(Legea 161/2003 modificată şi completată. Decizia nr. 1119/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1119/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 6202/270/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1119
Ședința publică din data de 25 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTORI: S. A.
B. A.
GREFIER: E. D.
***********
Ministerul Public – P. de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău - legal reprezentat de – V. V. – procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul V. C., împotriva sentinței penale nr. 151 din 20.03.2013 pronunțată de Judecătoria Onești.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința de judecată din data de 10 octombrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr.151/20.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Onești s-a dispus respingerea cererii formulată de inculpatul V. C. de schimbarea încadrării juridice a faptei de acces fără drept la un sistem informatic prev. de art. 42 al.1 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal.
În temeiul art. 3201 al. 8 Cod procedură penală, s-a respins cererea inculpatului de soluționarea cauzei prin aplicarea procedurii simplificate.
În baza art. 42 al. 1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art. 41 al 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, a fost condamnat inculpatul V. C., fiul lui S. și E., născut la data de 19.01.1978 în Tg. Ocna, județul Bacău, cu același domiciliu, .. 11, fără forme legale în localitatea Tg. Ocna, ./2, județul Bacău, CNP-_, studii superioare, căsătorit, fără ocupație, recidivist, la o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare.
În baza art.27 alin. 2 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 al. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.24/06.02.2009 a Curții de Apel Bacău pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 1716/11.05.2009 a ICCJ și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta.
Execută pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 litera a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei perioada executată prin arest preventiv și o zi reținere, începând cu 18.12.2006 și până la 02.02.2007.
În baza art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea hard - disk-ului marca Western Digital . de capacitate 320 GB, ridicat la data de 19.09.2012 de către lucrătorii de poliție din cadrul BCCO Bacău-Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice și depus la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bacău.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile B. A..
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 191 al 1Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că între inculpatul V. C. și partea vătămată B. A. au existat relații de prietenie în cadrul cărora, în mai multe rânduri, partea civilă i-a împrumutat mai multe sume de bani. În cursul anului 2011, într-o ocazie, partea civilă i-a încredințat inculpatului card-ul și Codul pin pentru a efectua o plată.
După câteva luni de la acest eveniment, intrând în posesia Codului CVV/CVC a card-ului emis de Banca Transilvania, card aparținând părții vătămate și cunoscând și numele și prenumele titularului de card, în perioada 01.12._12, fără consimțământul persoanei vătămate B. A., prin folosirea adresei sale de e-mail_, inculpatul a efectuat sau a încercat să efectueze on-line un număr de 146 de operațiuni cu disponibilul din contul de card al părții vătămate, din care 120 de tranzacții on-line neacceptate la bancă (din motivele fondurilor insuficiente sau a depășirii numărului zilnic de tranzacții ) și 26 de operațiuni on-line cu numerar acceptate de bancă.
Operațiunile au fost efectuate pentru achitarea contravalorii serviciilor înscrise în facturile E-on pe numele T. B., din localitatea TG. Ocna, ./A/2, județul Bacău (unde inculpatul locuiește fără forme legale ) sau în plata contravalorii unor cartele de reîncărcare pe numărul de telefon_, atribuit de rețeaua de telefonie mobilă Orange inculpatului.
Pentru realizarea activității infracționale inculpatul a folosit mai multe adrese de IP atribuite de providerul RDS&RCS pe numele soției inculpatului, respective V. D. I., ce locuia împreună cu inculpatul în apartamentul numitei B. T., situat în loc. Tg. Ocna, .> Din operațiunile online cu numerar (centralizator fl. 71-83 dosar urm. pen.) din contul de card al părții vătămate acceptate de Banca Transilvania a rezultat că inculpatul a transferat la diferiți comercianți, în interesul său, fără consimțământul părții vătămate, următoarele sume:
- 2.550 lei prin 22 de tranzacții online în perioada 01.12._12; 97,59 euro prin 3 operațiuni din data de 22.03.2012; 61,76 USD prin 2 operațiuni din 13.12.2011; datele de 08.12.2011 și 92 CAD (dolari canadieni) prin operațiunea din 08.12.2011;
Partea vătămată, la urmărirea penală s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele de 2550 lei, 98 euro, 62 USD și 92 CAD, reprezentând sumele de bani cu care a fost prejudiciat de către inculpat prin efectuarea celor 26 de operațiuni și cu suma de_ lei reprezentând daune morale.
