare și, respectiv, în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre. În consecință, pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Partea vătămată V. I. a solicitat, pe calea acțiunii civile alăturate celei penale, obligarea inculpaților la plata sumelor de 9.450 RON daune materiale și 2.000 RON daune morale. Se reține că în cursul judecății inculpatul H. C. a asigurat sumele necesare răscumpărării brățării valorificate la casa de amanet, bunul fiind, astfel, recuperat. Se mai are în vedere că în cursul urmăririi penale au fost recuperate suma de 12 EUR în monede și ceasul bărbătesc marca Citizen, rămânând, așadar, nerestituite sumele de 20 EUR în bancnote, telefonul mobil marca Nokia, încărcătorul auto și lanterna. Inculpații au fost obligați în solidar la plata contravalorii lor, în temeiul art. 1357 și art. 1381-1382 NCC (aplicabil ratione temporis). În schimb, s-a apreciat că nici una din probele administrate în cauză nu a permis a se concluziona în mod cert că inculpatul U. P.-C. ar fi sustras și suma de 500 EUR, această solicitare a părții vătămate urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de ambele părți vătămate, instanța a reținut că simpla postură de persoană vătămată prin săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului nu este suficientă per se pentru a concluziona în sensul producerii unui prejudiciu de natură morală. Pentru acordarea de daune cu acest titlu instanța a apreciat că este necesar a se produce o vătămare efectivă (nu doar potențială) a unor valori morale, nepatrimoniale, suficient de serioasă încât să necesite acordarea unei reparații bănești. Este adevărat că un anumit disconfort de natură psihică, rezultat din sentimente de frustrare, este inerent comiterii unei infracțiuni de genul celor deduse judecății, dar, în același timp, s-a apreciat că situația de fapt mai sus reținută nu reclamă în mod necesar acordarea de despăgubiri morale. Din acest considerent, solicitările părților vătămate au fost respinse ca neîntemeiate.
În condițiile art. 118 lit. b Cod penal, instanța a dispus confiscarea bunului utilizat de inculpatul U. P.-C. la comiterea infracțiunii în dauna părții vătămate Z. V. I., respectiv un sac din rafie de culoare albă.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, potrivit art. 349 raportat la art. 191 alin. 1 și 2 Cod proc. penală, ținând seama de măsura în care fiecare a provocat aceste cheltuieli. S-a dispus ca onorariile apărătorilor desemnați din oficiu să fie suportate din fondurile Ministerului Justiției. De asemenea, în condițiile art. 193 Cod proc. penală inculpații au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea vătămată V. I..
Potrivit art. 360 Cod proc. penală inculpatului U. P.-C. s-a dispus comunicarea unei copii in extenso a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în termen legal, recurentul inculpat U. P. C., pentru netemeinicie invocând cuantumul ridicat al pedepselor aplicate, motivele de recurs fiind detaliate în considerentele prezentei decizii penale.
Analizând sentința penală atacată, atât sub aspectul motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al recursului, prevăzut de art.385/6 alin.3 C.Pr.P.. curtea constată că recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Prin rechizitoriul nr. 3731/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R. a fost trimis în judecată, în stare de arest, inculpatul U. P. C. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art 208 alin 1, 209 alin 1 lit. g și i C.P.. C.pen., și cu aplic art. 37 lit.a C.P.., și respectiv, art. 20 rap. la art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. g și i C.P.. C.pen., și cu aplic art. 37 lit.a C.P.., reținându-se că în noaptea de 8/9.09.2012, prin escaladarea unei ferestre a pătruns în imobilul părții vătămate V. I., locuință situată în loc. H., de unde au sustras bunuri în valoare de 450 lei și 20 euro, prejudiciu rămas neacoperit, iar în data de 24.09.2012, în jurul orelor 21,40 a pătruns prin escaladare în curtea locuinței părții vătămate Z. I. din . încercat să sustragă păsări, activitatea infracțională fiind întreruptă prin intervenția părții vătămate.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate (plângerile si declarațiile părții vătămate V. I., procesele verbale de cercetare la fata locului, filele 9-10 ds.urm. pen., procesul verbal de confruntare și de predare primire a bunurilor sustrase, contractul de amanet), rezultă că faptele au fost săvârșite de inculpat și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit, g și i C.P.. C.pen. și respectiv art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit, g și i C.P.. C.pen., cu aplic. art. 33 lit.a C.P.. și art. 37 lit.a C.P..