În faza de cercetare judecătorească a declarat că și-a recuperat prejudiciul și că nu mai are pretenții civile față de inculpat.
Pe parcursul procesului penal inculpatul a manifestat sinceritate, a recunoscut comiterea faptelor, susținând însă că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic deoarece partea vătămată a fost cea care i-a comunicat numărul de card și Codul pin.
În scopul asigurării probațiunii și dovedirii vinovăției inculpatului, în cauză, la data de 19.09.2012, în baza autorizației nr. 4957/270/06.09.2012 a Judecătoriei Onești |s-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința inculpatului situată în loc, Tg, Ocna, ./2, jud. Bacău, ocazie, cu care a fost ridicat un hard disk marca Western Digital de capacitate 320 Gb care a fost depus la depus la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bacău.
Urmare a percheziționării unității informatice au fost identificate date informatice privind folosirea de către inculpat a adresei de email,_ și mai multe referiri (căutări pe motorul Google a datelor de stare civilă a părții vătămate) la datele de stare civilă a părții vătămate B. A..
Din coroborarea listingului Băncii Transilvania, pentru perioada 01.12._12, cu tranzacțiile efectuate în contul card-ului nr._ 0152, cu declarațiile părții vătămate B. A. și ale inculpatului (care precizează că pentru aceste operațiuni nu a avut acordul părții vătămate), rezultă că inculpatul a efectuat sau a încercat să efectueze on-line, în perioada de referință, menționată anterior, către diverși comercianți (de prestări servicii/utilități, de pariuri, jocuri de noroc ș.a.) un număr de 146 de operațiuni cu disponibilul din contul de card al părții vătămate în condițiile mai sus arătate.
Faptele inculpatului V. C. de accesa ilegal sistemul informatic al Băncii Transilvania, în perioada 01.12._12, pentru a efectua operațiuni on-line la diferiți comercianți, cu disponibilul din contul de card al părții vătămate B. A., întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic prevăzută de art.42 al. 1 din Legea nr.161/2003.
Fapta aceluiași inculpat de a efectua și încerca să efectueze în interesul său în perioada 01.12._12, fără consimțământul părții vătămate, un număr de 146 de operațiuni on-line, la diferiți comercianți, cu disponibilul din contul de card emis de Banca Transilvania, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare fără drept, prevăzută de art. 27 al. 2 din Legea nr. 365/2002.
Elementul material al infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, constă într-o acțiune, și anume accesarea unui sistem informatic, fără însă ca subiectul activ să fie autorizat.
Acțiunea inculpatului constând în aceea că a accesat sistemul informatic al Băncii Transilvania, fără a avea în acest sens, permisiunea băncii, pentru a efectua operațiuni la diferiți comercianți cu disponibilul din contul de card al părții vătămate, realizează elementul material al infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic.
În consecință, s-a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal.
Elementul material al infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare fără drept constă în comiterea comportamentelor interzise de norma de incriminare.
În cauză, inculpatul a săvârșit o activitate de utilizare a unui instrument de plată și a datelor de identificare fără consimțământul titularului său (partea vătămată B. A.), acțiunea sa realizând elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 27 al. 2 din Legea nr. 365/2002.
Având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, inculpatul a accesat în mod repetat același sistem informatic și a efectuat în mod repetat operațiuni financiare în mod fraudulos, durata de timp dintre faptele săvârșite, instanța a apreciat că actele materiale, au la bază aceeași rezoluție infracțională, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal.
Astfel, fiind administrate probe concludente și pertinente în cauză din care rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, fiind dovedită existența infracțiunilor, instanța a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social generic și concret al faptei săvârșite, persoana acestuia și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, au fost avute în vedere scopul pedepsei, așa cum este el prev. de art. 52 Cod Penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
În concret, instanța a avut în vedere pericolul social ridicat al faptelor raportat la modalitatea concretă de comitere a infracțiunilor, premeditând comiterea acestora, de valoarea prejudiciului recuperate.
De asemenea, instanța a reținut că prin comiterea faptelor s-a adus atingere relațiilor sociale patrimoniale, relații sociale a căror desfășurare normală este deosebit de importantă. De asemenea, prin fapta sa, inculpatul a adus atingere relațiilor sociale referitoare la încrederea publică în măsurile de siguranță ale sistemelor informatice și datele stocate pe acestea.
În favoarea inculpatului instanța a reținut că este tânăr și că a fost parțial sincer.
Totodată infracțiunile fiind comise mai înainte să fi intervenit o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, s-au aplicat și dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal referitoare la concursul de infracțiuni
De asemenea, inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, anterior el suferind o altă condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, condamnare în raport de care a devenit recidivist în forma de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal a cărei aplicare se va face.
Astfel prin sentința penală nr. 24/06.02.2009 a Curții de Apel Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1716/11.05.2009 a ICCJ, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal cu ref. la art.6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 88 Cod penal s-a computat din durata pedepsei perioada executată prin arest preventiv și o zi reținere,începând cu 18.12.2006 și până la 02.02.2007.
Cum noile infracțiuni au fost comise în intervalul 01.12.-23.05.2012, în cursul termenului de încercare al condamnării anterioare, s-a aplicat tratamentul sancționator deragotor prev. de art. 83 Cod penal.
În consecință, în baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 24/06.02.2009 a Curții de Apel Bacău pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 Cod penal cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 1716/11.05.2009 a ICCJ și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa ce s-a aplicat prin prezenta.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a, teza II și lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat având în vedere cauza “S. și P. contra României “că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 Cod pen. - 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Apreciind în contextul celor deja menționate, că scopul sancționator, preventiv și de reeducare a pedepsei poate fi atins doar cu privare de libertate, s-a stabilit modalitatea de executare a pedepsei rezultante, în regim de detenție.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei perioada executată prin arest preventiv și o zi reținere, începând cu 18.12.2006 și până la 02.02.2007.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile B. A..
În baza art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea hard - disk- ului marca Western Digital . de capacitate 320 GB, ridicat la data de 19.09.2012 de către lucrătorii de poliție din cadrul BCCO Bacău - Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice și depus la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bacău.
Ca o consecință a condamnării, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în faza de urmărire penală și în faza de judecată.
În cauză a formulat recurs în termen legal inculpatul V. C., arătând în motivele scrise de recurs că a solicitat schimbarea încadrării juridice pentru fapta de efectuare de operațiuni financiare fără drept, prevăzută de art.42, al.1, din Legea nr. 161/2003 în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art.213 din Codul penal, motivat de faptul că accesarea sistemului informatic s-a făcut cu acordul și la cererea părții vătămate, care a înmânat personal numărul card-ului personal și Pin-ul aferent acestuia în vederea efectuării unor plăți în contul părții vătămate. Este adevărat că a efectuat operațiuni în interes propriu fără a avea acordul părții vătămate, însă față de faptul că partea vătămată i-a încredințat numărul card-ului și codul PIN și aceștia erau într-o relație apropiată, de prietenie, nu se poate reține că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art.42, al.1, din Legea nr.161/2003. Practic, a profitat de relația de prietenie avută cu partea vătămată și din cauza unei situații financiare dificile în care se afla, a efectuat mai multe operațiuni de on-line, prin care a achitat diverse facturi în interes propriu folosind datele card-ului, pe care deja le deținea. De altfel, și partea vătămată la termenul din 18.03.2013 a confirmat toate aceste aspecte menționate și, mai mult de atât, a solicitat să se ia act că își retrage plângerea făcută vis-a-vis de faptul că și-a recuperat integral prejudiciul și s-a împăcat cu acesta.
Instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice motivat de faptul că inculpatul a accesat sistemul informatic al Băncii Transilvania, fără a avea în acest sens permisiunea băncii, așa cum se arată în motivare.
Consideră că permisiunea băncii este prezumată a exista în condițiile în care utilizatorul deține toate elementele de identificare și de siguranța pentru a efectua operațiuni prin intermediul sistemului pus la dispoziție chiar de bancă. De altfel, inculpatul efectuase anterior și alte asemenea tranzacții în numele și pentru partea vătămată.
Consideră că se impunea reaudierea părții vătămate B. A., care are la instanță o cu totul altă poziție decât la urmărirea penală și lămurirea situație, când a declarat corect, la instanță sau la urmărirea penală și aceasta cu atât mai mult cu cât instanța nu amintește de declarația lui dată nemijlocit. În această situație, în care declarația părții vătămate primează, instanța trebuia să motiveze de ce a înlăturat-o, de ce nu a dat efect retragerii plângerii.