Cu privire la individualizarea pedepsei, judecătorul fondului a avut în vedere toate criteriile cuprinse în prevederile dispozițiilor art.72 din C.p., respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpat,care a mai cunoscut rigorile legii penale fiind recidivist precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Judecătoria R. a reținut corect atât modalitatea și împrejurările concrete în care au fost comise faptele, dar în special gradul de pericol social ridicat al infracțiunii săvârșite (infracțiune comisă într-o locuință), modul de operare prestabilit în care a acționat inculpatul, atitudinea procesuală adoptată, pedepsele aplicate de prima instanță fiind astfel corect individualizate și în măsură să satisfacă cerințele prev. de art.52 din codul penal.
Solicitarea inculpatului recurent de a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C.P.. este nefondată, întrucât pe de o parte, inculpatul este recidivist și deci nu se poate reținere buna conduită a acestuia înainte de săvârșirea faptei, iar pe de altă parte, gradul de pericol social al infracțiunii reținute este unul ridicat, iar inculpatul recurent a dat dovadă de perseverență infracțională.
Judecătoria R. a apreciat ca având caracter agravant împrejurarea că inculpatul U. P. C. a mai cunoscut rigorile legii penale, fiind recidivist și cu toate acestea a persistat în conduita sa infracțională. O pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare cu privare de libertate, stabilită sub nivelul cuantumului minim al pedepsei prevăzut de lege pentru această infracțiune, consecința reținerii dispozițiilor art. 320/1 C.Pr.P.., este o pedeapsă modică, demonstrat de faptul că inculpatul a săvârșit o faptă cu un grad ridicat de pericol social - infracțiune de furt săvârșită în circumstanțe agravante, prin efracție, pe timp de noapte și mai mult, a persistat într-un comportament antisocial după o condamnare definitivă și aceasta în condițiile în care a mai beneficiat de clemența legii, prin aplicarea dispozițiilor legale privind beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Este de reținut că inculpatul a beneficiat de o pedeapsă modică și ca urmare a împrejurării că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 61 C.P.. dispunând contopirea restului de pedeapsă rămas de executat cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză și nu cu fiecare dintre pedepsele aplicate pentru faptele săvârșite în stare de recidivă așa cum obligă dispozițiile art. 61 teza ultimă C.P.. și care conduceau eventual la aplicarea unui spor pentru pedepsele astfel contopite.
Această nelegalitate nu poate fi înlăturată în calea de atac promovată de inculpat pentru a nu se aduce atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac însă prin raportare la aceleași criterii detaliate mai sus se constată că pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului recurent, fața de faptul că în recurs nu au apărut elemente noi care să conducă la reținerea unor circumstanțe atenuante și la diminuarea cuantumului, apare ca judicios individualizată, atât ca modalitate de executare cât și cuantum, în raport de gradul concret de pericol social al fiecărei fapte săvârșite, din modalitatea concretă de comitere și de urmarea produsă sau de prejudiciul cauzat și rămas încă neacoperit.
Pentru toate aceste, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b c. pr. pen., va respinge ca nefundat recursul declarat de recurentul inculpat U. P. C. împotriva sentinței penale nr. 450/14.12.2012 a Judecătoriei R..
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 c. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b c. pr. pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat U. P. C. împotriva sentinței penale nr. 450/14.12.2012 a Judecătoriei R..
În temeiul art. 192 alin. 2 c. pr. pen., obligă recurentul să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. V. C. C.
A. A. M.
GREFIER,
M. D. B.
Red.s.p. – C.B.
Red.d.r. – C.C.
Tehnored. – M.D.B./ 2 ex.
04.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 743/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 733/2013.... → |
|---|