De altfel, instanța când motivează pe ce probe își întemeiază concluzia de vinovăție a subsemnatului, susține în mod greșit că acțiunea de accesare a sistemului informatic al băncii fără a avea permisiunea băncii, realizează elementul material al infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, când de fapt el, ca utilizator de card nu are nevoie de acceptul băncii, acest accept este prezumat pentru că este imposibil de realizat de fiecare utilizator în parte.
Ca urmare, în principal solicită repunerea pe rol a cauzei și administrarea singurei probe elocvente în cauză, respectiv a audierii părții civile B. A..
Dacă se va respinge această cerere considerând că declarația părții vătămate date la instanță primează, solicită admiterea recursului, casarea sentinței, pe fond, schimbarea încadrării juridice din art. 42 al.1 din Legea 161/2003 în abuz de încredere prevăzută și pedepsită de art. 213 din Codul Penal și încetarea procesului penai prin retragerea plângerii de către partea vătămată.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală recurată sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:
Prima instanță a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt, cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, respectând întocmai dispozițiile art.356 c.pr.pen., care prevăd mențiunile pe care trebuie să le conțină considerentele unei hotărâri. Astfel, Judecătoria Onești a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpatul V. C., dar și mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței, care au confirmat pe deplin activitatea infracțională expusă în considerentele rechizitoriului.
Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art.356 c.pr.pen., atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora.
Rezultă din mijloacele de probă administrate în ambele faze ale procesului penal că inculpatul V. C. a accesat ilegal sistemul informatic al Băncii Transilvania, în perioada 01.12._12, pentru a efectua operațiuni on-line la diferiți comercianți, cu disponibilul din contul de card al părții vătămate B. A.. Aceluiași inculpat a efectuat și încercat să efectueze în interesul său în perioada 01.12._12, fără consimțământul părții vătămate, un număr de 146 de operațiuni on-line, la diferiți comercianți, cu disponibilul din contul de card emis de Banca Transilvania.
Apărarea inculpatului, în sensul că partea vătămată i-a înmânat de bunăvoie numărul card-ului personal și pin-ul aferent, ceea ce ar însemna că V. C. ar fi comis doar o infracțiune de abuz de încredere, este absolut nefondată. În primul rând infracțiunea de abuz de încredere are un obiect material, constând în bunul material asupra căruia se exercită efectiv posesia, ceea ce nu se verifică în cauză, când partea vătămată i-a înmânat numărul card-ului personal și pin-ul aferent, bunuri incorporabile. Același impediment se întâlnește și la verificarea condiției însușirii fără drept a bunului încredințat inculpatului.
Pe de altă parte, încredințarea celor două date ce țin de card-ul personal al părții vătămate s-a realizat pentru operațiuni limitate precis, tocmai acest aspect nefiind respectat de inculpat și sancționat penal de legiuitor prin cele două infracțiuni.
În ceea ce privește tratamentul sancționatoriu aplicat de prima instanță, Curtea constată că acesta corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 c.pen. Pedepsele aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu.
Or, apreciază instanța de recurs, în acord cu Judecătoria Onești, funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de toate împrejurările faptei, pentru ca persoana sancționată să fie ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Necesitatea aplicării unei pedepse și evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermității care, în acest domeniu, înseamnă aplicarea unei pedepse severe și a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și persoanei inculpatului, apt să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea educativ-preventivă.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515, pct.1, lit.b c.pr.pen., va respinge recursul formulat de recurentul – inculpat V. C., împotriva sentinței penale nr. 151/20.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Onești, ca nefondat.
În baza art.192, alin.2 c.pr.pen., va obliga recurentul la plata a 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.38515, pct.1, lit.b c.pr.pen., respinge recursul formulat de recurentul – inculpat V. C., împotriva sentinței penale nr. 151/20.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Onești, ca nefondat.
În baza art.192, alin.2 c.pr.pen., obligă recurentul la plata a 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. P. S. A.
B. A.
GREFIER,
E. D.
Red.s.p. – D.P.
Red.d.r. – S.A.
Tehnored. – E.D. – 2 ex.
04.11.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 753/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1115/2013. Curtea... → |
|---|
